Like/Tweet/+1
Ultimele subiecte
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE2Scris de Admin 26.08.17 22:37
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE1
Scris de Admin 26.08.17 22:36
» Comunitatea evreiască din Botoșani (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» Comunitatea evreiască din Botoșani (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:19
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:18
» DESPRE ANTISEMITISMUL MAREȘALULUI ION ANTONESCU
Scris de Admin 04.08.17 23:54
» Romanizarea Romaniei 1940-44 legi antisemite, CNRomanizare
Scris de Admin 04.08.17 21:13
» ROMÂNIA LUI ANTONESCU ȘI LOGICA VIOLENȚEI(3): VIOLENŢA MILIT
Scris de Admin 05.03.17 11:01
» Anunțuri Administrative
Scris de Admin 25.02.17 20:07
Schultz[V]
Pagina 1 din 1
Bruno Schulz - artistul martir
Bruno Schulz - artistul martir
La 19 noiembrie 1942 era ucis cu un glonţ, pe stradă, în orăşelul natal, un mare artist plastic, scriitor, Bruno Schulz, cunoscut în lumea avangardei europene. S-a născut la Drohobycs , în Galiţia, în anul 1892, a studiat arhitectura, a predat desenul, ca profesor de liceu. A devenit cunoscut pentru gravurile sale abia la vârsta de 30 de ani. Mai multă celebritate i-au adus volumele de povestiri „Prăvăliile cu scorţişoară”(1933), „Sanatoriul timpului” (1937). În 1936 a tradus din germană în poloneză, celebra carte a lui Kafka „, Procesul”. Presimţirea marii catstrofe l-a inspirat în povestirea-roman „Mesia”, al cărui manuscris s-a pierdut, despre existenţa sa fiind martore numai corespondenţa şi unele note personale. În 1938 a fost premiat de Academia Poloneză de Literatură. Recunoaşterea artistului a fost postumă, dar ascendentă şi mereu îmbogăţită de studii, eseuri, etc. În 1977, a apărut la Editura Univers, sub titlul „Manechinele” ( traducerea lui Ion Petrică), două volume de povestiri, în care se aminteşte şi de activitatea lui Schulz ca artist plastic. De fapt, abia în anii 80, Parisul, unde se realizează majoritatea artiştilor de talent refugiaţi din Est ( Schulz s-a „mutat” doar cu numele) a devenit locul adevărateoi recunoaşteri. I se recunosc ca ascendenţi, în artă, Goya şi Lautrec. Dintre autorii de limbă română au scris cu mai multă atenţie despre Schulz, Leon Volovici, Stan Velea, Geo Şerban, Ioana Mocan, ş.a. „Între serafic şi demonic” este intitulat un eseu despre creaţia artistului. Cine cunoaşte „Capriciile” lui Goya, poate înţelege această caracterizare. Lucrările sal au fost expuse La Paris, New York, Ierusalim ( Muzeul Yad Vashem), în alte oraşe. Ca scriitor , Schulz s-a inspirat din istoria biblică, iar ca artist plastic din istoria recentă şi mai puţin recentă a galiţienilor, prefigurând imensul sacrificiu uman din anii războiului. L-a admirat, ca scriitor pe Thomas Mann, cu al său roman în trei volume – „Iosif şi fraţii săi”. Comparat cu un cunoscut scriitor-filosof, W.Gombrowicz, Brunos Schulz a inspirat un spectacol premiat la festivalul de la Torino, în 2008, al regizorului Tadeusz Kantor. Un profesor de desen care nu a părăsit, se pare, niciodată orăşelul său, din Polonia, a devenit , abia după moarte o celebritate. „Surâsul lui Bruno Schulz” este emblema acestui artist-scriitor.
La 19 noiembrie 1942 era ucis cu un glonţ, pe stradă, în orăşelul natal, un mare artist plastic, scriitor, Bruno Schulz, cunoscut în lumea avangardei europene. S-a născut la Drohobycs , în Galiţia, în anul 1892, a studiat arhitectura, a predat desenul, ca profesor de liceu. A devenit cunoscut pentru gravurile sale abia la vârsta de 30 de ani. Mai multă celebritate i-au adus volumele de povestiri „Prăvăliile cu scorţişoară”(1933), „Sanatoriul timpului” (1937). În 1936 a tradus din germană în poloneză, celebra carte a lui Kafka „, Procesul”. Presimţirea marii catstrofe l-a inspirat în povestirea-roman „Mesia”, al cărui manuscris s-a pierdut, despre existenţa sa fiind martore numai corespondenţa şi unele note personale. În 1938 a fost premiat de Academia Poloneză de Literatură. Recunoaşterea artistului a fost postumă, dar ascendentă şi mereu îmbogăţită de studii, eseuri, etc. În 1977, a apărut la Editura Univers, sub titlul „Manechinele” ( traducerea lui Ion Petrică), două volume de povestiri, în care se aminteşte şi de activitatea lui Schulz ca artist plastic. De fapt, abia în anii 80, Parisul, unde se realizează majoritatea artiştilor de talent refugiaţi din Est ( Schulz s-a „mutat” doar cu numele) a devenit locul adevărateoi recunoaşteri. I se recunosc ca ascendenţi, în artă, Goya şi Lautrec. Dintre autorii de limbă română au scris cu mai multă atenţie despre Schulz, Leon Volovici, Stan Velea, Geo Şerban, Ioana Mocan, ş.a. „Între serafic şi demonic” este intitulat un eseu despre creaţia artistului. Cine cunoaşte „Capriciile” lui Goya, poate înţelege această caracterizare. Lucrările sal au fost expuse La Paris, New York, Ierusalim ( Muzeul Yad Vashem), în alte oraşe. Ca scriitor , Schulz s-a inspirat din istoria biblică, iar ca artist plastic din istoria recentă şi mai puţin recentă a galiţienilor, prefigurând imensul sacrificiu uman din anii războiului. L-a admirat, ca scriitor pe Thomas Mann, cu al său roman în trei volume – „Iosif şi fraţii săi”. Comparat cu un cunoscut scriitor-filosof, W.Gombrowicz, Brunos Schulz a inspirat un spectacol premiat la festivalul de la Torino, în 2008, al regizorului Tadeusz Kantor. Un profesor de desen care nu a părăsit, se pare, niciodată orăşelul său, din Polonia, a devenit , abia după moarte o celebritate. „Surâsul lui Bruno Schulz” este emblema acestui artist-scriitor.
Dutch Schultz. Regele Harlem-ului
Dutch Schultz. Regele Harlem-ului
http://www.atac-online.ro/28-05-2008/Dutch-Schultz-Regele-Harlem-ului.html
Printre cele mai frumoase poveşti cu gangsteri se numără cea a „Olandezului” Dutch Schultz, rămas în istoria mafiei drept „regele” Bronx-ului şi Harlem-ului. Deşi încă din perioada interbelică cele două cartiere din New York nu se bucurau de un renume prea bun, dimpotrivă, Dutch Schultz a reuşit să obţină monopolul şi controlul total asupra cartierelor. Pe scurt, în perioada prohibiţiei, în Harlem şi în Bronx toate afacerile care implicau trafic şi fabricare ilegală de alcool trebuiau să treacă prin „mâinile” lui Dutch Schultz, altfel se iscau probleme majore. Aceasta din cauza faptului că Schultz se bucura de notorietatea de a se putea transforma dintr-un individ absolut calm şi liniştit într-un psihopat vicios, iar asta într-un timp de doar câteva secunde. A fost şi principalul motiv pentru care „Olandezul” a reuşit să îngenuncheze toate găştile formate din persoane de culoare, evrei şi irlandezi şi să ia în stăpânire Bronx-ul şi Harlem-ul, nefiind un personaj care să impună respectul şi niciun lider carismatic, dar care avea o capacitate de intimidare cu totul şi cu totul ieşită din comun. Dutch Schultz, pe numele său real Arthur Flegenheimer, s-a născut pe 6 august 1902 într-o familie de germani evrei, în cartierul american Manhattan. „Cariera” în crima organizată şi-a făcut-o prin trafic şi fabricare de alcool, precum şi din taxe de protecţie şi jaf. Înainte de moartea sa, de teamă că ar putea fi descoperit de celebrul procuror Thomas Dewey, Dutch Schultz a decis să-şi îngroape comoara undeva în New York, aceasta fiind păstrată într-un seif etanş şi rezistent la apă, în care a fost plasată o avere estimată la şapte milioane de dolari. Dutch Schultz a rămas celebru şi a inspirat cultura populară americană prin monologul cu caracter de confesie pe care l-a ţinut în faţa poliţiştilor, pe patul de spital. Dutch Schultz a murit pe 24 octombrie 1935.
http://www.atac-online.ro/28-05-2008/Dutch-Schultz-Regele-Harlem-ului.html
Printre cele mai frumoase poveşti cu gangsteri se numără cea a „Olandezului” Dutch Schultz, rămas în istoria mafiei drept „regele” Bronx-ului şi Harlem-ului. Deşi încă din perioada interbelică cele două cartiere din New York nu se bucurau de un renume prea bun, dimpotrivă, Dutch Schultz a reuşit să obţină monopolul şi controlul total asupra cartierelor. Pe scurt, în perioada prohibiţiei, în Harlem şi în Bronx toate afacerile care implicau trafic şi fabricare ilegală de alcool trebuiau să treacă prin „mâinile” lui Dutch Schultz, altfel se iscau probleme majore. Aceasta din cauza faptului că Schultz se bucura de notorietatea de a se putea transforma dintr-un individ absolut calm şi liniştit într-un psihopat vicios, iar asta într-un timp de doar câteva secunde. A fost şi principalul motiv pentru care „Olandezul” a reuşit să îngenuncheze toate găştile formate din persoane de culoare, evrei şi irlandezi şi să ia în stăpânire Bronx-ul şi Harlem-ul, nefiind un personaj care să impună respectul şi niciun lider carismatic, dar care avea o capacitate de intimidare cu totul şi cu totul ieşită din comun. Dutch Schultz, pe numele său real Arthur Flegenheimer, s-a născut pe 6 august 1902 într-o familie de germani evrei, în cartierul american Manhattan. „Cariera” în crima organizată şi-a făcut-o prin trafic şi fabricare de alcool, precum şi din taxe de protecţie şi jaf. Înainte de moartea sa, de teamă că ar putea fi descoperit de celebrul procuror Thomas Dewey, Dutch Schultz a decis să-şi îngroape comoara undeva în New York, aceasta fiind păstrată într-un seif etanş şi rezistent la apă, în care a fost plasată o avere estimată la şapte milioane de dolari. Dutch Schultz a rămas celebru şi a inspirat cultura populară americană prin monologul cu caracter de confesie pe care l-a ţinut în faţa poliţiştilor, pe patul de spital. Dutch Schultz a murit pe 24 octombrie 1935.
Charles Monroe Schulz
Charles Monroe Schulz (November 26, 1922 – February 12, 2000) was a 20th-century American cartoonist best known worldwide for his Peanuts comic strip.
Schultz[V]
Iubirea neimpartasita distruge chiar si gustul untului de arahide.
=====
=====
Ultima editare efectuata de catre Admin in 18.04.10 16:56, editata de 2 ori
Pagina 1 din 1
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum