Apostol[v=]

Gheorghe Apostol – Merita sau nu sa conduca Romania ?

http://adevarul.ro/cultura/istorie/apostolii-stalin-omul-s-a-nascut-apostol-murit-speranta-97-ani-1_54e06ee8448e03c0fda0d5b3/index.html

Gheorghe Apostol – Merita sau nu sa conduca Romania ?
Desi multi nu stiu cine este Gheorghe Apostol trebuia sa fie presedinte al Romaniei si in 1965 ,ca urmas la conducere propus de catre Gheorghiu Dej,dar si in 1989 ca autor al scrisorii celor 6. Am adunat date despre el si ce pot voi... 

Dănilă Apostol, hatmanul moldovean al cazacilor zaporojeni

http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/danila-apostol-hatmanul-moldovean-al-cazacilor-zaporojeni-241811.html
Strategul moldovean a condus organizaţia militară a cazacilor în perioada în care aceştia au intrat sub dominaţia Rusiei.


Istoria românilor nu menţionează aproape deloc numele unuia dintre cei mai importanţi comandanţi militari ai vremii sale: Dănilă Apostol, boier moldovean care a devenit hatmanul cazacilor zaporojeni. Este vorba de una dintre cele mai însemnate forţe militare din acea perioadă.

Cine este Dănilă Apostol

Despre Dănilă Apostol se cunosc puţine lucruri, pentru că cele mai multe dintre documentele care îl privesc sunt îngropate în arhivele ţariste. Istoricii ştiu doar că pe tatăl său îl chema Pavel Apostol. Hatmanul cazacilor s-a născut în anul 1654, într-o familie boierească ce deţinea moşii întinse în Principatul Moldovei şi în Ucraina de azi, „părţile tătăreşti", după cum glăsuiesc documentele. Arhivele ruseşti mai arată că Dănilă Apostol a murit în anul 1734. Cel mai probabil, el a fost unul dintre importanţii comandanţi militari care a luat parte la aventura ţarului Petru I, care, aliat cu principele Dimitrie Cantemir, a încercat să cucerească Balcanii de la Imperiul Otoman. Însă cei doi au fost înfrânţi în bătălia de la Stănileşti, pe Prut.

Dimitrie Cantemir şi boierii săi s-au refugiat în Rusia. Aici, ţarul Petru I i-a răsplătit cu adevărat regeşte. Lui Dimitrie Cantemir i-a fost recunoscut rangul de principe şi a devenit un adevărat ministru de Externe al ţarului. De asemenea, boierul Toma Cantacuzino, cel care l-a părăsit pe principele valah Constantin Brâncoveanu pentru a se alătura cu cavaleria muntenească armatei ţariste, a primit moşii întinse şi rangul de conte. El a îndeplinit o serie de înalte funcţii militare în vremea lui Petru I. Aceştia erau moldovenii cu care Dănilă Apostol se cunoştea în aristocraţia ţaristă. Acesta a primit, la rândul său, o serie de însărcinări militare, care au culminat cu rangul de hatman al cazacilor zaporojeni şi i-a fost recunoscut rangul nobiliar.

Un şef militar valoros

La data războiului dintre Petru I şi Imperiul Otoman, Dănilă Apostol era recunoscut drept un militar valoros. El devenise de tânăr polcovnic, adică ofiţer cu rang de colonel al regimentului Myrhorod al cazacilor zaporojeni. El şi-a arătat vitejia în luptele cu turcii şi cu tătarii din Crimeea şi din Bugeac. În anul 1701, el a participat, de partea Uniunii Polono-Lituaniene, la războiul contra Suediei, care a culminat în anul 1705 cu înfrângerea suedezilor. În anul 1708, el s-a alăturat vechilor săi inamici şi, alături de hatmanul cazac Ivan Mazepa, a luptat de partea suedezilor împotriva lui Petru I al Rusiei. Însă acest lucru nu a durat decât puţin timp, apoi Dănilă Apostol a schimbat din nou tabăra. El a fost unul dintre comandanţii remarcaţi de Petru I în bătălia de la Poltava, care a adus Suediei o nouă înfrângere. În anul 1722, Dănilă Apostol şi-a pierdut un ochi în războiul dintre Rusia şi Imperiul Persan, la asediul fortăreţei Derbent.

„Hatmanul cel chior"

Cinci ani mai târziu, când el a devenit hatman al cazacilor, acest fapt i-a adus porecla de „hatmanul cel chior". Dănilă Apostol a murit în anul 1734. Moartea sa a consemnat sfârşitul largii autonomii a cazacilor în Rusia. Un nou hatman avea să fie ales abia în anul 1750, care avea să fie mai mult un ofiţer ţarist şi mai puţin un conducător autonom al „republicii" cazacilor zaporojeni, care a reprezentat, timp de mai mult de trei secole, o forţă militară de temut.

Confesiunea lui Gheorghe Apostol, ultimul mohican al dinastiei comuniste

La moartea lui Dej, în '65, urma să devină prim-secretar al Comitetului Central, funcţia cea mai importantă din România. A şi stat în jilţul prezidenţial ori de câte ori pleca Dej în concediu sau în vizite prin străinătate.

23 August, fără ultimul stâlp al stalinismului: Gheorghe Apostol
http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/23_August-fara_ultimul_stalp_al_stalinismului_0_321568155.html

Gheorghe Apostol, omul căruia Ceauşescu i-a furat şefia ţării în 1965, a decedat sâmbătă, la vârsta de 97 de ani. A fost iniţiatorul „Scrisorii celor şase“, un document care a produs o fisură în Cortina de Fier. Comunist din 1928 (de la vârsta de 15 ani), Apostol a ratat în două rânduri întâlnirea cu istoria: în ’65, când Ceauşescu l-a dat la o parte, şi apoi în ’89, când Brucan a tras „Scrisoarea celor şase“ pe turta sa.
Gheorghe Apostol, unul dintre primii lideri ai Partidului Comunist Român, a decedat sâmbătă după-amiază, cu două zile înainte de 23 August, sărbătoarea naţională a României în perioada comunistă. Apostol, care tocmai împlinise 97 de ani, a fost contracandidatul lui Ceauşescu la funcţia de lider al partidului.
Conştient că nu va supravieţui în lupta cu cancerul, Gheorghe Gheorghiu-Dej a lăsat cu gură de moarte, în 1965, ca Apostol să-i succeadă la putere. Totuşi, Gheorghe Maurer, înţeles cu Ceauşescu, a tranşat funcţia în favoarea lui „Nea Nicu".

Anticeauşismul
Gheorghe Apostol era ultimul semnatar în viaţă al „Scrisorii celor şase", document citit la 11 martie 1989 la Europa Liberă şi BBC. „Scrisoarea celor şase" a mai fost semnată de Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Grigore Răceanu, Constantin Pârvulescu şi Silviu Brucan, toţi aflaţi în dizgraţia lui Ceauşescu. Chiar dacă Brucan a vrut să-şi aroge calitatea de iniţiator al „Scrisorii", istoricii îi atribuie aceste drepturi lui Apostol.

Scrisoarea din Herăstrău

În cartea „Sfârşitul Ceauşeştilor", Grigore Cartianu oferă versiunea detaliată a demersului făcut de Gheorghe Apostol pentru înlăturarea dictatorului, citând un interviu din revista „22": „Fiind la post, în Brazilia, am aflat că Silviu Brucan a luat poziţie faţă de evenimentele care au avut loc la Braşov (15 noiembrie 1987 - n.r.). De aceea am socotit că este mai bine să am o întâlnire, în primul rând, cu el.
Ne-am întâlnit în Parcul Herăstrău.

În timpul plimbării, mi-am exprimat părerea că trebuie să elaborăm o scrisoare deschisă, adresată lui Ceauşescu. Brucan a fost de acord cu propunerea mea şi s-a angajat să lucreze el această scrisoare. După două săptămâni m-a vizitat la domiciliu şi mi-a arătat textul scrisorii, întocmit de el. L-am citit şi l-am apreciat ca neacceptabil. L-am rugat să meargă la Bârlădeanu, să vadă şi el ce a scris. Bârlădeanu a avut aceeaşi părere ca şi mine. Atunci, am lucrat eu la un text de scrisoare. Am mers cu el la Corneliu Mănescu, şi acesta l-a acceptat fără nicio observaţie.

Apoi, i-am dat acest text lui Grigore Răceanu. Acesta a făcut unele adăugiri, pe care le-am socotit utile şi le-am introdus în text. I-am predat apoi textul lui Bârlădeanu, care a făcut remarca: documentul are caracter de discurs! Ar trebui să fie mai analitic, să fie aprofundate unele probleme. S-a angajat să lucreze el la îmbunătăţirea aceasta. Bârlădeanu s-a îmbolnăvit, a fost internat în spital şi treaba a rămas baltă! Între timp, Brucan a plecat în străinătate, lipsind câteva luni. La întoarcerea sa, l-am întâlnit şi am acceptat părerea sa de a nu face o scrisoare prea largă: să facem un document mai scurt, un fel de «Apel către Ceauşescu». Ne-am întâlnit în Parcul Herăstrău.

Brucan trebuia să dactilografieze temele pe care le-am stabilit în amănunt, urmând să fie expediate de către acesta: un exemplar la Ceauşescu, unul la BBC şi al treilea la Europa Liberă. Această acţiune a avut loc după ce, personal, am avut discuţii cu fiecare în parte. Ultimul cu care m-am întâlnit a fost Constantin Pârvulescu. Silviu Brucan nu a trimis - aşa cum ne-am înţeles - un exemplar şi lui Ceauşescu. Cel care trebuia să ajungă la Ceauşescu a ajuns la Ambasada Americii". După acest demers, cei şase semnatari au primit domiciliu forţat, încheiat la 22 decembrie 1989.

Rivalitatea Ceauşescu - Apostol
Gheorghe Apostol, în 2003 Foto: Agepres


Gheorghe Apostol a povestit în cartea pe care a scris-o împreună cu ziaristul Ion Jianu care au fost jocurile de putere din preajma morţii lui Gheorghiu Dej şi de ce a ajuns Nicolae Ceauşescu prim-secretar al Partidului Muncitoresc şi, mai apoi, preşedintele României. „Dej i-a spus lui Maurer să mă aleagă pe mine prim-secretar. Eu i-am spus lui Maurer: «Această problemă poate fi rezolvată numai de Comitetul Central al Partidului Muncitoresc». «Desigur», a spus Maurer. Apoi l-am întrebat pe Maurer: «Ce vei face cu Ceauşescu?». Iar răspunsul lui Maurer, preşedintele Consiliului de Miniştri, a fost: «O să îl aduc aici, în Guvern, să-l învăţ lucruri noi. O să-l pun şef la Agricultură»".

De fapt, Maurer juca perfid. Imediat după moartea lui Dej a avut loc o întâlnire între Ceauşescu, Maurer şi Chivu Stoica. Apostol continuă: „În dimineaţa de după moartea lui Dej am mers la Biroul Politic, unde am văzut că era o adunare a Comitetului Central. Eu nu ştiam nimic de această adunare. Iar Maurer a început să spună următoarele:

«Tovarăşi, după consultări cu veteranii Partidului, am ajuns la decizia de a-l alege pe Nicolae Ceauşescu în poziţia de prim-secretar». S-a lăsat o linişte de mormânt. Nimeni nu se aştepta, nimeni nu-l plăcea pe Ceauşescu. Era impulsiv şi ducea o viaţă izolată. Maurer voia să rămână prim-ministru, Chivu Stoica voia scaunul Consiliului de Stat, iar Ceauşescu voia să fie prim-secretar. Şi astfel, toţi şi-au atins ţelurile".
După acest moment, Apostol a fost marginalizat de Ceauşescu. Pentru a nu mai reprezenta un pericol, Apostol a fost trimis ambasador în câteva ţări din îndepărtata Americă de Sud.

Gheorghe Apostol

-S-a născut la 16 mai 1913, comuna Tudor Vladimirescu, judeţul Galaţi.
-Membru al Partidului Comunist Român (PCR) din 1934.
-1945-1952, preşedinte al Confederaţiei Generale a Muncii.
-1948-1969, membru al Biroului Politic Executiv.
-1953-1954, ministru al Agriculturii şi Silviculturii.
-1954-1955, prim-secretar al Comitetului Central al PCR.
-1965, contracandidat al lui Nicolae Ceauşescu la şefia PCR.
-1967-1969, preşedinte al Uniunii Generale a Sindicatelor din România.
-1969-1975, director general al Direcţiei Generale a Rezervelor de Stat.
-Din 1975 nu mai primeşte funcţii importante.
-1977-1988, ambasador al României în Argentina, Uruguay şi Brazilia.
-În 1989 semnează „Scrisoarea celor şase".
-A murit la 21 august 2010.

Ei nu uita si nu iarta,Tovarasul Apostol si tovarasul Fuchs platesc "polite"
Doi lideri comunisti foarte cunoscuti. Gheorghe Apostol, un lider comunist national si Fuch Simion, un lider comunist muresean. Arestati amandoi de Siguranta, inainte de momentul 23 august 1944, acestia au avut insa grija ca dupa ascensiunea la putere a PCR sa se razbune pe cei care si arestasera si anchetasera. Fostii anchetatori au fost arestati si cercetati la Targu-Mures, de Securitatea si Procuratura Militara locala. "Vanatorii" de ieri devenisera "vanatii" de azi.
Dupa 6 martie 1945, impunându-si controlul asupra întregii societati românesti, Partidul Comunist din România a actionat pentru reorganizarea aparatului de stat ce trebuia sa serveasca scopurilor sale politice. Concomitent cu reorganizarea Justitiei, care trebuia sa devina "o Justitie a clasei muncitoare", în anii 1948-1949 au fost create Securitatea si Militia Populara. Securitatii - un instrument de teroare si represiune îndreptat împotriva oricarei forme de opozitie fata de noul regim - i s-au acordat competente foarte largi ce mergeau de la dreptul de a aresta si ancheta si pâna la lichidarea efectiva a unor opozanti ai regimului. Justitia comunista trebuia sa dea o aparenta de legalitate, samavolniciilor, abuzurilor si chiar unor crime comise de Securitate, raspunzând astfel imperativului de "pedepsire exemplara a dusmanilor poporului" în spiritul "vigilentei de clasa" pentru „apararea cuceririlor revolutionare ale clasei muncitoare".
Procesele-spectacol
În martie 1945 a venit în vizita la Bucuresti împuternicitul Consiliului Comisarilor Poporului al URSS privind problemele Comisiei Aliate de Control în România, Andrei I. Vîsinski. Indicatiile sale privind reforma în Justitia româna au fost considerate deosebit de utile. Vîsinski, el însusi de formatie jurist, avusese cea mai importanta contributie la reformarea Justitiei sovietice si contribuise la elaborarea Codului Penal sovietic. De asemenea avea si o mare experienta în regizarea „proceselor-spectacol" de la Moscova. Un prim proces- spectacol a fost cel al lui Ion Antonescu si al colaboratorilor sai. Alte procese de acelasi tip - dar de mai mica anvergura - aveau "sa fie regizate" în întreaga tara. Toate erau menite sa contribuie la sporirea climatului de teroare, frica si suspiciune permanenta instaurat de Securitate. Dupa liderii politici de marca ai fostului regim, schimbarea de la 6 martie 1945 i-a expus în al doilea rând pe cei ce facusera parte din organele de ordine si siguranta nationala, dar în mod deosebit pe cei din serviciile de informatii, fie ca acestea au apartinut Sigurantei Statului, Politiei, Jandarmeriei, Serviciului Secret de Informatii sau Biroul II din Marele Stat Major al Armatei. Arestarile si anchetele propriu-zise erau facute de Securitate, iar Procuratura Militara era cea care asigura încadrarea juridica (deci si eliberarea mandatelor de arestare), prelungirea acestora si instrumentarea propriu-zisa a cauzelor, astfel încât la finalizarea anchetelor, dosarul bine constituit si fundamentat din punct de vedere juridic de catre Procuratura Militara, urma sa ia calea Tribunalelor Militare de regiune unde aceste cauze erau judecate pronuntându-se în final sentintele de condamnare. Pentru cauzele aflate în curs de cercetare si ancheta, Procuraturile Militare întocmeau doua tipuri de dosare, un tip de dosar numit „dosar ordinar" si un altul numit „dosar secret", mult mai complet decât primul. Pentru a putea fi cercetati de procurorii militari mureseni, cei vizati au fost adusi spre ancheta în închisoarea de tranzit de la Târgu-Mures. Cele mai multe dintre audieri s-au facut însa la sediul Securitatii din Târgu-Mures, iar ancheta a fost coordonata de lt.maj. de Justitie, Gheorghe Mellau, loctiitorul primului-procuror al Procuraturii Teritoriale a Orasului Stalin (Brasov) având în subordine pe lt.maj.de Justitie, Teodor Buzan si pe anchetatorii lt.maj.Gheorghe Vesmas si pe lt. Fabian Gyorgy.

Cazul Motas
În 1948, anul în care a fost arestat, Gheorghe Motas avea 58 de ani. Sapte ani mai târziu se mai afla înca în ancheta la Târgu-Mures. Un politist anonim care, ca atâtia altii, si-a facut doar datoria. Schimbarea de regim din România de la jumatatea deceniului al cincilea, i‑a deturnat destinul. Si asta dupa ce Securitatea, l-a depistat ca fiind responsabil de arestarea unui grup de 80 de comunisti. Printre acestia, se aflau persoane ce aveau sa detina functii importante în aparatul de partid si de stat din România. De departe, cel mai important dintre ei era Gheorghe Apostol, prieten al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej si desemnat drept succesor de catre acesta. A fost nesansa lui Motas. "…din ordinul învinuitului, se mentiona în rechizitoriul întocmit de Procuratura Militara din Târgu-Mures, s-a trecut la urmarirea si arestarea unui numar de 80 de persoane printre care si cunoscutii comunisti Gheorghe Apostol, Vicol Grigore, Cretu Gheorghe, Mocanu Dumitru, Marinescu Gheorghe…Din ordinul sau au fost cercetati, trimisi în fata Justitiei, unde au fost condamnati la temnita grea. Tot din ordinul sau a fost arestata si cunoscuta comunista Grinberg (Grunberg) Estera". "În anul 1940, se mai mentiona în rechizitoriu, învinuitul Motas Gheorghe, este transferat la Directia Generala a Politiei Bucuresti, în cadrul careia a functionat trei luni la Siguranta, în calitate de sef al Sectiei Partidelor de Centru si Legionare si apoi în calitate de sef al Grupei I din Corpul Detectivilor, unde functioneaza pâna în 1945, când este pus în cadrul disponibil…"
Dar cine era Gheorghe Apostol?
Gheorghe Apostol - cel care la moartea lui Dej era vazut drept succesorul acestuia - s-a nascut în 1913 si a vut o viata agitata, dar dedicata total si neconditionat cauzei comunismului. Fost prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc (Comunist) Român si contracandidatul lui Ceausescu de la jumatatea deceniului sapte, a devenit la sfârsitul anilor 80, unul dintre opozantii dictatorului si semnatar al "Scrisorii celor sase" (martie 1989). Documentul ce incrimina regimul ceausist a fost difuzat la postul de radio "Europa Libera". Apostol a detinut functii importante în stat (prim–vicepresedinte al Consiliului de Ministri 1961-1967, ambasador al României în Argentina, Uruguay, Brazilia etc.), dar, dupa ce Ceausescu a preluat puterea, l-a îndepartat treptat din functiile de decizie politica. Gheorghe Apostol este si autorul cartii "Eu si Gheorghiu–Dej", publicata în 1998.
Tovarasul Fuchs din Targu-Mures nu uita
Muresenii aflati la pensie, care plecasera din Siguranta, de 10-15 ani sau chiar mai mult. Cu toate acestea, un denunt întarit de un alt denunt a fost suficient în anii ’50 pentru a-i aresta si aduce în ancheta Securitatii si Procuraturii Militare Principale Mures si ulterior, dupa finalizarea cercetarilor cauzelor, si în fata Tribunalului Militar al Regiunii a 3-a Militare Cluj. Damaschin Brândusa este doar unul din cazurile unor fosti agenti din Siguranta mureseana condamnati pentru "crima de activitate intensa contra clasei muncitoare" (Art.193i1, alin. 2 din Codul Penal comunist de inspiratie sovietica). Damaschin Brândusa era nascut în 1893, în comuna Danes, lânga Sighisoara. În 1922 a fost încadrat în Siguranta mureseana, iar domiciliul sau la data arestarii - 7 mai 1954 - era în Târgu-Mures. La 61 de ani înca neîmpliniti, fostul agent de Siguranta a fost arestat pentru ca la rândul lui îl arestase cu 27 de ani în urma pe un cunoscut lider comunist, evreul clujean Fuchs Simion (domiciliat în Cluj, Str. Bolintineanu, nr. 26). În 1954, un denunt facut la Procuratura Militara Principala Târgu-Mures si la Securitate, întarit de un alt denunt, cel al mureseanului Veres Carol (domiciliat pe Strada Toldi Miklos, nr.2 din Târgu-Mures) l-au trimis pe fostul agent pe bancile acuzarii. Printre acuzatiile ce i s-au mai adus mai figura si faptul ca, citez: "a raspuns de problema muncitoreasca si participa în mod regulat la sedintele sindicale". Vremurile schimbandu-se, dar mai ales regimul politic, "tovarasul" Fuchs a devenit un important personaj politic in judetul Mures. In deceniul sapte al secolului trecut conducea una dintre cele mai importante institutii din subordinea Academiei Romane, actualul Institut de Stiinte Socio-Umane "Gheorghe Sincai" din Targu-Mures. S-a mai intalnit vreodata Fuchs cu fostul sau anchetator? Care au fost reactiile de amble parti? Nu putem sti…putem doar presupune.
http://www.clipa.com/index.html

Gheorghe Apostol (n. 16 mai 1913, lângă Tudor Vladimirescu, judeţul Galaţi) este un politician român de origine evreiască născut ca Aaron Gherschwin, şi fost conducător al Partidului Comunist Român principalul contracandidat al lui Ceauşescu la funcţia de lider al partidului, după mortea lui Gheorghiu-Dej.
La sfârşitul anilor 80, el a devenit unul dintre opozanţii dictatorului comunist, prin semnarea "scrisorii celor şase".