KEITEL[v=]

Feldmaresalul Wilhelm Keitel

Harvey Keitel a devenit membru al Ordinului Cavalerilor Lup, la Târgu Mureş. Iată ce a suferit la iniţiere!

Mai mult: Ziarul Libertatea - Stiri online pe gustul tau | Libertatea.ro

VIDEO Harvey Keitel joacă rolul unui poliţist corupt în "Bad Lieutenant".

Harvey Keitel, înlocuit de un român

Harvey Keitel se alatura lui Robert de Niro in comedia "Little Fockers"
Actorul
american Harvey Keitel va juca in filmul "Little Fockers", continuarea
comediei "Doi cuscri de cosmar/ Meet the Fockers", alaturi de vedetele
Robert de Niro si Ben Stiller, potrivit presei americane.

Invingatorii scriu istoria. Cu sânge

Comandant al Wehrmachtului si unul dintre cei mai
temuti lideri militari germani in timpul celui de-al doilea razboi
mondial, feldmaresalul Keitel spunea, in timpul procesului de la
Nürnberg, adresându-se judecatorilor aliati ca „daca soarta razboiului
ar fi fost alta, voi ar fi trebuit sa va aflati in boxa acuzatilor”.
Cuvintele celui care ulterior va fi condamnat la moarte si executat
pentru crime de razboi contin un mare adevar, in sensul ca, de-a lungul
conflictului, armatele aliate s-au facut responsabile de multe
atrocitati, nefiind insa niciodata judecate sau condamnate pentru
acestea. Care au fost cele mai strigatoare la cer dintre aceste crime
de razboi trecute cu vederea, sa rememoram impreuna, in rândurile ce
urmeaza.


Francezii
Asemenea
fapte reprobabile sunt cunoscute de istorici dar prea putin discutate,
motivându-se necesitatea de a nu „redeschide rani ale trecutului”. La
razboi, ca la razboi, spun cei ce incearca sa gaseasca circumstante
atenuante comportamentului inuman de care au dat dovada, in unele
situatii, militarii aliati. Si totusi, istoria nu poate trece peste
crime comise impotriva civililor sau a prizonierilor de razboi, prin
incalcarea oricaror conventii si legi umane nescrise. Iar asemenea
episoade nu au lipsit, pe parcursul razboiului. Unele dintre ele au
fost motivate de razbunare, ca executiile sumare ale prizonierilor de
razboi germani, duse la indeplinire de luptatorii din Rezistenta
franceza, dupa septembrie 1944. Nu doar membrii Maquis-urilor s-au
comportat astfel, ci si soldatii din armata regulata fraceza – de pilda
trupele marocane, cunoscute sub denumirea de Goumiers, au comis mii de
violuri in Italia, dupa batalia de la Monte Cassino, cazându-le victime
femeile dar si copiii italieni!
Sovieticii
Sovieticii
au comis si ei atrocitati infioratoare, despre care in lagarul comunist
nu s-a spus sau scris niciodata nimic, pâna in 1989, dar care au fost
prezentate pe larg in lumea occidentala. Totusi trebuie sa reamintim ca
Uniunea Sovietica nu a semnat Conventia de la Geneva (1929) privind
tratamentul prizonierilor de razboi, motiv pentru istoricii rusi sa
gaseasca circumstante atenuante deciziilor luate atunci de Stalin, cu
privire la lichidarea a mii de prizonieri de razboi, germani si
polonezi. O asemenea „ascundere dupa deget” nu va sterge insa
responsabilitatea pentru masacre precum cele petrecute in zona Danzig,
Pomerania si Silezia, in timpul bataliei pentru Budapesta sau a celei
pentru Berlin.
Cel mai faimos masacru ramâne insa
cel de la Katyn. In timpul acestei actiuni, aproximativ 22.500
(potrivit cercetatorului rus Victor Zaslavsky) de cetateni polonezi au
fost executati in trei locuri diferite in primavara anului 1940.
Majoritatea celor ucisi erau ofiteri capturati ca prizonieri de razboi
in timpul razboiului polonez de aparare din 1939, dar printre cei
executati se aflau si numerosi civili.
Din
documentele cercetate indeosebi in perioadele guvernarilor Gorbaciov si
Eltin, reiese ca politia politica NKVD a selectionat cu premeditare
pentru executie ofiteri si oameni cu pregatire, ingineri, profesori,
avocati, functionari inalti, latifundiari, aristocrati, preoti. NKVD-ul
a aplicat o epurare pe criterii de „clase sociale” (subliniaza, bazat
pe documente, Zaslavsky). Ordinul de executie, a fost emis de NKVD la 5
martie 1940 si a fost semnat si de Nikita Hrusciov, potrivit unei
marturii documentate din partea sefului NKVD-ului, Lavrenti Beria.
Britanicii si americanii
Istoricul
german Jorg Friedrich sustine ca Winston Churchill ar fi trebuit
judecat post-mortem pentru decizia bombardarii Germaniei, intre
ianuarie si mai 1945. Iar omologul sau britanic, Donald Boxham,
incuviinteaza ca bombardamentul asupra Dresdei, din 13-14 februarie
1945, a fost o crima de razboi, soldata cu zeci de mii victime
nevinovate. De asemenea, s-au facut speculatii si in ceea ce priveste
torturarea prizonierilor germani in asa-numita „cusca din Londra”, o
inchisoare militara unde acestia au fost internati in timpul si dupa
razboi. Militarii americani nu au fost nici ei usa de biserica, fiind
responsabili de numeroase crime de razboi. De pilda, „masacrul de la
Canicatti”, produs in timpul invaziei Aliate in Sicilia, in iulie 1943.
Desi
oraselul sicilian se predase deja in fata armatei americane iar trupele
germane parasisera localitatea, locotenent-colonelul McCaffrey a
ordonat ca mai multe zeci de civili sa fie inchisi intr-o fabrica de
sapun dezafectata si mitraliati de soldatii din Politia Militara.
Incidentul a fost trecut sub tacere, de teama unor represalii din
partea populatiei civile, dar s-a efectuat o ancheta interna in urma
careia insa McCaffrey a fost scos basma curata. Despre masacrul de la
Canicatti s-a aflat abia in 1974, când el a fost facut public de Joseph
Salemi, fiul unui soldat ce fusese martor ocular la aceasta crima. De
asemenea, in satul belgian Malmedy 25 soldati germani din trupele SS au
fost executati, desi se predasera fara lupta. Incidentul a fost
dezvaluit de catre un soldat american, care a refuzat sa faca parte din
plutonul de executie, dar, la fel, a fost musamalizat de autoritatile
militare americane.
Potrivit legilor
internationale, asigurarea hranei pentru populatia civila din
teritoriile germane ocupate, dupa incheierea razboiului, intra in
sarcina armatei americane. Insa istoricul american Richard Dominic
Wiggers sustine ca acest proces a fost desfasurat in mod deliberat
contrar uzantelor, ducând la infometarea si moartea prin inanitie a mii
de civili. In cadrul procesului de la Nurnberg, amiralul german Karl
Donitz a fost condamnat si a executat 10 ani de inchisoare, din cauza
ca ar fi emis ordine privind „razboiul submarin total”. Dar exista
dovezi ca atât Royal Navy cât si Marina Statelor Unite ar fi avut
ordine similare, fara insa ca liderii care au luat aceste decizii sa
fie pedepsiti. In Pacific, tratamentul aplicat soldatilor japonezi care
se predasera a fost la fel de crud si sute de prizonieri au fost
executati, fara judecata. Istoricul american John W. Dower noteaza ca
„in ultimii ani ai razboiului contra Japoniei refuzul soldatilor niponi
de a se preda s-a imbinat in mod oribil cu refuzul americanilor de a
lua prizonieri”.
Dower explica insa ca a existat
un cerc vicios: soldatilor japonezi li s-a inoculat in minte ca, daca
s-ar fi predat, ar fi fost torturat sau ucisi, si de aceea luptau cu
atâta indârjire, preferând sa moara cu arma in mâna decât sa
capituleze. Pe de alta parte, existau zvonuri potrivit carora, in multe
cazuri, prizonierii japonezi ascundeau arme albe sub uniforma si
ucideau cu ele personalul medical american, asa incât, pentru a
inlatura orice risc, soldatii americani preferau sa ucida in loc sa ia
prizonieri. De departe insa, cel mai grav act comis in timpul celui
de-al doilea razboi mondial ramâne bombardamentul atomic asupra
oraselor Hiroshima si Nagasaki. In 1963, desi a evitat sa se pronunte
asupra legalitatii lansarii bombelor, Tribunalul Districtual din Tokyo
a concluzionat ca „atacurile au provocat suferinte severe si
nediscriminatorii asupra civililor, violând cele mai elementare
principii care guverneaza desfasurarea unui razboi”.
Chinezii
Fortele
nationaliste chineze care au luptat contra ocupantilor japonezi nu s-au
dat nici ele in laturi de la comiterea de crime de razboi. In 1937,
lânga Shanghai, omul de afaceri elvetian Tom Simmen a surprins in
imagini masacrele comise impotriva prizonierilor de razboi japonezi si
a civililor chinezi acuzati de colaborationism. In 1996, pozele au fost
date publicitatii de fiul lui Simmen, in ele aparând detalii socante,
cu soldati decapitati sau impuscati la zid. In mai 1943, patrunzând in
provincia Hubei, nationalistii au ordonat locuitorilor oraselor sa le
paraseasca imediat; toti cei ce au refuzat au fost executati.

Dupa cum sustin din ce in ce mai multe surse, printre care si un guru in materie de cercetare, jurnalistul american David Binder, corespondent vreme de 23 de ani al mai multor ziare de prestigiu, printre care si New York Times, maica Tereza este nascuta din tata macedo-roman si mama albaneza. "Mai tarziu au aparut indicii ca Maica Tereza, calugarita beatificata ca albaneza catolica, a avut un tata vlah, Nikola Bojaxhiu." Asa scrie Binder in articolul "Vlachs" din Mediterranean Quarterly, Vol. 15, No. 4, Duke University Press...

Citeste tot articolul

Celebritati internationale cu origine romaneasca
Traiesc in Germania si intr-un moment mai delicat al vietii - "midlife crisis" - in care nici profesional nu-mi mergea prea grozav, citind, in general, numai despre romani aruncati la rechini, in ocean, ca pasageri clandestini, ori morti nevinovati si flamanzi in inchisorile poloneze, ori care s-au raspandit in cele patru zari ale lumii, cautand o viata onorabila, pe care nu au gasit-o in tara lor, m-am apucat sa rascolesc in arhive, in cautare de romani celebri, ca sa mai citesc si altceva decat grozaviile care-mi otraveau existenta, si sa-mi fac singur curaj. Printr-un noroc, am dat de o lista cu celebritati de la Hollywood care aveau origini romanesti. Am citit-o cu mare interes si am cautat sa mai aflu cate ceva despre cei mentionati acolo. Asa a inceput totul

Citeste tot articolul