Argetoianu[V=]

Constantin Argetoianu și cele mai savuroase amintiri despre România interbelică

Constantin Argetoianu

Plecarea din Romania a lui Constantin Argetoianu

Sfarsitul lui Ioan Argetoianu

Constantin Argetoianu. Memoriile unui om politic

Din însemnările zilnice ale lui Constantin Argetoianu (81)


Luni, 15 aprilie.O telegramă din Londra ne anunţă că Mofluz-Bey Cripps a părăsit Indiile şi că pe drum de seară a şi ajuns cu avionul la Karaci, pe golful ... Citeşte articolul

Din însemnările zilnice ale lui Constantin Argetoianu

Socotim că este de un real folos tipărirea, în două pagini săptămânale, a Însemnărilor Zilnice din anul 1942 ale cunoscutului om şi scriitor politic Constantin Argetoianu.Memorialistul Argetoianu este binecunoscut lectorilor din România şi nu numai, iar anul de foc [...]

Din însemnările zilnice ale lui Constantin Argetoianu

"Socotim că este de un real folos tipărirea, în două pagini săptămânale, a Însemnărilor Zilnice din anul 1942 ale cunoscutului om şi scriitor politic Constantin Argetoianu. Memorialistul Argetoianu este binecunoscut lectorilor din România şi nu numai, iar anul de foc 1942 grăieşte de la sine. Transcrierea textelor în revistă se face după manuscrisul olograf, aflat în posesia noastră. Scriitorul politic Constantin Argetoianu s-a născut la 3 martie 1871, în Craiova, şi a încetat din viaţă la 6 februarie 1955, în gulagul comunist din Sighetul Marmaţiei."

ANUL DE FOC 1942
NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
Volumul al X-lea din Însemnările zilnice ale lui Constantin în ediţia lui Stelian Neagoe

Argetoianu (născut la 3/15 martie 1871, în Craiova) cuprinde filele-manuscrise ale aproape întregului an 1942, de la 1 ianuarie la 20 noiembrie. Ultimul caiet-manuscris din 1942, cum şi toate caietele-manuscrise din anul 1943, credem că s-au pierdut cu desăvârşire. După ani de investigaţii, am reuşit să dăm de deţinătorul majorităţii acelor caiete-manuscrise din 1942 - 1943. Din păcate, nici noi n-am fost prompţi în a perfecta înţelegerea achiziţionării lor în vederea publicării, iar atunci când am făcut-o, era deja târziu: n-am mai putut recupera decât manuscrisele anului 1942 (până la 20 noiembrie), restul caietelor dispărând din locuinţa deţinătorului, după ce acesta a părăsit pentru mai multă vreme România; la revenirea acasă nu le-a mai găsit în încăperea degradată şi devalizată, unde fuseseră depozitate. Din aceste cauze a trebuit să facem saltul peste 1943, tipărind în volumul de faţă primul segment din anul 1944, 1 ianuarie - 22 aprilie (şi aici lipsind filele manuscrise din 2 februarie-29 martie). În volumul al X-lea, ne oprim cu publicarea Însemnărilor zilnice.

În ziua de 22 aprilie 1944, dată la care Constantin Argetoianu a fost nevoit să se refugieze din ţară, în contextul puternicei ofensive a armatei sovietice pe frontul de răsărit al Conflagraţiei a II-a Mondiale şi a iminentei ocupaţii sovietice. După peripeţiile legate de plecare şi de călătorie, Argetoianu s-a stabilit, provizoriu, în Elveţia, unde a continuat Însemnările zilnice, începând cu 28 aprilie 1944 şi până la 30 iunie 1945, când a renunţat definitiv să mai facă astfel de notaţii cotidiene. Caietele-manuscrise ce conţin această ultimă perioadă din autoexilul impus se află în posesia moştenitorilor, doamnele Yvonne şi Dina - nepoatele lui Constantin Argetoianu, care-şi au reşedinţa în străinătate încă din anii dictaturii comuniste. Volumul pe care-l publicăm este extrem de întins. Nu am mai secţionat materia în două tomuri, în primul rând pentru a păstra unitatea anului 1942, care are masive Însemnări zilnice. În al doilea rând, fiindcă efectele recesiunii economice actuale ne-au făcut şi mai neputincioşi în privinţa finanţării vastei opere politice argetoianene. Epoca surprinsă de Argetoianu în Însemnările zilnice este, evident, circumscrisă pe mai departe celui de-al doilea război mondial. Datele şi faptele sunt culese din presa şi agenţiile de presă autohtone şi străine, din emisiunile de Radio Bucureşti, Berlin, Londra, Moscova, Roma, Budapesta, Washington etc. Încărcătura informaţională este cu caracter politic, militar, diplomatic. Printre evenimentele principale, autorul însemnărilor nota metodic şi întâmplările semnificative din lumea românească a acelor ani. Protagonişti fiind Mareşalul Antonescu, Regele Mihai I, tehnocratul regimului politic - Mihai Antonescu, o seamă de generali, miniştri, industriaşi, moşieri şi, destul de des, ostaşul de la Carpaţi şi Dunăre care se jertfea pentru reîntregirea României Mari. Din viaţa internaţională, însemnările erau consacrate personalităţilor răspunzătoare la un moment dat de destinele omenirii: Hitler, Churchill, Stalin, Roosevelt, Mussolini, Ciang-Kai-Shek, Hirohito, Mareşalul Pétain etc. Însemnările zilnice se constituie într-un mers al conflagraţiei mondiale pe fronturi, în capitalele occidentale, cu dramele ce incumbau pentru fiecare naţiune mică sau mare. Constantin Argetoianu a încercat să judece cu luciditate evenimentele ce se panoramau în ritm vertiginos, cu reverberaţii acute în opinia publică. Fusese martor sau părtaş la tragedia românească din vara anului 1940. Era, prin urmare, firesc să reacţioneze şi să se manifeste cu entuziasm în faţa războiului dezrobitor de ţară. A pontat şi el, ca mulţi alţii, pe cartea germană, în speranţa înfăptuirii Europei noi fără comunism. A deplâns anumite inoportunităţi comise de regimul antonescian, atât în plan intern, cât şi în ducerea războiului antisovietic. Însă, om politic experimentat, nu putea să meargă cu judecata în absurd, amanetând precum alţii viitorul României, în schimbul unor himerice promisiuni clamate din cele puncte cardinale. Eşecul pe frontul de răsărit l-a determinat să-şi retranşeze poziţia, devenind extrem de îngrijorat faţă de pericolul comunismului sovietic, care urma să dicteze pentru România o pace mult mai grea decât ravagiile războiului. În aprilie 1944, soarta războiului din răsărit era pecetluită. Hitler pierdea războiul şi, o dată cu el, jumătate din Europa urma să cadă sub robia comunistă. Argetoianu a intuit marele pericol şi l-a semnalat factorilor răspunzători. Pentru autorul Însemnărilor zilnice nu era deloc recomandabil ca tancurile armatelor sovietice, în ofensivă biruitoare, să-l găsească în ţară. Cu toate că, în calitate de ministru de Externe, dovedise realism politic cu ocazia silnicului Ultimatum sovietic (27 iunie 1940), anticomunismul său notoriu nu-l indica nici măcar să asiste la impactul cu emulii autohtoni ai Kremlinului, ce nu uitaseră că ministrul de Interne C. Argetoianu le desfiinţase partidul abia creat şi îi trimisese la zdup, în primăvara (12 mai) anului 1921. S-a urnit cu greu, ca orice septuagenar veritabil, legat de glia străbună, şi a ieşit din ţară, în nădejdea că va reveni după potolirea furtunii şi alegerea apelor. Cele păţite cu ocazia pregătirilor şi călătoriei în vremuri neprielnice le-a aşternut în caietul cu Însemnări zilnice, o săptămână după ce s-a stabilit în Geneva.

(Va urma)

Destinul tragic al unui prim ministru


In primavara lui 1944, Constantin Argetoianu, fost prim ministru al Romaniei in ’39, a parasit Romania, stabilindu-se in Elvetia. Contactat de reprezentanti ai guvernelor Uniunii Sovietice si Romaniei, a acceptat sa se repatrieze in noiembrie 1946, considerand ca odata cu semnarea tratatelor de pace, Romania va ramane in zona de influenta sovietica, conlucrand insa pe taram economic cu occidentalii.
In tara a reluat legaturile cu fruntasul taranist Mihail Popovici (ulterior, ajuns si el in inchisoarea Sighet!), care a respins teza cu influenta sovietica, afirmand ca taranistii erau intelesi cu anglo-americanii. Popovici l-a sfatuit pe Argetoianu sa nu se afiseze ca sustinator al ideii, caci se temea sa nu fie silit sa-l viziteze la... Jilava, deoarece PNT avea sa-i pedepseasca drastic pe toti cei care au fost „instrumentele” ocupatiei sovieto-comuniste!
In 1947 Argetoianu a infiintat un nou partid, Uniunea Nationala Munca si Refacere, destramat un an mai tarziu. Apoi, batranul om politic a suportat o grea operatie. A fost arestat in noaptea de 5 spre 6 mai 1950, spunandu-le celor veniti sa-l aresteze: ba, dar tari mai sunteti voi, comunistii astia, daca va e frica de un mos ca mine! Doua zile mai tarziu, era incarcerat la Sighet.

Moartea tatalui, sinuciderea fiului

Putine lucruri se cunosc despre cei cinci ani petrecuti in inchisoare, pana si-a dat sfarsitul, fara a fi acuzat sau judecat. Un fost coleg de temnita, Alexandru Ratiu, scria: „Argetoianu a fost izolat in celula 12. Era batran si bolnav (avea 84 de ani, n.red.). Din celula de vis-a-vis auzeam si vedeam tot ceea ce se petrecea pe sectie. Intr-o zi gardienii imparteau mancarea. L-au intrebat: Mosule, mai vrei un polonic? Iti dam daca faci ca ursul. Altadata: Mosule, iti mai dam, daca faci ca lupul. Si-au batut joc de el. A murit, atunci, in 1955, al patrusprezecelea, si l-au ingropat in Cimitirul Saracilor.”
Conform actului de deces, Argetoianu a murit pe 5 februarie 1955, si a fost ingropat in anonimat, fara slujba religioasa sau mormant, in cimitirul de la marginea Sighetului. Nici azi nu se cunoaste locul inhumarii. Unii fosti detinuti politici sustin ca Argetoianu a murit pe 27 ianuarie (exact de ziua sa de nastere), si ca August Filip (despre care se spune ca ar fi fost copilul nelegitim al marelui politician) a plans mult. August Filip, ajuns prin jocul sortii in aceeasi inchisoare cu tatal sau, chiar in celula vecina, a fost jurist, politician si subsecretar de stat, inainte de a fi intemnitat. A supravietuit inchisorilor Malmaison-Bucuresti si Sighet, dar dupa eliberare, singur si deprimat, s-a sinucis.

Cine a fost Argetoianu?

Constantin Argetoianu (1871-1955), s-a nascut la Craiova si a murit la Sighet, unde este si ingropat. A fost licentiat in drept si litere, doctor in medicina la Paris, francmason celebru. Din 1898 a lucrat ca diplomat (la Viena), devenind apoi consilier regal, presedinte al Senatului, ministru (Justitie, Interne, Finante, Agricultura, Industrie si Comert, Externe) si prim ministru (septembrie-noiembrie 1939). Printre marile sare realizari politice: negociator al tratatelor de pace de la Paris, instrumentarea caderii Garzii de Fier. A fost si un mare iubitor de arta, dar colectia sa s-a dispersat. Recent, casa clujeana de licitatii HIM a vandut panza “Peisaj”, semnata de Nicolae Grigorescu, cu 23.500 de dolari. Tabloul i-a apartinut marelui om politic, si a fost tinut la loc de cinste pe un perete al conacului din comuna Breasta (langa Craiova), alaturi de multe alte lucrari de arta. Dupa arestare, familia politicianului, ajunsa la restriste, a vandut tabloul preotului din Breasta, iar urmasii acestuia au hotarat sa scoata acum la vanzare ultima ramasita a colectiei Argetoianu.

http://www.gazetademaramures.ro/fullnews.php?ID=3559

CONSTANTIN  ARGENTOIANU-
3]Un partid, adică o gaşcă mai mult şi atîta tot.
2]Singurul lucru organizat în România Mare e jaful şi şperţul. Ne copleşeşte mocirla.
1]În momente în care totul părea pierdut pentru ţară, lichelismul românesc nu-şi pierduse nimic din vitalitatea lui.
=====
Ioan