Poe[V=]

Edgar Allan Poe, 1809-1849, scriitor american, poet
  https://oracoolblog.wordpress.com/2011/05/19/10-nebuni-care-ne-au-molipsit/
Diagnostic. “tulburare mintală”, un diagnostic precis nu a fost stabilit.
Simptome. Frică de întuneric, pierderi de memorie, mania persecuţiei, comportament inadecvat, halucinaţii.
Articolul lui Julio Cortázar, “Viaţa lui Edgar Poe”, conţine o descriere tulburatoare a unuia dintre atacurile bolii scriitorului, când în 1842, având o criză, acesta a făcut o călătorie de la Philadelphia la New York, atras de amintirea lui Mary Devereaux, fata pe a cărei unchi l-a biciuit odată. Mary era căsătorită, iar Edgar a fost cuprins de dorinţa absurdă de a afla dacă aceasta îşi iubeşte soţul. După mai multe traversări ale râului cu feribotul, întrebând în stânga şi-n dreapta de adresa femeii, i-a găsit într-un final casa, unde a făcut scandalul de rigoare, dupa care a rămas să bea ceai… În cele din urmă, oaspetele a plecat, nu înainte de a ciopârţi cu cuţitul ridichile din gradină si dea a-i cere bietei Mary să-i cânte melodia lui preferată. După cateva zile a fost găsit în padurile din împrejurimi, rătăcind cu mintea ratacită.
Istoricul bolii: De la sfârşitul anului 1830 Edgar Poe suferea de depresii frecvente. Abuza de alcool şi curand la acesta s-a adaugat opiumul. Starea psihică i s-a înrăutăţit semnificativ odată cu boala gravă a tinerei sale soţii (s-a casatorit cu verişoara sa Virginia, când aceasta avea doar treisprezece ani, iar după şapte ani de căsătorie, în 1842, ea s-a îmbolnăvit de tuberculoza şi cinci ani mai târziu a murit). După moartea Virginiei, în cei doi ani care-i mai rămâneau de trăit, Poe s-a îndrăgostit de câteva ori şi chiar a încercat de două ori să se recăsătorească. Prima încercare a eşuat din cauza refuzului alesei, speriate de crizele sale, a doua – din cauza absenţei mirelui: cu putin timp înaite de nuntă, Poe s-a îmbătat zdravan. A fost găsit după cinci zile într-o tavernă ieftină din Baltimore. Scriitorul a fost internat intr-o clinică unde a murit după alte cinci zile, suferind halucinaţii teribile. Unul dintre coşmarurile principale ale lui Edgar Poe  – moartea în singurătate – în ciuda tuturor măsurile de precauţie, a devenit realitate. Le-a cerut multora angajamentul de a fi cu el în ultima clipa, dar la ora trei dimineaţa pe 07 octombrie 1849, nici un apropiat nu a fost langa el. Înainte de moarte, Poe îl chema frenetic pe Jeremy Reynolds, un cercetator de la Polul Nord.
Cu ce ne-a molipsit. Cu două genuri literare extrem de populare astăzi.
Primul – roman (sau povestire) de groază. O mare influenţă asupra lui Edgar Allan Poe a avut-o Hoffman, dar romantismul sumbru a lui Hoffman pentru prima dată a fost îngroşat la consistenţa unui adevarat coşmar – vascos, disperat şi foarte sofisticat (“The Tell-Tale Heart”, “Prăbușirea casei Usher”).
Al doilea gen – detectiv. Anume Monsieur Auguste Dupin, eroul povestirilor lui Edgar Allan Poe (“Crimele din Rue Morgue”, “Misterul lui Marie Roget”), a devenit precursorul personajului Sherlock Holmes (al lui Arthur Conan Doyle), cu metoda sa deductivă.

Opera literara a lui Edgar Allan Poe

Critica literara si eseistica a lui Edgar Allan Poe

Intamplari din romane de fictiune care s-au adeverit

Ultimele zile ale lui Edgar Allan Poe

http://cultural.bzi.ro/scriitori-celebri-cu-probleme-mintale-2639

http://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/povestea-lui-arthur-gordon-pym-de-edgar-allan-poe--40670.html

http://cultural.bzi.ro/cei-mai-mari-sciitori-ai-lumii-edgar-aliati-poe-938

>>Edgar Allan Poe
>>"Daca vreti sa uitati ceva imediat, notati-va undeva ca trebuie sa va
>>amintiti de acest lucru."
>> Lui Edgar Allan Poe ii era frica de intuneric. Posibil, una din cauzele
>> care a dus la aceasta fobie a fost faptul ca in copilarie viitorul
>> scriitor a invatat… in cimitir. Scoala la care mergea baietelul era asa de
>> saraca, incat nu erau resurse pentru a le cumpara micutilor manuale.
>> Invatatorul, inventiv din cale-afara, lua copiii la cimitirul din
>> apropiere, printre morminte. Fiecare elev isi alegea o piatra funerara si
>> calcula cati ani a trait decedatul scazand din data mortii data nasterii.
>> Nici nu este de mirare faptul ca Poe a crescut si a devenit ce a devenit –
>> scriitorul care a pus bazele literaturii moderne de fictiune
>> stiintifico-fantastica.
>> Nu exista o versiune oficiala a cauzei mortii lui Poe, dar cercetatorii
>> moderni considera ca Poe ar fi putut fi omorat, el ar fi putut sa-si puna
>> capat zilelor, ar fi putut sa se otraveasca cu alcool. In orice caz,
>> aceste teorii pot fi usor combatute si au o multime de anti teorii, de
>> aceea moartea lui Edgar Allan Poe va ramane pentru totdeauna o enigma.

Edgar Allan Poe

• Fiction
  
  
  
  • The Narrative of Arthur Gordon Pym
    
  
  


• Plays
  
  
  
  • Politian
    
  
  


• Short Stories
  
  
  
  • The Assignation
    
  • Berenice
    
  • The Black Cat
    
  • The Cask of Amontillado
    
  • A Descent into the Maelstrom
    
  • The Devil in the Belfry
    
  • The Domain of Arnheim
    
  • Eleonora
    
  • The Facts in the Case of M. Valdemar
    
  • The Fall of the House of Usher
    
  • The Gold-Bug
    
  • The Imp of the Perverse
    
  • The Island of the Fay
    
  • Landor's Cottage
    
  • The Masque of the Red Death
    
  • Mesmeric Revelation
    
  • The Murders in the Rue Morgue
    
  • The Oblong Box
    
  • The Pit and the Pendulum
    
  • The Premature Burial
    
  • The Purloined Letter
    
  • Silence -- a Fable
    
  • The Tell-Tale Heart
    
  • The Thousand-and-Second Tale of Scheherezade
    
  • Von Kempelen and his Discovery
    
  • William Wilson
    
  • Ligeia
    
  • Morella
    
  • A Tale of the Ragged Mountains
    
  • The Spectacles
    
  • King Pest
    
  • Three Sundays in a Week
    
  • The Angel of the Odd
    
  • Lionizing
    
  • X-ing a Paragrab
    
  • Metzengerstein
    
  • The System of Dr. Tarr and Professor Fether
    
  • How to Write a Blackwood Article
    
  • A Predicament
    
  • Mystification
    
  • Diddling
    
  • Mellonta Tauta
    
  • The Duc de L'Omelette
    
  • Loss of Breath
    
  • The Business Man
    
  • The Landscape Garden
    
  • Maelzel's Chess-Player
    
  • The Power of Words
    
  • The Colloquy of Monos and Una
    
  • The Conversation of Eiros and Charmion
    
  • Shadow
    
  • A Tale of Jerusalem
    
  • The Sphinx
    
  • Hop-Frog
    
  • The Man of the Crowd
    
  • Never Bet the Devil Your Head
    
  • Thou Art the Man
    
  • Why the Little Frenchman Wears His Hand in a Sling
    
  • Bon Bon
    
  • Some Words with a Mummy
    
  
  


• Essays
  
  
  
  • Death of Edgar A. Poe
    
  • Edgar Allan Poe: An Appreciation
    
  • Life of Poe
    
  • Philosophy of Furniture
    
  • The Poetic Principle
    
  • Old English Poetry
    
  
  


• Poetry
  
  
  
  • A Dream
    
  • A Dream Within A Dream
    
  • A Paean
    
  • A Valentine
    
  • Al Aaraaf
    
  • Alone
    
  • An Enigma
    
  • Annabel Lee
    
  • Bridal Ballad
    
  • Dreamland
    
  • Dreams
    
  • Eldorado
    
  • Eulalie
    
  • Evening Star
    
  • Fairyland
    
  • For Annie
    
  • Hymn
    
  • Hymn to Aristogeiton and Harmodius
    
  • Imitation
    
  • In Youth I Have Known One
    
  • Israfel
    
  • Lenore
    
  • Romance
    
  • Silence
    
  • Song
    
  • Sonnet: To Science
    
  • Spirits of the Dead
    
  • Tamerlane
    
  • The Bells
    
  • The City in the Sea
    
  • The Coliseum
    
  • The Conqueror Worm
    
  • The Forest Reverie
    
  • The Happiest Day
    
  • The Haunted Palace
    
  • The Lake
    
  • The Raven
    
  • The Sleeper
    
  • The Valley of Unrest
    
  • The Village Street
    
  • To - -
    
  • To F
    
  • To Frances S. Osgood
    
  • To Helen
    
  • To Isadore
    
  • To Marie Louise (Shew)
    
  • To My Mother
    
  • To One in Paradise
    
  • To The River
    
  • To Zante
    
  • Ulalume
    
  
  

Cum a murit Edgar Allan Poe?


Edgar Allan Poe – decedat în 1849, la vârsta de 40 de ani

Cauza morţii: După ce a suferit de diabet şi alcoolism, el a murit de edem cerebral în urma unei beţii

Locul de odihnă: Cimitirul prezbiterian Westminster, Baltimore, Maryland

Ultimele cuvinte: “Doamne, ajută-mi bietul suflet.”

Maestru al poveştilor macabre şi iniţiator al romanelor poliţiste americane moderne, Edgar Allan Poe a dus o luptă îndelungată cu alcoolismul care avea în cele din urmă să-i pună capăt vieţii. Bioistoricii au argumentat însă recent că Poe suferea, de fapt, de o puternică intoleranţă la alcool, astfel că un singur pahar îi putea provoca un comportament violent, nefiresc. Mai precis, având în vedere ce se cunoaşte despre sănătatea lui Poe şi obiceiurile sale privind consumul de alcool, se bănuieşte că el suferea de o hipersensibilitate genetică la o substanţă organică numită monofosfat adenozinic ciclic. Regăsită la toţi oamenii şi având un rol esenţial pentru metabolism, această substanţă este modificată de etanol în cazul alcoolicilor, preluând valori extreme ce produc o stare profundă de intoxicare şi mahmureli violente. Dacă Poe suferea de alcoolism genetic, autorul romanelor Prăbuşirea casei Usher şi Crimele din Rue Morgue şi-a complicat problemele prin beţii serioase ce durau chiar şi o săptămână.

Ce l-a făcut pe Poe să se apuce de băutură? O ipoteză foarte populară este cea a fricii, deşi nu este vorba despre temerile macabre pe care Poe le-a folosit într-un mod atât de eficace pentru a-şi înspăimânta cititorii, ci mai degrabă despre teama de sex. Fiind un bărbat cast, s-a căsătorit târziu, la vârsta de 27 de ani, mireasă fiindu-i verişoara sa virginală, în vârstă de 13 ani, Virginia Clemm. Se crede că relaţia lor a fost complet platonică. Ea era o fată fragilă, bolnăvicioasă şi inocentă, iar apropiaţii cuplului susţineau că rolul lui era de fapt cel al unui tată.

Poe s-a dovedit foarte devotat faţă de soţia sa, iar moartea ei lentă şi chinuitoare în urma tuberculozei nu a făcut decât să-i înrăutăţească problema cu alcoolul. El scria despre cum a fost afectat de suferinţa ei: “Am devenit nebun, cu lungi intervale de luciditate chinuitoare… beam; numai Dumnezeu ştie cât de des sau cât de mult”. Tovarăşii de pahar ai lui Poe erau adesea uimiţi cum un singur pahar de alcool poate transforma un gentleman manierat cu o purtare aristocratică şi verticală într-un beţiv nestăpânit şi pus pe ceartă.

În pofida problemelor cu băutura el a fost prolific. Între anii 1844 şi 1846 şi-a scris cel mai cunoscut poem, Corbul, şi povesti horor clasice, precum Groapa şi pendulul şi Înhumarea prematură.

Ultimele zile ale lui Poe au început pe data de 3 octombrie 1849, când scriitorul practic falit a fost găsit într-un şanţ pe marginea drumului într-o stare de semiconştienţă. El locuia în Baltimore, unde se crede că făcuse un chef de cinci zile; nu s-a stabilit niciodată cu precizie ce a făcut în acea perioadă. El a fost recunoscut, deşi era ghemuit şi îmbrăcat într-un costum ieftin şi zdrenţăros, de către un reporter al ziarului Sun din Baltimore; ulterior, s-a stabilit că acel costum nu-i aparţinea.

La spitalul Washington, doctorul care l-a consultat pe Poe a notat că scriitorul delira, bâiguind fără încetare, întreţinând o “conversaţie absentă cu obiecte spectrale şi imaginare de pe pereţi”, de parcă s-ar fi aflat în una din poveştile sale de groază. Soţia doctorului, o femeie credincioasă, a încercat să liniştească mintea agitată a lui Poe citind cu voce tare pasaje din Biblie. Însă scriitorul, fermecat de propriile sale viziuni, a ţipat la ea, iar într-o clipă de luciditate a exclamat: “Cel mai bun lucru pe care l-ar putea face prietenul meu ar fi să-mi zboare creierii cu un pistol.”

În următoarele trei zile, a devenit din ce în ce mai delirant şi violent. Răspundea la întrebări într-un mod incoerent şi straniu, iar asistentele se vedea adesea nevoite să-i lege de pat mâinile şi picioarele care i se zbăteau. Prietenii săi credeau că Poe este posedat. Este interesant faptul că modificările bruste ale nivelului monofosfatului adenozinic ciclic în sânge, provocate de dispariţia etanolului în cazul persoanelor hipersensibile, pot provoca un comportament violent şi întreruperi ale firului logic al gândurilor exprimate.

În ziua de 7 octombrie ora 15.00 el a început iar să se zbată violent în pat, trebuind să fie legat. Doctorul său scria: “Pacientul s-a liniştit şi a părut o vreme că se odihneşte; apoi şi-a mişcat încet capul şi a spus: Doamne, ajută-mi bietul suflet, apoi a decedat.”

Poe a murit falit. Medicul său curant, J. J. Moran, a donat o sumă de bani pentru un siciu din lemn de mahon, iar la înmormântarea marelui scriitor au fost prezenţi doar cioclul şi alte patru persoane, rămase necunoscute. A fost înmormântat în acelaşi cimitir din Baltimore prin care se plimba pe când era în viaţă pentru “atmosferă” şi inspiraţie.

Edgar Allan Poe, maestrul macabrului

”Tot ceea ce vedem sau pãrem nu este decât un vis într-un vis...”

Un adevãrat maestru al macabrului, Edgar Allan Poe a adus o contribuţie decisivã genurilor horror şi SF, fiind considerat în general de critici pãrintele povestirii detective moderne, dar în aceeaşi mãsurã apreciat pentru poeziile sale deosebite. În eseul sãu despre importanţa autorului, Walt Whitman afirma cã versurile sale ilustreazã o capacitate bine dezvoltatã pentru frumuseţea tehnicã ş abstractã, alãturi de o artã a excesului, o tendinţã incorigibilã pentru temele întunecate, un ton demoniac pe fiecare paginã. Existã un magnetism indescriptibil al vieţii şi operei sale.

O viata tumultoasa


Autorul de povestiri fantastice cu gust bizar a trãit şi creat în prima jumãtate a secolului al 19-lea (1809-1849), sfârşind în mod misterios la vârsta de 40 de ani, posibil ca urmare a unei supradoze de droguri. Poe avea înclinaţii spre un comportament obsesiv şi foarte instabil. Fiu al actriţei Elizabeth Arnold Hopkins Poe şi al actorului David Poe, este pãrãsit de tatã dupã care mama sa moare de tuberculozã. Poe este adoptat informal de cãtre familia lui John Allan, un negustor scoţian de succes care activa în Richmond, Virginia. John îl trimite la şcoalã în Irving, Scoţia, apoi la Chelsea şi Stoke Newington. Relaţiile cu familia Allan se înrãutãţesc considerabil in monetul în care Edgar intrã la Universitatea din Virginia, unde nu respectã regulile care interziceau alcoolul, tutunul, jocurile de noroc sau armele. Nesimţindu-se în largul sãu în Richmond, mai ales cã iubita sa Sarah Elmira Royster se mãritase cu altcineva, Poe cãlãtoreşte în Boston în 1827, unde se întreţine practicând joburi obscure de funcţinoar şi ziarist.

Se înroleazã apoi în armatã, slujind iniţial în portul Boston, la Fort Independence. Îşi publicã primul volum de poezie, ”Tamerlane and Other Poems”, care însã nu beneficiazã de prea mare atenţie. Dupã ce trec doi ani de când este în armatã, vreme în care obţine gradul de sergent major al artileriei, Poe solicitã lãsarea la vatrã, explicâbdu-i locotenentului Howard motivele financiare care l-au împins la înrolare, deşi avea doar 18 ani. Poe se împacã cu John Allan abia la moartea soţiei sale, Frances, în 1829. Obţine un post la Academia Militarã din West Point, dar este exclus ca urmare a unor acte de indisciplinã. În Baltimore mai publicã un volum, ”Al Aaraaf, Tamerlane and Minor Poems”, iar în New York scoate un al treilea, intitulat simplu ”Poems”, cu ajutorul cadeţilor de la West Point. Perioada în care încearcã Edgar Allan Poe sã se afirme este una dificilã, el fiind de altfel printre primii care aspirã la posibliitatea întreţinerii doar prin scris. Publiciştii adesea piratau copii ale cãrţilor englezeşti mai degrabã decât sã finanţeze publicarea unora noi. Poe, pentru a supravieţui ca scriitor, a trebuit mai mereu sã recurgã la umilinţe pentru a primi bani. Reorientându-se cãtre prozã, Poe obţine în 1833 un premiu din partea Baltimore Saturday Visitor pentru ”MS. Found in a Bottle”. Poe devine editor asistent al publicaţiei la Southern Literary Messenger, dar este dat afarã pentru consum de alcool.

Reîntorcându-se în Baltimore, scriiitorul se însoarã în secret cu verişoara sa de 13 ani, Virginia Clemm. Poe este reangajat la Messenger, air în 1838 publicã The Narrative of Arthur Gordon Pym of Nantucket, urmând ca în anul urmãtor sã devinã editor la Burtonțs Gentlemanțs Magazine. Îşi câştigã reputaţia unui critic prolific prin numeroasele artocole şi recenzii. Apare în 1839 şi colecţia ”Tales of the Grotesque and Arabesque”, care primeşte opinii divergente. Poe are iniţiativa înfiinţãrii unui ziar propriu, The Penn, dar din pãcate rãmâne nematerializatã. Din cauza stresului provocat de îmbolnãvirea soţiei sale, Poe începe sã bea din ce în ce mai mult. Mai lucreazã şi pe la Broadway Journal, dar se îndepãrteazã de ceilalţi publicişti prin acuzarea lui Henry Wadsworth Longfellow de plagiarism. Poemul care l-a fãcut faimos, înciuda faptului cã nu i-a adus venituri materiale însemnate, ”The Raven”, apare în 1845 în Evening Mirror. Dupã eşecul ziarului Broadway Journal, Poe se mutã într-o cãsuţã în Bronx, unde Virginia moare în 1847. Dupã acest eveniment scriitorul intrã într-o etapa mai distructivã ca niciodatã. Pe 3 octombrie 1849 este gãsit delirând pe strãzile din Baltimore, murind 4 zile mai târziu în spitalul de la Washington College. Toate rapoartele medicale s-au pierdut, la fel ca şi certificatul morţii, dar ziarele locale vorbeau despre un atac cerebral, un eufemism comun pentru alcoolism.

Gotic, horror si disperare


Ca un termen general de definire a operei sale s-a folosit cel de gotic, un gen de atlfel foarte iubit în epocã. Povestirile şi poemele trateazã categoriile urâtului, grotescului, macabrului. Una dintre temele recurente este cea a morţii, pe care autorul o surprinde prin semne fizice, descompunere, senzaţia îngropãrii de viu, reanimarea morţilor sau doliul. Romantismul su întunecat poate fi interpretat ca o reacţie la un ilumnism transcendental pe care poetul îl dispreţuia. Dincolo de gustul sãu pentru oribilitate, Poe mai cultivã şi ironia, satira sau burlescul. Concepţia sa literarã, aşa cum reiese de pildã din ”The Philosophy of Composition”, se rezumã la respingerea didacticismului şi a alegorizãrii, la accentul pe un singur efect, la construcţia unui sens nu foarte departe de suprafaţa textului, dar un sens care sã nu fie evident. De altfel scriitorul reuşeşte prin ficţiunea care îl are drept protagonist pe Auguste Dupin sã-şi exploateze pasiunea pentru criptografie tocmai pentru a da iluzia unui labirint cu soluţii aparent complicate. Povestiri precum ”The Murders of Rue Morgul” prezintã un exemplu de crimã rezolvatã pe principiul deducţiei ingenioase, evidentei şi raţionalizãrii. Sherlock Holmes şi Hercule Poirot au avut de învãţat de la Dupin. Pe de altã parte în alte naraţiuni, ca ”The Fall of the House of Usher”, Poe sondeazã cele mai abisale zone ale conştiinţei umane, întrupate în Roderick Usher, un personaj care suferã de tot felel de tulburãri mentale. Hipersensibilitate, paranoia, ipohondrie, angoasã, anxietate, isterie, sunt toate adunate într-o mixturã care într-un fel se prelungeşte sub forma a tot felul de apariţii fantasmagorice, proiecţie a dezordinii interioare.

”The Tell-Tale Heart” sau ”The Black Cat” pun problema stabilitãţii mentale, a nebuniei împinse la cote paroxistice care combinata cu factori precum dependenţa rezultã în gesturi absurde, acţiuni violente şi perverse. ”The Pit and the Pendulum”, poveste care are drept cadru o închisoare în care zace un acuzat al Inchizitiei, se ocupã de efectele pe care teroarea le poate avea asupra psihicului uman, care devine cu atât mai itnensã cu cât nu avem de-a face cu elemente supranaturale. Realitatea este determinatã de utlizarea detaliilor legate de senzaţii (lama ameninţãtoare, şobolani care mişunã, pereţii înfierbântaţi). O altã poveste, ”The Masque of the Red Death” ne prezintã încercãrile prinţului Prospero de a evita ciuma ascunzându-se în mãnãstirea fortificata. La un bal mascat pe care îl organizeazã, moartea îşi face însã apariţia sub forma unei figuri misterioase care îi confruntã pe toţi oaspeţii, o potenţialã metaforã a inevitabilitatii morţii. Imaginstica goticã este relevantã: multitudinea de camere care poate sugera mintea umanã compartimentatã în mai multe personalitaţi; sângele şi timpul, expresii ale efemerului; ciuma care surprinde moartea ca trãsãturã definitorie a umanitaţii; castelul ca structurã opresivã şi labirinticã. Ca multe dintre povestirile sale, şi aceasta conţine o notã autobiograficã, referindu-se la nevoia autorului de a gãsi un refugiu şi la necesitatea confruntãrii finale cu pericolele.

În ceea ce priveşte poezia, o mare parte include meditaţii asupra morţii. În ”Eldorado” protagonistul este capabil sã atingã împlinirea doar în moarte, iar în ”The City in the Sea”, ”The Bells” sau ”The Conqueror Worm” ea se relevã ca o concluzie evidentã a procesului de descompunere perpetuã. Percepţia asupra morţii merge de la speranţa regasirii persoanei iubite în viaţa de dincolo (”Lenore”) la disperarea sumbrã din profeţiile corbului (”The Raven”). Iubirea este strâns legatã de moartea care rãpeşte femeia iubitã în ciuda tinereţii şi inocenţei copilãreşti, reprezentative pentru cele mai pure trãiri ale firii omeneşti (”Tamerlane”, ”Annabel Lee”). Pierderea iubirii provoacã însã o conexiune bolnãvicioasã care atinge punctul obsesiei macabre. Poe mai insistã şi pe incertitudine şi efemeritate, pe asimilarea realitãţii de cãtre vis (”A Dream within a Dream”) şi natura relativã a adevãrului uman. O absolutizare a forţelor invizibile care ghideazã destinul pânã la tragicul sfârşit se vede clar în ”The Conqueror Worm”. Spectrul disperãrii şi al agitaţiei pare inepuizabil. Chiar şi unde apare un licãr de speranţã acesta conţine umbre de nedepãşit. Tragismul condiţiei umane este completat şi de inabilitatea de a descifra tainele necunoscutului, de negarea unui posibil viitor. Ca şi în proza scurtã, şi în poezie subconţientul se dezlãnţuie, ca întruchipare a instinctelor de cele mai multe ori distrugãtoare. Corbul este dublul cel întunecat al autorului, cuprinzând temerile care îi suprima raţiunea şi dialogul dramatic dintre cele douã componente sufleteşti se încheie cu proiecţia sufletului în corpul pãsãrii. Alteori instinctul acţioneazã ca înţelepciune, când în ”Ulalume” încearcã în zadar sã-l îndepãrteze de mormântul iubitei. Natura joacã şi ea un rol important, la fel ca în toate operele romantice, ea fiind cea în care se perindã protagoniştii care mediteazã în cãutarea rãspunsurilor sau se refugiazã în cãutarea unei stãri purificate. Poe se declarã impotriva monotoniei ştiintei care a barat dezvoltarea creativitaţii şi imaginaţiei (”Sonnet- To Science”). Idealul sãu estetic se centreazã pe puterea imaginativã ca esenţã a fiinţei. Putere care însã poate avea şi consecinţe nefaste atunci când nu este temperatã de o minimã dozã de realism.

În concluzie, goticul lui Poe surprinde nişte adevãruri despre om, atrãgând atenţia asupra ororilor care sãlãşluiesc în psihicul uman. Un al doilea eu întunecat bântuie şi acesta trebuie mai degrabã integrat , asimilat, decât negat sau dat la o parte. În termenii lui Freud, este vorba despre o disociere de personalitate care are rãdãcini în separarea de uterul matern. Tulburarea este cauzatã de înstrãinarea de propriul eu. Poe exploreazã prin personajele şi temele dezvoltate aceastã anxietate şi tensiune a dualitãţii, cu accent deosebit pe latura monstruoasã. Totodatã se pune la îndoialã existenţa unui suflet eliberat de povara temerilor şi superstiţiilor, a omului propus de era industrializãrii şi ascensiunii ştiinţifice, care nu mai este vulnerabil în faţa forţeklor supranaturale. Poe (şi nu numai) ne aratã însã cã aceste forţe rezidã de fapt în interior, dorinţele, fricile, pasiunile, angoasele nu se încadreazã într-o dualitate externã de tip viciu-virtute, ci sunt toate în noi. Arãtându-ne întunericul împins în teroare şi macabru, Poe şi goticul ne înfãţişeazã un adevãr: suntem şi Cain şi Abel.

Edgar Allan Poe, o viaţă tumultuoasă
Filmările pentru filmul „The Raven“, care prezintă ultimele cinci zile din viaţa scriitorului Edgar Allan Poe, când un ucigaş în serie dă târcoale oraşului Baltimore şi se inspiră din literatura poliţistă a autorului, vor începe la sfârşitul lunii septembrie în Serbia.

James McTeigue este regizor, iar John Cusack îl va interpreta pe scriitorul american (1809-1849). Scenariul este scris de Hannah Shakespeare şi Ben Livingston. Titlul filmului vine de la poemul „The Raven“ („Corbul“), publicat de Poe în ianuarie 1845, în revista „Evening Mirror“. Orfan de la vârsta de 3 ani, Edgar Allan Poe a dus o viaţă de boem şi a sfârşit tragic, în mizerie, opiu şi alcool. În cei patruzeci de ani de viaţă, scriitorul a reuşit să publice numeroase volume de versuri, proză, estetică şi teorie literară.

Pentru prima dată în 60 de ani, nimeni nu a depus trandafiri şi coniac pe mormântul lui Edgar Allan Poe




Jeffrey Savoye, secretarul şi trezorierul Societăţii Poe, care numără 380 de membri în întreaga lume, a explicat pentru Nouvel Observateur că misteriosul necunoscut venea în fiecare an, pe 19 ianuarie, în general între miezul nopţii şi ora 5 dimineaţa, în micul cimitir din Baltimore.

Edgar Allan Poe: Omul, Mitul sau Monstrul?
http://www.cotidianul.ro/edgar_allan_poe_omul_mitul_sau_monstrul-104646.html
După două secole de la naşterea sa, Edgar Allan Poe continuă să fie un subiect incitant pentru lumea literară. Creaţia sa, dar şi poveştile despre viaţa tumultuoasă, anii de mizerie în care şi-a trăit ultima parte a existenţei, când a căzut victimă a alcoolului, toate acestea îl fac pe Poe să rămână un mister care se lasă cu greu descoperit.
În 2009, anul bicentenarului Edgar Allan Poe, pe întregul teritoriu al Statelor Unite (ţara natală) au fost organizate o serie de evenimente dedicate scriitorului. „NY Times“ scrie despre conferinţa internaţională care a avut loc la Philadelphia, în octombrie, unde, timp de trei zile, iubitorii operei lui Poe s-au reunit. Tot în octombrie, la Baltimore, una dintre asociaţiile care îi poartă numele a lansat şi site-ul www.eapoe.org. Documente biografice, imagini, manuscrise au fost adunate şi în două expoziţii la Universităţile din Texas şi Austin.

În Richmond, unde Edgar Allan Poe şi-a trăit o mare parte a vieţii, o altă expoziţie poate fi admirată până sâmbătă.




Sub titlul: „Poe: Omul, Mitul sau Monstrul?“, aici pot fi văzute publicaţii pentru care a scris, manuscrise cu poemele de dragoste, compoziţii muzicale inspirate din creaţiile sale, păpuşi şi figurine care au aparţinut scriitorului.

Genialul poet Edgar Allan Poe, sau cum genialitatea poate fi uneori o formă de demenţă Maestru al poveştilor macabre şi iniţiator al romanelor poliţiste americane moderne, Edgar Allan Poe a dus o luptă îndelungată cu alcoolismul care avea în cele din urmă să-i pună capăt vieţii. Bioistoricii au argumentat însă recent că Poe suferea, de fapt, de o puternică intoleranţă...

La 160 de ani de la deces, Edgar Allan Poe va avea parte de o înmormântare adecvată
http://www.cotidianul.ro/la_160_de_ani_de_la_deces
În 1849, când Poe a decedat într-un spital pe 7 octombrie, după ce în urmă cu patru zile fusese găsit rătăcind pe străzile oraşului Baltimore fără niciun ban, delirând, îmbrăcat în hainele altcuiva şi aparent bătut, scriitorul era falit. "Ceremonia" de înhumare a trupului său a durat trei minute, în prezenţa a zece persoane, motivul fiind faptul că vărul său, Neilson Poe, a omis să spună cunoştinţelor şi familiei că acesta a decedat.
Scriitorul american Edgar Allan Poe, decedat în urmă cu 160 de ani, nu a avut o înmormântare în adevăratul sens al cuâvntului, astfel că sâmbătă, o replică a corpului său va fi îngropată în cadrul unei ceremonii cu două slujbe, la care vor participa 700 de admiratori, scrie The Telegraph.

În weekend-ul acesta, la 160 de ani de la decesul lui Edgar Allan Poe, scriitorul va avea parte de o înmormântare adecvată. O replică a corpului scriitorului în mărime naturală va fi transportată într-o trăsură de la casa sa din Baltimore cimitirul Westminster unde nu una, ci două ceremonii întregi vor fi ţinute, în faţa a 700 de admiratori.
Evenimentul face parte dintr-o serie de evenimente care se vor desfăşura pe parcursul unui an pentru a marca 200 de ani de la naşterea lui Edgar Allan Poe, în contextul unui conflict între mai multe oraşe americane care îşi revendică trupul scriitorului.

Dintre toţi scriitorii americani clasici ai secolului XIX-lea, Poe a avut cea mai nefericită existenţă. "Edgar Allan Poe a fost cel mai sărac dintre ei, viaţa sa a fost precară", spune Stephen Rachman, preşedintele Poe Studies Association. NewsIn

Edgar Allan Poe şi filmele horror

Ficţiunea
horror reprezintă un gen menit să tulbure, să producă oroare audienţei.
Cauza experienţelor horror pare a fi intruziunea unor elemente
supranaturale în viaţa cotidiană. Începînd cu anul 1960, orice operă de
ficţiune care conţine teme care sugerează morbidul, grotescul,
suprarealul, suspansul, pot fi catalogate drept horror.
Ficţiunea
horror depăşeşte uneori linia science‑fiction sau fantasticul, toate
trei categoriile fiind clasificate drept ficţiune speculativă.

Poe, tenebrosul Americii
Ieri s-au împlinit 200 de ani de la naşterea lui Edgar Allan Poe, precursor al literaturii science-fiction. ... [Citeste]

Cum a murit Edgar Allan Poe
O carte veche si rara: editia princeps „Edgar Poe, Iluminatul“, de Dan Petrasincu, a aparut în timpul celui de-al II-lea razboi mondial. Poe s-a nascut în 1809, anul în care moare Haydn si se naste Gogol. Interesant e Tabelul Cronologic din final, cu fazele alcoolismului la acest mare, cu adevarat mare scriitor, parinte al literaturii americane: 1826. Are 17 ani si începe sa scrie si sa bea. 1835. Poe se casatoreste, clandestin, cu Virginia Clemm, verisoara lui, în vîrsta de 13 ani. (Azi ar fi fost judecat pentru pedofilie.) 1849, martie. Poe încearca sa se sinucida cu laudanum. 1849, iulie. Are o alta criza alcoolica. 1849, august. Conferinta la Richmond, cu „Principiul poetic“. Urmeaza o mare betie. 1849, septembrie. Poe pleaca la Baltimore. Betie. Pentru cîteva zile nu i se mai da de urma. 1849, 3 octombrie. Un prieten al lui Poe, din Baltimore, primeste o scrisoare de la un necunoscut, care îl anunta ca „un domn Edgar A. Poe“ zace „la al patrulea arondisment“ si „arata foarte rau“, avînd nevoie de „un ajutor imediat“. Doctorul trimis îl gaseste pe Poe si îl duce la spital în stare de inconstienta. (El fusese îmbatat în timpul unei campanii electorale si zacuse într-un sant.) 1849, 4 octombrie. Edgar Allan Poe moare, în zori, într-un acces de delirium tremens. Avea numai 40 de ani. Acelasi destin nenorocit l-a urmat, cu unele variatii, un alt scriitor de geniu: Esenin.

Codul secret al lui Edgar Allan Poe

Maestru incontestabil al macabrului, scriitorul american Edgar Allan Poe starneste pasiuni si controverse chiar si astazi, la mai bine de un secol si jumatate de la moartea sa, la randul ei cufundata intr-un mister total. Dupa cum precizeaza revista „Unknown History” o echipa de informaticieni a reusit sa descifreze, cu ajutorul celor mai moderne tehnici cibernetice, un mesaj codat, publicat de Poe in anul 1841, intr-o revista literara, mesaj caruia expertii in criptologie se chinuisera in zadar sa-i dea de cap.

EDGAR  ALLAN  POE-
7]Sa fii pe locul doi inseamna a fi primul care pierde.
6]Poezia este creaţia ritmică a frumuseţii în cuvinte.
5]Oare faptul că broasca ţestoasă are un pas singur, e un motiv pentru a tăia airipile vulturului?
4]Definitia pe care o dau Poeziei cuvintelor este Crearea ritmica a Frumusetii.Bunul gust este cel care o apreciaza.
3]Marea greseala consta in presupunerea ca adevarurile pe care le numim pur si simplu algebrice sunt adevaruri abstracte sau generale.
2]Daca nu ai suferit niciodata inseamna ca nu esti binecuvantat.
1]Cei care viseaza ziua cunosc multe lucruri care le scapa celor ce viseaza numai noaptea.