Hammarskjold[v=]

Dag Hjalmar Agne Carl Hammarskjöld (n. 29 iulie 1905 - d. 18 septembrie 1961) a fost un diplomat suedez iar între aprilie 1953 şi până la moartea sa într-un accident de avion în septembrie 1961 a fost al doilea secretar-general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Biografie


Dag Hammarskjöld s-a născut la Jönköping în Suedia dar şi-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei la Uppsala. Era al patrulea şi cel mai mic fiu al lui Hjalmar Hammarskjöld, prim-ministru al Suediei (1914-1917) şi al lui Agnes Almquist. Dag Hammarskjöld a studiat la universitatea din Uppsala de unde a obţinut o licenţă în drept şi un masterat în economie politică. După această perioadă a studiilor, Hammarskjöld s-a mutat la Stockholmunde, în 1933, şi-a susţinut doctoratul la universitatea din capitala suedeză. Între 1930 şi 1934 a fost numit într-o poziţie de secretar într-o comisie guvernamentală, în anii următori Hammarskjöld ocupând o serie de funcţii importante: de la secretar în Banca Suediei la sub-secretar de finanţe şi apoi preşedinte al Băncii Suediei (1941-1948). În 1945 a fost numit consilier guvernamental pe probleme economico-financiare şi a coordonat o serie de planuri menite să soluţioneze problemele economice din Suedia postbelică. În 1947 Hammarskjöld a intrat în Ministerul Suedez al Afacerilor Externe iar în 1949 a devenit secretar de stat pentru afaceri externe. A participat la conferinţa de la Paris, conferinţă care a fundamentat planul Marshall. În 1951 a devenit ministru fără portofoliu dar deşi era parte a unui cabinet social-democrat el nu a devenit membru al niciunui partid. În 1954 Hammarskjöld a ocupat locul tatălui său din Academia Suedeză. Dar în 1951 a devenit vice-preşedinte al delegaţiei suedeze pe lângă Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite devenind preşedinte al acestei delegaţii în 1952.

Secretar-general al ONU


În 1953, după ce Trygve Lie şi-a dat demisia din postul de secretar-general al ONU, Consiliul de Securitate a decis să-l recomande pe Dag Hammarskjöld pentru acest post, spre uimirea acestuia. A fost ales ca şi secretar-general pe 31 martie cu 10 voturi pentru dintr-un total de 11. În anul 1957 Hammarskjöld a fost reales în această poziţie. Hammarskjöld a reformat şi reorganizat secretariatul ONU, încercând în acelaşi timp să îi confere o importanţă mai mare. În timpul mandatului său Hammarskjöld a încercat să îmbunătăţească relaţiile dintre Israel şi statele arabe. În 1955 a mers în china pentru a negocia eliberarea a 15 piloţi americani care luaseră parte la războiul din Coreea şi fuseseră capturaţi de chinezi.În anul următor Hammarskjöld a contribuit într-o manieră decisivă la înfiinţarea primei misiuni de menţinere a păcii care implica personal militar, misiunea United Nations Emergency Force (UNEF) din peninsula Sinai. În anul 1960 fosta colonie belgiană Congo şi-a declarat independenţa, dar la scurt timp a intrat într-o stare de război civil, război în care marile puteri (Statele Unite şi URSS)sprijineau facţiuni opuse. ONU a intervenit în conflictul din Congo cu o misiune de menţinere a păcii, Hammarskjöld făcând 4 vizite în această ţară, în încercarea de a găsi o rezolvare a conflictului. Uniunea Sovietică a criticat politica ONU în Congo, cerând demisia lui Hammarskjöld şi înlocuirea funcţiei de secretar-general al ONU cu o troikă reprezentând statele capitaliste, comuniste şi nou-independente (şi nealiniate). Hammarskjöld a intrat în conflict şi cu interesele economice ale unor companii miniere belgiene care controlau producţia din provincia rebelă Katanga. În ultima din vizitele sale în Congo a încercat să negocieze o încetare a focului între trupele ONU şi forţele din Katanga condusă de Moise Tshombe. În timp ce se deplasa în noaptea de 17-18 septembrie 1961 pentru a se întâlni cu Moise Tshombe avionul lui s-a prăbuşit în condiţii misterioase lângă Ndola, Rhodesia de Nord (acum Zambia). În ciuda a numeroase speculaţii legate de cauzele prăbuşirii avionului şi de eventualii autori ai acestui act, acestea nu au fost confirmate încă. Hammarskjöld a fost urmat în funcţia de secretar-general al ONU de U Thant din Birmania.
Dag Hammarskjöld a fost laureat postum (în 1961), cu Premiului Nobel pentru Pace ca recunoaştere a eforturilor sale pentru promovarea păcii.
Singura lui carte, Vägmärken(Markings), a fost publicată în 1963. În această carte-jurnal, o colecţie a reflecţiilor sale, Hammarskjöld se dovedeşte a fi un creştin preocupat de misticism.
Biblioteca din cadrul sediului ONU din New York îi poartă numele.

Dag Hammarskjöld >>>>>
Singurul fel de demnitate autentica este acela care nu este diminuat de indiferenta celorlalti.