Bulandra[v=]

Lucia Strurdza Bulandra- prima mare actriță a României

http://cultural.bzi.ro/sa-ne-amintim-cu-placere-lucia-sturdza-bulandra-33751

Istoria primului film romanesc, drama sentimentala

Sa ne amintim cu placere: Lucia Sturdza-Bulandra

Lucia Sturdza-Bulandra, doamna teatrului românesc

Născută la 25 august 1873, într-o familie de domnitori, Lucia Sturdza-Bulandra a rămas în inima iubitorilor de teatru din România. Frumoasă, delicată, dar puternică în acelaşi timp, Lucia a reuşit să schimbe percepţia oamenilor despre actori şi, mai ales, despre actriţe. Astfel, dacă până la ea, actriţele erau privite ca nişte dame desuete, interpretările şi sensibilitatea Luciei au modificat totul.

Iniţial, urmaşa domnitorilor Sturdza se pregătise pentru o carieră pedagogică, urmând în acest sens cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti. Deoarece nu a găsit un post în învăţământ şi nici nu îşi dorea să trăiască din veniturile, destul de îndestulate ale familiei, Lucia a găsit o soluţie. A dat probă şi s-a angajat la Teatrul Naţional din Bucureşti, ca actriţă.

Aflând de isprava nepoatei, bunica actriţei a ameninţat-o că, dacă va juca vreun rol, va fi renegată de familie. Spre bucuria sutelor de mii de oameni care au văzut-o jucând de-a lungul anilor, Lucia a ignorat ameninţarea. Perfecţionistă fără limită, ea a decis că, pentru a juca impecabil, trebuie să înveţe actorie. Şi a urmat cursurile Conservatorului Aristizzei Romanescu, pe care le-a absolvit cu succes. În 1911 s-a măritat cu actorul Tony Bulandra, alături de care a jucat în filmul „Amor fatal”. În 1914, actriţa cu spirit afacerist a pus bazele Teatrului Regina Maria, alături de soţul său. Compania de teatru a rezistat până în 1941, când s-a desfiinţat. Din acel an, Lucia a fost încadrată ca actriţă la Teatrul Municipal din Bucureşti, instituţie pe care a condus-o între anii 1947 şi 1963. Acest teatru poartă acum numele său.

Doamna teatrului românesc a murit la vârsta de 88 de ani, în urma unui accident stupid - a căzut de pe o scară. Soţii Bulandra nu au avut copii.

Curajoasa Doamnă Bulandra
Termenul de „Marea Doamnă a Teatrului...” pare demonetizat prin prea deasa folosire, însă în pri­vinţa Luciei Sturdza Bulandra este o necesitate.
Doamna Bulandra era cea care îşi spunea părerea cu voce tare, fără teama că s-ar putea să nu corespun­dă cu a altora, Doamna de care teatrul românesc ar avea nevoie şi astăzi pentru revigorare, o piatră de temelie a teatrului românesc. Actriţă, manager, profesor, femeie, Lucia Sturdza Bulandra şi-a clădit cariera pe muncă asiduă. „N-am fost atrasă în teatru de fo­cul sacru de care aproape toţi ac­torii spun că sunt stăpâniţi; de altfel, nu mai eram la primii mei paşi în lupta pentru viaţă, pentru asigurarea existenţei şi independenţei mele sociale – şi nici nu aveam vârsta când entuziasmele tinereţii explică avân­tarea în necunoscut, în mrejele îm­bă­tătoare ale unei fantezii pline de fă­gă­duinţi. Nu: aveam 25 de ani în 1898. Terminasem Facultatea de Litere şi Filosofie şi încercasem – nu o dată, dar zadarnic – să capăt un loc în învăţământ pentru a-mi asigura o viaţă independentă.” Astfel îşi începe Marea Doamnă a teatrului românesc volumul său de „Amintiri”.
Sinceritate, simţ critic, scriitură mo­dernă. În 1822, Ion Sturdza este numit domnitor al Moldovei, fiind primul după o lungă perioadă fanariotă. Acesta era văr primar cu marele postelnic Constantin Sturdza, tatăl caimacamului Vasile Sturdza, cel care a format primul guvern sub domnia lui Cuza. Vasile Sturdza a avut trei urmaşi, Ernest, Radu şi Emil Sturdza. Ultimul dintre ei se căsătoreşte cu Magda Diamandy, de care se va despărţi ulterior. Lucia Sturdza era fiica acestora şi s-a născut la Iaşi, la 25 august 1873. În seara debutului său teatral a primit o telegramă de la bunica sa, prin care i se interzicea să poarte pe scenă numele marii familii din care făcea parte. Demnă de numele tatălui, Lucia Sturdza-Bulandra nu a ascultat. Dezastrul debutului a determinat-o să urmeze cursurile de la Conservator ale Aristizzei Romanescu.
Lucia Sturdza Bulandra a avut în 1909 curajul părăsirii „scutului” teatrului de stat, pentru proaspăt înfiinţata companie privată de teatru a lui Alexandru Davilla. Lucia Sturdza Bulandra a jucat în doar două filme: „Amor fatal”, 1911, şi „Escadrila albă”, 1943. S-a căsătorit cu Tony Bulandra şi în 1914 a înfiinţat, împreună cu acesta, Teatrul „Regina Maria”, Lucia Sturdza-Bulandra avea cuvântul cel mai greu. Autoritară, severă şi exigentă, cu o putere de muncă uimitoare. Compania Bulandra a trăit până în 1941. După război, Lucia Sturdza Bulandra a avut parte de câteva lovituri precum destrămarea companiei şi moartea lui Tony Bulandra, dar va fi numită în 1947 la conducerea Teatrului Municipal. Invitaţia venită din partea regi­mului comunist, prin Beate Fredanov, de a înfiinţa acest teatru a însemnat pentru ea o renaştere, o revenire la via­ţă.
A scris „Actorul şi arta dramati­că” şi a tradus numeroase piese din limbile fran­ceză, italiană, germană şi engleză. Primeşte mai multe distinc­ţii, cum ar fi Bene Merenti, clasa I, Me­ritul Cultural, clasa I şi clasa II, Ordi­nul Mun­cii, clasa I, Steaua Republicii, titlul de Artist al Poporului. Inteli­gentă. Independentă. Dreaptă şi gene­roasă. Doamna de fier a scenei a căzut pe o scară în plină iarnă şi a murit. Avea 94 de ani. După 68 de ani închinaţi teatrului românesc, actriţa a reuşit să înnobileze teatrul românesc printr-o muncă necondiţionată şi cu un talent impunător.

Doamna de fier a Teatrului romanesc: Lucia Sturdza-Bulandra
Descendenta a domnitorului Sturdza, inegalabila actrita Lucia Sturdza-Bulandra s-a nascut la 25 august 1873 la Iasi. La virsta de 25 de ani a absolvit Facultatea de Litere si Filosofie si, spre norocul nostru, al spectatorilor, ea nu a gasit post in invatamint. La acea vreme, actorul era identificat cu un saltimbanc, dar ea a ales actoria care, asa considera, ii oferea independenta. Se prezinta la Teatrul National, al carui director era Petre Gradisteanu, hotarita sa urce pe scena. Reuseste, gratie talentului nativ, ajungind in scurt timp o mare actrita. in seara debutului, bucuria ii este curmata de o telegrama primita de la bunica sa, al carei mesaj era: ,,Je te d�fends de porter le nom de ton p�re sur la sc�ne,, (iti interzic sa porti pe scena numele tatalui tau). Dar ea nu s-a oprit si, peste ani, in cartea sa autobiografica, scria cu mindrie: ,,Daca am facut bine sau rau, rezultatele muncii mele graiesc destul de limpede,,. Lucia a debutat cu spectacolul ,,Primul bal,,, de Pailleron si i s-a parut ca totul a fost un dezastru, motiv pentru care se inscrie la cursurile marii artiste Aristizza Romanescu, de la Conservator. Mai fura ceva meserie de la Agatha Birsescu, C.I. Nottara si E. Novelli. A facut apoi parte din compania teatrala a lui Alexandru Davila. in teatru il intilneste pe Tony Bulandra si se casatoresc. isi iubea sotul, dar nu era geloasa si s-au sprijinit intotdeauna unul pe celalalt, chiar daca femeile se indragosteau ades de frumosul Tony. Lucia Sturdza-Bulandra a facut nenumarate roluri de mare succes, carora le-a dat maretie prin talentul sau. in 1914 infiinteaza o trupa teatrala impreuna cu Marioara Voiculescu, iar in 1929 obtine un mare succes cu ,,Compania Bulandra-Maximilian-Storin,,. Avea o interpretare de mare finete, joc rational, lucid, eleganta si prestatie scenica, cu care a cucerit generatii intregi de iubitori ai teatrului. in 1940 insa, din cauza izbucnirii celui de-al II-lea razboi mondial, incep necazurile pentru ,,Doamna de fier,, a Teatrului romanesc. Se destrama compania sa, precum si fostul teatru ,,Regina Maria,,, iar 2 ani mai tirziu se stinge din viata Tony Bulandra, secerat de cancer. Suferinta o copleseste si mai mult: numarul iubitorilor de teatru scazuse. Lucia il plinge pe Tony, rugindu-se in stilul ei: ,,Pamintule, fii ingaduitor cu acest Hamlet,,. Mai bine de 7 ani duce o viata modesta, nepotrivita pentru o actrita de talia ei. Norocul, insa, ii suride iarasi. Regimul comunist nu indrazneste sa coboare o stea atit de stralucitoare de pe cerul gloriei. in 1947 i se incredinteaza conducerea Teatrului Municipal, care in prezent ii poarta numele. Datorita tenacitatii ,,Doamnei de fier,,, nimeni n-a putut s-o infringa. A revenit la rampa la fel de mareata ca intotdeauna. Stia sa faca un lucru extraordinar: ,,Impunea respect chiar si dusmanilor,,. Nimeni n-a indraznit sa nu-i recunoasca valoarea. A primit Ordinul Muncii Clasa I, Steaua Republicii si a fost numita Artista a Poporului. A tradus piese din limbile franceza, italiana, engleza si germana. A scris proza memorialistica (,,Actorul si arta dramatica,,, ,,Memorii,, etc.) Nobila emblema a Teatrului romanesc s-a stins din viata in anul 1961. A fost si este poate singura actrita regretata de intregul Popor Roman si nu numai, si va ramine pentru eternitate ,,Doamna de fier a Teatrului romanesc,,.
http://www.romare.ro/

Tony Bulandra (n. 1881 - d. 1943) a fost un actor român, elev al lui Constantin I. Nottara. Şi-a îndeplinit studiile în Franţa cu Mounet-Sully. A jucat adesea alături de soţia sa, Lucia Sturdza-Bulandra. A interpretat cu deosebită ţinută artistică roluri de protagonist, ca Don Rodrigue din „Cidul” lui Corneille, Karl Moor din „Hoţii” de Schiller, „Hamlet” din piesa cu acelaşi nume de Shakespeare, Baronul din „Azilul de noapte” de Gorki, precum şi roluri din repertoriul aşa-zisului „teatru de salon” al vremii.

Lucia Sturza-Bulandra (n 1873 - d. 19 septembrie 1961, Bucureşti), soţia actorului Tony Bulandra, una dintre marile figuri ale scenei româneşti, de neuitat în roluri de compoziţie din dramaturgia universală şi naţională, spirit organizatoric, talent pedagogic ce a format generaţii întregi de actori: Nicolae Baltăţeanu, George Calboreanu, Dina Cocea, Radu Beligan, Victor Rebengiuc.
A absolvit Facultatea de litere şi filozofie din Bucureşti. În 1898 a debutat la Teatrul Naţional din Bucureşti iar în 1914, împreună cu soţul ei, a întemeiat o companie particulară. Din 1941 este actriţă a Teatrului Municipal din Bucureşti iar din 1947 pâna la sfârşitul vieţii a fost directoarea acestui teatru, astăzi Teatrul Bulandra. A jucat şi în primul film artistic românesc (Amor fatal - 1911).
A fost profesoară la Conservatorul de artă dramatică din Bucureşti timp de 30 de ani.