Grese[v=]

Irma Ida Ilse Grese (n. 7 octombrie 1923, Wrechen, Mecklenburg-Strelitz, Germania – d. 13 decembrie 1945 (22 de ani), Hamelin, Germania) a fost o angajata care a lucrat in lagarele naziste de concentrare de la Ravensbrück si Auschwitz. A fost directoarea sectiunii de femei a lagarului nazist de la Bergen-Belsen.
 
Supranumita „Frumoasa bestie", Irma Grese este, probabil, cea mai periculoasa nazista din istorie. Ea si-a „cistigat" acest renume deoarece era considerata a fi foarte frumoasa, dar si foarte salbatica. Ea a fost una dintre putinele femei care au obtinut o functie de conducere intr-un lagar de concentrare, folosindu-si puterea in cele mai rele scopuri posibile. Ea era cunoscuta ca fiind foarte dura cu prizonierii si apeland la mai multe tipuri de tortura: ii biciuia pana se stingeau din viata sau asmutea cainii pe ei pana cand prizonierii ramaneau fara piele. In plus, ea gaza prizonierii sau ii impusca, neavand remuscari. Irma Grese a fost executata in aceeasi zi cu Juana Bormann.

Irma Grese - Ingerul blestemat de la Auschwitz
Poreclita sarcastic si "Ingerul blond de la Auschwitz", Irma Grese a avut o copilarie marcata de abuzurile aproape constante ale colegilor de scoala. Sinuciderea mamei ei pe cand avea doar 12 ani nu a facut decat sa-i agraveze tulburarile emotionale.

Simtindu-se abandonata, si-a gasit refugiul in capcana utopica a idealurilor naziste. In mai multe randuri a vrut sa intre in Liga Fetelor Germane, binecunoscuta organizatie pentru femei a Tineretului Hitlerist, dar tatal ei nu si-a dat consimtamantul.

In schimb, Grese a trebuit sa se resemneze cu un post intr-un sanatoriu pentru membrii SS. Folosindu-se apoi de experienta capatata in cei doi ani petrecuti acolo, a aplicat pentru cursuri de specialitate intr-o incercare esuata de a ajunge asistenta. Cererile nu doar ii sunt respinse, dar este trimisa de biroul german de ocupare a fortei de munca in lagarul de concentrare de la Ravensbruck, unde trece printr-un scurt stagiu de pregatire pentru a deveni gardian, scriu cei de la ziare.com.

Dupa ce si-l incheie in martie 1943 este transferata la Auschwitz. Pana la sfarsitul aceluiasi an, ajunge femeia cu al doilea cel mai inalt rang al lagarului, avand in grija cel putin 30.000 de prizoniere. In ianuarie 1945, Grese ajunge iarasi la Ravensbruck, iar din martie pana in aprilie este trimisa la Bergen-Belsen, unde a fost si capturata de soldatii britanici.

Confesiuni din lagar

Dupa incheierea razboiului, autoritatile britanice au inceput sa-i vaneze pe cei responsabili de crime de razboi si au fost suprinsi cand numele Irmei Grese a aparut in multe dintre marturiile femeilor inchise in lagarul de la Belsen. Este pusa sub acuzare, iar in timpul procesului au iesit la iveala detalii infioratoare cu privire la tratamentul inuman la care le-a supus pe cele incarcerate, dar si crimele pe care le-a savarsit.

Obisnuia sa asmuta cainii pe ele, sa le biciuiasca sau sa le impuste cu sange rece. Ii placea sa tortureze in special femeile care aratau bine. Gisella Perl povesteste ca: "[...] se plimba prin tabara, cu biciul ei gata pregatit si le alegea pe cele mai frumoase tinere si le taia pe sani cu sarma impletita de la capatul biciului ei. Pe urma, taieturile se infectau de la paduchii si jegul care napadea fiecare colt al lagarului. Ranile trebuiau deschise daca se vroia salvarea pacientei. Irma Grese sosea ca de fiecare data sa vada cum decurge operatia, lovind apoi victima daca tipa de durere [...]."

O alta supravietuitoare, Olga Lengyel, aminteste de relatiile homosexuale pe care le-a avut cu alte prizoniere, dar si aventurile amoroase ale Irmei Grese cu ceilalti paznici. Se mai zvonea ca-si impartea patul cu insusi Josef Mengele. In mai multe randuri, a si hotarat impreuna cu el ce femei urmau sa fie trimise in camerele de gazare.

Firea ei promiscua a dus inevitabil la sarcini nedorite si nu avea nici o problema in a apela tocmai la cele pe care le tortura cand voia sa se descotoroseasca de pruncii nenascuti. In timpul avortului, pentru a se asigura ca viata nu-i va fi pusa in pericol, obisnuia sa tina un pistol la tampla celei care o ajuta.

Totodata, prizonierele care ramaneau insarcinate in urma abuzurilor petrecute in lagar nu gaseau nici un pic de mila la Grese. In timpul nasterii, le lega picioarele, urmarind apoi cu satisfactie moartea nu doar a mamei, cat si a pruncului.

Procesul si moartea unei criminale de razboi

Toate aceste dezvaluiri au luat prin surprindere tribunalul si nu numai. Presa s-a grabit si ea sa mediatizeze cazul si sa gaseasca o explicatie pentru comportamentul deviant al "Ingerului blond de la Auschwitz".

Un rol important cu siguranta l-au jucat traumele din copilarie, dar autoritatile au fost cele care au permis aceste excese. Responsabilitatea de a avea grija unui numar insemnat de oameni, oameni despre care politica oficiala a statului spunea ca sunt dispensabili, a incaput in mainile unei fete cu grave probleme emotionale. De altfel, la proces Grese, nu s-a considerat vinovata pentru nici unul dintre capetele de acuzare, a considerat ca doar urma indicatiile stabilite de superiorii nazisti si atat.

Dintre toti cei acuzati, ea a fost singura care a ramas sfidatoare. Chiar si atunci cand verdictul a fost citit, nu a schitat nici un gest.

In seara dinaintea executiei putea fi auzita, impreuna cu Elisabeth Volkenrath, una dintre condamnate, cum intona imnuri naziste, iar a doua zi, in timp ce streangul ii era pregatit de nimeni altul decat Albert Pierrepoint, Grese l-a silit sa se grabeasca, zicandu-i un succint "Schnell!"