Re: Livni[v=]

Scris de Admin 08.04.12 10:38

De ce a pierdut Tzipi Livni alegerile din “Kadima”? de Eva Galambos

De fapt, întrebarea trebuia pusă invers: de ce a câştigat generalul în rezervă Shaul Mofaz, fost ministru israelian al apărării, şefia partidului, în faţa unuia dintre cele mai populare personalităţi politice israeliene?

Explicaţia nu este foarte complicată şi rezidă în actuala situaţie complexă, internă şi externă în care se găseşte Israelul. Cu războiul din Iran la orizont, cu atacurile cu rachete din fâşia Gaza , cu Egiptul în care Frăţia musulmană deţine majoritatea în parlament şi cu evenutalitatea alegerii unui preşedinte provenind din Frăţie care şi-a depus candidature (deşi mişcarea promisese că nu o va face) şi cu nici un progres în negocierile de pace israeliano-palestiniene, rezultatul era pe undeva de aşteptat.

Din păcate, politica de negocieri şi de compromisuri pe care Tzipi Livni a susţinut-o şi o susţine în continuare ca mijloc de soluţionare a spinoasei probleme a convieţuirii cu palestinienii şi care nu a adus rezultatele scontate, nu mai este la ordinea zilei, iar alegătorii din Kadima (în Israel, preşedinţii de partid se aleg direct de către membrii, nu de conducerea formaţiunii politice respective) au considerat că , acum, un fost militar, un fost general de armată ar fi mai potrivit să conducă partidul, să exprime un punct de vedere mai hotărât în aceste probleme. Aşa cum au subliniat analiştii, în lupta dintre “ulii şi porumbeii” partidului “Kadima”, au câştigat primii, deşi, comparativ cu politica liderilor “Likud”, Mofaz este un porumbel.

Cine este noul lider al Kadimei?

Generalul Shaul Mofaz s-a născut la Teheran în 1948 şi a emigrat în Israel cu părinţii la vârsta de nouă ani. După terminarea liceului, s-a dus să-şi facă serviciul militar la o brigadă de paraşutişti. A participat, atât cu paraşutiştii cât şi în Sayeret Matkal, o unitate specială de elită, la Războiul de şase zile, cel de Iom Kipur, la primul război din Liban din 1982 şi la operaţiunea Entebbe din 1976 când forţele speciale israeliene i-au eliberat pe ostaticii israelieni dintr-un avion răpit de terorişti palestinieni şi germani. A fost promovat în diferite funcţii militare, în 1998 devenind şeful Statului Major al armatei israeliene. Tactica dură pe care a aplicat-o în timpul celei de a doua intifade care a început în 2000 a atras nemulţumirea unor organizaţii internaţionale, dar a fost aprobată de o parte din populaţia israeliană. Totuşi, stânga l-a criticat din cauza politicii de demolare a locuinţelor paestinienilor ale căror rude erau implicate în atentate. A deţinut de două ori funcţia de ministru al apărării în guvernul Sharon dar, într-o primă etapă, nu l-a urmat pe acesta când a părăsit “Likud” şi a înfiinţat “Kadima”. A candidat în schimb în 2005 pentru preşedinţia “Likud”, dar, în decembrie al aceluiaşi an s-a retras din cursă şi din partid, alăturându-se totuşi “Kadimei”. În 2008 a intrat în cursa pentru preşedinţia partidului dar a pierdut în faţa lui Livni cu 431 de voturi. La 27 martie a. c., cu o victorie zdrobitoare (peste 60 la sută) a câştigat leadership-ul partidului.

Spre deosebire de Livni care nu a reuşit să dea un răspuns la problema garantării securităţii Israelului şi nu a avut nici o poziţie coerentă faţă de programul nuclear iranian, Mofaz şi-a prezentat public de nenumărate ori poziţia. Într-un interviu acordat cotidianului israelian “Haaretz”, el a declarat că Netanyahu “manipulează din punct de vedere politic problema iraniană”. Deşi programul nuclear iranian ameninţă în primul rând Israelul, campania împotriva Teheranului trebuie condusă de Statele Unite, a spus el, alăturându-se în acest sens unor opinii ale preşedintelui Shimon Peres că Occidentul nu ar trebui să scoată castanele din foc cu mâna Israelului.. Mofaz nu a respins opţiunea militară dar a considerat-o drept “ultima şi într-o perspectivă pe termen lung”.

Noul lider a declarat că în agenda sa figurează şi găsirea de soluţii pentru marile probleme sociale cu care se confruntă populaţia israeliană, în condiţiile în care, potrivit unor rapoarte economice internaţionale, se adânceşte prăpastia dintre bogaţi şi săraci. Demonstraţiile masive din vara trecută împotriva creşterii preţurilor locuinţelor au fost urmate recent de cele împotriva scumpirii preţurilor produselor alimentare şi combustibilului, aceste aspecte fiind, de asemenea, în atenţia partidului. O problemă sensibilă este poziţia noului lider faţă de religioşi. Reprezentanţii partidelor religioase au salutat alegerea lui Mofaz ca o victorie, cunoscând poziţia critică adoptată de Livni faţă de ele. Dar nici noul lider al Kadima nu are o abordare “mai blândă” în această direcţie. El s-a pronunţat pentru desfiinţarea scutirii de serviciul miliar al haredimilor (evreii religioşi) şi pentru încadrarea lor în muncă într-un număr mare.

Shelly Iacimovici, liderul “Partidului Muncii”, l-a felicitat pe Mofaz dar a precizat că singura alternativă a Likud este partidul pe care o conduce ea, şi nu “Kadima”. Declaraţiile ei duc cu gândul la viitoarele alegeri din Israel care vor avea loc în 2013. Din păcate, datorită sistemului electoral cu pragul de intrare în parlament de doi la sută, atât dreapta cât şi stânga se află la cheremul partidelor religoase care decid, în ultimă instanţă ce fel de guvern va conduce ţara. Îndiferent de formaţiunea politică ieşită victorioasă în alegeri, ea va trebui să accepte concesii politice şi economice atât pe plan intern cât şi extern pentru partidele religoase. Doar o schimbare a legii electorale ar putea clarifica scena politică israeliană – dreapta, stânga, centru – şi ar da posibilitate liderilor, inclusiv lui Mofaz dacă cumva ar câştiga alegerile – să pună în aplicare o agendă politică conformă ideologiei propriului partid, fără compromisuri.

Scris de Admin 17.12.09 13:47

Tzipi Livni, vinovată de crime de război

Scris de Admin 16.02.09 16:05

Tzipi Livni a avut probleme în dragoste din cauza carierei sale în Mossad

http://www.cotidianul.ro/tzipi_livni_a_avut
Un interviu dat de şefa Kadima în urmă cu 14 ani dezvăluie faptul că actualul ministru de Externe era pregătit să ucidă, dar poate şi să îşi folosească farmecele feminine în slujba Israelului .
Ministrul israelian de Externe, Tzipi Livni, care aspiră să devină prima femeie premier din istoria ţării după Golda Meir, mărturisea în urmă cu 14 ani că activitatea ei în Mossad i-a făcut probleme în viaţa sentimentală şi a făcut-o să se simtă singură, relatează “Sunday Times”, citată de NewsIn.

Livni, în vârstă de 50 de ani, este implicată în prezent în negocieri pentru formarea unei coaliţii, după ce partidul ei, Kadima, a câştigat alegerile de săptămâna trecută, dar la o diferenţă foarte mică. Cel mai probabil, funcţia de premier îi va reveni nu lui Livni, ci rivalului ei de dreapta, Benjamin Netanyahu, care i-ar putea oferi însă o funcţie importantă în noul guvern.
Într-un interviu acordat în urmă cu 14 ani, dar publicat în întregime pentru prima oară vineri în presa israeliană, ea descria dificultăţile pe care le presupune activitatea de agent sub acoperire în Bayonet, unitate de elită a serviciilor secrete Mossad, şi rolul pe care l-a avut în timpul războiului din 1982 cu Liban.

Ea îşi amintea cum, la vârsta de 22 de ani, când era agent sub acoperire la Paris, îi era imposibil să aibă o relaţie sentimentală pe termen lung. "O relaţie romantică necesită onestitate între cei doi. Eu nu puteam, în mod evident, să am o asemenea relaţie cu nimeni, dar o relaţie pe termen scurt nu strică, dacă o ţii sub control. Este ca şi cum te-ai strădui să nu te îmbeţi şi să controlezi ceea ce spui", explica ea.
Livni nu a putut să le spună nici celor mai apropiaţi membri ai familiei că era spion. Când tatăl ei a vizitat-o la Paris, i-a spus că nu înţelege de ce "îşi pierde timpul nefăcând nimic în Europa", după ce a terminat cu brio Dreptul. A lucra pentru Mossad era pentru ea ca şi cum ar fi "trăit permanent în două lumi". "Pe de-o parte, făceam lucruri de care eram foarte mândră şi simţeam că fac parte dintr-o forţă specială, că particip la asigurarea securităţii Israelului. Pe de altă parte, trebuia să tac şi să nu spun nimănui nimic despre asta."
În timpul misiunii sub acoperire din 1982 i-a fost greu să le explice prietenilor de ce nu făcea nimic pentru ţară, când Israelul era în război cu Libanul. Livni recunoaşte însă că era pregătită să ucidă. "Să omori şi să asasinezi, deşi nu este strict legal, este legitim dacă o faci pentru ţară".

Livni a făcut parte din unitatea de elită Bayonet timp de patru ani şi în interviu recunoaşte că i s-a întâmplat să îi fie frică în timpul misiunilor secrete. "A fost greu... Eşti plin de adrenalină tot timpul. În majoritatea timpului făceam lucruri ciudate, pe care oamenii obişnuiţi nu le fac niciodată. Mi-am pierdut toată spontaneitatea. Trebuie să fii concentrat şi calculat tot timpul. Chiar şi când mă întâlneam cu agentul meu de legătură, verificam să văd dacă nu este urmărit", povestea ea.

Una dintre cele mai cunoscute operaţiuni Mossad din anii '80 a fost folosirea unei capcane amoroase pentru a-l captura pe Mordechai Vanunu, tehnicianul nuclear care a dezvăluit programul nuclear israelian presei britanice. Întrebată dacă ar fi acceptat vreodată un asemenea rol, Livni a răspuns: "Dacă mă întrebaţi dacă mi s-a cerut vreodată să mă culc cu cineva pentru ţara mea, răspunsul este nu. Dar dacă mi s-ar fi cerut, nu ştiu ce aş fi răspuns. În Mossad, fiecare face lucrurile pentru care este cel mai potrivit", a replicat ea.

Când a apărut pentru prima oară, în urmă cu 14 ani, acest interviu a fost puternic cenzurat. Livni, care la acea dată abia intra în politică, era prezentată doar cu iniţiala numelui de familie.

Scris de Admin 19.12.08 12:13

Tzipi Livni si-a eliminat rivalii din cursa electorala

Ministrul israelian al afacerilor externe, Tzipi Livni, si lider al partidului aflat la putere, Kadima, a iesit mai puternica din alegerile primare organizate în vederea scrutinului legislativ anticipat din 10 februarie, relateaza presa israeliana, citata de ...Citeste toata stirea

Scris de Admin 13.10.08 18:09

Tzipi Livni, „Doamna de Fier” a Israelului
Viceprim-ministru în 2006, ministru de Externe al Israelului şi ministru al Justiţiei între noiembrie 2006 şi februarie 2007, Tzipi Livni este noua stea din politica Orientului Mijlociu. În mai 2007, ea i-a cerut demisia lui Ehud Olmert, acuzat de luare de mită de la un om de afaceri american.

Livni locuieşte în Tel Aviv, este căsătorită şi mamă a doi băieţi, de 19 ani şi 17 ani. Este vegetariană, luptă pentru drepturile animalelor şi se relaxează bătând la tobe. Va reuşi ea să se alăture intransigenţilor generali israelieni care au ocupat funcţia de premier?

Tzipi calcă pe urmele Goldei Meir, cea care a participat la crearea statului Israel, fost ministru al Afacerilor Externe şi premier între 17 martie 1969 şi 11 aprilie 1974. Golda Meir a fost prima femeie premier al Israelului, o poziţie pe care cu greu o vedeai în mâinile unei purtătoare de fustă. Însă fostul premier Ben Gurion spunea despre ea că este “cel mai dur tip din guvern”, aluzie la intransigenţa cu care trata problemele politice, pe vremea când aceasta ocupa funcţiile de ministru al Muncii şi ministru de Externe.

Tzipi Livni a obţinut şi ea o primă victorie în drumul spre funcţia de premier. A învins în alegeri bărbaţi puternici: Şaul Mofaz, fost ministru al Apărării, Avi Dichter, ministrul Securităţii Interne, şi Meir Sheetrit, ministrul de Interne. Campania electorală pentru preluarea şefiei partidului Kadima a fost condusă de un expert, renumitul Eyal Arad, care îşi oferise serviciile şi în România.

Dar politica dâmboviţeană diferă mult de cea evreiască, iar ceea ce a reuşit Eyal cu oameni politici israelieni, inclusiv cu fostul premier Ariel Sharon, nu s-a potrivit la noi. În primul rând, “emblema” omului politic israelian puternic este gradul de general, care conferă şi iluzia de apărare împotriva “teroriştilor palestinieni” şi arabi în general.

Nu numai că Tzipi este femeie, dar nici nu a ajuns la acest grad. În plus, a mai făcut şi o declaraţie surprinzătoare care ar fi trebuit să-i scadă popularitatea. La 28 martie 2006, ea a declarat la emisiunea americană de mare audienţă “Nightline”: “Cine luptă împotriva soldaţilor israelieni este duşman şi trebuie să se aştepte la contrareacţie, dar nu se poate defini ca act terorist o acţiune ale cărei ţinte sunt soldaţi”.

A sugerat astfel că nu este de acord cu politica de “dublu standard”, folosită de oficialii israelieni de atâţia ani, conform căreia toate acţiunile militanţilor palestinieni sunt clasificate ca teroriste, iar cele ale militarilor israelieni sunt doar defensive (în sensul militar, “cea mai bună apărare este atacul”).

Este un pas mic pentru recunoaşterea faptului că lupta dramatică a două popoare pentru aceeaşi bucată de pământ, pe care ambele o consideră strămoşească, este îndreptăţită, când nu este “asimetrică”.

Susţinută de o altă “Doamnă de Fier”, secretarul american de stat Condoleezza Rice, Tzipi Livni s-a exprimat în favoarea unei ameliorări a condiţiilor de viaţă ale palestinienilor în teritoriile ocupate din Cisiordania, a creării unui stat palestinian, declarându-se, însă, în favoarea izolării grupării islamiste Hamas, vinovată de nenumărate acte de terorism.

„Perioada Mossad”

Conform publicaţiei „The Times”, Tzipi Livni a fost recrutată de Mossad în 1980 din armată, unde avea grad de locotenent. A fost repartizată la Paris, de unde a călătorit prin Europa cu o echipă care avea misiunea de a anihila indezirabili arabi.

Livni nu a vorbit niciodată despre misiunile sale ca agent Mossad, dar una dintre colege, de fapt cea care o racolase, Mira Gal, a declarat pentru reporterii de la „The Times” că Tzipi are un coeficient IQ -150 şi fusese aleasă pentru misiuni extrem de riscante. „O singură greşeală ar fi generat implicaţii politice catastrofice pentru Israel”. „Făcea parte dintr-o unitate de elită“, a declarat Ephraim Halevy, fost director al Mossad, pentru „The Times“, fără alte detalii.

Eric Denece, fost agent al serviciilor secrete franceze, a subliniat că din perioada “Războiului de şase zile”, din 1967, Parisul era o bază importantă pentru Mossad, pentru că aici se aflau organizaţii şi grupări palestiniene, iar agenţii israelieni, pe lângă misiuni de asasinare a unor capi, aveau şi misiuni de infiltrare în aceste grupări, ţinta predilectă fiind gruparea Al Fatah Abu Nidal.

Există opinii că această grupare desprinsă din mişcarea lui Yasser Arafat ar fi fost chiar creată de Mossad, din moment ce ţintele predilecte erau lideri palestinieni consideraţi moderaţi. Parisul era bogat în ţinte pentru unităţile Mossadului.

În iunie 1980, un om de ştiinţă de origine egipteană care lucra la programul nuclear irakian a fost găsit asasinat în camera sa de hotel. Nu a fost greu pentru autorităţile franceze să creadă că irakianul a fost asasinat de Mossad, din moment ce Menahem Begin, premierul de atunci, spunea că „speră că Franţa şi-a învăţat lecţia cu privire la ajutorul acordat Irakului”.

“The Times” merge mai departe, citând tot un raport al serviciilor secrete franceze, conform căruia Tzipi Livni a făcut parte dintr-o unitate de elită care l-a otrăvit pe omul de ştiinţă irakian Abdul Rasul, la un prânz în Paris, în 1983. Iar în august, o astfel de unitate îl asasina la Atena pe Mamoun Merais, un oficial din conducerea Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei. Ea nu a fost direct implicată, Mamoun fiind împuşcat în propria maşină de doi tineri aflaţi pe o motocicletă.

Politicieni şcoliţi în organizaţiile paramilitare

Atât politicienii israelieni, cât şi cei palestinieni sunt “căliţi” în lupte după străvechea regulă a talionului, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Istoria Orientului Mijlociu a fost marcată pentru totdeauna de aceste conflicte asimetrice, iniţiate de organizaţii paramilitare evreieşti, în care civilii aflaţi de-o parte şi de alta a “baricadei” au plătit cu viaţa.

„Noaptea trenurilor“

Va putea, oare, o femeie să curme acest cerc vicios? „Familia mea este o parte din istoria Israelului“ – declara Tzipi Livni. Se trage dintr-o familie de luptători zionişti care au activat în anii ’40 în Palestina guvernată de britanici şi care, conform „The Times”, au fost arestaţi de autorităţi pentru acte teroriste.

Mama, Sarah Rosenberg, a fost unul dintre şefii comandourilor „Irgun”, grupare care a luptat cu violenţă pentru crearea statului Israel. Într-un interviu acordat înainte de a muri, la vârsta de 85 de ani, Sarah a povestit cum jefuiau trenurile, urcându-se ca pasageri cu diferite deghizări. „Odată am aruncat în aer un tren pe ruta Ierusalim – Tel Aviv”, a povestit Sarah.

Tatăl viitorului premier, Eitan, a fost condamnat la 15 ani de puşcărie pentru că a participat la un atac asupra unor obiective britanice, dar a reuşit să evadeze din închisoarea de la Acra. Născut în Polonia, în 1919, a venit în Palestina de la vârsta de şase ani, stabilindu-se cu părinţii la Tel Aviv. La 20 de ani, Eitan a intrat în organizaţia paramilitară Irgun, înfiinţată la Ierusalim în 1931, de Avraham Stern, şi care a desfăşurat multe acţiuni militare sângeroase atât împotriva autorităţilor britanice, sub mandatul cărora se afla Palestina, cât şi împotriva populaţiei autohtone.

În 1940, Avraham Stern a părăsit Irgun şi a înfiinţat propria organizaţie, Stern, la conducerea Irgun fiind ales Menahem Begin, venit tot din Polonia, ulterior prim-ministru al Israelului. După cel de-al Doilea Război Mondial, începe perioada cea mai agresivă a organizaţiei Irgun, notoriu fiind atentatul cu bombă de la Hotelul „King David“ din Ierusalim, din iulie 1946, în urma căruia au fost ucişi 91 de oameni, soldaţi britanici, dar şi civili.

Eitan Livni a devenit şef al operaţiunilor speciale ale Irgun, tovarăş de arme cu Menahem Begin. În aprilie 1946, Eitan a fost arestat pentru implicarea sa în operaţiunea “Noaptea trenurilor“, la care a participat şi soţia sa. În noaptea de 1 noiembrie 1945, reţeaua de căi ferate din Palestina a fost ţinta a peste 150 de explozii. Alte atacuri s-au dat asupra navelor de pază britanice, trei fiind scufundate. După doi ani de detenţie, Eitan a evadat, iar la 8 iulie 1958, la Tel Aviv, se naşte fiica sa, Tzipora Malka “Tzipi” .

O viaţă, o luptă!

Dupa formarea statului Israel, în 1948, Menahem Begin a transformat organizaţia Irgun în Partidul Herut, iar Eitan Livni a ocupat o poziţie importantă. Împărtăşea aceeaşi opinie ca Menahem Begin, potrivit căreia Israelul trebuie să lupte pentru recâştigarea întregii Palestine. Cam tot atunci palestinienilor li s-a pus eticheta de duşmani ai Israelului, pentru că n-au putut accepta o asemenea aspiraţie a evreilor. În 1965, partidul Herut se redenumeşte Gahal, iar din 1973 devine Partidul Likud, învingător la alegerile din 1977.

Numit premier, Menahem Begin semnează, împreună cu preşedintele egiptean Anwar Sadat şi cu preşedintele american Jimmy Carter, Acordul de la Camp David (1978), pentru care Begin şi Sadat au primit Premiul Nobel pentru Pace. Dar pacea era departe.

Eitan Livni a decedat în 1991. Epitaful său, alături de harta Israelului Mare, arată care i-a fost idealul: „Aici se odihneşte şeful operaţiunilor Irgun“. Poate de aceea palestinienii nu se aşteaptă la nicio “cotitură” spectaculoasă a politicii israeliene faţă de ei, sub guvernarea premierului Tzipi Livni, dacă va fi numită.

Dar este aproape imposibil să se găsească un om politic israelian care să nu fie asociat cu organizaţiile de luptă pentru înfiinţarea statului Israel în Palestina. Foştii luptători în grupările Haganah, Lehi/Stern, Irgun (Etzel) şi Palamach au devenit ulterior mari oameni de stat.

Haganah era o organizaţie paramilitară înfiinţată în 1920 din imigranţi evrei angajaţi să apere fermele din Palestina. În 1936 avea 10.000 de “soldaţi” şi 40.000 de rezervişti, devenind “inima” armatei de mai târziu a statului Israel. În 1931, cei mai radicali membri Haganah au creat organizaţia Irgun (Etzel).

În 1940, Irgun s-a divizat, formând Lehi - iniţialele Lochamei Herut Yisrael, adică “Luptătorii pentru Libertatea Israelului”, mai bine cunoscută ca “Stern”, după comandantul ei, Abraham Stern. În 1939, autorităţile britanice au restricţionat imigraţia evreilor în Palestina, ceea ce a determinat formarea, în 1941, a grupării “Palmach”, ca forţă de reacţie rapidă, aparţinând de Haganah, pentru a asigura imigraţia clandestină.

Spionii de “dincolo”

La cârma marilor puteri, cu care Israelul a negociat permanent pentru ca statul să poată fi viabil, se aflau tot oameni de stat bine “instruiţi”. John Kennedy a fost ofiţer al serviciului de informaţii al Oficiului Naval (ONI), George H. W. Bush Sr. a condus CIA în perioada Administraţiei Gerald Ford, păstrând legăturile cu Agenţia. Ronald Reagan a fost, între 1930 şi 1950, agent FBI.

Mihail Gorbaciov a fost propulsat tot timpul de KGB, de la funcţia de prim-secretar la Stavropol, până la funcţia de secretar general al PCUS. Eduard Sevarnadze, ministrul de Externe, a fost general KGB. Evgheni Primakov - ministru de Externe şi prim-ministru în Administraţia Elţîn - a condus primul Directorat KGB, devenit, ulterior, SVR.

Ex-premierul Serghei Stepasin era tot ofiţer KGB, numit director al FSB. Vladimir Putin nu mai are nevoie de prezentări. Fostul preşedinte şi actualul premier al Federaţiei Ruse a funcţionat, ani la rând, ca ofiţer al primului Directorat al KGB în R.D. Germană.

Militanţii politicieni

Cei mai faimoşi membri ai grupării Haganah, deveniţi politicieni de seamă au fost Ben Gurion, întâiul premier al Israelului - fost membru al grupării HaShomer, Moshe Sharett, premier israelian între 1953 şi 1955, Iţac Rabin, premier între 1974 şi 1977 şi în perioada 1992-1995.

De asemenea, generalul Ariel Sharon, premier între 2001 şi 2006, generalul Rehavam Zeevi, fondatorul şi liderul partidului naţionalist Moledet, asasinat în 2001 de Frontul Popular de Eliberare a Palestinei, Moshe Dayan, şeful forţelor armate israeliene între 1953 şi 1958, precum şi generalul Yigal Allon, comandant al grupării Palmach, ulterior premier interimar în 1969, viceprim-ministru în Guvernul Meir, au făcut parte din Haganah. Un alt exemplu: Menahem Begin, premier între anii 1977 şi 1983, liderul celei mai agresive organizaţii paramilitare evreieşti, Irgun.

Scris de Admin 30.09.08 10:44

Tzipi Livni, agent într-o celulă Mossad implicată în asasinate la Paris?

Ipoteza este luată în calcul de cotidianul britanic „The Times“ având în vedere secretomania ce învăluie perioada în care actuala politiciană activa în serviciul secret.
Tzipi Livni, cel mai probabil viitorul premier al Israelului, a refuzat să dea detalii despre cariera sa în interiorul Mossad, în anii ‘80. Ea a făcut parte dintr-o celulă acoperită din Paris, dar speculaţiile apărute în presă plasează activitatea sa de la vânătoarea de terorişti arabi până la cea de simplă gardiană a caselor conspirative ale serviciului din Franţa. „The Times“ a discutat despre cariera de spion a actualului şef al partidului Kadima, aflat la guvernare în Israel. „Făcea parte dintr-o unitate de elită“, a declarat Ephraim Halevy, fost director al Mossad, pentru publicaţia britanică. Halevy a refuzat însă să dezvăluie din ce unitate făcea parte Livni, care a fost ofiţer al Mossad între anii 1980 şi 1984.

Actualul om politic a intrat în Mossad după ce a fost recrutat, la 22 de ani, după terminarea serviciului militar, de către o prietenă din copilărie, Mira Gal, actuala sa şefă de cabinet.

Livni, care vorbeşte fluent limba franceză, a fost detaşată la Paris în perioada în care oraşul european era un câmp de bătălie între Mossad şi membrii grupurilor militante palestiniene. Ca majoritatea noilor recruţi şi-a început activitatea în Mossad cu misiuni puţin importante, precum cea de a menţine casele conspirative, relatează „The Times“. Halevy a recunoscut că nici măcar această misiune nu este una lipsită de riscuri: „Poate fi foarte periculos uneori“.

După prima perioadă de misiuni uşoare, Livni a început pregătirea de ofiţer de teren, învăţând cum să recruteze agenţi şi cum să strângă informaţii. „Încă de la Războiul de şase zile din 1967, Parisul era o bază importantă pentru Mossad, în primul rând pentru că avea relaţii excelente cu serviciile franceze şi pentru că aici se aflau mulţi palestinieni“, a declarat pentru publicaţia citată Eric Denécé, fost agent al serviciilor secrete franceze. Agenţii israelieni de la Paris erau implicaţi la acea vreme în asasinate şi se infiltrau în facţiunile palestiniene. În oraş se aflau Carlos Şacalul şi membri ai grupării Abu Nidal.

Agenţii Mossad din Paris încercau şi să oprească eforturile lui Saddam Hussein de a construi o centrală nucleară cu ajutorul francezilor. În iunie 1980, un om de ştiinţă de origine egipteană care lucra la programul nuclear irakian a fost găsit asasinat în camera sa de hotel - asasinare despre care s-a bănuit a fi înfăptuită de Mossad. Menahem Begin, premierul de atunci, spunea că „speră că Franţa şi-a învăţat lecţia“ pentru ajutarea Irakului.

Un raport francez care citează experţi, evocat de „The Times“, arată că Livni făcea parte dintr-o unitate de elită care l-a otrăvit pe omul de ştiinţă irakian Abdul Rasul la un prânz în Paris, în 1983.

Scris de Admin 27.08.08 17:57

Tzipi Livni, deranjată de atitudinea Condoleezzei Rice în privinţa Cisiordaniei

Scris de Admin 20.05.07 7:34

O noua Golda Meir?

Scris de Admin 20.05.07 7:32

Tzipi Livni: Rusia are parghii de influenta

Interviu cu ministrul israelian de Externe, Tzipi Livni, realizat de Vremia Novostei

- Ce probleme ati abordat la Moscova?

- Discutiile de la Moscova au fost foarte bune, pur si simplu excelente. Am analizat si actuala situatie, dar si viitorul Orientului Apropiat. A trecut mai bine de o saptamana de la rapirea militarului israelian. Situatia este critica. Se impune ca opina publica mondiala, comunitatea internationala sa actioneze si sa exercite presiune asupra celor care l-au rapit pe soldat. Teroristii trebuie sa inteleaga ca asemenea actiuni sunt ilegale. Dar cine permite teroristilor sa actioneze de asa natura, trebuie sa inteleaga ca lumea nu-l va tolera. Am in vedere in primul rand Siria.

In spate e Siria

- De ce Israelul incalca suveranitatea Siriei, atat de sincer, aproape obraznic, permitand bombardierelor sale sa survoleze palatele presedintelui Asad?

- Orientul Mijlociu intra intr-o perioada de serioase complicatii. Dupa alegerile pentru Autonomia Palestiniana, Israelul a manifestat retinere, in ciuda sutelor de rachete lansate asupra teritoriilor noastre, asupra gradinitelor de copii, asupra scolilor. In ultimele doua saptamani, Hamas a continuat sa atace teritoriul israelian. Mai mult, din Israel a fost rapit un militar. Alt israelian, in varsta de 18 ani, a fost rapit si ucis ulterior. In spatele tuturor acestor actiuni se afla organizatia Hamas. Are o adresa clara. Este guvernul palestinian, aflat pe teritoriul palestinian. Dar in spatele tuturor acestor actiuni mai stau, de asemenea, si acei conducatori Hamas, care au primit adapost si protectorat din partea Siriei. Si ei sunt interesati in inrautatirea situatiei. Siria, care protejeaza asemenea organizatii, trebuie sa inteleaga ca nu pot fugi de responsabilitate.

- Ce parere aveti despre planurile sirienilor de a-si intari fortele apararii antiaeriene prin achizitionarea din Rusia de instalatii moderne?

- Sunt teme care este mai bine sa fie discutate la intalniri inchise.

Dubii pentru vizita

- Aflata deja la Moscova, ati declarat ca ati oscilat daca merita sa veniti in capitala rusa. Indoielile dumneavoastra au fost generate de faptul ca Rusia intretine contacte cu miscarea Hamas?

- Nu de aici veneau dubiile mele, ci din cauza situatiei create in Israel in legatura cu rapirea soldatului. Cand au loc astfel de evenimente, primul lucru care-ti trece prin minte este sa ramai acasa. Dar, cantarind toate pro si contra, am decis ca mai logic ar fi sa vin aici si sa analizez totul cu un stat atat de influent cum este Rusia. Dupa intalnirile de la Moscova, cred ca a fost o hotarare inteleapta si foarte bine venita.

- Pana acum ati insistat ca Rusia sa includa Hamas pe lista organizatiilor teroriste? Sau poate, dimpotriva, contactele Rusiei cu Hamas sunt acum utile pentru salavarea soldatului israelian?

- Israelul nu este interesat de negociri cu Hamas si nu cauta mediatori pentru asta. Israelul nu sta de vorba cu teroristii. Rusia intelege, probabil, acest lucru. Hamas doreste o legitimizare internationala. Dar noi spunem: din punctul nostru de vedere, sunteti o organizatie terorista, dar daca va schimbati, atunci dialogul va fi altul. De altfel, Rusia are anumite parghii de influenta, asa ca, repet, vizita la Moscova o consider extrem de importanta.

Colaborare

- Presedintele Putin a ordonat gasirea asasinilor diplomatilor rusi din Irak. Credeti ca este un pas in directia corecta? Poate Israelul impartasi din experienta lui in acest domeniu?

- La toate intalnirile mele de la Moscova, am exprimat condoleante legate de uciderea diplomatilor rusi. Nu exista dubii ca tarile care se ciocnesc de terorism, inclusiv Israel si Rusia, nu numai ca pot, dar au obligatia de a colabora in aceasta sfera. Teroarea nu mai este astazi o problema locala, cu care se confrunta statul, care sufera din cauza lui. Este vorba despre o problema internationala. Teroarea intelege un singur raspuns, care trebuie sa fie dur si univoc. Istoria a demonstrat ca imediat ca incercati sa-i protejati pe teroristi, teroarea se intensifica. Pentru teroare nu exista cauze juste. Sunt actiuni care se afla in afara legii. Esensial este ca acest lucru sa fie constientizat de comunitatea internationala.

- Cand se planifica o vizita in Rusia a premierului Ehud Olmert?

- Ehud Olmert intentioneaza sa vina in Rusia. Deocamdata, data nu a fost convenita, ea depinde de graficul presedintelui Putin, iar aceasta chestiune a fost ridicata in cadrul convorbirilor de la Moscvoa. Pentru moment este avuta in vedere luna septembrie.

- V-ati intalnit cu seful Rosatom, Serghei Kirienko. S-a vorbit despre Iran?

- Da, despre Iran si inca o data despre Iran. (Agentia "Rusia la zi" – 4 iulie 2006)
http://www.rusialazi.ro/index.php?a=externe2006070401.xml

Scris de Admin 05.05.07 12:42

Tzipi

Scris de Continut sponsorizat

Livni[v=]

Re: Livni[v=]

Tzipi Livni, vinovată de crime de război

Tzipi Livni a avut probleme în dragoste din cauza carierei s

Tzipi Livni si-a eliminat rivalii din cursa electorala

Tzipi Livni, Doamna de Fier a Israelului

Tzipi Livni, agent într-o celulă Mossad implicată în asasina

Tzipi Livni, deranjată de atitudinea Condoleezzei Rice în pr

O noua Golda Meir?

Tzipi Livni: Rusia are parghii de influenta

Livni[v=]

Re: Livni[v=]