MI5/MI6/Scotland Yard

Un agent MI-6 moare în condiţii misterioase. O maşină a Ambasadei Rusiei obişnuia să parcheze lângă casa ofiţerului. Care e legătura?

Noi detalii în cazul morţii misterioase a unui ofiţer britanic din cadrul MI-6, Gareth Williams, sunt relatate după aproape un an de la moartea sa de presa britanică.

Un martor susţine că a văzut de mai multe ori lângă casa acestuia o maşină cu număr al Ambasadei Rusiei din Londra, inclusiv cu câteva zile înainte de tragedie, a consemnat publicaţia Mail on Sunday.
Williams era expert în coduri şi criptare la Centrul de prelucrare a informaţiei GCHQ şi fusese detaşat pentru un an la MI-6. În 23 august 2010, cadavrul său a fost descoperit într-o geantă [color:4857=#0494e1! important]sport în apartamentul său din cartierul Pimlico, nu departe de sediul central al MI-6. Autopsia nu a permis stabilirea cauzei exacte a morţii sale, medicii legişti nedescoperind substanţe toxice în corpul lui Williams, aşa cum se aşteptaseră.

Ulterior, presa a făcut o mulţime de speculaţii, invocând într-o primă fază o relaţie de tip homo şi uciderea expertului de către un presupus iubit.

Poliţia, în schimb, a evitat să furnizeze detalii asupra cazului şi nici nu a confirmat oficial asasinarea lui Williams, deşi descoperirea cadavrului său într-o geantă poate fi asociată cu greu cu o sinucidere.

Potrivit săptămânalului britanic, o posibilă urmă rusească în acest caz a mai fost invocată. Iniţial, unele canale media relataseră că Williams ar fi fost implicat în urmărirea fluxurilor de bani din Rusia în Europa, iar moartea sa ar putea să fi fost o răzbunare a mafiei ruse. Apoi s-a afirmat că apartamentul închiriat de acesta în Pimlico ar aparţine unei firme private ruseşti.

Prezenţa maşinii cu număr diplomatic rusesc a fost relatată de un fost ofiţer KGB, care rămăsese în urmă cu 12 ani în Occident şi care locuieşte în prezent în acelaşi cartier. El a văzut întâmplător maşina, în una din plimbările sale zilnice, iar apoi a mai zărit una, potrivit propriei declaraţii.

"Mă tem în continuare pentru siguranţa mea şi apariţia autoturismului în cartier mi-a provocat o mare îngrijorare. Am trecut în scris toate aceste detalii, pentru orice eventualitate. Nu mai văzusem până atunci maşini ruseşti prin zonă", citează săptămânalul britanic declaraţia fostului spion rus.

Ultima oară, Gareth Williams a fost văzut în viaţă la 15 august 2010, la scurt timp după întoarcerea sa dintr-o vacanţa în SUA. Cam în aceeaşi perioadă, maşina cu numărul misiunii diplomatice ruse fusese văzută trecând lent pe strada unde locuia Williams.

După câteva zile, martorul, care a desi să rămână sub anonimat, a văzut o altă maşină tot cu număr diplomatic rusesc într-o parcare situată chiar în spatele casei lui Williams. Fostul ofiţer al KGB a reuşit chiar să vadă chipul şoferului, care ieşise din maşină pentru a plăti parcarea: un bărbat între 35-40 de ani, cu mustaţă.

Evocând aceste dezvăluiri, publicaţia subliniază că apariţia în centrul Londrei a unor maşini diplomatice cu numere ale Ambasadei Rusiei nu constituie un fapt ieşit din comun, însă în contextul morţii ofiţerului MI-6 generează unele suspiciuni.

O nouă anchetă în cazul morţii lui Gareth Williams urmează să înceapă în septembrie, până în prezent poliţia interogând circa 40 de angajaţi ai MI-6. Nicio arestare nu a fost efectuată deocamdată.

LONDRA: CRIME ATROCE, NICIODATĂ PEDEPSITE – Pe urmele lui JACK SPINTECĂTORUL

M-am săturat de Piccadilly Circus, de Soho, de parcuri şi muzee. Mai ales că locuiesc lângă Piccadilly, plătesc o chirie enormă şi n-am să uit niciodată felul brutal în care mi-a fost smulsă geanta în plin Piccadilly Circus, vizavi de secţia de Poliţie. Am reclamat imediat, dar am dat de nişte puicuţe africane pe post de făcătoare de lege. Nepăsarea lor mă face să cred că ar fi fost mai bine să apelez la o făcătoare de minuni. În fine, dacă în plin centrul Londrei nu eşti în siguranţă, ce rost mai are să plăteşti o chirie acolo? Merită.

Dar merită numai dacă eşti una dintre prostituatele care-şi racolează clienţii în Soho. Aşa că, dacă tot e vorba de crimă, atunci să fie crimă. Atunci când călătoresc îmi place să cunosc oraşele prin care trec până adânc în măruntaiele lor. Iar, dacă vrei atmosferă de crimă şi de măruntaie, locul în care trebuie să locuieşti în Londra este East End, mai ales cartierul Whitechapel. Iau aşadar un studio acolo şi mă reinstalez. Am ales o stradă lăturalnică şi nimic nu cred că mă poate deranja aici cât timp voi face pe Sherlock Holmes şi voi investiga teritoriul în care funcţiona atrocele Jack the Ripper.

Sunt multe secţii de Poliţie în Londra, dar majoritatea sunt făcute doar ca să încaseze bani din taxe şi să-şi etaleze pe străzi tot mai multe puicuţe în uniforme care, pe cât de apetisante sunt, pe atât de incompetente. Dar Poliţia din Whitechapel, anume cea de la Bishop’s Gate, în zona fierbinte a cartierului datorită infracţiunilor şi prostituţiei, este una dintre cele mai serioase din Londra. Văd acum, la Bishop’s Gate, o secţie de Poliţie normală, nu ca boxele de aiurea din plin centrul sau altele de aici, din această mai mare zonă numită East End. Am făcut bine că am intrat să culeg broşuri şi o hartă a oraşului, căci aflu, cu această ocazie, lozinca de pe stema Londrei: Domine nos dirige – „Dumnezeu ne îndrumă“. Ce ciudat; mă gândesc că ştiu numai două zicale de pe stemele unor capitale europene, aceasta, a Londrei, şi cea a Parisului (Fluctuat nec mergitur – „Pluteşte pe valuri, dar nu se scufundă niciodată“), dar n-o ştiu pe a Bucureştiului. Sau poate nici nu există.

Înarmată cu câteva informaţii, pornesc la drum pe urmele lui Jack.




Whitechapel este cartierul tradiţional al prostituatelor, dar şi al imigranţilor. Găseşti aici tot ce vrei la capitolul shopping, la preţuri foarte joase în comparaţie cu România.

Este acum a doua zi. Doamne, ce-am făcut? Am făcut-o lată căci e foarte nefericită ideea să se amplaseze magazine şi tarabe cu tot felul în calea investigaţiilor mele cu pur scop de lărgire a orizonturilor. Or, eu ce-am făcut? Am cumpărat de la un magazin bangladeşian un sari şi un hijab, pe care însă îl port pe umeri. Am cumpărat de pe stradă o jachetă, pulovere, farduri şi câte şi mai câte. Şi nu m-am oprit aici; am văzut la un moment dat un salon de coafură şi am intrat acolo, unde am stat vreo două ore. O, Doamne, bine că nu fac parte din Poliţie, căci toţi Ripper-ii ar profita de dolce far-niente-le meu şi ar mai căsăpi pe cineva în timp ce eu practic shopping şi mă buclez.

Whitechapel este aşadar vechiul cartier al prostituatelor. Multe dintre ele erau forţate să se alăture Comerţului pentru a-şi plăti pur şi simplu o cameră unde să se odihnească până a doua zi. Aceasta, bineînţeles, dacă îşi găseau un client şi după ce vor fi primit suma necesară. Majoritatea actelor sexuale se întreţineau pe stradă şi, dacă nu, într-unul dintre numeroasele bordeluri mizere. Poliţia de la Bishop’s Gate avea înregistrate 1.400 de prostituate şi 80 de bordeluri în mica zonă. Whitechapel s-a schimbat destul de mult de la 1888 (vremea lui Jack) încoace. Pe atunci cartierul era considerat o mahala sărăcăcioasă, cu un grad ridicat al crimei. Acum, faptul că este o zonă relativ centrală a Londrei face din Whitechapel un cartier scump, în care să închiriezi o garsonieră costă între 500 şi 800 de lire sterline (mai ieftin decât în Piccadilly). Cu toate acestea, predomină o impresionantă incidenţă a crimelor, înfăptuite acum mai ales de emigranţii veniţi din Asia, Africa, America Latină, Europa de Est… Dacă te afli pe una dintre străzile principale, îţi va fi greu să crezi că eşti într-o capitală europeană. Vânzătorii ambulanţi din toate colţurile lumii vând de toate, peştii trafică prostituate, haşiş, ciuperci psihedelice şi, în general, de toate pentru toţi. Dacă însă te duci mai departe, dai de străzile lăturalnice. Totul este calm aici, clădirile sunt vechi şi în sfârşit te poţi considera înapoi în timp, la vremea lui The Ripper. Ce e însă de văzut aici, care să evoce caracterul gothic al poveştii reale a Spintecătorului? Ei bine, există la Londra, întocmai cum la noi există circuitul Dracula, o promenadă intitulată chiar aşa: Jack the Ripper’s Walk. Aşa că welcome on bord!




Promenada poate să înceapă cu câteva monumente care existau pe vremea lui Jack, dar cărora mă îndoiesc să le fi dat vreo importanţă. Dacă te interesează circuitul, n-ar trebui însă să le eviţi.

Biserica Sfântul Bolthop datează din 1744. Pe la 1800 a fost descoperit aici cadavrul mumificat al unui tânăr. Nu s-a aflat niciodată cine ar fi fost băiatul, dar, în orice caz, clerul l-a pus undeva la vedere şi oricine voia să intre în biserică să privească mumia era binevenit cu condiţia să plătească doi penny.

Unde altundeva ne mai putem ruga în zonă? Sinagoga Bevis Marks datează din 1657, a rămas aproape neschimbată de atunci şi înfruntă şi astăzi prezentul invaziilor barbare amintind oricui mai are bun simţ că în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea întregul East End avea o populaţie majoritară formată din evrei.

Când oboseşti în căutarea fantomei Spintecătorului, poţi să intri într-unul dintre cele câteva pub-uri rămase aproape neschimbate mai bine de un secol şi frecventate probabil, pe vremuri, de către Jack. Aşadar, fii atent să nu cumva să ratezi Hoop and Grapes Pub. Cârciuma a fost construită pe la 1600 şi este cea mai veche din Londra. Hoop & Grapes are o legendă. Se pare că, pornind din vastele pivniţe tradiţionale, există un pasaj secret care duce la Turnul Londrei şi la fluviul Tamisa. Acest punct cheie al capitalei britanice se află pe strada Mansell. (Dau toate aceste explicaţii căci, dacă eşti străin, este greu să găseşti o adresă în capitala britanică, hărţile fiind făcute cu mână de lucru de aiurea, iar trecătorii de pe stradă fiind adeseori mai străini decât tine.) Ce alte cârciumi pe care le-a vizitat aproape sigur la vremea lui Jack? Still and Star Pub (strada Somerset), The White Hart Pub, Ten Bells Pub (strada Fournier). Această din urmă cârciumă ne îndrumă exact înăuntrul unei atmosfere de thriller/horror.




Toate victimele Spintecătorului au fost prostituate. Aceasta nu poate să nu ne amintească de Râmaru a cărui preferinţă era însă pentru vânzătoarele nepoliticoase de pe vremea comunismului. Tocmai la Ten Bells a lucrat Annie Chapman ca prostituată în noaptea în care a fost omorâtă. Se presupune că l-ar fi cunoscut aici pe irezistibilul Spintecător. Cazul lui Annie Chapman a fost singurul în care a fost prezent oarecum un martor ocular. Jack a fost descris ca având o înfăţişare cam jalnică dar cu o siluetă care ieşea în evidenţă datorită hainei sale negre şi pălăriei negre de vânătoare. Un vecin, John Davies, a găsit cadavrul mutilat, în curtea din spate, a doua zi. „Lângă ea, se aflau părţi din corpul său.“

Cum îşi ucidea Spintecătorul victimele? De cele mai multe ori cu o lovitură fulgerătoare de cuţit în dreptul beregatei. Apoi se deda plăcerii deosebite de a le diseca şi a scoate toate organele interne în afara corpului. De aceea, se presupune că ar fi fost măcelar sau student la medicină. Ar fi putut fi chiar profesor-doctor, după părerea mea, alergând noaptea după defulare.

Locul în care asasinul îşi omorâse prima victimă nu se află departe nici acesta de Ten Bells. Mary Anne Nichols făcea trotuarul (de ce trebuie să folosim un termen franţuzesc: trottoir?) de ceva vreme şi avea deja 44 de ani. Era numită de toţi cei din breaslă Polly. Voise, în seara în care fusese omorâtă, să se întoarcă la camera pe care o folosise cu o noapte în urmă, dar nu fusese primită deoarece nu avea bani la ea şi era beată turtă. Ce rămăsese din această doamnă a orelor târzii a fost găsit în aceeaşi noapte. Cadavrul avea gâtul tăiat de la o ureche la alta şi o tăietură adâncă de-a lungul torsului, pe unde îi fuseseră scoase afară toate organele.

Una dintre victimele Spintecătorului are o aură specială. Catherine Eddows fusese şi ea răpusă cu un cuţit care îi înjunghiase gâtul de la o ureche la alta. Or, se pare că ea avea o hipersensibilitate şi acest asasinat brusc şi fulgerător a transformat-o post-mortem în… GHOST. Trecătorii întârziaţi prin Piaţa Mitre pot vedea o umbră albă bântuind pe acolo după miezul nopţii.

Au fost în total patru sau şase victime ale lui Jack. Dar el nu a fost niciodată prins. De ce o făcea? Detesta prostituatele? Cum de avea acea precizie de a scoate organ cu organ dintr-un trup mort, nu la morgă, ci în plină stradă sau într-o cameră sărăcăcioasă de hotel? Precizia actelor, dar şi perversitatea lor, îmi sugerează ceva mai mult decât un măcelar. Unii au susţinut că Spintecătorul ar fi fost doctorul familiei regale. Alţii susţin că toată afacerea ar fi fost pusă la cale de masoni. Să nu uităm nici că, la acea vreme, cercetarea medicală nu era avansată, mai ales în ceea ce-i privea pe medicii legişti. Poate că The Ripper căuta un organ de care avea nevoie pentru cineva drag în scopul unui transplant şi îl şi prelevase, dar nici unul nu se potrivise, aşa că trebuise să continue. Domine nos dirige… Nu am avut deloc convingerea vreodată că Poliţia britanică este una cu teama lui Dumnezeu.

Oricum, The Ripper rămâne un mister, iar eu am să profit de această după-amiază frumoasă de primăvară pentru a lua bus-ul care să mă ducă departe de brambureala multinaţională din East End, undeva „departe de lumea dezlănţuită“. Vreau să văd, după ce am evocat atât de mult gothic sângeros, grădinile Kew, destul de departe de Londra. Trec pe lângă vechiul şi impunătorul Royal London Hospital care-l adăpostise pe vremuri inclusiv pe Elephant Man, îmi jur că nu voi fi niciodată de bună voie donatoare de organe, şi întorc capul spre forfoteala din partea cealaltă, unde nu mai ştii ce ţară este. Vezi pe stradă atât de multe sari-uri şi alte costumaţii etno de departe încât numai grădinile Kew pot concura Whitechapel în materie de culoare.

Un nou suspect arestat în scandalul interceptărilor telefonice din Marea Britanie



Scotland Yard a arestat, azi, un bărbat cu o poziţie importantă în compania News International, relatează Agerpres. Bărbatul, de 71 de ani, a fost...



Citiţi mai mult: Stiri si Actualitate > Ultimele stiri si stirile zilei online > Evenimentul Zilei > EVZ.ro http://www.evz.ro/index.html#ixzz1TtHahvGo
EVZ.ro

Directorul Scotland Yard a demisionat, pe fondul scandalului interceptărilor din Marea Britanie
Directorul Scotland Yard, Paul Stephenson, a demisionat, duminică seara, pe fondul scandalului interceptărilor telefonice de către jurnaliştii de la News of The World, informează Sky News, citat de Mediafax.
Şeful poliţiei metropolitane, sir Paul Stephenson, şi-a prezentat demisia pe fondul criticilor privind angajarea fostului redactor-şef adjunct de la News of The World, Neil Wallis, arestat în scandalul interceptărilor.
"Am luat această decizie pe fondul spreculaţiilor şi acuzaţiilor referitoare la legăturile dintre Scotland Yard şi trustul News International, în legătură cu domnul Neil Wallis, despre care ştiţi că a fost arestat", a declarat Stephenson.
Sir Paul a fost criticat dur pentru angajarea lui Wallis, fostul redactor-şef adjunct al News Of The World, într-un post de relaţii publice.
"În 2009, Poliţia Metropolitană a încheiat un aranjament contractual cu Neil Wallis, încheiat în 2010. Nu au jucat niciun rol în încheierea acestui contract, a spus sir Paul Stephenson, subliniind că a fost "un privilegiu" să conducă Scotland Yard.
Neil Wallis, arestat joi dimineaţă, a fost redactor-şef adjunct al News of The World în perioada 2003 - 2007.

Spion MI6 lichidat de agenti KGB

http://www.enational.ro/live/spion-mi6-lichidat-de-agenti-kgb-36231.html/

„Cadavrul din valiza” al lui Gareth Williams, gasit in propriulapartament, s-a dovedit a nu fi rezultatul unui „joc” intre homosexuali, asa cum credea politia.

Uciderea ofiterului Gareth Williams pare desprinsa dintr-un film de spionaj

Un scenariu desprins parca din filmele de spionaj, din cele cu multa actiune paralela cu realitatea, a acoperit de mister moartea unui ofiter MI6. Dar viata a dovedit inca o data ca bate filmul! Trupul lui Gareth Williams, 31 de ani, a fost gasit inghesuit intr-o valiza, in baia din propriul apartament, fara sa prezinte urme de violenta, droguri, alcool sau otrava!
Cum in dulap s-au gasit o gramada de tinute de femeie, rochii, taioare, toate achizitionate de el, conform investigatiei, politistii au tras concluzia ca era homosexual si ca un joc intre el si partener a sfarsit prost. Familia lui Gareth a refuzat sa accepte aceasta explicatie, sustinand ca tanarul era un impatimit al exercitiilor fizice pentru musculatura si ca nu putea fi sub nicio forma homosexual, daramite pe post de „doamna”!
Gay sub acoperire

Valiza in care a fost descoperit cadavrul si care n-a mai putut fi scoasa de „curatitorii” KGB

Pana la urma, MI6 s-a hotarat sa ajute ancheta. A recunoscut ca Gareth era ofiterul lor si ca lucra la dezvoltarea unui program secret de urmarire a traficului de bani murdari manevrati de mafia rusa prin Europa, plecand din bancile rusesti, prin transferuri ilicite.
Gareth era unul dintre membrii echipei care lucra la software si putea deveni, din acest motiv, tinta fostilor agenti KGB, care au legaturi cu mafia rusa ce actioneaza in tarile europene, a declarat o sursa MI6. Faptul ca avea haine de femeie, ca frecventa barurile gay si site-urile de „profil” facea parte din acoperirea lui. Iar criminalii care l-au bagat in valiza mai mult ca sigur ca au fost intrerupti cand faceau „curatenie” la locul faptei.

De ce refuză Scotland Yard să desecretizeze informaţiile din dosarul lui Jack Spintecătorul, chiar şi la 123 de ani de la crime

Englezii îi spionau din plin pe americani înainte...
O istorie oficială a MI6 scoate la iveala faptul că serviciile britanice de informaţii externe au spionat Statele Unite, înainte de izbucnirea celui de al Doilea Război Mondial.
În perioada dintre cele două războaie, o unitate a operat la un post de control al paşapoartelor din New York, pentru a obţine informaţii despre inveţiile americane privind materialul de război, războiul chimic şi dezvoltarea aeronavelor, notează The Telegraph.
În plus, MI6 a dezvoltat o reţea de monitorizare a comuniştilor şi extremiştilor irlandezi şi indieni.
Ulterior, şeful FBI, J. Edgar Hoover, a declarat la finele la războiului că "englezii au fost mult mai bine informaţi cu privire la activităţile radicale din aceasta ţara, sau cel puţin din New York, decât Guvernul SUA".
Datele arată că unii oficiali americani, cum ar fi Frank Polk, de la Departamentul de Stat, erau la curent cu aceste activităţi şi au cerut, în martie 1920, întreruperea lor.

Scotland Yard a anihilat o bandă implicată în prostituţia infantilă

MI6 se implică în scandalul spionilor ruşi din SUA


Serviciul britanic de informaţie, MI6, desfăşoară propria investigaţie în privinţa Annei Chapman, reţinută în SUA sub acuzaţia de spionaj în favoarea Rusiei. Scopul anchetei este de a stabili dacă Chapman nu a fost implicată în acţiuni de spionaj şi pe teritoriul britanic, scrie The Daily Telegraph.

Scotland Yard, pe urmele"umbrelei bulgaresti"

MI5: Chinezii ar spiona oamenii de afaceri occidentali prin cadourile oferite


Când un om de afaceri primeşte un dar de la un partener chinez, sub forma unui dispozitiv electronic - cel mai adesea aparat foto sau memory stick - să fie atent că ar putea conţine un virus de tip troian, care poate prelua controlul unui computer atunci când acesta este conectat la internet, avertizează serviciul de contraspionaj britanic MI5, scrie Gândul.

100 de ani de spionaj britanic

MI-5, serviciul de spionaj britanic, a implinit 100 de ani de la infiintare. Ramane in istorie ca Serviciul condus pentru prima data de o femeie - Stella Rimington -, careia i-a succedat si a doua, cativa ani mai tarziu.

Spioana româncă din viaţa de noapte a Londrei
Elena Constantinescu a fost proprietara celui mai luxos bar de noapte din Anglia şi a lucrat pentru ... [Citeste]

M15, serviciul britanic de informaţii, l-a supravegheat pe producătorul
BBC Reggie Smith timp de peste zece ani. Reggie Smith a fost o figură
strălucitoare în lumea artelor, în anii 40 – 50. El era membru al
celulei comuniste din BBC, recrutat în 1938 de Anthony Blunt despre care
s-a aflat că era spion sovietic.

Smith şi soţia lui, scriitoarea Olivia Manning, au locuit la Bucureşti
în perioada interbelică şi călătoriile Bucureşti – Atena - Cairo
– Ierusalim – Bucureşti sunt povestite în "Trilogia Balcanilor"
şi "Trilogia Levantului".

De curând, s-a revelat regătura lui cu Partidul Comunist şi sarcinile
avute, de a creşte influenţa sovieticilor în România şi Palestina. Citeşte tot articolul