Anina

“Vânător” prin codrii dinozaurilor

Anina - trecutul îndepărtat avertizează asupra viitorului apropiat




Abatajele tăiate adânc prin măruntaiele pământului în bazinul carbonifer din apropierea Reşiţei sunt, pentru savanţi, o imensă “maşină a timpului”. O “maşină” care ne arată cum era lumea la începuturile ei, dar ne şi avertizează asupra pericolelor care ne pasc în viitorul apropiat.


Fără pinioane, biele şi pistoane ori niscaiva “soft”-uri ultraperformante, “maşina timpului” din bazinul carbonifer Reşiţa permite o reconstituire fidelă a lumii, aşa cum arăta ea acum câteva sute de milioane de ani. “Operatorii” familiarizaţi cu minunăţiile din adâncuri sunt câţiva paleontologi care cunosc toate cotloanele lumilor străvechi şi se descurcă prin ele la fel de bine ca în propriul lor cartier.



SAVANŢII ŞI “BRANDUL DE ŢARĂ”. Ne-am obişnuit cu ideea că “fabulo-spiritul” românesc trebuie să fie “populat” doar cu Dracula, sărmăluţe şi mămăliguţă, manelişti şi fotbalişti plini de bani, toate “garnisite” cu veşnicele scandaluri politice. Adevăratul “Brand de ţară” al României este promovat însă de alte elite, cele adevărate, discrete şi infinit mai profunde: artişti valoroşi ori specialişti de vârf în diferite domenii tehnico-ştiinţifice. Oameni speciali care, fără mare tărăboi, şi-au câştigat respectul străinătăţii. Un astfel de personaj cosmopolit este dr Mihai E. Popa. Geolog, specializat în paleobotanică, el este şi unul dintre savanţii care cunosc “maşina timpului” ascunsă prin galeriile de mină şi carierele din jurul Reşiţei.



ÎN LUMEA LARGĂ. Dr Mihai E. Popa n-a împlinit încă 38 de ani. Un “detaliu biografic” ce nu-l împiedicăsă aibă deja la “activ” o carieră ştiinţifică remarcabilă, pentru care şi-a câştigat preţuirea unor universităţi din străinătate. Şi-a luat doctoratul în anul 2000 cu calificativul maxim “Summa cum laude”. Ulterior a efectuat stagii de pregătire în Olanda, Franţa, Anglia şi SUA. În 2001, Departamentul de Stat american i-a acordat o bursă Fulbright pentru un stagiu post-doctoral la Universitatea din Florida. De atunci a devenit discipolulprof. David Dilcher, membru al National Academy of Sciences, considerat “patriarhul” paleobotanicii americane.




ÎNTRE ŞTIINŢĂ ŞI AVENTURĂ. Părinţii spirituali ai lui Indiana Jones au recunoscut că modelul celebrului erou a fost nu mai puţin celebrul paleontolog american Roy Chapman Andrews. Lucru deloc neaşteptat dacă ţinem cont că paleontologii nu sunt doar “şoareci de bibliotecă”, ci nişte oameni de ştiinţă aparte, amestec bine dozat de savanţi şi aventurieri. Păstrând proporţiile, dr Popa se înscrie şi el în acest tipar. Prima şi cea mai dramatică aventură, care n-a avut însă legătură cu ştiinţa, a trăit-o în primăvara anului 1990.

Era student şi la 14 iunie avea examen la geologie fizică. O zi hâdă în care Universitatea însăşi a fost “examinată” pe îndelete de bâtele şi topoarele minerilor aduşi să facă ordine în Bucureşti. Popa a fost arestat de nişte ortaci care l-au judecat şi au fost la un pas să-l execute. A avut noroc şi a scăpat cu viaţă. Adevăratele aventuri au intrat însă în viaţa dr Popa ceva mai târziu sub forma expediţiilor ştiinţifice. Paleobotanist “cu acte în regulă”, a participat la expediţii ştiinţifice în Germania, Anglia, Franţa, Suedia, Danemarca, China şi, anual, în SUA. Deci în ţări civilizate. Dar paleontologia nu se face în mijlocul oraşului, în zgârie-nori cu aer condiţionat. Relicvele străvechi se găsesc doar în zone pustii, departe de orice confort, unde chiar şi supravieţuirea de pe o zi pe alta devine o aventură.



PE BANII NASA. Popa nu este deci omul care se poate plânge de monotonia vieţii. În afara expediţiilor de “rutină”, în vara lui 2002 a participat la prima expediţie paleontologică organizată de 80 de ani încoace în estul Groenlandei, în ţinuturile îngheţate ale Ţării lui Jameson, călătorie susţinută financiar de National Geographic Society. În 2004 a fost invitat la o a doua explorare, tot acolo, finanţată de astă dată de NASA. Cu toate că ambele expediţii au avut loc în timpul verii polare, termometrele au sărit rareori de zero grade. În plus, Popa îşi aminteşte că trebuiau să se ferească şi de urşii polari. “N-au nimic în comun cu Fram din poveste. Sunt nişte fiare teribile, vânători redutabili. Simt prada de la 20-30 km distanţă. Foarte agili, sunt printre puţinele carnivore care vânează oameni şi-i mănâncă la fel ca pe orice altă gustare din meniul lor.”



AVERTISMENTE. Dincolo de importanţa sa teoretică, paleobotanica este şi un soi de “oracol” care poate anunţa viitorul. În expediţiile din Groenlanda, specialiştii au descoperit fosile de plante vechi de 210 milioane de ani. Studiul lor arată că la graniţa dintre erele Triasică şi Jurasică, atmosfera terestră conţinea, la fel ca în zilele noastre, foarte mult bioxid de carbon. În plus, aceleaşi studii arată că atunci, într-o situaţie asemănătoare cu cea din zilele noastre, întreaga planetă s-a confruntat cu un lanţ de catastrofe climatice, urmat de dispariţia unui mare număr de animale şi plante. Cu timpul, ecosistemul planetar s-a autoreglat.

S-a autoreglat însă fără majoritatea vieţuitoarelor care, la fel ca şi noi acum, păreau “croite” să fie stăpânii eterni ai lumii. Paleontologia avertizează că un fenomen similar se poate petrece chiar acum, sub ochii noştri. Şi ne mai spune ceva: indiferent ce catastrofe climaterice vor avea loc, planeta se va autoregla încă o dată, aşa cum a mai făcut-o de foarte multe ori. Vestea proastă ar fi că nu există nici o garanţie că civilizaţia umană sau chiar omul însuşi va mai face parte din peisajul de după acestnou “autoreglaj”.



JURASIC PARK. Beneficiar al unui asemenea “pedigree” ştiinţific, Popa putea rămâne în străinătate şi să lucreze pe bani adevăraţi la vreuna din marile universităţi. Întrebat de ce n-a făcut acest pas, răspunde sec: “De ce? Pentru cercetări merg acolo ori de câte ori am nevoie. În plus am predat ca profesor invitat la Universitatea Claude Bernard din Lyon, precum şi la alte universităţi celebre. Banii sunt foarte importanţi, dar nu sunt chiar totul. Personal sunt foartelegat de Munţii Aninei, Almăjului şi Semenicului, de ţinutul Mehedinţiului.

Acolo există foarte multă informaţie de adus la lumina zilei şi multe descoperiri de făcut. Pentru mine ca paleobotanist, aici este raiul pe pamânt”. Pe bună dreptate. Prin “Jurasic Park”-ul din abatajele de la Anina bântuie fantoma codrilorluxurianţi şi a junglelor prin care hălăduiau cândva dinozaurii. O lume împietrită, veche de peste 200 de milioane de ani, în care dr Mihai E. Popa a făcut câteva descoperiri remarcabile, unele deosebit de rare în întreaga lume.


CE MÂNCAU DINOZAURII? Dacă, printr-un miracol, am reuşit să vedem Pamântul aşa cum arăta el acum 200 de milioane de ani, am avea imaginea unei lumi străine, aproape o altă planetă. Teritoriul de azi al României şi o bună parte a Europei erau mult mai la sud, în zona unei mări de mult dispărute, iar uscatul era acoperit cu păduri dese subecuatoriale.

Aflate acum la sute şi mii de metri adâncime, zăcămintele carbonifere de lângă Reşiţa erau la suprafaţă şi alcătuiau junglele prin care bântuiau dinozaurii, iar “sterilul” minier de acolo provine din pământul călcat de ei în picioare. Mulţi saurieni erau erbivori. Imprimate în piatră, fosilele de conifere primitive şi de ferigi arborescente descoperite acum la Anina sunt “ilustraţii” din “cartea de bucate” a dinozaurilor.



PĂDUREA DE PIATRĂ. Pe la mijlocul anilor ’80, Ceauşescu a ordonat înfiinţarea unor termocentrale bazate pe şisturi bituminoase. Prima, cea de la Crivina, urma să funcţioneze cu combustibil extras din câteva cariere noi deschise la Anina. A fost un eşec imens. Centrala de la Crivina a funcţionat trei luni, dar nu cu şisturi, ci cu motorină adusă de la Reşiţa. Acum, totul este o ruină. Gigantică, dar tot ruină. Toate eşecurile au însă şi câte o parte bună. În acest caz, partea bună au fost exact carierele de la Anina. Săpate în piatră seacă, la zeci şi sute de metri adâncime, ele au adus la lumină imaginea împietrită a erei Jurasice. Şi o dată cu ea, extrem de multe plante fosile. Tot acolo a ieşit la lumina zilei o pădure pietrificată despre care dr Popa ne-a spus că este unică în Europa. “Este vorba despre o pădure de ferigi arborescente, cu trunchiurile conservate în poziţia de creştere. Este singurul sit de acest fel din Europa, singurul loc în care se poate vedea imaginea unei păduri din Jurasic.”



BĂRLOGUL DINOZAURILOR. Carierele lui Ceauşescu au fost locul în care dr Popa a găsit şi amprente de paşi ale unor dinozauri de mici dimensiuni. Tot acolo a făcut şi o descoperire spectaculoasă, care aduce România în paginile tratatelor de paleontologie: bârloguri săpate de nişte dinozauri pitici cu 200 de milioane de ani în urmă. Înaintea descoperirii de la Anina, asemenea relicve s-au mai găsit doar în două locuri din lume: în Africa de Sud şi în Arizona.

Într-una din vizuinile de la Anina s-au păstrat chiar şi urme de gheare, lăsate de “locatari”. Pornind de la dimensiunile galeriilor, descoperitorul lor crede că reptilele care le-au săpat aveau aproximativ mărimea unor pisici, trăiau în comun şi aveau oviaţă socială oarecum asemănătoare cu cea a suricatelor din actualul Deşert Kalahari.



SUPERGÂNDACUL ETERN. “Maşina timpului” de lângă Reşiţa conservă şi urme de viaţă din era carboniferă, mai bătrâne cu peste o sută de milioane de ani decât cele de la Anina. Cotrobăind prin haldele de steril provenit de la minele de antracit din zonă, dr Mihai Popa a făcut o descoperire cu totul deosebită. Pe o bucată de rocă neagră, alături de urmele unei frunze de ferigă care a trăit cu peste 300 de milioane de ani în urmă, a găsit cea mai bătrână insectă identificată pe teritoriul ţării noastre. Este vorba despre o goangă înrudită cu gândacii de bucătărie. Fapt care demonstrează că, oricâtă oroare ne-ar provoca, aceşti gândaci sunt nişte supravieţuitori “de profesie”. “Inventaţi” acum 400 de milioane de ani, au asistat la apariţia dinozaurilor şi au supravieţuit catastrofei globale care
i-a şters definitiv din cartea vieţii. Apoi, după alte zeci de milioane de ani, în care au rămas neschimbaţi, au fost martori la apariţia şi apoi la evoluţia oamenilor, pe lângă care s-au şi aciuat. Sunt o “invenţie” anaturii atât de bine pusă la punct, încât n-avem nici un motiv să credem că nu vor fi tot aici chiar şi după dispariţia noastră.

Orasul prigonit de Ceausescu ar putea deveni un “Eden” al turismului international

Doua muzee unice in lume, doua lacuri senzationale, dar si peisajele de o frumusete salbatica ar putea sa transforme Anina, intr-un centru turistic de cea mai mare atractie. Ceausescu a creat la Anina, micul oras din Caras - Severin, unele dintre cele mai falimentare constructii comuniste. Aici, Ceausescu a dorit sa mute un oras intreg in plina padure si tot aici a fost construita probabil cea mai jenanta afacere din perioada comunista – Termocentrala pe sisturi bituminoase de la Crivina. Zona, moarta mult timp, ar putea fi revigorata peste noapte de doua idei ale edililor din Anina. Un nemaivazut muzeu al mineritului, in care turistii sa poata cobori in cea mai adanca mina din Europa si un alt muzeu dedicat exclusiv celebrului culturist, actor si politician Arnold Schwarzenegger sunt pe cale de a prinde contur la Anina. Daca muzeul lui Arnold va fi cel mai probabil inaugurat in aceasta vara, muzeul mineritului necesita investitii imense, care insa ar putea fi facute printr-un parteneriat international.
Vizitatori in mijlocul Pamantului
Muzeul mineritului ar redeschide istoria celebrei, dar atat de periculoasei mine din Anina. Turistii vor putea simti pe pielea lor, evident in conditii de maxima siguranta, cum este sa cobori spre mijlocul pamantului. Nu vor simti asemeni minerilor de odinioara momentele critice, cand viata atarna de un fir de par. De o concentratie de gaz sau de niste instalatii puse in pripa. “Am facut de mult timp demersuri pentru a prelua prin transfer o serie de active ale minei. Imi doresc ca aici sa realizam un muzeu al mineritului unic in lume. Vrem sa amenajam o galerie in fosta mina. Turistii vor putea cobori mai multe zeci de metri in cea mai adanca mina din Europa. Vor putea vedea galerii si abataje, masini de extractie exceptionale si vor retrai macar pentru cateva ore povestea minerilor din Anina. Din pacate, ni s-au pus mereu bete in roata si am fost trimis de la un minister la altul la nesfarsit. Acum, mina este in solventa si trebuie negociat cu firma de lichidatori din Timisoara”, spune Gheorghe Neicu, primarul de Anina.
Arnold Schwarzenegger isi va inaugura propriul muzeu
La Anina este preconizat a fi construit si un muzeu dedicat in exclusivitatea lui Arnold Schwarzenegger. Aici vor ajunge majoritatea obiectelor personale ale lui Arnold Schwarzenegger, inclusiv aparatele de culturism pe care s-a antrenat Arnold in perioada in care a cucerit nu mai putin de 7 titluri de Mister Olympia. Celebrul culturist, actor si politician Arnold Schwarzenegger este asteptat la Anina in iulie pentru a fi de fata la inaugurarea propriului muzeu. Ideea muzeului a plecat de la omul de afaceri Mihai Crainiceanu, nascut in apropierea Aninei. Acesta a achizitionat de la Uniunea Atletica din Graz, locul unde s-a nascut Arnold, mai multe aparate de culturism pe care se antrenase actualul guvernator al Californiei. Crainiceanu a platit atunci 50.000 de euro. Unele dintre acele aparate au fost construite chiar de Schwarzenegger. Acestea si multe alte obiecte personale ale marelui actor vor fi expuse intr-un muzeu ce va fi construit in Staier, un cartier marginas al Aninei.
Arnold, asteptat la Anina…
Kurt Marnul, primul antrenor al lui Arnold, sustine aceasta idee, fiind convins de Crainiceanu, unul dintre cei mai mari fani ai austriacului. O data cu aparatele, au fost achizitionate si mai multe fotografii inedite, dar si vechile carnete ale actualului guvernator, in care acesta isi tinea evidenta antrenamentelor sale, considerate si azi un adevarat miracol pentru lumea culturismului. La acest muzeu va fi expusa si o statuie a fostului culturist, aflata si ea in proprietatea lui Mihai Crainiceanu. Muzeul va fi construit exact in locul fostului Ocol Silvic Anina. In aceeasi locatie se doreste si amenajarea unei moderne sali de culturism si fitness. “Avem de mult in plan construirea acestui muzeu al lui Arnold Schwarzenegger la Anina. Domnul Crainiceanu ne-a promis tot sprijinul necesar. In iulie sper ca muzeul sa devina realitate. Arnold va veni la Anina, la inaugurarea muzeului care ii va purta numele”, afirma primarul Aninei.
Ovidiu MARASCU
Totul a inceput cu mai bine de 200 de ani in urma. In 1790 a fost descoperita prima bucata de carbune in micuta colonie din Caras-Severin. Primul vagonet de carbune avea sa fie scos din pamant doi ani mai tarziu, cand s-a inaugurat cea dintai exploatare. Din 1854 incep marile concesionari la Anina. Toate pamanturile si zacamin­tele din ele trec in proprietatea Socie­tatii de Stat a Cailor Ferate Austro-Ungare. Societatea deschide primele exploatari industriale la Anina. De-a lungul timpului, au fost deschise nu mai putin de 15 exploatari de acest gen. In 1912 se inregistreaza cea mai mare productie de carbune la Anina: peste 230.000 de tone pe an. La acea ora lucrau in adancuri peste 6.000 de oameni. Azi, totul este istorie. Cu vreo 20 de ani in urma, mina din Anina, cu adancimea sa maxima la 1.250 de metri sub pamant, devine cea mai adanca mina din Europa, dupa inchiderea uneia din Belgia, care era cu doar cativa metri mai adanca. De-a lungul timpului s-a sapat foarte mult. Pe sub micul oras de munte sunt sapati in total aproape 300 de kilometri de galerii. Istoria poate continua insa la Anina. Cu ajutorul unui parteneriat international. “La muzeul pe care speram sa-l construim ne bazam pe un parteneriat cu belgienii. S-a creat chiar un proiect in acest sens, ECOREM, si desi investitia va fi mare, exista suficienti investitori interesati de aceasta. Turistii care vor intra in mina vor avea prilejul sa strabata si poate cel mai frumos traseu feroviar din tara Oravita – Anina”, spune Dan Stroescu, directorul tehnic al SC Miniera Banat.
“Mina mortii”
Mina din Anina are o poveste reala si una ce tine mai mult de fantezia localnicilor. Ea a primit supranumele de “Mina mortii”. Sute, poate mii de oameni au murit aici. Un inventar clar al victimelor facute in “mina mortii” de la Anina nu va putea fi facut niciodata. Accidente individuale au omorat zeci de mineri de-a lungul timpului. Aproape nimeni, azi, nu le mai stie cauza sau numele. Un scurt rezumat al celor mai teribile accidente petrecute la Anina, poate insa sa evidentieze clar pericolul pe care l-a reprezentat cea mai adanca mina din Europa.
1854 – atunci a inceput istoria adevaratelor accidente de mina la Anina. 17 oameni au murit intr-o fractiune de secunda in urma unei explozii de metan.
1893 - nu mai putin de 48 de oameni mor datorita unei explozii de praf de carbune. Incendiul devastator care a cuprins atunci mina a lasat 13 oameni ingropati pe veci in fundul minei.
1920 – in iunie, in aceeasi mina de la Anina are loc unul dintre cele mai grave accidente colective de mina din lume. Trei tone de dinamita, depozitate in mina, de teama bombar damentelor, se autoaprind. Sub pamant au murit 184 de persoane, dar bilantul final al teribilului accident a inregistrat 217 morti.
1954 – in luna februarie, aprinderea inconstienta a unei tigari, de catre un militar in termen, omoara 18 oameni. Aceasta a fost insa, doar varianta oficiala prezentata familiilor victimelor.
1984 – doua colivii se prabusesc simultan, accidentand grav 54 de persoane.
1994 – din senin, in timpul unei revizii in Putul 4, cablul unei colivii se rupe si cei doi revizori mor in cateva fractiuni de secunda, retezati de colivia mortii.
2005 - un maistru moare strivit de colivie, la iesirea din schimb, in aceeasi mina de la Anina. Atunci, la unison s-a sustinut vinovatia acestuia. Mina blestemata a ucis insa din nou.
14 ianuarie, 2006 - un grav accident, neelucidat complet inca, a curmat viata a sapte mineri, ranind alti sase ortaci. Avea sa fie si ultimul. La mina Anina, azi nu mai lucreaza nimeni.