Gide[v=]

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/10/page/17/

André Gide (n. 22 noiembrie 1869 – d. 19 februarie 1951), a fost un mare scriitor, umanist si eseist francez, laureat al premiului Nobel pentru literatura în anul 1947. 

Motivatia juriului a fost :

„ pentru scrierile sale pline de înțelegere și semnificative din punct de vedere artistic, în care problemele și condiția omului au fost înfățișate cu o cutezătoare dragoste de adevăr și o subtilă intuiție psihologică

 André Gide a murit la casa sa din Paris, la vârsta de 81 de ani, ca urmare a unei congestii pulmonare.

Printre lucrarile sale renumite se numara: Le Traité du Narcisse (Tratatul lui Narcis) (1891) , La Tentative amoureuse (Tentativa amoroasă) (1893), Les Nourritures terrestres (Fructele pământului) (1897) , Le Retour de l’enfant prodigue (Întoarcerea fiului risipitor) (1907) , Les Nouvelles Nourritures (Noile fructe ale pământului) (1935) .

Încă înainte de moartea sa a fost recunoscut în unanimitate drept un umanist și un moralist în descendența vechii tradiții a moraliștilor francezi din secolul al XVII-lea.

Caracterul nobil și puritatea și înălțimea stilului său, i-au asigurat un loc în Panteonul literaturii franceze, dar și universale din toate timpurile.

André Gide si perioada simbolistica

André Gide, criticul literar si eseistul

André Gide - Perioada simbolista

André Gide - Tineretea si radacinile sale

Al şaptelea Nobel pentru Franţa



„Secretul lui Gide este acela că, deşi asaltat de îndoieli, el nu şi-a
pierdut niciodată mândria de a fi om“, spunea scriitorul Albert Camus,
în volumul „Rencontres avec Gide“ („Întâlniri cu Gide“).

André Gide s-a născut la Paris, la data de 22 noiembrie 1869, într-o
familie de intelectuali. A fost elev la École Alsacienne, apoi s-a
specializat în retorică şi filosofie. Nu a asistat la toate cursurile
universitare, din cauza sănătăţii precare. A debutat la vârsta de 22 de
ani, în 1891, cu volumele „Le Traité du Narcisse“ („Tratat despre
Narcis“) şi „Les Cahiers d’André Walter“ („Caietele lui André Walter“).


În această perioadă s-a împrietenit cu Paul Valéry, Mallarmé, Oscar
Wilde, Barrés, Pierre Louys. În 1895, Gide s-a căsătorit cu Madeleine
Ron­deaux, alături de care a plecat în lungi călătorii, în Elveţia,
Italia şi Africa de Nord. Celebritatea şi-a câştigat-o după ce i-a
apărut, în 1897, eseul liric „Les Nourritures terrestres“ („Fructele
pământului“), foarte bine primit de cercurile tinerilor intelectuali.

Un mare gânditor

Cinci ani mai târziu a publicat „L’Immoraliste“ („Imoralistul“).
Gândirea sa, desemnată de termenul „gidisme“ denunţa morala burgheză,
îi demasca ipocrizia, la nivelul manifestărilor ei sociale şi
individuale.

În 1909 a fondat, împreună cu Schlumberger, Copeau şi Ghéon revista „La
Nouvelle Revue Française“. În cadrul acesteia şi ca redactor la Editura
Gallimard, a desfăşurat o importantă activitate de editor şi critic,
jucând un rol de prim-plan în orientarea vieţii literare din Franţa.

În 1939, după o serie de alte lucrări notabile, Gide a publicat primul
volum din cele trei ale „Jurnalului“. Această operă este considerată
astăzi una dintre cele mai importante ale sale, datorită viziunilor
inovatoare pe care le-a avut în domeniul literaturii.

Distincţii importante

În iunie 1947, Gide a obţinut primul său titlu onorific, cel de doctor
în litere la Universitatea din Oxford. În acelaşi an, în luna
noiembrie, juriul Academiei Suedeze i-a decernat Premiul Nobel pentru
literatură. În 1950 a publicat ultimul volum din „Jurnal“, o
înregistrare a vieţii sale din 1889 şi până la vârsta de 80 de ani.
Jurnalul, care cuprinde peste un milion de cuvinte, este o naraţiune în
care a înregistrat experienţe, impresii şi crize morale, pe o perioadă
care depăşeşte 60 de ani.

Criticii literari au spus că este un document de o bogăţie sufletească
extraordinară. După publicarea jurnalului său, Gide a renunţat complet
la scris. Francezul a murit la Paris, la 19 februarie 1951.

Falsificatorii de bani

André Gide, pictat în 1912 de Jacques-Emile Blanche Foto: Afp

„- Şi, subiectul acestui roman?

- Nu are subiect, reluă Édouard precipitat; şi poate că acesta este
lucrul cel mai surprinzător. Romanul meu nu are subiect. Da, ştiu, pare
stupid ce spun. Să zicem însă, dacă vă convine mai mult, că nu va avea
un subiect.... «O felie de viaţă», spunea şcoala naturalistă. Dar
această şcoală avea marele cusur de a tăia felia totdeauna în acelaşi
sens; în sensul timpului, în lungime. De ce nu în lăţime? Sau în
adâncime? În ceea ce mă priveşte, aş vrea să nu tai deloc. Vă rog să mă
înţelegeţi: aş vrea să fac astfel încât în acest roman să intre totul.
Nici o tăietură de foarfece pentru a-i întrerupe substanţa aici mai
degrabă decât dincolo. De mai bine de un an de când lucrez la roman,
introduc în el tot ce mi se întâmplă şi nu vreau să las pe dinafară
nimic din ceea ce văd, din ce simt, din ce mă învaţă viaţa altora şi a
mea...

- Şi totul stilizat?, spuse Sophroniska, prefăcându-se a fi foarte
atentă, dar fără îndoială cu o nuanţă de ironie. Laura zâmbi fără voia
ei. Édouard ridică uşor din umeri şi reluă:

- Nici măcar asta nu vreau să fac. Ce vreau eu este să prezint pe de o
parte realitatea şi pe de alta efortul de a o stiliza, de care v-am
vorbit mai adineaori“.

Fragment din romanul „Falsificatorii de bani“, de Andre Gide, în traducerea lui Mihai Murgu

Scriitorul cu o viaţă tumultuoasă

O altă figură importantă a literaturii mondiale a fost ocolită de
Academia Suedeză pentru un Premiu Nobel. Cesare Pavese, considerat unul
dintre cei mai importanţi scriitori italieni ai secolului XX, s-a
născut la 9 septembrie 1908, în Santo Stefano Belbo, în provincia
Cuneo.

Cesare Pavese (1908-1950) a fost poet, eseist, critic literarşi traducător p Foto: www.carlomega.it

A făcut primele clase de gimnaziu şi liceul la cele mai scumpe şcoli
din Torino, perioadă în care a scris primele poeme şi câteva povestiri.
În 1932, a absolvit Facultatea de Litere a Universităţii din Torino cu
o teză despre poezia lui Walt Whitman şi a continuat să traducă din
scriitori americani şi britanici.

Membru al cercurilor antifasciste, Pavese a fost arestat în 1935 şi condamnat pentru că a corespondat cu un prizonier politic.

„Meseria de a trăi“

După câteva luni petrecute la închisoare, Pavese a fost trimis în exil
în sudul Italiei. Un an mai târziu, s-a întors la Torino şi a lucrat ca
editor şi translator.

Între 1935 şi 1936, a început să-şi scrie jurnalul „Meseria de a trăi“,
ce va fi publicat postum. Tot în această perioadă i-a apărut volumul de
versuri „Munca oboseşte“. În 1937 şi-a reluat munca de traducător
(Steinbeck, Gertrude Stein, Defoe).
A publicat primul roman - „Satele tale“ - , în 1941. În acelaşi an,
critica oficială fascistă l-a condamnat ca antipatriotic. În 1942 i-a
apărut romanul „Plaja“. După cel de-al Doilea Război Mondial, s-a
înscris în Partidul Comunist Italian.

Un sfârşit tragic

Împreună cu Bianca Garufi a scris, în 1946, romanul „Marele foc“, operă
neterminată. În acelaşi an a pus punct cărţii sale preferate,
„Dialoguri cu Leuco“.

Volumul a fost considerat, în acel moment, una dintre marile culegeri
eseistice din Europa. În iunie 1950, a primit premiul Strega pentru
lucrarea „Vară frumoasă“, ce conţine trei romane.

Sfârşitul acestui mare scriitor italian a fost unul tragic. Dezamăgit
de publicitatea zgomotoasă, dar şi de eşecurile sentimentale, Pavese a
închiriat o cameră într-un hotel din faţa gării Torino, unde şi-a pus
capăt vieţii, la 26 august 1950.

ANDRE  GIDE-
28]Adevarul e ca, de indata ce nu mai suntem nevoiti sa ne ingrijim de viata noastra, nu mai stim ce sa facem cu ea si o irosim cu totul.
27]Prefer prietenia, stima şi admiraţia unui om cinstit, decît pe aceea a 100 de gazetari. Dar cum fiecare gazetar face, numai el singur, mai mult zgomot decît 100 de oameni cinstiţi nu trebuie să vă mire liniştea creată în jurul cărţilor mele. 
26]Bărbatul are nevoie de multă inteligenţă pentru ca, având aceleaşi calităţi ca femeia, să nu-i rămână inferior.
25]Minciunile cele mai detestabile sunt cele care se apropie cel mai mult de adevăr.
24]E bine să-ți urmezi propriul drum, dar numai dacă e un drum care urcă.
23]Prejudecăţile sunt cârjele inteligenţei.
22]E mai bine să fii urât pentru ce eşti decât sa fii iubit pentru ce nu eşti.
21]Arta este o colaborare intre Dumnezeu si artist, si cu cat face artistul mai putin, cu atat mai bine.
20]Cel mai bun mijloc de a invata sa te cunosti e sa incerci a-i intelege pe ceilalti.
19]Un bun profesor are această grija statornica: îi învata pe discipoli să se lipseasca de el.
18]Cred ca fiecare generatie noua vine încarcata cu un mesaj pe care trebuie sa-l nasca; rolul nostru este sa ajutam această nastere. Cred ca ceea ce se numeste nastere nu e, adesea, decât oboseala nemarturisita, resemnare, amaraciune.
17]Crede pe cei care cauta adevarul, dar nu si pe cei care l-au gasit.
16]Sa iubesti adevarul inseamna sa nu accepti ca el sa te intunece.
15]Nu poti descoperi noi oceane daca nu ai curajul sa te indepartezi pana nu mai vezi tarmul.
14]E îngrozitor cît de mult am îmbătrînit în ultima vreme. Cu siguranţă, ceva în mine s-a şubrezit. Simţeam aceeaşi îmbătrînire groaznică şi anul trecut, pe vremea asta. (...) Insomnie prelungită. Suferinţă acută a orgoliului meu; asta poate duce la nebunie dacă nu s-ar face ziuă mai repede. Durere de cap; un fel de paravan între mine şi gînduri.
13]Insomnie prelungită. Suferinţă acută a orgoliului meu, asta poate duce la nebunie, dacă nu s-ar face ziuă mai repede. Atunci cînd îmi va fi bine, mă voi ruşina de aceste destăinuiri. La lucru acum.
12]Nu vreau să mai ştiu de nimic în afara lucrurilor naturale. Căruţa unui zarzavagiu transportă mai multe adevăruri decît cele mai frumoase fraze de Cicero. Franţa e dusă la pierzare de retorică.
11]Este de necrezut cîte dobitocii poate spune într-o singură zi o persoană inteligentă
10]Camin inchis, poarta incuiata, geloasa posesiune a fericirii.
9]Să loveşti un om care nu se poate apăra este cea mai mare laşitate.
8]De obicei nu întîlnim printre oamenii inteligenţi decît neputincioşi, iar printre oamenii de acţiune, decît proşti.
7]Toate lucrurile au fost deja spuse, dar, cum nimeni nu ascultă, e nevoie să fie spuse din nou.
6]Intelept este acela care se minuneaza mereu.
5]Exista anumite defecte care, bine folosite, stralucesc mai mult decit virtutea insasi.
4]Omul nu poate descoperi noi oceane, cata vreme nu are curajul de a pierde din vedere tarmul.
3]Increde-te in cei care cauta adevarul, indoieste-te de cei care pretind ca l-au gasit.
2]Cind un filosof iti raspunde, nu mai intelegi ce l-ai intrebat.
1]Trebuie sa ai, totusi, ceva inteligenta, ca sa te doara ca nu ai destula.