FBI/CIA

Robert Gates martor si actor al istoriei recente

CIA riscă să piardă o sursă importantă de informaţii despre Iran

CIA îşi extinde prezenţa în Afganistan

FBI a făcut raiduri antiteroriste într-un cartier din New York

Inteleptii din Council on Foreign Relations si Casa Alba

CIA a angajat o firmă pentru programul de asasinate



Misiunile Blackwater împotriva al-Qaeda nu au început niciodată
THE
WASHINGTON POST (SUA) - Programul secret al CIA de a-i ucide pe liderii
de la vîrful al-Qaeda cu echipe de asasinare a fost externalizat în
2004, fiind acordat firmei Blackwater USA, contractor privat în
domeniul securităţii, ale cărui operaţiuni în Irak au atras atenţia,
după cum susţin două foste oficialităţi din spionaj familiarizate cu
situaţia. Companiei cu sediul în Carolina de Nord i-a fost acordată
responsabilitatea operaţională pentru acţiunile împotriva comandanţilor
terorişti, fiind recompensată cu milioane de dolari pentru antrenamente
şi armament, dar programul a fost anulat înainte de realizarea oricărei
misiuni, au spus cele două oficialităţi. Programul de asasinate -
dezvăluit Congresului în iunie de directorul CIA Leon Panetta - a fost
lansat iniţial în 2001 sub forma unei acţiuni coordonate de CIA, de
ucidere sau capturare a membrilor de la vîrful al-Qaeda folosind
forţele paramilitare ale agenţiei. Dar în 2004, după încheierea
programului, pentru scurt timp, oficialităţile au decis să-l
revitalizeze sub un alt nume, codificat, folosind contractori externi,
au spus oficialităţile.
,,Externalizarea acorda agenţiei protecţie
suplimentară în cazul în care lucrurile luau o întorsătură greşită",
spune un ofiţer de informaţii pensionat, care a cunoscut îndeaproape
programul de asasinate.
Contractul a fost atribuit firmei
Blackwater, care acum se numeşte Xe Services LLC, în oarecare măsură
din cauza legăturilor strînse ale acesteia cu CIA şi ca urmare a
dosarului său de realizare a unor misiuni sub acoperire în străinătate,
au spus oficialităţile. Din conducerea contractorului de securitate
făceau parte foste oficialităţi CIA de rang înalt - între ei J. Cofer
Black, fost şef al departamentului contraterorism al agenţiei, care a
intrat în companie la începutul anului 2005, la trei luni de la
pensionarea din serviciul guvernamental. Blackwater a ajuns cunoscută
pentru o serie de incidente petrecute în Irak, în cursul cărora gărzile
sale puternic înarmate au fost acuzate de folosirea excesivă a forţei.
În cursul celui mai sîngeros incident, gărzile Blackwater au ucis 17
civili într-o piaţă din Bagdad, în septembrie 2007, după ce convoiul
gărzilor ar fi fost ţinta unor tiruri de armă. Planul de asasinare a
liderilor de la vîrful al-Qaeda a fost dat în vileag în iulie, la scurt
timp după ce Panetta i-a informat despre acest program pe membrii celor
două comisii ale Congresului. Panetta a spus liderilor Camerei
Reprezentanţilor şi Senatului că doar de curînd aflase despre program
şi, cînd s-a întîmplat, a anulat programul. Panetta a mai spus
legislatorilor că este de părere că în mod eronat ei nu au fost
încunoştinţaţi despre program - în oarecare măsură din cauză că
vicepreşedintele de atunci, Richard B. Cheney, dăduse instrucţiuni CIA
să nu dezvăluie programul Congresului. CIA a refuzat să comenteze
despre presupusa implicare a Blackwater în acest program, despre care
s-a relatat pe un site web al New York Times. Încercările de contactare
a firmei Blackwater pentru comentarii nu au fost încununate de succes.
Oficialităţi ale agenţiei au luat din nou apărarea deciziei lui Panetta
de a pune capăt iniţiativei şi de a notifica supervizorii din Congres.
,,Directorul Panetta a crezut că această iniţiativă trebuie adusă la
cunoştinţa Congresului şi aşa a făcut", a spus purtătorul de cuvînt al
CIA, George Little. "El a mai ştiut şi că planul nu avusese succes, aşa
că i-a pus capăt. Nici una din aceste decizii nu a fost dificilă. Era
limpede". Comisia pentru serviciile de informaţii a Camerei
Reprezentanţilor a lansat o anchetă pentru a stabili dacă CIA a
încălcat legea prin neinformarea Congresului despre program timp de opt
ani. Oficialităţi actuale şi foste ale agenţiei contestă afirmaţiile
unor legislatori democraţi, că ascunderea unor amănunte cruciale ale
programului este ilegală. ,,Directorul Panetta nu a spus comisiilor că
agenţia a indus în eroare Congresul sau a încălcat legea", a spus
Little. ,,El a decis că a venit momentul să informeze Congresul despre
un proiect contraterorist care, de fapt, a fost mai mult decît o
prezentare în Power Point". Iniţiativa pe care oficialităţile din sfera
informaţiilor o cunosc, că programul de ,,asasinate ţintite" a fost
conceput prima dată pentru utilizare în Irak şi Afganistan, dar
oficialităţile au încercat ulterior să o extindă la alte ţări din
regiune, conform unei surse familiare cu procesul. A fost menit a
îndepărta de pe cîmpul de luptă membrii al-Qaeda şi afiliaţii lor,
consideraţi a pune la cale atacuri împotriva forţelor americane sau a
intereselor SUA. Programul a fost iniţial gestionat de centrul
contraterorist al CIA, dar funcţiunile sale au fost transferate parţial
firmei Blackwater la pensionarea unor oficialităţi cruciale din cadrul
centrului CIA şi încadrarea lor la contractorul privat. Foste
oficialităţi ale agenţiei califică programul de asasinate ca fiind mai
mult de natură aspiraţională decît operaţională. O fostă oficialitate
de rang înalt, care a fost consultată asupra detaliilor, a spus că au
existat trei reiterări ale programului în opt ani, fiecare cu un nume
codificat diferit. Cheltuielile totale au fost mult sub 20 de milioane
de dolari în opt ani, a spus oficialitatea. ,,De fapt, nu am făcut
niciodată nimic", a spus fosta oficialitate, care a vorbit cu condiţia
anonimatului deoarece programul este în continuare ultrasecret. ,,Nu a
devenit niciodată o acţiune sub acoperire". O a doua fostă
oficialitate, şi aceasta cunoscînd îndeaproape detaliile programului, a
spus că faza Blackwater a implicat ,,mult timp petrecut în
antrenamente", în majoritate aproape de facilitatea secretă a CIA de
lîngă Williamsburg. Oficialitatea a spus că echipele au simulat misiuni
care deseori implicau răpiri. ,,Erau implicaţi nu doar în încercări de
a ucide, dar şi de a se apropia suficient pentru a înşfăca", a spus el.
În rîndul membrilor echipei era ,,multă frustrare" că programul nu a
mai ajuns în etapa operaţională, a spus el. CIA - şi Blackwater - nu au
fost singurii agenţi care au încercat să asasineze sub acoperire
membrii cruciali ai al-Qaeda utilizînd echipe mici, extrem de bine
antrenate. O iniţiativă similară, spun oficialităţile, a fost asumată
de Forţele Speciale ale SUA. ,,Ţintele erau în general oameni aflaţi pe
lista celor urmăriţi pentru a fi ucişi sau prinşi", spune o sursă
familiară cu operaţiunile Forţelor Speciale în Irak şi Afganistan.
,,Cum ajungeau oamenii pe listă? Dacă ştiam că persoanele erau
implicate în planificarea unor atacuri, erau plasate pe listă. În
general, peste jumătate erau prinşi. Dar decizia era luată înainte ca,
în cazul în care rezistau, sau dacă din orice motiv era necesar, să fie
pur şi simplu omorîţi".Citeste mai mult...

CIA are metode de intimidare demne de perioada interbelică

Cu
toate că ne aflăm în secolul 21, agenţii de la CIA au metode de
intimidare specifice secolului trecut şi merg până la ameninţarea
familiilor celor interogaţi. Un raport intern al agenţiei dat ieri
publicităţii datând din 2004, arată că CIA [...]

Abuzurile CIA, sub ancheta





Departamentul american de Justitie a recomandat, intr-un raport
publicat ieri la Washington, redeschiderea a 12 dosare de abuzuri
comise de agenti CIA impotriva suspectilor de terorism. Recomandarea
are toate sansele sa duca la anchetarea agentilor CIA pentru modul in
care au interogat o serie de suspecti de terorism in timpul
presedintiei lui George W. Bush.

Recomandarea biroului pentru
Responsabilitate Profesionala din cadrul Departamentului Justitiei ar
putea fi, potrivit The New York Times, primul pas inainte de decizia
oficiala a procurorului general al SUA, Eric Holder, de a demara o
ancheta in justitie cu privire la cazurile de abuzuri impotriva
detinutilor suspectati de terorism. Raportul, elaborat timp de cinci
ani de Oficiul de etica al Ministerului Public, a fost dat
publicitatiii in aceeasi zi in care Departamentul de Justitie urma sa
dezvaluie detalii despre abuzurile impotriva detinutilor din Irak si
Afganistan, care arata ca agentii CIA au comis acte ilegale in timpul
interogatoriilor. Adunate inca din 2004 de inspectorul general al CIA
si predate procurorilor, informatiile despre abuzurile si maltratarile
la care i-au supus agentii si subcontractorii CIA pe suspecti nu au
avut la vremea respectiva nici o urmare juridica. Echipa de magistrati
insarcinata cu cercetarea cazurilor a concluzionat atunci ca nu este
cazul sa se demareze o investigatie in justitie, fara a oferi o
explicatie oficiala pentru aceasta decizie. Conform NYT, care citeaza
fosti juristi ai guvernului SUA, procurorii nu au renuntat la caz
pentru ca ancheta nu era justificata, ci mai degraba pentru ca au
apreciat ca nu vor putea efectua cercetari deoarece nu ar fi avut acces
nici la martori si nici la victimele abuzurilor.

Potrivit presei
americane, datele, cenzurate masiv la publicarea din 2004, arata ca cel
putin intr-unul din cazuri anchetatorii CIA au incalcat legea federala
privind interzicerea torturii, supunand suspectul la amenintari cu arma
si cu o bormasina si facandu-l sa creada ca, daca nu va vorbi, va fi
executat fara proces. Astfel de practici sunt asimilate torturii si
interzise in mod expres de lege. Pana si controversatele reguli de
interogare concepute de juristii administratiei George W. Bush pentru a
permite asa-numitele "practici imbunatatite de interogare", precum
simularea inecului, interziceau agentilor "amenintarea (suspectilor –
n.n.) cu moartea iminenta". Potrivit apropiatilor procurorului general
al SUA, Holder a refuzat initial redeschiderea cazurilor de abuzuri, in
conditiile in care si presedintele Barack Obama declarase ca prefera sa
nu se concentreze pe ceea ce s-a intamplat in mandatele predecesorului
sau. Cu toate acestea, Holder si-a reconsiderat pozitia.

Decizie

Obama isi subordoneaza anchetatorii
Presedintele
american Barack Obama si-a dat acordul pentru infiintarea unei noi
structuri care sa fie insarcinata cu interogarea principalilor suspecti
de terorism. Potrivit Washington Post, care citeaza responsabili de
rang inalt din administratia Obama, decizia a fost luata in cadrul
eforturilor mai ample ce vizeaza modificarea politicii americane
privitoare la detentie si interogarea suspectilor. Echipa de
anchetatori va fi formata din experti din diverse agentii de informatii
si organisme care vegheaza la respectarea legii si va avea sediul in
birourile FBI. Grupul va fi supervizat de Consiliul de Securitate
Nationala, ceea ce inseamna ca va fi supravegheat direct de Casa Alba.

I.C. Smith, fost agent FBI: Spionul perfect nu e James Bond, ci vecinul tăcut şi modest



vineri, 21 august 2009 - 10:00



Lumea
spionajului nu seamănă deloc cu cea în care se învârte James Bond,
spune I.C. Smith, unul dintre cei mai longevivi şi cunoscuţi agenţi ai
Biroului Federal de Investigaţii din SUA. Acesta vorbeşte despre
sexspionaj, respectul pentru Stasi, Caraman şi Pacepa şi cum FBI şi CIA
au ratat şansă să împiedice atentatele din 11 septembrie. Citiţi mai
multe pe Hotnews.ro [Citeste]

Novinger a urmărit piste care sugerau existenţa unor legături între
Bush-tatăl şi diferite organizaţii însărcinate cu spălarea banilor
proveniţi din traficul de droguri, organizaţii care acţionau în spaţiul
dintre Canada şi Florida.
În plus, potrivit anchetelor sale, familia Bush fusese şantajată de
către traficanţii de droguri, care puteau demonstra implicarea ei în
activităţi criminale. Novinger a reuşit să se infiltreze în cercul
intim al unui mare cap columbian al drogurilor, Pablo Escobar Gaviria,
mulţumită căruia a aflat că George Bush-tatăl şi fiul său Jeb
călătoriseră cu un avion particular în Columbia. La rîndul său,
ziaristul de investigaţii Terry Reed a afirmat în cartea lui
Compromised: Clinton, Bush and the CIA că DEA posedă o înregistrare
video care îi înfăţişa pe George şi Jeb Bush pe aeroportul din Florida
alegînd două kilograme de cocaină pentru o petrecere. Astfel, este
posibil să existe o legătură între cele menţionate anterior şi
dezvăluirile ziaristului J.H. Harfield, care a scris că mai multe surse
judiciare l-au asigurat că George Bush-fiul a fost arestat în anul 1972
pentru posesia de cocaină, însă cazierul lui judiciar a fost şters la
intervenţia tatălui său.
Continuînd cu cazul ,,narcontras", fostul traficant de droguri George
Morales a declarat înaintea comitetului Kerry al Senatului american că
CIA a construit o pistă de aterizare în Costa Rica, pe terenul unei
ferme ce aparţinea cetăţeanului John Hull. Comitetul Kerry a aflat că
în anul 1985 un procuror federal din Miami a închis o investigaţie
referitoare la traficul de droguri desfăşurat la ferma lui Hull
deoarece ea se afla ,,sub protecţia guvernului". Morales conducea o
reţea de piloţi care du
ceau la ferma lui Hull transporturi de arme destinate grupării Contras
şi se întorceau în Statele Unite, sub protecţia CIA, cu mii de
kilograme de cocaină. Gary Betzner, unul dintre piloţii lui Morales, a
declarat: ,,Am trecut sub formă de contrabandă mari cantităţi de
substanţe ilegale, în schimbul cărora am putut transforma arme de
contrabandă, cu ştiinţa DEA şi a CIA şi cu sprijinul lor". Referitor la
această problemă, Michael Levine, agent al DEA timp de 25 de ani, a
declarat ziarului The Los Angeles Times că: ,,rezultatele
investigaţiilor duse la nivel înalt cu privire la traficul de droguri
au fost distruse deoarece CIA intervenea pentru a-i proteja pe
traficanţii de droguri în numele securităţii naţionale". Astfel, nu
este de mirare că în 1983, cînd în Honduras se intensificau
operaţiunile de sprijin acordat grupării Contras, DEA şi-a închis
birourile din această ţară. Celestino Castillo, pe atunci director al
DEA pentru Honduras. El Salvator şi Costa Rica, a spus că şi-a informat
superiorii cu privire la existenţa unei ,,reţele North". Castillo a
afirmat: ,,În rapoartele mele am notat numele traficanţilor, precum şi
destinaţia, traseul, numărul şi data fiecărui zbor. Î
n fiecare săptămînă, sute de zboruri duceau cocaină cumpărătorilor şi
se întorceau cu bani destinaţi marii maşini de spălare a banilor din
istmul Panamá".
Î
n anul 1991, pe durata procesului împotriva generalului Noriega,
traficantul de droguri columbian Carlos Lehder, martor al acuzării, a
afirmat că un funcţionar al guvernului american i-a oferit protecţie
pentru ,,exporturile" lui de cocaină către Statele Unite dacă permitea
ca reţeua de sprijin a rebelilor Contras să se folosească de o insulă
pe care o deţinea în Bahamas.
Scandalul implicării CIA în traficul de droguri a fost atît de mare în
Statele Unite încît directorul CIA, John Deutch, s-a văzut obligat să
participe la o reuniune comunitară care a avut loc în sediul unei
instituţii de ajutor social situat într-unul din cele mai sărace
cartiere din Los Angeles, unde ,,crack"-ul făcuse ravagii. Pe durata
mai multor ore, Deutch ar trebui să asculte reproşurile aduse de
numeroşi lideri ai comunităţii de culoare şi ale celor afectaţi
de,,crack". Î
n semn de regret, Deutch a putut doar să promită celor prezenţi că un
inspector general al CIA va investiga faptele. (Sfîrşit)

În luna martie a anului 1985, atunci cînd avioane protejate de CIA
aterizau la bazele americane, North scria: ,,VP deranjat de afacerea cu
droguri
". Fără îndoială că VP însemna vicepreşedintele, care la acea vreme era
George Bush. Cu toatea acestea, George Bush afirmă că nu a ştiut nimic
despre subiect pînă în anul 1988. Pe data de 9 ianuarie 1996, North a
scris: ,,Felix vorbeşte mult despre legătura cu VP". Felix era Felix
Rodriguez, agentul CIA care l-a prins pe ,,Che" Guevara în Bolivia.
Rodriguez era considerat un apropiat al lui George Bush, pentru care
realizase zeci de operaţiuni secrete. În anul 1985, cînd Regan l-a
însărcinat pe Bush, pe baza unui ordin prezidenţial cunoscut sub numele
de NSDD 159, să coordoneze toate operaţiunile secrete ale guvernului,
Rodriguez a început să lucreze cu echipa lui Bush. În 1989, pilotul
Mike Tolliver, fost contrabandist de droguri, a afirmat într-un
reportaj al CBS că fusese recrutat de către un anume domn Hernandez
pentru a duce arme rebelilor Contras. Tolliver crede că respectivul
Hernandez era în realitate agentul Felix Rodriguez. Tolliver afirmă că
în luna martie a anului 1986 a pilotat un aparat DC-6 plin cu arme şi
muniţii, plecînd de pe aeroportul din Miami către o bază aeriană a
grupării Contras din Honduras, bază controlată de Pentagon. Acolo,
soldaţi Contras au descărcat armele, iar Felix i-a plătit 70.000 de
dolari. După trei zile, Tolliver a decolat cu acelaşi avion,
transportînd aproape 30.000 kilograme de cocaină, şi a aterizat în
calitate de ,,zbor militar neoficial" la baza aeriană de la Homestead,
aparţinînd Forţelor Aeriene, în apropiere de Miami. Tolliver a lăsat
avionul pe pista de aterizare şi a plecat de la bază cu un taxi. Pe de
altă parte, Milian Rodriguez, care se ocupa cu spălarea banilor
proveniţi din traficul de droguri, a confirmat în faţa comitetului
Kerry faptul că Felix Rodriguez l-a însărcinat cu spălarea a milioane
de dolari de la zeci de companii din Miami care aveau legături cu lumea
traficului de droguri. ,,Felix mă chema şi îmi dădea instrucţiuni de
unde să trimit banii", a afirmat cel care se ocupa cu această misiune
ingrată. Printre persoanele care au primit cei mai mulţi bani s-a
numărat Adolfo Calero, unul dintre liderii Contras şi, totodată, agent
al CIA. Milian a afirmat şi el că Rodriguez le făcuse oferta ca ,,în
schimbul banilor pentru cauza Contras să îşi folosească influenţa în
sferele înalte pentru a obţine bunăvoinţa Statelor Unite… Sincer, ceea
ce ne-a convins a fost faptul că putea vorbi direct cu Bush… Obţinerea
bunăvoinţei nu trebuia să se realizeze prin parcurgerea unor
interminabile trepte birocratice, tema urma să fie tratată direct între
el şi Bush". Legăturile familiei Bush cu reţelele traficului de droguri
au generat mereu discuţii. În anul 1988, agentul FBI Darlene Novinger a
descoperit o operaţiune importantă de trafic de droguri în care era
implicată o înstărită familie libaneză cu reşedinţa la Miami. După cum
a raportat Novinger, în această operaţiune erau implicaţi
vicepreşedintele Bush şi fiul lui, Jeb, actual guvernator al statului
Florida. Novinger a urmărit piste care sugerau existenţa unor legături
între Bush-tatăl şi diferite organizaţii însărcinate cu spălarea
banilor proveniţi din traficul de droguri, organizaţii care acţionau în
spaţiul dintre Canada şi Florida. În plus, potrivit anchetelor sale,
familia Bush fusese şantajată de către traficanţii de droguri, care
puteau demonstra implicarea ei în activităţi criminale.

NYT: Inchisoarea CIA din Romania, "pe o strada aglomerata din Bucuresti"

O cladire renovata de pe o strada aglomerata din Bucuresti a servit
drept inchisoare secreta a CIA, amenajata pentru a gazdui sase
detinuti, a declarat fostul sef al principalei baze de aprovizionare a
CIA din Europa, Kyle D. Foggo, citat joi de cotidianul The New York
Times, monitorizat de NewsIn.

Kyle D. Foggo a declarat ca in
martie 2003 doi oficiali CIA i-au cerut sa-i ajute sa amenajeze
inchisori secrete pentru a-i detine aici pe unii dintre cei mai
periculosi teroristi. Foggo, poreclit Dusty, avea faima de a fi o
persoana care putea obtine oriunde in lume orice avea nevoie CIA,
precizeaza The New York Times. Unitatea lui era in Frankfurt, Germania.

Foggo
a supervizat construirea a trei centre de detentie, fiecare conceput
pentru a gazdui circa sase detinuti, potrivit unor fosti oficiali din
serviciile de informatii, scrie cotidianul american. Una dintre
inchisori era o cladire renovata de pe o strada aglomerata din
Bucuresti, au dezvaluit acesti oficiali citati de New York Times sub
acoperirea anonimatului.

O alta inchisoare era o structura de
otel amplasata intr-un loc izolat din Maroc, care aparent nu fusese
folosit nicioata. A treia inchisoare - tot un proiect constand in
remodelarea unei structuri deja existente - se afla in afara orasului
dintr-o alta tara a fostului bloc estic, scrie NYT.

Aceste
inchisori au fost proiectate sa arate identic, astfel incat prizonierii
sa fie dezorientati si sa nu stie unde se afla, in caz ca erau mutati
de la o inchisoare la alta. Ei erau tinuti izolati in celule,
precizeaza New York Times.

Existenta unei retele de inchisori in
care sa fie tinuti si interogati membri importanti ai retelei teroriste
al-Qaida este de mult timp cunoscuta, dar detaliile despre aceste
inchisori au fost pastrate secrete. Cativa fosti oficiali din
serviciile de informatii au furnizat insa recent o serie de amanunte
despre cum au fost construite, unde au fost amplasate si despre viata
din aceste centre secrete de detentie, precizeaza New York Times.

Inca
din 2005, din momentul dezvaluirii programului inchisorilor secrete ale
CIA, Romania a fost indicata ca fiind una dintre tarile care au gazduit
o asemenea facilitate, dar oficialii de la Bucuresti au negat constant
aceste acuzatii.

CIA a reuşit să menţină DEA departe de operaţiuni şi a evitat ca
Serviciile Vamale să inspecteze aceste zboruri. Rapoarte ale
Serviciilor Vamale făcute cunoscute în Senatul american arătau că în
perioada 1985-1986 aproximativ 100 de zboruri ale CIA au aterizat în
Statele Uni
te fără a fi controlate în nici un fel. Pe de altă parte, procurorii
speciali americani care au investigat scandalul ,,Iran-contras" -
vînzarea de arme în Iran ale cărei profituri erau folosite pentru a
finanţa mişcarea Contras - au găsit numeroase note autentificate
aparţinînd colonelului Oliver North - agent al NSA (Agenţia de
Securitate Naţională) aflat la ordinele vicepreşedintelui de atunci,
George Bush, pentru a coordona operaţiunile secrete de spijin acordat
rebelilor Contras - în care se făcea cunoscut, faptul că la Casa Albă
se ştia despre relaţiile armatei Contras cu lumea traficului de
droguri, stupefiante care ajungeau pe străzile nord-americane. Deşi
North a distrus zeci de arhive, investigatorii judiciari au reuşit să
pună mîna pe cîteva caiete. Într-unul dintre ele North a notat: ,,(Casa
Albă) plănuieşte să îşi însuşească tot... Cînd superpiaţa se va
prăbuşi, vor fi 14 M dolari pentru finanţare proveniţi din droguri".
Aparent, superpiaţa reprezenta superpiaţa armelor cu care era
aprovizionată gruparea Contras şi 14 M dolari părea să însemne 14
milioane de dolari. În alte pasaje putem citi: ,,DC-6 care este folosit
pentru deplasările la New Orleans se foloseşte probabil şi pentru a
aduce droguri în Statele Unite". În alt document trimis lui North şi
scris de către Robert Owen, agent al CIA şi însărcinat cu livrarea de
avioane către Contras, apare: ,,Cu siguranţă ştii că aparatul DC-6, pe
care l-a folosit Foley, era utilizat înainte pentru transportarea
drogurilor".
Î
n ediţia din 20 ianuarie 1987 a ziarului New York Times apare următorul
articol referitor la audierile din comisia Kerry a Senatului:
,,(piloţii Contras) «duceau în secret arme rebelilor şi aduceau cocaină
şi alte droguri din călătoria de întoarcere în Statele Unite», au
recunoscut astăzi funcţionari din Administraţie. Cînd membrii echipei
de piloţi au aflat că DEA le investiga activitatea, au avertizat că
beneficiau de protecţia Casei Albe... . «Membrul echipei de piloţi a
folosit numele colonelului Norh», au afirmat funcţionari ai
guvernului... Îngrijorarea oficialilor a crescut cînd s-a aflat că
North a sfătuit FBI să renunţe la investigarea companiei Southern Air
Transport - compania aeriană a CIA folosită pentru traficul de droguri.
(Nota autorului). Funcţionari din diverse departamente ale guvernului
au afirmat că la începutul toamnei trecute biroul DEA din Guatemala
deţinea probe convingătoare cu privire la faptul că operaţiunea de
aprovizionare a grupării Contras avea legătură cu contrabanda de
cocaină şi marijuana". În acest sens, într-una dintre notele din
caietele lui North se spunea: ,,DEA va fi sfătuită să nu se amestece".
O investigaţie realizată de Congres în Costa Rica a avut următoarea
concluzie: ,,anumite instituţii americane au permis trimiterea de
cocaină prin Costa Rica, cu scopul de a canaliza fonduri ilegale către
contrarevoluţia nicaraguană". În anul 1990, preşedintele costarican
Oscar Arias i-a interzis, pe baza investigaţiei Congresului, lui Oliver
North precum şi altor agenţi ai serviciilor secrete americane să intre
în ţară.

Drept urmare, străzile din Statele Unite s-au umplut de drogul cel mai
otrăvitor din cîte există: ,,crack", care a decimat literalmente
nenumăraţi negri şi de hispanici din cartierele mărginaşe
nord-americane. Această poveste extravagantă şi îngrozitoare începe în
data de 19 iunie 1979, o dată cu sosirea în California a lui Danilo
Blandón Reyes, membru al burgheziei nicaraguene şi fost funcţionar în
regimul lui Anastas
io Somoza, dictatorul dat jos de la putere de către forţele de stînga
sandiniste. Misiunea lui Blandón era să încaseze fonduri prin
intermediul organizării de petreceri şi campanii de propagandă, dar cum
asta nu funcţiona, a hotărît să pună în joc şi traficul de droguri.
Blandón se baza pe spijinul lui Gustavo Medina, fost general somozist
şi principalul lui asociat în afaceri, care l-a pus în legătură cu Juan
Norwin Meneses, învestit de către DEA (Departamentul Antidrog din SUA)
să se ocupe de lumea traficului de droguri. Acesta l-a prezentat
fostului colonel Enrique Bermúdez, omul ales de către CIA pentru a
organiza atmata opozanţilor. Meneses l-a băgat pe Blandón în
,,afacere", dar meritul acestuia din urmă a fost acela de a realiza
produsul numit ,,crack", un drivat al cocainei care se putea vinde le
un preţ mai scăzut decît cocaina, pe care în acele vremuri şi-o puteau
permite doar clasele bogate. Mortalul ,,crack" a devenit astfel cocaina
celor săraci. Scandalul ,,narcontras" a dus la înfiinaţarea unui
comitet de investigaţii în cadrul Senatului american, condus de
senatorul John Kerry, oponentul lui Bush în alegerile prezidenţioale.
În timpul audierilor respectivului comitet s-a aflat că Departamentul
de Stat a plătit 800.000 de dolari către patru companii de avioane de
marfă, conduse de cunoacuţi traficanţi de droguri, pentru a livra arme
opozanţilor şi a se intoarce cu ,,marfă". Comitetul senatorial a
conchis că Administraţia Reagan ,,a întîrziat, a orpit sau a
intervenit" în investigaţiile împotriva t
raficului de droguri în care era implicată mişcarea de opoziţie.

Traficanţii de

droguri ai CIA (I)




Autor :
MIGUEL PEDRO


CIA s-a văzut implicată, în anii '80, în mai multe scandaluri, în care
era acuzată de legături cu numeroase reţele de trafic de droguri.
Scopul acestor reţele îl constituia, în ultimă istanţă, găsirea unei
forme de finanţare a războaielor secrete sau a operaţiunilor negre pe
care le desfăşura agenţia de informaţii peste tot în lume. Este curios
faptul că tocmai în peri
o
adele în care CIA era mai activă, derulînd tot felul de operaţiuni
clandestine, şi traficul de droguri creştea în mod considerabil.
Î
n timpul războiului din Vietnam, CIA a făcut să ajungă mari cantităţi
de heroină din zona de sud-est a Asiei pe străzile Statelor Unite,
pentru a-şi finanţa operaţiunile secrete împotriva gherilelor comuniste
din Laos şi Cambodgia. În acest scop se foloseau de Nugand-Hand Bank,
entitate financiară implicată într-o mulţime de operaţiuni de spălare a
banilor proveniţi din droguri, fapt care a ieşit la iveală în urma
falimentului său din anul 1980. Un aspect de luat în calcul este faptul
că unul dintre avocaţii Nugand-Hand Bank era William Colby, care mai
tîrziu va fi numit director al CIA.
Î
n războiul împotriva Afganistanului, trupele talibane, spijinite de CIA
şi de serviciul secret pakistanez, ISI, se ocupau cu plantarea cu opiu
a unor întinse terenuri de fiecare dată cînd ocupau o regiune în
războiul împotriva sovieticilor. Astfel, cu ajutorul CIA, heroina putea
ajunge în Occident pentru a-i finanţa pe talibanii lui Osama Bin Laden
în lupta împotriva armatei de ocupaţie a URSS, înfrîntă în cele din
urmă. Cu toate acestea, opinia publică a aflat dincolo de orice
îndoială despre legăturile CIA cu lumea traficului de droguri o dată cu
publicarea în presă a mai multor informaţii care demonstrau că CIA a
spijinit aşa-numita grupare „Contras”, care lupta pentru dărîmarea
guvernului de stînga instalat în Nicaragua, ca să facă trafic de
droguri pentru finanţarea războiului.

http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=23556

Cum a fost pacalita CIA pe 15 noiembrie 1987







Revolta anticomunista a muncitorilor brasoveni, din 15
noiembrie 1987 - un prim 21 decembrie, aproape uitat -, a luat complet
pe nepregatite atat Securitatea cat si Agentia Centrala de Informatii a
SUA.
Pentru generalul Iulian Vlad, aflat la comanda Departamentului
Securitatii Statului de doar cateva saptamani, a fost o proba de foc in
fata conducerii Partidului dar, mai ales, a Ministerului de Interne,
reprezentata de celebrul dobitoc autodeconspirat, Tudor Postelnicu.
Cum-necum, Vlad a reusit sa evite ordinul lui Postelnicu, prin care
acesta ceruse interventia in forta si folosirea mijloacelor repre sive
la adresa manifestantilor, dupa cum evidentiaza si istoricul Cristian
Troncota in lucrarile sale de specialitate. Analiza situatiei de pe
teren, intreprinsa prin mijloacele operative, a dovedit, dupa cum
marturiseste si generalul, ca revolta a fost "spontana, dar bine
facuta, fara amestec stra in". Militia, subordonata direct lui
Postelnicu, este insa cea care a incercat prin toate metodele, inclusiv
torturarea protestatarilor arestati ulterior, sa demonstreze, aberant,
contrariul.

Ce s-a IntAmplat InsA peste Ocean, pe taramul
libertatii? Studiile unor istorici reali ai acestei perioade, care se
bazeaza pe arhive secrete britanice si americane, inclusiv ale NSA,
arata fara putinta de tagada ca Romania si politica sa independenta de
blocul sovietic devenisera tinta puternicelor servicii secrete rusesti
KGB si GRU. In afara propagandei oficiale, Rusia "lucra" si Romania si
SUA cu aceleasi metode: din interior. Istoricul Larry Watts
demonstreaza in cea mai recenta lucrare a sa cum atat Departamentul de
Stat al SUA cat si CIA au fost manipulate impotriva intereselor
americane si ale lumii democratice de catre unele "grupuri etnice":
emigranti din Ungaria si Polonia, suspectati ulterior pentru colaborare
cu KGB si GRU, si care dezinformau regulat cu privire la Romania,
folosind teza falsa a "calului troian" al URSS. La fel s-a intamplat si
in noiembrie 1987.

Luate prin surprindere - analistii
"etnici"sustineau "teoria mamaligii"-, organele americane au chemat
cativa romani din SUA la consultare. Informatiile despre acea intalnire
mi-au fost reconfirmate recent de surse de la Washington. Impotriva
argumentelor parintelui Calciu, care afirma ca este vorba despre o
miscare anticomunista autentica, politologul Tismaneanu, si el
participant, a sustinut "incompatibilitatea grupului"de la Brasov cu
planul de combatere a regimului din Romania, sugerand ca ar putea fi
chiar o "operatiune speciala"si militand pentru spri ji nirea metodelor
deja existente: cateva revistute ale intelectualilor "disidenti".
Recomandarea lui Tismaneanu a fost intarita si de reprezentantii
"grupurilor etnice", ceea ce a determinat abandonarea sprijinirii
muncitorilor anticomunisti, interogati brutal de catre Militie si
deportati apoi in intreaga tara. Ulterior, nivelul de penetrare si
manipulare al rusi lor si "etnicilor" in CIA, a culminat cand seful
statiei de la Bucuresti a devenit nimeni altul decat Harold J.
Nicholson, ofiterul american cel mai mare in grad arestat vreodata
pentru spionaj. In favoarea Rusiei.

In aceeaSi perioadA au avut
loc alte investigatii extraordinare la Departamentul de Stat, National
Security Council si CIA. In timpul acestora, Steve Weber, director
pentru operatiuni clandestine pentru Europa de Est si URSS, emigrat din
Ungaria in 1956 si seful direct al lui Nicholson, a disparut, in urma
unui accident de masina, la Budapesta. O alta persoana apropiata lui
Weber si cu aceeasi origine, chiar sefa Romanian Desk la CIA, al carei
sot lucra la Departamentul de Stat tot pe Europa de Est, a trebuit
sa-si dea demisia din CIA. Dupa cum arata tot ghemul bine infasurat
peste Washington si Bucuresti, nici astazi nu stam mai bine.

La
aniversarea a 20 de ani de la revolta anticomunista de la Brasov,
presedintele Traian Basescu spunea: "Nu cred ca putem construi ceva
trainic pana cand nu depasim confuzia vinovata intre victime si calai,
intre eroi si profitori, intre cei cinstiti si cei necinstiti". Ce bine
ar fi fost pentru Romania daca si CIA, SRI si seful statului roman ar
fi fost lamuriti mai devreme asupra acestui adevar.


PS:
Seful SRI, domnul George Maior, ne asigura ca agentii si spionii de
prin Romania sunt atent monitorizati. Bine, bine, zic eu, asta o facea
si Ceausescu. Si la ce i-a folosit?

Victor RONCEA
Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=245639&data=2008-11-18