Carafoli[v=]

Elie Carafoli
Coleg de generaţie cu Traian Vuia şi Henri Coandă, profesorul Elie Carafoli a făcut parte din pleiada celor mai importante personalităţi ale şcolii aeronautice româneşti din prima jumătate a secolului al XX-lea.


Marele savant român Elie Carafoli s-a născut în anul 1901, în Grecia, în oraşul Veria, aproape de Salonic. El făcea parte dintr-o familie de aromâni, care au venit în ţara noastră în 1915, după ce Puterile Centrale au cucerit Serbia. În 1919, la sfârşitul primului război mondial, tânărul Carafoli a deventit student la Şcoala Politehnică din Bucureşti, unde s-a specializat devenind inginer electromecanic. Plecat apoi în Franţa a studiat la Sorbona unde şi-a luat licenţa şi doctoratul în ştiinţe fizico-matematice. Apoi, până în 1928 a fost angajat la Institutul Aerotehnic de la Saint-Cyr. Aceasta a fost, pentru el, o perioadă deosebit de fertilă în cursul căreia a publicat numeroase studii de specialitate.

Într-o vreme în care aviaţia se afla abia la începuturile ei, Elie s-a remarcat prin studiile sale asupra profilelor aerodinamice, dintre care unele au fost chiar denumite ulterior "profile Carafoli”. S-a implicat în realizarea "Cuvei Toussaint-Carafoli”, instalaţii premergătoare actualelor "tunele aerodinamice” în care se puteau studia forţele care apar în cursul deplasării printr-un fluid, inclusiv aer. În 1928 şi-a luat doctoratul, la Sorbona, cu lucrarea "Contribuţii la teoria sustentaţiei în aerodinamică”, dedicată unui domeniu indispensabil evoluţiei ulterioare a aviaţiei. În octombrie 1928, revine în România şi înfiinţează, la Şcoala Politehnică din Bucureşti, catedra de "Aeronautică şi Mecanica Fluidelor” la a cărei conducere rămâne, timp de 45 de ani, până în 1971. În timpul său, pe structura acesteia s-a înfiinţat "Secţia de Aviaţie”, devenită ulterior "Facultatea de Aeronave”, cea care acum este denumită "Facultatea de Inginerie Aerospaţială” şi care funcţionează în cadrul Universităţii Politehnice din Capitală.

PRIMUL AVION ROMÂNESC FABRICAT LA IAR BRAŞOV

Carafoli nu a fost însă doar un teoretician al aerodinamicii. Înpreună cu inginerul francez Lucien Virmaux, el proiectat avionul CV-11 (Carafoli-Virmaux), primul avion românesc fabricat la uzinele IAR Braşov. Era un monoplan, monoloc, cu aripă plasată în poziţie joasă, o soluţie constructivă a cărei utilizare s-a generalizat ulterior, în toată lumea. Aparatul (FOTO) era prevăzut cu tren de aterizare fix, care, pentru scăderea frecării cu aerul care se dezvolta în cursul zborului, era protejat de carene proiectate cu forme aerodinamice. Structura de rezistenţă era confecţionată din lemn tratat chimic, dar conţinea şi elemente din duraluminiu. Proiectat şi construit pentru a deveni un aparat de luptă, avionul CV11 putea fi dotat cu două mitraliere Vikers cu un calibru de 7,7 milimetri, amplasate lateral faţă de motor, care erau astfel realizate încât aveau posibilitatea de a executa foc prin câmpul elicei.
Contribuţiile aduse de Carafoli la dezvoltarea ştiinţei aeronautice mondiale i-au fost recunoscute adeseori, atât pe plan naţional cât şi în lumea ştiinţifică mondială. În 1948 a fost numit membru titular al Academiei Române. Iar din 1961, i s-a acordat conducerea "Comisiei de Astronautică” de pe lângă Academia Română. În plus, el a fost membru titular al Academiei Internaţionale de Astronautică, vicepreşedinte al Federaţiei Internaţionale de Astronautică, între 1965 şi 1967, preşedinte în exerciţiu, între 1968 şi 1969, al Federaţiei Internaţionale de Astronautică. În plină glorie, Carafoli a fost inclus, în deceniul şapte al secolului trecut, printre cei 35 de membri de onoare ai Societăţii Regale de Aeronautică.

PĂRINTELE SPIRITUAL AL ŞCOLII AEROSPAŢIALE ROMÂNEŞTI
Elie Carafoli a încetat din viaţă pe 24 octombrie 1983. Lăsa în urmă o moştenire cu totul remarcabilă: o veritabilă pepinieră de specialişti români în domeniul aeronauticii, care a a produs până acum cincizeci de promoţii de ingineri dedicaţi aviaţiei. Moştenire care-i acordă lui Elie Carafoli rangul de părinte spiritual al şcolii aerospaţiale româneşti.