Aderca[v=]

http://cultural.bzi.ro/viata-si-opera-lui-felix-aderca-8800

Felix Aderca – Viaţa şi opera

Felix Aderca în vremuri schimbătoare

[url=http://boris-mehr.blogspot.com/]http://boris-mehr.blogspot.com/[/url]

In anul 1933, Felix Aderca scria în revista „Vremea” despre „Hitler sau marxistul fără voie”, urmat de un articol despre Stalin, comparându-i pe acești doi dictatori și găsindu-le similitudini. Desigur, aprecierile lui Aderca au trezit reacții de indignare din partea simpatizanților URSS, evident din partea comuniștilor înainte de toate.Despre această intuiție a lui Aderca a scris Valentin Chifor în „România literară”nr.30/2008. . I.Peltz l-a evocat pe harnicul și neliniștitul Aderca, secretar al „Biletelor de papagal”, revista condusă de Arghezi, participant la cenaclul „Sburătorul” al lui E.Lovinescu, colaborator la aproape toate publicațiile de cultură din România, poet, romancier, eseist, dramaturg, publicist. La vârsta de 19 de ani, debuta ca poet cu „Motive și simfonii”, apoi publică „Stihuri”, la Editura Benvenisti, din Craiova. A mai publicat două plachete, dar ecoul la critică a fost minor. In anul 1921, publică volumul de nuvele„Domnișoara din strada Neptun”(Ed. Socec), o carte de succes, romanul „Țapul” ( Ed. Cartea Românească), alte volume de proză, publicistică , dramaturgie, „ ”Zburătorul” ( 1925), romanul „Omul descompus”, volumul de nuvele „Femeia cu carnea albă”, romanul „Aventurile d-lui Ionel Lăcustă Termidor” (1932), roman apreciat în mod deosebit și de istoricii literari, a tradus din autori vest-europeni. Aderca este autorul a două monografii interesante – „Petru cel Mare”, „Cristofor Columb”.Scriitorul s-a născut la 13 martie 1891, în comuna Puiești, județul Vaslui, avea numele de Froim Zeilic Adercu, a fost autodidact, pleacă pentru o vreme la Paris, revine la Craiova. Mai amintim romanele „ 1916” , „Orașele scufundate”( SF), „Revolte”, note de călătorie, „Maxime și minime”, ș.a. Despre Aderca au scris în ultimele decenii Crohmălniceanu, Henri Zalis, Ovidiu Morar, Mihai Mîndra, acesta din urmă, cadru universitar la București, expunând modernismul lui F.Aderca, dar și oscilațiile sale între evreu –neevreu. Marcel Aderca.,fiul scriitorului a publicat la Ed. Hasefer volumul „ F.Aderca și problema evreiască”. Volumul se deschide cu un motto goethean – „ Zwei Seelen wohnen, ah, in meiner Brust” ( Două suflete sălășuiesc în pieptul meu). Aderca a trecut prin aceleași „furci caudine„ , în privința identității, ca și Sebastian, dar el a combătut deschis antisemitismul, având și norocul de a nu fi influențat de un Nae Ionescu. Ov.S.Crohmălniceanu a apreciat „Biblicele” lui Aderca , poeme de inspirație iudaică, pornind de la Adam, cu dublul înțeles de om și pământ, și ajungând la „Cântarea Cântărilor”, „Cartea lui Ruth”, ș.a. Ovidiu Morar, în volumul „ Scriitori evrei din România”( Ideea Europeană -2006), îi rezervă circa 20 de pagini, considerându-l „una dintre cele mai importante personalități ale epocii interbelice”.In „Istoria condensată a literaturii române 18oo-2000”
( Editura Bibliotheca – 2005, vol.I) , H.Zalis îl numește „revoltatul Aderca”. G.Călinescu , în Istoria sa scrie despre Aderca, „umorist impenetrabil, plin de sarcasm... umanitar, internaționalist,.. Emoția este înlocuită cu senzația ... senzual și tendențios ...bizarerie ... pagini fabuloase în „Orașe scufundate” ... umor englezesc, fără cute...poezii „venerice” ... a intuit înaintea lui Ion Barbu o poezie panteistică, rece, carbonică”. Stilul lui Călinescu , contradictoriu, derutant, atractiv, nu este clar „umorul impenetrabil”, care nu pare a fi umor. Dar Zeus are mereu dreptate. Sub îngrijirea lui H.Zalis, a apărut la Editura Hasefer, în 2003, volumul „Mărturia unei generații”, unde găsim dialogurile și evocările despre Arghezi, Ion Barbu, Blaga, Eftimiu, Farago, Galaction, Goga (!), Lovinescu, Camil Petrescu, Rebreanu, Sadoveanu, Dida Solomon Ion Vinea, mulți alții, nume mari. Este o carte exemplară pentru oricare reporter literar. După 1944, Aderca a fost marginalizat și sub aspect social ( funcționar in diverse locuri) și politic și literar. Comuniștii nu i-au iertat comparația dintre Stalin și Hitler, spiritul de frondă, lipsa de „loialitate” față de stânga, de care nici nu se simțea foarte legat, deși credea în democrația socială. Timpul a trecut peste acest scriitor inegal, dar extrem de activ, dăruit cu multe calități, cu talent literar indiscutabil.


Boris Marian

Felix Aderca-
Fericirile sînt întotdeauna mărunte şi costisitoare. Numai nenorocirile sînt gratuite şi imense.