Bormann[v=]

Misterul fugii lui Martin Bormann din Buncarul lui Hitler
Martin Bormann a fost mana dreapta a lui Hitler. A fost executorul testamentului sau si omul de incredere al Fuhrerului, desi, la multa vreme de la moartea acestuia, s-a spus despre Bormann ca ar fi fost spion rus. Bormann s-a nascut... 

Misterul fugii lui Martin Bormann din Buncarul lui Hitler

http://cultural.bzi.ro/enigma-fugii-lui-martin-bormann-din-buncarul-lui-hitler-10468

Martin Bormann, mana dreapta a lui Hitler

http://europolitics.ro/istorie-mort-sau-viu-misterul-fugii-lui-martin-bormann-din-buncarul-lui-hitler-si-cea-mai-intriganta-poveste-din-al-doilea-razboi-mondial/

Top 5 cele mai periculoase femei naziste din istorie - VIDEO
http://www.click.ro/pe_glob/mapamond/Top-periculoase-naziste-femei_0_1064293610.html
Multă lume se gândeşte, în momentul în care aude cuvântul „nazism", la Adolf Hitler şi Germania anilor 1933-1945. Însă, puţini sunt cei care ştiu că au existat, în istoria nazismului, şi femei care au comis sau au comandat crime oribile.



Nu toate aceste femei au îmbrăţişat ideologiile naziste încă de la început. Unele dintre ele au fost, încă din tinereţe, predispuse la violenţă, iar altele au trecut de partea naziştilor pentru a scăpa de sărăcie. Indiferent de motivele pentru care aceste femei i s-au alăturat lui Hitler, din cauza lor s-au pierdut, fără sens, multe vieţi. În continuare sunt prezentaţi cinci dintre cei mai notorii criminali nazişti de sex feminin, scrie Adevărul.

5. Juana Bormann
Având doar 1,52 metri înălţime, Juana Bormann a fost gardian în mai multe lagăre de concentrare naziste. În luna martie a anului 1942, Bormann a fost una dintre femeile selectate să se ocupe cu paza la Auschwitz în Polonia. Supranumită „Femeia cu câini", Juana Bormann avea o plăcere macabră de a întărâta câinii să-i atace pe prizonieri, până sfâşiau carnea de pe ei. Ea a fost condamnată la moarte prin spânzurare şi executată la 13 decembrie 1945. Ultimele ei cuvinte au fost „Şi eu am sentimente".
4. Maria Mandel
Această „Aufseherin", denumirea pentru însoţitoarele din lagărele naziste, era ageră la minte şi foarte ticăloasă. Îi plăcea foarte mult muzica clasică, pe care o asculta atunci când selecta femeile şi copiii pe care îi ducea la camera de gazare. Poreclită „Bestia", avea o plăcere de a omorî oameni prin gazare, fiind direct responsabilă de moartea a peste 500.000 de femei. Mandel a fost arestată la 10 august 1945, iar în urma interogării s-a constatat că era foarte dedicată muncii pe care o presta în lagăre. Maria Mandel a fost condamnată la moarte prin spânzurare şi executată la 24 ianuarie 1948.
3. Herta Bothe
Cunoscută ca şi „Femeia sadică din Stutthof", Herta a pretins că a fost forţată să lucreze într-un lagăr, altfel ar fi ajuns prizonieră. Herta Bothe a rămas în istorie deoarece a comis multe crime şi a bătut prizonieri bolnavi şi fără apărare. Bothe a fost arestată de către trupele britanice, dar a petrecut în închisoare aproximativ 10 ani, fiind eliberată la 22 decembrie 1951. După Război, ea s-a măritat şi şi-a schimbat numele în Herta Lange. „Femeia sadică" a acordat, în anul 2004, un interviu presei internaţionale, spunând următoarele: „Am făcut vreo greşeală? Nu cred. Probabil greşeala mea a fost că am muncit într-un lagăr de concentrare. Dar nu am avut de ales, dacă nu mă duceam să lucrez acolo, deveneam prizonieră într-un lagăr".
2. Ilse Koch
Ilse Koch nu lucra, ca şi celelalte femei, într-un lagăr, ci era soţia lui Karl Koch, comandantul lagărului Buchenwald. Supranumită „Vrăjitoarea de la Buchenwald", soţia comandantului Koch se îmrăca sumar când îşi vizita soţul, pentru a-i face pe prizonieri să se uite după ea. Cei care întorceau capul după Ilse erau împuşcaţi pe loc. Ea a fost acuzată şi pentru faptul că îi obliga pe prizonieri să se violeze între ei, în văzul tuturor. În plus, ea făcuse o obsesie din a păstra bucăţi din pielea prizonierilor morţi, din care creea abajururi pentru lămpile naziştilor. Ilse Koch a fost judecată, în anul 1947, de către un tribunal american şi condamnată la închisoare pe viaţă. La 1 septembrie 1967, „Vrăjitoarea de la Buchenwald" s-a sinucis în închisoare.
1. Irma Grese
Supranumită „Frumoasa bestie", Irma Grese este, probabil, cea mai periculoasă nazistă din istorie. Ea şi-a „cîştigat" acest renume deoarece era considerată a fi foarte frumoasă, dar şi foarte sălbatică. Ea a fost una dintre puţinele femei care au obţinut o funcţie de conducere într-un lagăr de concentrare, folosindu-şi puterea în cele mai rele scopuri posibile. Ea era cunoscută ca fiind foarte dură cu prizonierii şi apelând la mai multe tipuri de tortură: îi biciuia până se stingeau din viaţă sau asmuţea câinii pe ei până când prizonierii rămâneau fără piele. În plus, ea gaza prizonierii sau îi împuşca, neavând remuşcări. Irma Grese a fost executată în aceeaşi zi cu Juana Bormann.

Documente descoperite în Marea Britanie detaliază 'vânătoarea' lui Martin Bormann


A fost unul dintre cele mai mari mistere ale celui de-al Treilea Reich
- pe măsură ce tancurile sovietice înaintau în inima capitalei Germane,
Adolf Hitler s-a sinucis în buncărul Cancelariei din Berlin, iar
temutul său secretar privat, Martin Bormann, a dispărut pur şi simplu.


O
serie de prime rapoarte indicau faptul că acesta ar fi fost ucis de
bombardamentele de artilerie sovietice, însă au apărut imediat şi
numeroase zvonuri care-l dădeau scăpat peste hotarele Germaniei.
Arhivele desecretizate marţi în Marea Britanie prezintă cercetările
agenţilor secreţi britanici în încercarea de a da de urma lui Martin
Bormann, informează Associated Press.
Într-un dosar datat octombrie
1946 sunt menţionate 'informaţii de încredere' care susţineau că
Bormann, omul responsabil de logistica pentru lagărele naziste ale
morţii, a fost văzut în landul elveţian Schaffhausen. Înaltul demnitar
nazist nu a fost niciodată găsit în Elveţia, însă serviciile secrete
continuau să fie bombardate cu informaţii despre posibila lui prezenţă
în această ţară.
Martin Bormann a fost judecat şi condamnat la
moarte în absenţă de către Tribunalul pentru crime de război de la
Nuremberg (1945-1946), condiţii în care serviciile secrete deveneau din
ce în ce mai iritate de faptul că nu pot aduce dovada presupusei sale
morţi în Berlinul asediat, iar notele informative despre posibilele
apariţii ale acestuia continuau să se înmulţească.
'Răposatul Herr
Bormann este în prezent văzut în Elveţia (cel mai frecvent), dar şi în
Bolivia, Italia, Norvegia şi Brazilia - în această ultimă ţară el fiind
văzut pe o proprietate aflată pe un munte înalt, alături de Fuhrerul
său', susţine un raport din aceste arhive scris în 1947 de un agent
secret britanic frustrat de această vânătoare de fantome. 'Presa...
fără nici o îndoială că abia aşteaptă să raporteze că Bormann a fost
văzut călărind pe monstrul din Loch Ness. Ei nu vor decât să mai vândă
nişte tiraje şi să mai câştige nişte dolari', se mai precizează în
raport.
Istoricul Andrew Roberts a precizat că autorităţile din acea
perioadă erau disperate să-l găsească pe Bormann sau dovada morţii
sale. 'Bormann era implicat în structura intimă de comandă a celui
de-al Treilea Reich, transmiţând ordinele de la Hitler
Adorf Hitler împreună cu Martin Bormann

către şeful SS, Heinrich Himmler', a explicat el. Bormann era veriga de
legătură între Hitler şi Himmler şi ar fi putut să ofere informaţii
extrem de preţioase cu privire la responsibilitatea directă a
Fuhrerului în Holocaust.
Andrew Roberts susţine că Bormann, dacă ar
fi fost capturat, s-ar fi dovedit extrem de folositor şi pentru
descoperirea altor criminali de război nazişti care au reuşit să scape
din Berlinul asediat. 'Nimeni din cercul intim al lui Hitler nu îl
cunoştea pe Fuhrer atât de bine ca Bormann. El se afla lângă Hitler în
fiecare noapte, notând cuvintele acestuia şi ar fi fost o captură
extrem de importantă', a mai adăugat Roberts.
Presa a alimentat la
rândul său explozia relatărilor despre posibilele apariţii ale lui
Martin Bormann. În 1951, jurnalistul american Arthur Veysey,
corespondentul londonez al publicaţiei Chicago Tribune, a contactat
chiar poliţia britanică susţinând că s-a întâlnit cu un bărbat care s-a
prezentat drept Martin Bromann şi i-a cerut să expedieze nişte
documente către Washington printr-un curier personal. Poliţai britanică
a fost convinsă că informaţiile nu sunt adevărate, dar i-a cerut totuşi
lui Veysey să încerce să se întâlnească din nou cu acest bărbat.
Această întâlnire nu a mai avut loc, ceea ce i-a determinat pe
poliţiştii britanici să se plângă cu privire la ziaristul american
care, 'deşi nu este antibritanic, are atitudinea obişnuită, a
americanilor, de a lăsa poliţia să-şi bată capul'.
Misterul cu
privire la soarta lui Bormann a fost elucidat abia în 1972 când nişte
muncitori de pe un şantier de construcţii din Berlin au dat peste un
schelet uman. După cinci luni de analize şi expertize detaliate,
printre care radiografierea oaselor, examinarea dinţilor şi folosirea
craniului pentru a remodela chipul, criminaliştii au ajuns la concluzia
că acest schelet îi aparţine importantului demnitar nazist.
Ei au precizat că Bormann a murit probabil în mai 1945, în urma ingerării unei capsule cu cianură.
Deşi unii au rămas încă sceptici, autorităţile vest-germane l-au declarat pe Bormann, în mod oficial mort, abia în 1973.

http://animanews.com/index.php?option=com_content&view=article&id=3666:documente-descoperite-in-marea-britanie-detaliaz-vantoarea-lui-martin-bormann&catid=39:articole&Itemid=103