Adler[v=]

Jerome Mortimer Adler (12.28.1902-6.28.2001) a fost un filozof american si autor.
http://www.focusdep.com/biographies/Mortimer/Adler

Alfred Adler (2/şapte/1870-5/28/1937) a fost un medic şi psiholog austriac medicale, fondator al şcolii de psihologie individuală.
http://www.focusdep.com/biographies/Alfred/Adler

Alfred Adler –părintele psihiatriei individuale
http://animanews.com/component/content/article/69-biografii/2092-boris-marian-alfred-adler-printele-psihiatriei-individuale.html

La 25 mai 1937, cu doi ani şi ceva înaintea marii conflagraţii în care au pierit circa 50 milioane de oameni ( n.n. fiecare om este o individualitate, un univers la scara unu pe unu), se stingea din viaţă Alfred Adler, creatorul psihiatriei individuale. În SUA există un Institut care îi poartă numele şi care a editat deja zece din douăsprezece volume proiectate din opera vastă a acestui savant. Născut la Viena, la 7 februarie 1870, el făcea parte dintr-o familie care a dat culturii 18 nume reţinute în marile enciclopedii, printre care amintim pe Viktor Adler, primul lider notoriu al social-democraţiei din Austria, Max Adler, sociolog promarxist, Jules Adler, pictor stabilit la Paris, Jakob Adler, actor ajuns în Rusia, apoi în SUA, Felix Adler, filosof, etc. In anul 1901 este invitat de Sigmund Freud să se asocieze unui grup de studiu, împreună cu medici notorii, Max Kahana, R.Reitler, W. Steckel, numit „ Societatea de miercuri”, unde se ţineau prelegeri şi se dezbăteau chestiuni legate de perspectivele psihiatriei şi se puneau bazele psihanalizei.
In anul 1910, Adler se desprinde de sub influenţa lui Freud, intră chiar în polemică, deşi păstrează o admiraţie pentru maestru. El se orientează spre o nouă ramură, „psihiatria individuală” care a reuşit să câştige numeroşi adepţi. Pacientul nu era privit ca o exemplificare a unei teorii presupus valabile, ci se pornea de la datele strict specifice acestuia. El pune accentul pe corelarea dintre defecţiunile nevrotice şi complexul inferiorităţii, foarte răspândit în perioada unei evoluţii rapide a civilizaţiei europene. Individul nu este, adeseori, conştient, de acest complex, dar este stresat fără a-şi explica starea. Dacă ne gândim la tipologia creată de Kafka, Musil ş.a., ca să nu pomenim de clasicii ruşi, Gogol, Cehov, înţelegem că domeniul de cercetare al psihiatriei individuale este extrem de larg.
Un rol important se acordă condiţiilor sociale de viaţă, ceea ce apropie mai mult teoria lui Adler de realitatea cotidiană, faţă de metoda lui Freud. Adler neagă rolul predominant al moştenirii genetice, el consideră, poate şi datorită unei formaţii de stânga, că orice copil se naşte bun la suflet şi cu anumite calităţi, dar condiţiile îl pot schimba în rău. Pentru pedagogie el a dat argumente de luat în seamă. A publicat peste 300 de articole, cărţ i- „Studii despre subdezvoltarea unor organe”, „Cunoaşterea oamenilor”, „Practica şi teoria psihologiei indiciduale” (1924, lucrare fundamentală), „Inţelegerea naturii umane” (1927), „Ceea ce viaţa poate însemna pentru tine” (1931).
După anul 1933 se retrage în SUA, de teama urgiei naziste. Moare de congestie cerebrală, în 1937, în drum spre Edinburg (Scoţia), unde urma să ţină o conferinţă. Spre deosebire de Freud şi de alţi renumiţi psihiatri, Alfred Adler a crezut cu toată convingerea în recuperarea bolnavilor prin insuflarea unui anumit optimism, ceea ce premerge teoriei unui alt mare cercetător în domeniu, Viktor Frankl, supravieţuitor al lagărelor morţii, care a creat o nouă şcoală şi un nou curent, „logoterapia” (terapia prin căutarea unui sens al vieţii).

Alfred Adler- părintele psihiatriei individuale



La 25 mai 1937, cu doi ani şi ceva înaintea marii conflagraţii în care au pierit circa 50 milioane de oameni ( n.n. fiecare om este o individualitate , un univers la scara unu pe unu) , se stingea din viaţă Alfred Adler, creatorul psihiatriei individuale. În SUA există un Institut care îi poartă numele şi care a editat deja zece din douăsprezece volume proiectate din opera vastă a acestui savant. Născut la Viena, la 7 februarie 1870, el făcea parte dintr-o familie care a dat culturii 18 nume reţinute în marile enciclopedii, printre care amintim pe Viktor Adler, primul lider notoriu al social-democraţiei din Austria, Max Adler, sociolog promarxist, Jules Adler, pictor stabilit la Paris, Jakob Adler, actor ajuns în Rusia, apoi în SUA, Felix Adler, filosof, etc. In anul 1901 edste invitat de Sigmund Freud să se asocieze unui grup de studiu, împreună cu medici notorii, Max Kahana, R.Reitler, W. Steckel, numit „ Societatea de miercuri”, unde se ţineau prelegeri şi se dezbăteau chestiuni legate de perspectivele psihiatriei şi se puneau bazele psihanalizei. In anul 1910, Adler se desprinde de sub influenţa lui Freud, intră chiar în polemică, deşi păstrează o admiraţie pentru maestru. El se orientează spre o nouă ramură, „psihiatria individuală” care a reuşit să câştige numeroşi adepţi. Pacientul nu era privit ca o exemplificare a unei teorii presupus valabile, ci se pornea de la datele strict .specifice acestuia. El pune accentul pe corelarea dintre defecţiunile nevrotice şi complexul inferiorităţii, foarte răspândit în perioada unei evoluţii rapide a civilizaţiei europene. Individul nu este, adeseori, conştient, de acest complex, dar este stresat fără a-şi explica starea. Dacă ne gândim la tipologia creată de Kafka, Musil ş.a., ca să nu pomenim de clasicii ruşi, Gogol, Cehov, înţelegem că domeniul de cercetare al psihiatriei individuale este extrem de larg. Un rol important se acordă condiţiilor sociale de viaţă, ceea ce apropie mai mult teoria lui Adler de realitatea cotidiană, faţă de metoda lui Freud. Adler neagă rolul predominant al moştenirii genetice, el consideră, poate şi datorită unei formaţii de stânga, că orice copil se naşte bun la suflet şi cu anumite calităţi, dar condiţiile îl pot schimba în rău. Pentru pedagogie el a dat argumente de luat în seamă. A publicat peste 300 de articole, cărţi- „Studii despre subdezvoltarea unor organe”, „Cunoaşterea oamenilor”, „Practica şi teoria psihologiei indiciduale” ( 1924, lucrare fundamentală), „Inţelegerea naturii umane” (1927), „Ceea ce viaţa poate însemna pentru tine” ( 1931). După anul 1933 se retrage în SUA, de teama urgiei naziste. Moare de congestie cerebrală, în 1937, în drum spre Edinburg ( Scoţia), unde urma să ţină o conferinţă. Spre deosebire de Freud şi de alţi renumiţi psihiatri, Alfred Adler a crezut cu toată convingerea în recuperarea bolnavilor prin insuflarea unui anumit optimism, ceea ce premerge teoriei unui alt mare cercetător în domeniu, Viktor Frankl, supravieţuitor al lagărelor morţii, care a creat o nouă şcoală şi un nou curent, „logoterapia” ( terapia prin căutarea unui sens al vieţii).

Stella Adler (10 februarie 1901 [1] - 21 decembrie 1992) a fost o actriţă americană şi un profesor apreciat acţionează, [2], care a fondat Conservatorul Stella Adler din New York City (1949), unde a predat în calitate de peste patru decenii. [3] [4] ei Grandson Tommy Oppenheim ruleaza acum la şcolile de la ambele state, operează de la biroul său în cadrul de la New York la 31 St Studio 27 (la Broadway). [Necesită citare] Ea a început să joace de la vârsta de patru ani ca o parte din "companie independenta Arta idiş" de părinţii ei, şi a încheiat 55 ani mai târziu, în 1961. In acest timp, şi de ani de zile după, Stella Adler a predat în calitate de asemenea. [5]

A murit parintele telecomenzii, Robert Adler

20.02.2007 Adler s-a nascut in 1913, la Viena si a fost detinatorul brevetului de inventator acordat in Statele Unite. A murit pe 15 februarie anul acesta, la varsta de 94 de ani, din cauza unor probleme cardiace, intr-un camin pentru batrani din orasul Boise, din statul american Idaho. Dintre toate inventiile sale, Robert Adler a ramas cel mai cunoscut in memoria tuturor cu proiectul „telecomanda pentru televizor“. In 1960, inventatorul a adaugat ultrasunete telecomenzii, tehnologie ce avea sa fie folosita pe platourile de televiziune, in urmatorii 25 de ani. In 1997, Academia de Televiziune, Arta si Stiinta i-a acordat un Premiu Emmy, in calitate de co-inventator al telecomenzii, alaturi de Eugene Polley.

3]Este mult mai usor sa te lupti pentru niste principii decat sa
traiesti dupa ele.
2]Cel mai mare pericol în viaţă este să-ţi iei prea multe măsuri de precauţie.
1]Omul ştie mai multe decât înţelege.
=====