Minovici[v=]

http://www.cotidianul.ro/romanul-care-a-condus-o-mare-putere-a-industriei-petroliere-dumitru-minovici-1897-1982-213253/

Nicolae Minovici, omul care a sfidat moartea

Nicolae Minovici, omul care a sfidat moartea

http://www.enational.ro/actualitate/muzeul-mina-minovici-revendicat-de-mostenitori-123053.html/

Mina Minovici, medicul legist care a infiinţat prima morgă din lume, a ajuns la perfomanţă facând foamea!

Romanian foresinc. Professor at the Bucharest University.

Is the founder of the Romanian foresinc medicine, of the Medico-legal Institute (which is named after him) and of the anthropometric service from Bucharest.

He have made important researches regarding the cadaverous alkaliods, putrefaction, simulated mind diseases, and criminal anthropology. His most important work: "Complete treatise on foresinc medicine" (1928-1930).
http://www.ici.ro/romania/en/stiinta/minovici.html

Cariera interbelica a unui colectionar de arta

Dumitru Minovici a fost nepotul de sora al doctorilor Mina si Nicolae Minovici. Sora acestora din urma, Elena Minovici, s-a casatorit la 21 de ani, cu negustorul brasovean Zaharia Z.Furnica. Negustorii Furnica aveau un magazin situat pe strada Carol 66 din Bucuresti. Resedinta Elenei Minovici pana la casatorie a fost pe strada Popa Tatu nr.81. Casatoria s-a oficiat la 1 ianuarie 1892, prilej cu care cei doi au incheiat "un contract de casatorie in valoare de 25 000 lei autentificat de Tribunalul Ilfov, o suma foarte mare, daca salariul unui functionar mediu rar trecea de 100 lei lunar. Sotii Furnica au avut doi copii: Dumitru si Sofia. Dumitru Furnica s-a nascut la Bucuresti in ziua de 14 decembrie 1897. Desi inca din copilarie manifesta o atractie deosebita pentru arta, parintii lui au dorit ca, dupa absolvirea liceului Sf.Sava din Bucuresti, sa studieze la o universitate tehnica. In primii ani care au urmat marelui razboi dintre 1914-1918, Dumitru Minovici a urmat cursurile Facultatii Tehnice a Universitatii din Toulouse, unde a primit diploma de inginer chimist. A urmat studii doctorale la École du Petrole din Paris.


Intors in tara, Dumitru a fost angajat in anul 1925 de Societatea Creditul Minier – care pe atunci furniza petrol romanesc in toata Europa. Pana in 1928 Dumitru a fost directorul Rafinariei de uleiuri din Orsova pentru ca apoi sa fie numit director al Serviciului Comercial. In aceasta calitate a activat pana in anul 1934 cand a fost numit director al filialei Cremin din Austria, filiala ce poseda doua rafinarii de prelucrare a titeiului si de uleiuri, precum si o intinsa retea de pompe si depozite. Ulterior a fost numit director al Departamentelor Filialelor din Strainatate si anume: Crédit Minier Franco-Roumain din Paris; Nile Oil Alexandria din Egipt; Petroleum Associatie din Rotterdam; Azienda Petroli Italo-Rumena din Roma; Creditul Minier G.m.b.H., din Viena; Creditul Minier A.G., Berlin si Union Spolecnost pro obchod mineralnimi oleji s.r.o., din Praga.

A fost si membru in Consiliile de Administratie la Crédit Minier Franco-Roumain, Petroleum Asscociatie, Azienda Petroli Italo Rumena si Creditul Minier din Viena. Aceste functii il obligau pe Dumitru Minovici sa calatoreasca aproape zilnic in toata Europa, pentru incheierea de contracte. A avut astfel posibilitatea sa viziteze muzeele, anticariatele, vanzarile de licitatii de obiecte de arta. A cumparat astfel multe piese rare de arta medievala pe care le-a expediat in tara cu intentia ca la intoarcere sa fondeze un muzeu. Intre 1939 si 1941, ajutat de arhitectul italian Enzo Canella, Dumitru a ridicat actualul muzeu de arta veche apuseana, donat in martie 1945 Academiei Romane. Disparand Societatea Cremin la nationalizare, Dumitru Minovici a devenit director al propriului muzeu. Concomitent a lucrat si la sectia de stampe, pentru a-si da avizul fata de diferite obiecte ce urmau sa fie achizitionate(carti, desene, manuscrise etc). A participat frecvent dupa 1948 la comisiile de achizitii ale diferitelor muzee. Dumitru Furnica-Minovici s-a stins din viata in anul 1982.

Volumul semnat de Oana Cojocaru-Oprea este cea mai completa monografie a muzeului de arta veche apuseana "ing.Dumitru Minovici" si prima carte despre acest muzeu. Publicul larg va descoperi prin textul autoarei dar si intr-o ilustratie foarte bogata si ingrijita pana la detaliu de editorul Victor Bortas, povestea unui om si a muzeului sau visat din copilarie si implinit pe o margine a destinului, in anii tulburi ai ultimului mare razboi mondial.

Fenomenul Mina Minovici

Muzeele Minovici se relansează

Muzeele Minovici se redeschid publicului in noaptea de Sanziene

Vilele Minovici - ruinele din nordul Capitalei
Pe vremuri, alaturi de fantana Miorita si gara Baneasa, se numarau printre principalele puncte de atractie de la intrarea de nord a Bucurestiului. Acum, cele doua case Minovici, ambele adapostind muzee, zac uitate.

http://www.gandul.info/arte/vilele-minovici-ruinele-nordul-capitalei.html?3940;258710
Pe vremuri, alaturi de fantana Miorita si gara Baneasa, se numarau printre principalele puncte de atractie de la intrarea de nord a Bucurestiului. Acum, cele doua case Minovici, ambele adapostind muzee, zac uitate de bucuresteni si de autoritati, degradandu-se odata cu trecerea timpului. Cea mai veche dintre case a fost ridicata in anul 1905 pentru a adaposti colectia de arta populara a doctorului Nicolae Minovici, devenind primul muzeu bucurestean de arta populara, precedand muzeele publice, infiintate mai tarziu. Cladirea, construita in stil popular romanesc, a fost declarata inca din anii `30 drept monument, macheta sa figurand de multe ori la expozitiile din strainatate ca exemplu de arhitectura romaneasca. In amintirea multor bucuresteni casa a ramas sub numele "Vila cu clopotei", datorita turnului sau cu 40 de clopotei de cristal, de care atarnau pene de gasca, si care se auzeau de departe la cea mai mica adiere a vantului. "Vila cu clopotei" adaposteste acum, in conditii mai degraba insalubre, impresionanta colectie de arta populara "Dr. Nicolae Minovici". Cu exceptia unei consolidari realizate dupa cutremurul din 1940, cladirea nu a fost restaurata niciodata, aflandu-se acum intr-o situatie dramatica. Dupa ce, de-a lungul timpului, a fost plimbata prin ograda mai multor institutii de cultura, "Vila cu clopotei" si colectia adapostita aici se afla acum in subordinea Muzeului Municipiului Bucuresti si in proprietatea Consiliului General al Bucurestiului. Desi o expertiza necesara reabilitarii cladirii a fost facuta intre anii 1998 - 2000, restaurarea nu a mai fost pornita niciodata. Abia anul acesta se pare ca au fost prevazute din nou fonduri in bugetul Muzeului pentru realizarea unor noi studii premergatoare restaurarii. Cealalta cladire, vecina a "Vilei cu clopotei", construita la jumatatea secolului XX, adaposteste la randul sau un muzeu nascut in urma pasiunii de colectionar a unui membru al familiei Minovici, Dumitru Minovici. Devenit "Muzeu de arta veche apuseana", imobilul se afla acum in proprietatea Academiei Romane, starea sa fiind ceva mai buna decat a "Vilei cu clopotei".

Atat valoarea istorica a celor doua cladiri, neglijate acum, cat si rolul de model jucat de membrii familiei Minovici, care s-au remarcat prin intemeierea unor institutii importante in plan cultural si social, au reusit sa mobilizeze o interesanta initiativa privata. Daca administratia nu s-a dovedit inca sensibila la situatia celor doua cladiri, o asociatie privata "Prietenii muzeelor Minovici", reunind 42 de specialisti in diferite domenii si-a facut publica, la mijlocul saptamanii acesteia, intentia de a sprijini cele doua muzee pentru a le readuce in atentia bucurestenilor si a le oferi sprijin pentru reabilitarea lor. Pe langa organizarea unor evenimente menite sa atraga atentia asupra muzeelor Minovici, membrii asociatiei (cativa dintre ei arhitecti prestigiosi, specializati in restaurare) intentioneaza sa-si ofere sprijinul pentru demararea restaurarii. (Gh.I.)

Familia Minovici şi Bucureştii

Dr. Adrian Majuru
Membru al Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor


Moştenirea culturală a familiei Minovici trebuie recuperată. Pentru că această moştenire a însemnat pentru societatea românească depăşirea unor mari decalaje istorice în plan social şi cultural. Originari din Macedonia sârbească, dintr-o dinamică comunitate de aromâni, numeroasa familie a Minovicilor a avut ramuri care se întindeau şi în oraşele Craiova, Brăila, Râmnicu Sărat sau Braşov.

Cine au fost Minovicii?
Bucureştenii îşi amintesc cu precădere de cei trei fraţi Minovici: Mina, Ştefan şi Nicolae. Cea dintâi Morgă din lume a fost înfiinţată de Mina Minovici la 1892, în Bucureşti. Mina este autorul celui dintâi tratat complet de medicină legală din regiunea Balcanilor. Ştefan Minovici a fost întemeietorul Catedrei de Chimie Analitică; a înfiinţat Asociaţia Generală a Corpului Farmaceutic din România (1899) şi Societatea de Chimie din România(1919).
Nicolae Minovici a continuat pionieratul fraţilor săi. La 1906 a ridicat prima Societate de Salvare din Balcani, care timp de 30 de ani şi mai bine a fost întreţinută din speze proprii deşi serviciile sale, potrivit legii, trebuiau înfăptuite de Primăria Bucureştilor. În 1934 a creat primul spital cu serviciu permanent de urgenţă din România, al II-lea din Europa după acela din Moskova. Dar Nicolae Minovici a mai oferit ceva bucureştenilor. Propria sa avere. Casa şi colecţia de artă populară alături de o fermă, pe care le-a donat Primăriei Bucureştilor în 1934. Economiile sale băneşti au fost donate în întregime, către finalul vieţii, asociaţiilor care se ocupau de copii abandonaţi sau orfani. A oferit şi burse elevilor silitori din comuna Băneasa. Se mai păstrează liste din anii 1905-1912, cu sute de locuitori din comuna Băneasa, pe care Nicolae Minovici i-a împrumutat cu bani pentru diverse necazuri: repararea casei, spitalizare sau înlesniri pentru cumpărare de alimente sau lemne pentru iarnă.
Dumitru Minovici a fost fiul Elenei Furnică, sora fraţilor Minovici. El a ridicat între 1940-1941 actualul muzeu de artă veche feudală, care a fost donat Academiei Române în martie 1945, la sugestia lui Petru Groza, pentru a nu fi rechiziţionat şi devastat de oportuniştii epocii.

Vila cu clopoţei a împlinit o sută de ani
Muzeul donat Primăriei Bucureştilor se bucură de indiferenţa acesteia deşi este obligată prin actul testamentar să-l întreţină pentru a fi deschis publicului, iar accesul acestuia să fie gratuit. Muzeul Municipiului Bucureşti a făcut eforturi zadarnice să convingă consiliul comunal să ofere sumele necesare proiectului de fezabilitate însă cererea atât de îndreptăţită a fost amânată. Încă un an de aşteptare pentru zidurile care se surpă pe zi ce trece. Prin urmare, Muzeul Municipiului Bucureşti încearcă să stopeze pe cât posibil degradarea progresivă prin înlocuirea tencuielii unde aceasta nu mai există, eliminarea fisurilor din pereţi şi reparaţii urgente la acoperiş. Dar aceste intervenţii asupra clădirii nu rezolvă problema foarte gravă a conservării patrimoniului, într-o clădire cu fundaţia şi structura şubrezite. Drept urmare, muzeul va rămâne închis pentru public până la finalizarea proiectului final de consolidare şi restaurare integrală a clădirii-monument de arhitectură.

Reacţia opiniei publice
În urma repetatelor articole apărute în presă şi a intervenţiilor televizate, opinia publică are o reacţie. De câteva zile, Vila cu clopoţei are noi prieteni. Un grup de 42 de iubitori de artă au format organizaţia non-profit "Asociaţia Prietenii Muzeelor Minovici", care dă o nouă dimensiune noţiunii de parteneriat public-privat, bazat de această dată pe voluntariat şi mecenat. Existenţa acestor organizaţii şi a parteneriatelor public-privat este necesară cu atât mai mult cu cât în lumea culturală (inclusiv muzeală) persistă la nivel managerial un foarte primejdios patriarhat exclusivist faţă de soluţiile altora.
Astfel este recuperată o trăsătură definitorie de caracter, evacuat de comunişti din societatea românească contemporană: generozitatea, altruismul, voluntariatul. Asociaţia "Prietenii Muzeelor Minovici", condusă de doamna Georgiana Pogonaru, şi-a asumat acest ideal civic: bucureştenii pentru bucureşteni. Dacă un bucureştean a oferit concetăţenilor săi întreaga sa avere, obligaţia noastră este aceea de a o conserva pentru generaţiile care vin.
"Daţi un leu pentru un muzeu!"
Vă invităm să fiţi prietenii muzeelor Minovici şi să ajutaţi zestrea culturală a Capitalei să se salveze. Mai multe informaţii la: http//prietenii_muzeelor_minovici.blogspot.com şi minovici."

http://www.adevarulonline.ro/2006-04-29/Adevarul%20Literar/familia-minovici-si-bucurestii_182911.html

Mina
Nicolae
Dumitru Minovici[în smoking]