Gafencu[v=]

Institutul pentru Studiul Holocaustului cere rtragerea titlului de cetăţean de onoare al oraşului Tg. Ocna pentru Valeriu Gafencu

Valeriu Gafencu, cetăţean de onoare al neamului meu!

Emotionanta scrisoare a lui Valeriu Gafencu catre sora sa

Scrisoarea lui Valeriu Gafencu catre Parintele Arsenie Boca

Scrisoarea lui Valeriu Gafencu catre mama si surorile sale

http://cultural.bzi.ro/sfantul-inchisorilor-comuniste-valeriu-gafencu-video-913

http://www.historia.ro/exclusiv_web/timp-liber/articol/grigore-gafencu-diplomat-istoric-i-gazetar

Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” la Chișinău, Ministerului Afacerilor Externe al României, Ambasada României în Republica Moldova și Institutul de Istorie Socială „ProMemoria” din Chișinău organizează Colocviul și expoziția „Grigore Gafencu – diplomat, istoric și gazetar”.

Manifestările ce doresc a prezenta istoricilor și publicului din Republica Moldova personalitatea lui Grigore Gafencu urmează să se desfășoare pe trei componente: o expoziție de documente, ce dezvăluie momente dramatice din istoria perioadei în care a activat ca diplomat Grigore Gafencu, din arhivele Ministerului Afacerilor Externe al României, legate de aspecte inedite din activitatea diplomatică a acestuia; prezentarea-lansare la Chișinău a lucrărilor Preliminarii la războiul din răsărit/ Préliminaires de la guerre a l’Est. De l’accord de Moscou (21 aout 1939) aux hostilités en Russie (22 juin 1941) și Ultimele zile ale Europei scrise de Grigore Gafencu, apărute sub egida Institutului Diplomatic Român, și un colocviu despre viața și activitatea diplomatului român.

La manifestări și-au anunțat prezența Radu Carp, directorul Institutului Diplomatic Român, Petre Otu, director adjunct al Institutului pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară din România, Laurențiu Constantiniu, cercetător la Institutului Diplomatic Român, Dan Taloș, cercetător la Unitatea Arhive Diplomatice a Ministerului Afacerilor Externe al României alături de reputați specialiști locali: prof. dr. hab. Anatol Petrencu,conf., dr. Gheorghe Palade și Valeriu Munteanu, deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

Evenimentele se vor desfășura pe data de 30 ianuarie 2012, la Muzeul Naţional de Artă al Moldoveidin Chișinău (str. 31 august 1989, nr.115) după următorul program:

ora 10.00 - Deschiderea Expoziției „Grigore Gafencu - diplomat” și prezentare de carte

ora 14.00 - 18.00 - Colocviul „Grigore Gafencu – diplomat, istoric și gazetar”

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/grigore-gafencu-cedarea-basarabiei-i-nordului-bucovinei

Grigore Gafencu a fost una din marile personalități ale diplomației românești. Ministru de externe în timpul unei perioade extrem de tulbure din punct de vedere diplomatic, între 1938 și vara lui 1940, Gafencu s-a străduit în această perioadă să apere interesele României în fața unui război iminent.


În vara lui 1940 și-a dat demisia din funcția de ministru și a fost trimis ca ministru plenipotențiar la Moscova. Ulterior, Gafencu s-a stabilit la Geneva. Considerat unul dintre cei mai buni analiști politici ai epocii, Grigore Gafencu a ținut, în timpul războiului, numeroase conferințe publice la Londra, Paris, Strasbourg, FLorența, Zurich, Geneva, pledând întotdeauna cauza și interesele României.

În 1944 este publicată, în limba franceză, cartea Préliminaires de la guerre à l’est/Preliminariile războiului din răsărit, una din cele mai bune analize ale relațiilor sovieto-germane dinaintea izbuncirii războiului.

Jurnalele sale, încă nepublicate în varianta completă, conțin însemnări zilnice de o importanță deosebită pentru cunoașterea vieții politice românești din anii '30-'40 și a opiniilor personale ale lui Gafencu privind problemele războiului și relațiilor internaționale.

După sfârșitul războiului, Gafencu, în calitate de reprezentant al grupului diplomaţilor aflați în, a depus pe masa Conferinţei de Pace din 1947 două memorandumuri prin care cerea respectarea drepturilor politice şi economice ale României. Acțiunile sale și poziția proaliată a lui Gafencu aveau să-l transforme pe Gafencu în persona non grata în fața regimului procomunist de la București. El a fost condamnat în contumacie în noiembrie 1947, împreună cu lotul Maniu-Mihalache.




Grigore Gafencu despre ocuparea Basarabiei şi nordului Bucovinei


3 si 4 iulie 1940 – ”Marele eveniment politic nu s-a produs. Tătărăscu, o dată mai mult, s-a strecurat printr-o criză. Situaţia lui e însă foarte slăbită. Schimbarea e aşteptată. [...]

Parlamentul s-a întrunit pentru a păstra o clipă de tăcere. Şedinţa a fost apoi ridicată în semn de doliu. Lacrimi înăbuşite, simţăminte de supărare şi de revoltă, mare nervozitate.

Am citit cu băgare de seamă schimbul de note telegrafice dintre ruşi şi noi. [n.a. – redate mai jos]Notele ruseşti sunt abile ca formă şi fond, moderate ca ton şi de o perfidie foarte bine socotită. Notele noastre sunt greşit concepute şi foarte prost formulate. La pretenţiile ruseşti referitoare la drepturile istorice şi etnice ale Rusiei asupra Basarabiei, nu am răspuns nimic: nici o punere la punct, nici un contra argument, nici un protest. Ne-am mulţumit să răspundem - pentru a câştiga timp”, pretinde Ministerul de Externe, - că suntem gata să stăm de vorbă ... Ruşii au înlăturat cu multă îndemânare intenţiile dilatorii cuprinse în nota noastră de răspuns, aducându-ne numaidecât la cunoştinţă programul de evacuare. [...] Fapt e că ne-am plecat în faţa forţei, fără s-o spunem şi fără să stăruim asupra bunului nostru drept. Nu am respins argumentarea sovietică, ci ne-am declarat gata, după ce am luat cunoştinţă de ea, să stăm de vorbă. [...]

Am pierdut, deci, Basarabia:

1. fiindcă Rusia nu a renunţat niciodată la această provincie şi era hotărâtă să se folosească de orice prilej pentru ca, sprijinită pe uriaşa ei putere, să ajungă din nou la Dunăre. [...]

2. fiindcă oricare ar fi fost politica pe care am fi urmat-o faţă de Germania, Reich-ul ar fi sacrificat oricând interesele noastre la Dunăre (care sunt şi ale sale), pentru a-şi acoperi spatele înspre Rusia într-un război european. [...]

3. fiindcă Italia, care în timpul din urmă ne făgăduise sprijinul Germaniei în caz de agresiune rusească, a intrat în război însuşindu-şi toate angajamentele şi toate atitudinile Germaniei.

4. Fiindcă singurul nostru sprijin adevărat şi real, forţa anglo-franceză, s-a prăbuşit.

Sunt unii care se miră că ziua de 27 iunie ne-a găsit singuri. Ei uită că puţine zile înainte s-a cufundat o lume întreagă. Am fost singurifiindcă cei care ar fi putut să ne sprijine nu aveau interesul să o facă (orice am fi dres acum sau înainte), şi fiindcă cei care ne-au sprijinit întotdeauna nu mai erau în viaţă.”



Nota ultimativă a guvernului sovietic, 26 iunie 1940


În anul 1918, România, folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei, a desfăcut de la Uniunea Sovietică (Rusia) o parte din teritoriul ei, Basarabia, călcând prin aceasta unitatea seculară a Basarabiei, populată în principal cu ucraineni, cu Republica Sovietică Ucraineană.

Uniunea Sovietică nu s-a împăcat niciodată cu faptul luării cu forţa a Basarabiei, ceea ce guvernul sovietic a declarat nu o dată şi deschis în faţa întregii lumi. Acum, când slăbiciunea militară a U.R.S.S. a trecut în domeniul trecutului, iar situaţia internaţională care s-a creat cere rezolvarea rapidă a chestiunilor moştenite din trecut pentru a pune în fine bazele unei păci solide între ţări, U.R.S.S. consideră necesar şi oportun ca în interesele restabilirii adevărului să păşească împreună cu România la rezolvarea imediată a chestiunii înapoierii Basarabiei Uniunii Sovietice.

Guvernul sovietic consideră că chestiunea întoarcerii Basarabiei este legată în mod organic de chestiunea transmiterii către U.R.S.S. a acelei părţi a Bucovinei a cărei populaţiune este legată în marea sa majoritate de Ucraina Sovietică prin comunitatea soartei istorice, cât şi prin comunitatea de limbă şi compoziţiune naţională. Un astfel de act ar fi cu atât mai just cu cât transmiterea părţii de nord a Bucovinei către U.R.S.S. ar reprezenta, este drept că numai într-o măsură neînsemnată, un mijloc de despăgubire a acelei mari pierderi care a fost pricinuită U.R.S.S. şi populaţiei Basarabiei prin dominaţia de 22 de ani a României în Basarabia.

Guvernul U.R.S.S. propune guvernului regal al României:

1. Să înapoieze cu orice preţ Uniunii Sovietice Basarabia;

2. Să transmită Uniunii Sovietice partea de nord a Bucovinei cu frontierele sale potrivit cu harta alăturată.

Guvernul sovietic îşi exprimă speranţa că guvernul român va primi propunerile de faţă ale U.R.S.S. şi că aceasta va da posibilitatea de a se rezolva pe cale paşnică conflictul prelungit dintre U.R.S.S. şi România.

Guvernul sovietic aşteaptă răspunsul guvernului regal al României în decursul zilei de 27 iunie curent.

Răspunsul guvernului român, din ziua de 27 iunie 1940


Guvernul U.R.S.S. a adresat guvernului român o notă care a fost remisă la 26 iunie 1940, la ora 10 seara, de către excelenţa sa d-l Molotov, preşedintele Comisarilor Poporului şi Uniunii Sovietice, comisar al poporului pentru afacerile străine, excelenţei sale d-l Davidescu, ministrul României la Moscova.

Fiind însufleţit de aceeaşi dorinţă ca şi guvernul sovietic de a vedea rezolvate prin mijloace pacificetoate chestiunile care ar putea să producă o neînţelegere între U.R.S.S. şi România, guvernul regal declară că este gata să procedeze imediat şi în spiritul cel mai larg la discuţiunea amicală şi de comun acord a tuturor problemelor emanând de la guvernul sovietic.

În consecinţă, guvernul român cere guvernului sovietic să binevoiască a indica locul şi data ce doreşte să fixeze în acest scop.

De îndată ce va fi primit un răspuns din partea guvernului sovietic, guvernul român îşi va desemna delegaţii şi nădăjduieşte că conversaţiunile cu reprezentanţii guvernului sovietic vor avea ca rezultat să creeze relaţiuni trainice de bună înţelegere şi prietenie între U.R.S.S. şi România.

Nota ultimativă adresată de guvernul sovietic în noaptea de 27 iunie 1940


Guvernul U.R.S.S. consideră răspunsul guvernului regal al României din 27 iunie ca imprecis, deoarece în răspuns nu se spune direct că el primeşte propunerea guvernului sovietic de a-i restitui neîntârziat Basarabia şi partea de nord a Bucovinei. Însă cum ministrul României la Moscova, d. Davidescu, a explicat că răspunsul menţionat al guvernului regal al României însemnează accedarea la propunerea guvernului sovietic, guvernul sovietic primind această explicaţie a d-lui Davidescu, propune:

1. În decurs de patru zile, începând de la ora 14, după ora Moscovei, la 28 iunie să evacueze teritoriul Basarabiei şi Bucovinei de trupele româneşti.

2. Trupele sovietice în acelaşi timp să ocupe teritoriul Basarabiei şi partea de nord a Bucovinei.

3. În decursul zilei de 28 iunie trupele sovietice să ocupe următoarele puncte: Cernăuţi, Chişinău, Cetatea - Albă.

4. Guvernul regal al României să ia asupra sa răspunderea în ceea ce priveşte păstrarea şi nedeteriorarea căilor ferate, parcurilor de locomotive şi vagoane, podurilor, depozitelor, aerodromurilor, întreprinderilor industriale, uzinelor electrice, telegrafului.

5. Să se numească o comisie alcătuită din reprezentanţi ai guvernului român şi U.R.S.S., câte doi din fiecare parte, pentru lichidarea chestiunilor în litigiu în legătură cu evacuarea armatei române şi instituţiilor din Basarabia şi partea de nord a Bucovinei.

Guvernul sovietic insistă ca guvernul regal al României să răspundă la propunerile mai jos menţionate nu mai târziu de 28 iunie ora 12 ziua (ora Moscovei).

Răspunsul guvernului român, din ziua de 28 iunie 1940

Guvernul român, pentru a evita gravele urmări pe care le-ar avea recurgerea la forţă şi deschiderea ostilităţilor în această parte a Europei, se vede silit să accepte condiţiile de evacuare specificate în răspunsul sovietic.

Guvernul român ar dori totuşi ca termenele de la punctele unu şi doi să fie prelungite, deoarece evacuarea teritoriilor ar fi foarte greu de dus la îndeplinire în patru zile din pricina ploilor şi inundaţiilor care au stricat căile de comunicaţie.

Comisia mixtă insituită la punctul 5 ar putea discuta şi rezolva această chestiune.

Numele reprezentanţilor români din această comisiune vor fi comunicaţi în cursul zilei.

ExilulIn general avem o parere minata de prejudecati privind exilul romanilor. Romanii, oriunde ar fi, se mananca intre ei. Nu au pic de solidaritate, sunt individualisti, rai, se ploconesc in fata strainilor iar intre ei se dispretuiesc. O fi valabila aceasta viziune pentru timpurile prezente sau ale trecutului apropiat, dar imediat dupa razboi, cand din tara reusisera sa scape nume sonore, acest lucru e mai greu de crezut. Pe atunci cu adevarat domnea un sentiment al solidaritatii. Cicerone Ionitoiu ne aduce aminte ca in acest an se implinesc 50 de ani de cand Grigore Gafencu nu mai este

in aceasta lume. A murit in Franta dupa ce in 1947 in lotul Maniu fusese condamnat in contumacie la ani grei de temnita. Grigore Gafencu este diplomatul taanist care a stiut sa apere interesele nationale fara sa se lase ademenit de sirene ideologice. Spre deosebire bunaoara de un Nicolae Titulescu care vedea in rusi un bun partener de dialog, el a intuit perfect de unde vine pericolul pentru Roma--nia. In iunie 1941, atunci cand i-a inmanat lui Molotov declaratia prin care tara noastra rupea legaturile diplomatice cu monstrul de la Rasarit, ceea ce coincidea implicit cu o declaratie de razboi, a facut aceasta cu sobrietate dar si cu o neascunsa mandrie, stiind ca in felul acesta Romania va avea in fata eternul dusman.
La moartea lui Gafencu multi oameni de cultura si oameni politici exilati i-au adus un omagiu semnificativ. De aceea ne ingaduim sa vorbim de o alta viziune asupra exilului nostru. Exilul imediat dupa 1947 avea demnitatea si austeritatea sa. Cretzianu, Visoianu, Gafencu, generalul Radescu, ca sa nu mai vorbim de Rege, formau un fel de Romanie de departe, de vreme ce Romania de acasa incetase sa mai functioneze ca o tara libera. Pe de alta parte ei erau constienti de instrainare, dandu-si insa seama ca exilul tine de o anumita ordine a lumii careia nu i se puteau sustrage. Fara a fi scriitori, ei scriau cu o asemenea constiinta tragica. Nu-si faceau iluzii, iluziile devenisera un lux pe care nu si-l mai puteau permite.
A compara emigratiile ulterioare cu ce au trait atunci acei oameni este o greseala. Mereu s-a plecat din lagarul comunist cu o evidenta bucurie, dar dupa razboi bu-curia nu avea nici un atribut al voiosiei, ci era doliu pentru ce lasau in urma. Isi puneau de multe ori intrebarea daca n-ar fi fost mai bine sa ramana in tara, asa cum ramasesera altii. Constiinta patriotica pe atunci era foate dezvoltata anemiindu-se insa de la deceniu la deceniu. Ne-am pierdut iubirea de tara pe masura ce am inceput sa ne gandim numai la noi insine, la interesele noastre. Pe timpul lui Ceausescu multi au parasit tara, dar nu au format un exil autentic. Se gandeau doar sa le fie lor bine si atat. Nu acelasi lucru a fost valabil pentru generatia lui Gafencu. Datoria acelora nu era sa traiasca pentru ei insisi, ci sa faca ceva pentru cei ramasi acasa, sa intemeieze reviste, sa lucreze la posturi de radio libere, sa spuna si sa scrie ceea ce in Romania nu se mai putea face. Exilul in asemenea conditii nu a fost o placere.

Grigore Gafencu (*1892, Bucureşti - †30 ianuarie 1957, Paris) a fost un om politic, diplomat şi ziarist român.
După studii superioare, îşi ia doctoratul în Drept la Universitatea din Bucureşti. În timpul primului război mondial, pentru participarea pe front ca locotenent, a primit Ordinul "Mihai Viteazul". După război devine ziarist şi înfiinţează ziarul "Timpul familiei" care, tradus în limba franceză, a fost distribuit în mai multe ţări. La vârsta de 32 de ani este ales deputat în Camera Deputaţilor şi funcţionează ca adjunct al ministrului de externe, în guvernul Maniu din 1928. În 1938 devine ministru al afacerilor străine. Timp de doi ani a încercat să asigure neutralitatea României, prinsă între Germania şi Uniunea Sovietică. Datorită străduinţelor sale, la 13 aprilie 1939, România primeşte garanţiile Angliei şi Franţei, care însă nu au fost respectate. După anexarea Ardealului de nord de către Ungaria, în urma Dictatului de la Viena, precum şi a Basarabiei, nordului Bucovinei şi a Ţinutului Herţei de către Uniunea Sovietică în 1940, Gafencu este trimis ca ambasador la Moscova. După ce a revenit în ţară, deoarece regele Carol al II-lea îl numise ca ministru de externe pe Ion Gigurtu (30 mai 1940), Gafencu pleacă din România şi se stabileşte la Geneva în Elveţia.
În timpul războiului colaborează la "Journal de Genève" şi la alte ziare din Europa. În anul 1944 îi apare cartea "Preliminariile războiului din Răsărit" [1]. După război se mută la Paris unde, în anul 1946, publică volumul "Ultimele zile ale Europei" [2]. Considerată o carte clasică, a fost tradusă în mai multe limbi. Ea se referă la descrierea călătoriilor întreprinse în anii 1939 şi 1940 în mai multe capitale "în căutarea Europei". În prefaţa cărţii autorul avansează ideea că "lumea a făcut un război ca să omoare zonele de influenţă: noi trebuie să facem o pace ca să le omorîm a doua oară".
În anul 1947 vine în Statele Unite ale Americii, invitat de "Yale University Press" pentru o serie de conferinţe şi ţine apoi cursuri la "New York University". Iniţiază formarea de grupuri care să propage "Mişcarea Europeană", adică o federalizare a statelor europene, în care să fie inclusă şi România. Participă la înfiinţarea "Comitetului Europa Liberă" [3] şi organizează în apartamentul său din Park Avenue (New York) întrunirile numite "Tuesday Panels". În fiecare marţi seara, aduna aici fruntaşi politici exilaţi din ţările de sub captivitate comunistă, care, împreună cu oameni politici americani, discutau problemele la ordinea zilei. În aceste întruniri Gafencu domina dezbaterile prin informaţiile sale, prin intervenţii şi sugestii.
Grigore Gafencu a fost membru în "Comitetul Naţional Român" încă de la formarea lui, în 1949 [4], în fruntea grupului personalităţilor din afara partidelor politice, şi l-a părăsit la începutul anului 1952, cu ocazia primei crize a Comitetului [5].
A fost unul din fondatorii "Ligii Românilor Liberi".
S-a stins din viaţă la 30 ianuarie 1957, în locuinţa sa din Paris.

VALERIU  GAFENCU-
Luptă-te cu tine, înfruntă cu seninătate toate greutăţile vieţii prezente şi nu te plânge de suferinţă; cu atât mai mult cu cât azi aproape nu există familie care să nu fi încercat cele mai crunte dureri.
=====
Grigore