Piersic[V=]

Florin Piersic şi Emilia Popescu sunt ”Străini în noapte”

Un album lansat special pentru Florin Piersic

Florin Piersic Jr: „Femeile de calitate sunt o raritate. Celelalte-s infectate!”



Florin Piersic. Senior, sau Junior, nu conteaza. Efectul este acelasi: sute si sute de inimi frante. Detalii»

Florin Piersic Jr.: "Joc mai rar pe scena, dar nu m-am indepartat de teatru"

Piersic junior, efervescent şi în scris
Agitaţie, frământare, clocotire, o reacţie chimică pe care Florin
Piersic Jr o oferă de această dată nu din ipostaza de actor sau
regizor, ci prin intermediul unor poveşti, ficţiuni pure sau apropiate
de realitate, ca autor al "Operelor cumplite. Volumul unu". Interviul
de faţă este o "operă" cumplit de incompletă despre omul complex care
se ascunde dincolo de rânduri sau de roluri. Povestea trebuie
descifrată de fiecare în parte.
● Jurnalul Naţional: Când o să apară un roman cu semnătura ta?
Cu "Opere cumplite" sunt convinsă că ai creat deja o aşteptare în
rândul celor care te-au citit.
● Florin Piersic Jr.: Şi
eu aş vrea să-l văd, dar nu am idee când sau dacă o să existe. Încerc
să fiu perfecţionist, deşi ştiu că nu fac lucruri perfecte. Important e
că nu mi-e teamă de eşec. Vreau să fiu capabil să mă uit cu ochi
proaspeţi la ce am făcut cu ani în urmă şi eventual să nu am nimic de
obiectat, să nu găsesc nici o fisură. Pentru că se-ntâmplă să mă uit la
lucruri la care am lucrat acum cinci ani şi să le descopăr ca fiind
perfectibile. Iar dacă s-a creat o aşteptare din partea oamenilor care
apreciază cartea asta, eu mă consider un om fericit şi lucrul ăsta mă
poate motiva pe mai departe. Dar nu am cum să forţez lucrurile şi să-mi
propun termene-limită. Mi-am dat seama că depind de locul în care
scriu, există locuri în care nu pot să scriu nici un cuvânt. Îi admir
pe cei care se pot adapta oriunde în Bucureştiul ăsta, pe care nu pot
să zic că-l mai iubesc atât de tare. De la o zi la alta devine din ce
în ce mai greu de suportat. Rar găsesc aici un loc în care să mă ascund
şi să pot scrie. În general, ca să scriu o poveste scurtă reuşesc să mă
detaşez chiar şi în Bucureşti, dar ca să scriu un scenariu a trebuit să
plec într-un loc aproape rupt de lume, undeva la munte, fără semnal la
mobil.


● Ai simţit nevoia să faci schimbări şi în ceea ce priveşte textele incluse în "Opere cumplite"?
●
Există texte scrise acum câteva luni sau acum doi-trei ani. Unele au
fost revizuite pe ici pe colo, altele au fost eliminate complet, n-au
trecut proba timpului. Textele pe care nu le-am publicat nicăieri până
la apariţia acestui volum constituie cam o treime din conţinut.
Contează, de asemenea, ordinea în care ele apar în carte, chiar dacă
sunt de sine stătătoare. E-adevărat, poţi să deschizi cartea la
întâmplare şi să te apuci de citit. Dar ansamblul e gândit într-un fel
anume, mi-am dorit să te fac să râzi citind o poveste, iar la
următoarea să te lovesc sub centură.


● Povestea "Marea" ar fi un bun discurs pentru o campanie ecologistă. Ai suflet de ecologist?
●
Încerc. Încerc să am. Mi-aş dori să văd ţara asta mai curată. Am un vis
în care se face că am o casă de lemn pe o plajă pustie, foarte curată,
lângă o mare la fel de curată. E o utopie. Dar asta nu mă-mpiedică
să-mi doresc să devină realitate.


● Aproape fiecare text duce cu gândul la un scenariu de film. Le-ai gândit aşa în mod voit?
●
Nu cred, cred că mai degrabă e deformaţie profesională. Ştiu că unele
texte sunt construite ca monoloage ale unor personaje. În general,
încerc să-ţi aduc în faţa ochilor imagini puternice, vreau chiar să-l
vezi pe omul ăla în momentul în care ai ajuns la jumătatea poveştii
lui, să-l ai în faţa ta.


● Eu am văzut, de exemplu,
pietricica din parbriz, la povestea "Omul secolului nouăşpe", locul de
unde imaginaţia ta a pornit într-o călătorie cel puţin interesantă.
●
Chiar a existat o fisură pe parbrizul unei maşini pe care am avut-o. Şi
am folosit-o în poveste. Sunt unele situaţii, nu poveşti cap-coadă, dar
sunt anumite detalii care sunt inspirate din realitate. Le-am văzut cu
ochii mei. Dar "Opere cumplite" nu e un jurnal sau o carte
autobiografică.


● Cartea ta se aseamănă, într-un
fel, cu un album de caricatură. Mesajul pe care îl transmiţi prin
intermediul poveştilor se completează perfect cu desenele realizate de
Ioana Diaconu, tânăra artistă cu care ai colaborat.
● Cred
că am avut noroc să mă întâlnesc cu Ioana. De fapt, ea m-a găsit pe
mine. Ea mi-a scris prima oară pe mail şi mi-a spus cu ce se ocupă. M-a
întrebat dacă nu am putea să colaborăm în vreun fel. Mai făcuse afişele
unor spectacole, dar nu ştia nimic despre faptul că urma să scot o
carte. Este foarte tânără şi bănuiesc că la nivel financiar nu ştie
încă să-şi exploateze potenţialul, nu e canalizată deocamdată pe ideea
de a face bani. E adevărat, dacă mi-ar fi cerut cine ştie ce sume
pentru aceste desene, cartea nu ar fi arătat aşa. Şi-mi dau seama cât
de mult câştigă această carte cu desenele ei. N-am mai deschis cartea
din clipa în care a apărut în librării, mi se pare ciudat, trebuie să
mai treacă un timp ca să pot face asta. Aştept să văd dacă ce-am scris
acolo nu mă dezamăgeşte peste câţiva ani. La ora asta cred că n-o să am
nimic de criticat, dar mai vedem.


● Dacă ar fi să realizezi un scurt metraj pornind de la un text din cartea ta, pe care l-ai alege?
●
Există un text care se numeşte chiar aşa: Scurt metraj cu buget mare.
Un text destul de apocaliptic care cred că ar merita să fie
cinematografiat de un maniac al efectelor speciale. Nu de mine, nu e
zona mea. Eu personal n-aş folosi nici unul dintre materialele
publicate ca să fac un film sau un spectacol. Tocmai de-asta mi s-a
părut potrivit ca textele să apară într-o carte, pentru că ele ţin de o
zonă care se numeşte până la urmă literatură, oricât de orale ar fi,
oricât de uşor de descifrat. S-ar putea foarte bine ca unele lucruri
din carte să fie folosite de nişte actori tineri, în underground. Ştiu
că există studenţi la Academia de Teatru şi Film care mai lucrează
uneori pe texte scrise de mine. Unele lucruri pe care le-am publicat în
24FUN pot funcţiona ca nişte pastile efervescente. Cel mai mare pericol
este să scrii o pastilă care face pleoşc în pahar şi se duce la fund.
Dacă are efervescenţa unui calciu sandoz e bine.


● La un moment dat spuneai că sunt mulţi cei care se feresc să se apropie profesional de tine. S-a schimbat ceva?
●
În timp mi s-a creat o imagine destul de greu de anulat, o imagine pe
care am avut-o cu mult înainte ca eu să renunţ la postul de actor al
Teatrului Mic, unde eram angajat cu acte în regulă. Am dobândit "aura"
asta de om dificil şi de evitat pentru că am refuzat nişte roluri. Şi
nimeni nu a stat atunci să judece motivele pentru care am refuzat
rolurile respective sau să-şi dea seama că piesele în cauză nu au ajuns
niciodată spectacole. Hai să zicem că eu am părăsit puţin mai devreme
nişte corăbii care se scufundau. Problema e că mi-au fost contabilizate
doar refuzurile de rol, care au fost repetate. De aici o anumită
etichetă pe care oamenii ţi-o aplică pe frunte: "Nu lucraţi cu ăsta".
Aşa că a fost destul de complicat, dar nu imposibil, să găsesc astăzi
oameni care să-şi dorească să lucreze cu mine. Şi oamenii ăştia fac
parte din toate generaţiile. Important e că au mintea deschisă şi capul
pe umeri. Trebuie doar să găsesc oameni care au aceleaşi preocupări ca
mine, pentru ca atunci când le propun un material să fiu sigur că intru
în zona lor de interes.


● Ai parte de mult mai multe dezamăgiri în profesie decât de satisfacţii?
●
Există oameni cu care am crezut la un moment dat că pot lucra şi cu
care s-a dovedit că nu sunt pe aceeaşi lungime de undă. Dar nu e o
tragedie, pentru că până la urmă am găsit întotdeauna oamenii
potriviţi, care să rezoneze cu mine. Recunosc că proiectele mele
durează mai mult timp pentru a deveni realitate. Un proiect pe hârtie
poate să rămână doar un proiect pe hârtie. Aşa cum s-a întâmplat cu
filmul Nimic despre dragoste. Dar pot să mă concentrez asupra altor
lucuri. Vreau să mai fac teatru, vreau să mai fac film, sunt foarte
deschis colaborărilor de orice fel.


● De orice fel? Presupun că telenovelele nu reprezintă o opţiune.
●
Nu am nimic împotriva telenovelelor, dar sper să nu apar în vreuna prea
curând. Am văzut actori buni, chiar actori mari jucând în astfel de
producţii. Problema e că eu nu am să cred niciodată în ceea ce fac ei
acolo. Iar ei ştiu deja lucrul ăsta, pentru că telenovelele sunt doar
un produs foarte marketabil şi foarte cerut de public. Nu-i condamn pe
cei care le consumă, sunt conştient că publicul are nevoie şi de
produse culturale făcute "la ştanţă", în serie, aici vorbim de o
poveste fără sfârşit pe care o poţi urmări pe termen lung. Şi fiecare
alege. Unii colecţionează editorialele unui tip care scrie în 24FUN,
altul vrea să vadă toate aventurile lui Spiderman şi altul vrea să-i
vadă în fiecare zi pe Don Ramon şi pe sclava Isaura. Nu cred în
telenovele pentru că nu cred nimic din ce se-ntâmplă acolo. Nu pot să
mă pierd în ficţiunea propusă de o telenovelă din cauza unor detalii
simple. Imaginea de telenovelă nu seamănă cu imaginea de film. Şi nu
zic că telenovelele ar trebui filmate în peliculă, asta ar fi chiar o
prostie, vorbim de un gen care aşa s-a împământenit şi aşa se face. Dar
imaginea de telenovelă e exact aia de la orice reportaj. Atâta vreme
cât sticla televizorului îmi transmite ceva rece şi tern, eu o să rămân
la fel de rece. Şi o să cred că acei actori, oricât de bine ar juca, se
prefac. Asta e senzaţia pe care mi-o transmite. Este acelaşi lucru ca
în cazul teatrului tv, pe vremuri. Numai că ăla avea un anumit farmec.


● Crezi că o astfel de colaborare ar putea afecta cariera unui actor dăruit ?
●
Depinde ce şi-a propus acel actor. Dar nu judec pe nimeni, pentru că
motivele pentru care actorii fac o astfel de alegere pot fi exclusiv de
ordin pecuniar. Actorii sunt la rândul lor oameni absolut obişnuiţi.
Mulţi dintre ei au copii, iar copiii trebuie îngrijiţi. Şi asta costă
bani.


● Numai că au o meserie care îi transformă, de multe ori, în idoli.
●
Uite un exemplu grăitor. Gheorghe Visu, un mare actor, joacă acum în
sezonul doi din Inimă de ţigan. Şi face rating. Problema e că înainte
să apară în telenovela asta nu mai era cunoscut decât de de o mică
parte a publicului. Nimeni nu mai ţinea minte că el a fost Pedro în
Toate pânzele sus acum 30 de ani, puţini îşi mai aminteau că a jucat
într-un film foarte mişto cu Claudiu Bleonţ acum 25 de ani, sau în alt
film senzaţional alături de Oana Pellea acum 20 de ani. Sunt lucruri
care ţin de nedreptăţile pe care teatrul le poate face, atâta vreme cât
nu apari în filme. Dacă te interesează celebritatea, teatrul e
inoperant. Lumea care vine la teatru reprezintă doar un mic segment,
chiar dacă sălile sunt pline. Televizorul înghite tot. În clipa de
faţă, Gheorghe Visu este într-un loc pe care îl merită, pentru că lumea
ştie cine este. Iar el face în acel serial un rol de compoziţie şi e
foarte convingător. Iar eu continui să nu cred în telenovele. Dar
respectul meu faţă de Gheorghe Visu ca actor e neştirbit, Visu e un om
de la care am învăţat nişte lucruri.

Romanul la care visează Piersic Jr
"Mi-e foarte greu să vorbesc neîntrebat, nu se moşteneşte nimic genetic
şi nu am darul ăsta al vorbirii", a mărturisit emoţionat Florin Piersic
Jr la evenimentul de lansare a primei sale cărţi, "Opere cumplite.
Volumul unu", organizat joi seară pe terasa Green Hours.

Tânărul regizor şi actor a ţinut să precizeze că îl deranjează sintagma
- Florin Piersic, scriitorul - pentru că nu se poate considera
scriitor.

"Mă deranjează acest lucru la fel cum nu mi se pare
potrivit să se vorbească despre această carte ca fiind primul volum din
«Opere cumplite». Probabil că nici nu va exista un volum doi. Scrisul
este complicat. Şi în acest caz funcţionez ciudat. Sunt dependent de
locul în care mă aflu şi există locuri în care pot deveni creativ.
Atunci aleargă degetele pe tastatură. Nu mă întorc să mă uit la ceea ce
scriu decât după ce am terminat. La momentul de faţă nici nu îndrăznesc
să mă gândesc la un roman, este doar un vis pe care nu am idee dacă am
să-l împlinesc, lucrez la el, dar s-ar putea să dureze ani, s-ar putea
să nu aibă nici o finalitate. Am un respect prea mare pentru breasla
asta, care m-a primit într-un fel în braţele ei, ca să nu fiu foarte
critic. Dacă o să existe un roman, va trebui să fiu foarte mulţumit de
el ca să dau un manuscris editurii."

COLABORARE PE MAIL
"Opere
cumplite. Volumul unu", editat la Humanitas, se prezintă ca o antologie
în care se regăsesc poveşti sau ficţiuni reale scrise de Florin Piersic
Jr de-a lungul timpului pentru diverse publicaţii. De asemenea, o
treime din carte este constituită dintr-o serie de materiale pe care
autorul nu a crezut că le va publica vreodată şi pe care le consideră
foarte personale. Cuvântul scris este ilustrat printr-o serie de
desene, realizate de Ioana Alexandra Diaconu, o artistă de 22 de ani,
pe care Piersic Jr a cunoscut-o pe mail, acesta fiind de altfel şi
modalitatea prin care au lucrat pentru a duce la bun sfârşit acest
proiect.

"Mi-a trimis câteva desene făcute de ea şi am fost
fermecat instantaneu. Am întrebat-o dacă nu vrea să deseneze penru
cartea mea şi în momentul în care am avut clară ordinea poveştilor din
carte i-am trimis nişte mici rezumate. Ea nu a citit cartea decât după
ce ne-am întâlnit a doua oară în viaţă faţă în faţă, la Bookfest", a
povestit Florin Piersic.

DEBUT SUB SEMNUL GRIPEI PORCINE
Autorul
a mai precizat că în prima sa carte tratează toate bolile psihice ale
societăţii contemporane: "Există câteva poveşti care sunt ancorate în
cotidianul de aici, dar nu vreau să fie o carte valabilă doar în
Bucureşti, România, cu probleme care ne dor numai pe noi şi de care se
miră ei acolo, departe. În carte sunt prezente personaje care pot fi
întâlnite în orice spaţiu geografic".

În cadrul evenimentului,
Lidia Bodea, directorul Editurii Humanitas, a povestit că a îndrăznit
să lanseze cartea în librării în absenţa autorului, un experiment de
care Piersic s-a declarat mulţumit. "Am venit înapoi din SUA cu măscuţă
la gură. Îmi era frică de gripa porcină, eram singurul om din avion
care purta aşa ceva. Am ajuns seara şi am trecut pe la librărie ca să
iau cartea pentru mama mea.

Am avut o senzaţie foarte mişto
când am luat cartea de pe raft. Din acel moment acest obiect nu mi-a
mai aparţinut. Dacă empatizaţi cu vreuna dintre poveştile din carte,
pentru mine acest volum este un pariu câştigat."

Florin Piersic Jr."Ceea ce fac eu nu e teatru experimental, e teatru. Punct"- Cu toata "povara" unui tata celebru, iubit si stimat ca actor, fiul a izbutit sa-si faca un nume aparte, sa-si construiasca o cariera solida, in aceeasi lume a teatrului -. - Asa cum se intampla cu majoritatea fiilor de ac...

Citeste tot articolul

Florin Piersic"De la o vreme, fiecare dimineata e o victorie a vietii". - Dupa 24.450 de zile de viata traita incandescent, cel mai popular actor al filmului romanesc dovedeste o forma maxima de invidiat. Secretul? Vi-l spune chiar el -. - Observam, cu placere, ca in ultimele aparitii televizate do...

Citeste tot articolul

Florin Piersic isi petrece ziua de nastere in orasul sau natal
Actorul Florin Piersic si-a aniversat cei 73 de ani pe scena orasului sau natal,

Cine-si bate joc de Florin Piersic?
http://www.7plus.ro/?arhiva=16/09/2008&id=11041

Dinastiile din cultura română
Florin Piersic jr., Ştefan Bănică jr., Oana Pellea, Tudor Chirilă, Lamia Beligan, Mihai Constantin sunt copii care au călcat pe urmele părinţilor şi le-au dus arta mai departe. „Aşchia nu sare departe de trunchi“, spune un vechi proverb românesc. Ultimii ani ne pun în faţa unei „erupţii“ de tineri artişti, urmaşi ai unor nume cu state vechi în cultură, care calcă pe urmele părinţilor: cazurile foarte cunoscute şi mediatizate ale unor Ştefan Bănică jr. sau Florin Piersic jr., dar şi perechile Amza Pellea- Oana Pellea, Iarina Demian-Tudor Chirilă, George Constantin-Mihai Constantin, Radu Beligan-Lamia Beligan, Liviu Ciulei-Thomas Ciulei, Alexa Visarion-Felix Alexa, Radu Muntean-Titus Munteanu.
[citeste]

Florin Piersic le-a înnebunit pe chinezoaice | VIDEO
Ambasadorul ţării noastre la Beijing a povestit pentru EVZ cum filmele clasice româneşti au făcut o mini-revoluţie sexuală în China lui Mao.
[citeste]

Mandinga, in duet cu Florin Piersic


Incepand de maine si pana duminica, Rin Grand Hotel va gazdui evenimentul SalsaFest, la care vor participa artisti de salsa din Romania si de peste hotare. ...
detalii

Florin Piersic jr., în război cu Sergiu Nicolaescu

Florin Piersic îşi scrie memoriile

Florin Piersic Jr arunca "Bani" moca pe Vedeta.ro


Cine s-a gandit vreodata la Andrei Gheorghe ca la un bolnav inchipuit? Probabil foarte multi! Numai ca putini sunt cei care l-au vazut vreodata vorbind despre plansele din Duke Nukem. Asa cum putini sunt cei care s-ar gandi sa faca un film despre numismatica underground cu titlul "Guru/kiddo". Ei bine, Florin Piersic Jr se pregateste sa lanseze proiectul "Bani" - un lungmetraj independent compus din 12 scurtmetraje -, pe Internet, in premiera pe Vedeta.ro.
[mai mult]

Florin Piersic Jr. a parasit-o pe Dorina Chiriac pentru cea mai buna prietena a ei ...

Florin Piersic si Emilia Popescu sunt "Straini in noapte"

Daniel, fiul "necunoscut" al lui Piersic
CLUJEANUL prezintă în premieră povestea lui Daniel, fiul lui Florin Piersic, dar mai puţin cunoscut publicului larg

Actorul Florin Piersic este pentru a doua oara bunic

Florin Piersic, din nou elev
Intamplarea a facut ca acum doi ani actorul Florin Piersic sa viziteze scoala nr. 11 din Brasov. A fost atat de impresionat de aceasta scoala incat a cerut sa redevina scolar. Dorinta i-a fost indeplinita si a fost inscris ca elev onorific in clasa a V-a A.

Acum a ajuns in clasa a VII-a, iar vizitele sale la Brasov sunt asteptate cu nerabdare de micutii sai "colegi". Situata in cartierul Florilor, scoala nr. 11 a ajuns in ultimii ani sa fie cautata de elevi nu doar din intreg Brasovul, ci si din localitati din jurul municipiului. Aceasta datorita managementului modern, care a dus la obtinerea certificatului de scoala Europeana. Totul a pornit din anul 2002, o data cu venirea directoarei Tudorita Albu. Salile de clasa au fost renovate si utilate cu mobilier nou, a fost instalata o noua centrala termica, laboratoarele inzestrate modern, sali speciale pentru desen sau religie, retea de calculatoare, sala de sport performanta, teren de fotbal cu iarba sintetica sunt cateva din ultimele realizari ale echipei manageriale. Din anul 2003 a fost implementat cu succes pentru elevii din ciclul primar invatamantul in regim prelungit, care se deruleaza intr-o cladire separata dotata cu sali de clasa, dormitoare si o microcantina.
si poate ca ar mai fi ceva de spus referitor la marele actor. Sa fie doar o intamplare ca Florin Piersic a redevenit elev la o scoala in care toate cadrele didactice sunt femei?

MARI ACTORI VAZUTI DE OCTAVIAN SAVA
Florin Piersic
Dupa un incantator spectacol cu piesa lui Eric Assou – Straini in noapte – i-am