Zamfir[v=]

Ce fericit era Zamfir cu Noelle!
În plin proces de divorţ, Marie Noelle, soţia naistului Gheorghe Zamfir, pare să regrete [...]

Anul viitor, Gheorghe Zamfir face două nunţi

Gheorghe Zamfir, "cel mai groaznic om din lume!"
Sarah avea 12 ani cand mama sa, Marie Noelle, acum in varsta de 62 de ani, s-a maritat in Franta cu Zamfir, in 1994. "A inselat-o pe mama, a lasat-o singura in nenumarate randuri, a batut-o si s-a folosit de banii ei. Mi-am dat seama ca era cel mai groaznic om din lume", sustine Sarah Stajic,

Gheorghe Zamfir divorţează pentru cea care i-a furat 22.000 euro


Deşi a rămas mai puţin de un an pînă cînd va deveni septuagenar, maestrul Gheorghe Zamfir nu pare... citeşte mai mult

La multi ani! Gheorghe Zamfir
Este un naist virtuoz si compozitor de marca, fiind supranumit Regele naiului. Prin arta sa, Zamfir a introdus naiul in toate stilurile si genurile muzicale. Talentatul interpret a publicat si versuri, eseuri, precum si o carte autobiografica si a expus picturi proprii in tara si in strainatate.

VIDEO „Gulagul“ lui Gheorghe Zamfir„Adevărul“: Este un paradox: aţi fost admirat pe scenele lumii, aici vă simţiţi străin...

Gheorghe Zamfir: Nu mă simt străin,
pentru că am pământul, pădurea, cerul, acest anturaj divin care mă
inspiră. Mă simt persona non grata. Mă simt hulit şi ponegrit şi, mai
ales, taxat politic. Am bătut la uşile tuturor miniştrilor Culturii.
Andrei Pleşu a refuzat să mă primească. Ion Caramitru a fost de acord
să facem o orchestră naţională de folclor, dar a fost stopat de
superiori.

La prima întâlnire, Răzvan Teodorescu mi-a spus că va forma, „o
orchestră de şoc, care să pulverizeze tot“, cum făcuse muzica mea în
anii ‘70. La a doua întrevedere, întors de la Bruxelles cu Iliescu şi
Năstase, mi-a zis că sunt probleme. N-a făcut nimic pentru că el este
un sclav al lui Iliescu. Adrian Iorgulescu m-a ţinut o oră şi jumătate
în picioare, apoi a trimis secretara să anunţe că nu mă poate primi.

Când am candidat la prezidenţiale în 2004, n-a fost un moft: am vrut să
ştiu care sunt realii mei duşmani şi ei au început să apară: Adrian
Păunescu, cel care m-a insultat prin telefon în faţa telespectatorilor;
Ion Iliescu, cel care m-a terminat ca artist, interzicându-mi toate
activităţile majore. A făcut-o diplomatic, punându-se împotriva
plecării mele la Olimpiada de la Atena, şi prin campania de
dezinformare în care este cel mai mare specialist.

Nu credeţi că şi implicarea în politică v-a afectat?

Eu nu am fost membrul niciunui partid. Oamenii sunt convinşi că am fost
membru PRM. Eu i-am spus lui Vadim: „Mă angajez împreună cu tine din
spirit patriotic şi din calitatea mea de credincios ortodox“. Aceste
două motive m-au făcut să fiu alături de el.

Problemele dumneavoastră au început cu datoriile către fiscul francez!

Fiscul francez este dator la mine şi ar trebui să-şi ceară scuze! Eu
mi-am plătit datoriile către stat în Canada, unde eram rezident
principal. Când am revenit în Franţa, mi-au zis: „Trebuie să plăteşti
aici“. Şi în ‘89 m-am trezit cu penalizări exorbitante.

Muzica mea se cântă de peste 150.000 de ori pe zi. Din drepturile
conexe ar trebui să iau 30.000 dolari pe zi. Ori eu nu iau nimic. Pierd
anual, din drepturi de autor, între 1 şi 3 milioane de dolari.
Drepturile ce mi se cuvin se varsă la SASEM (Uniunea Compozitorilor
din Franţa, n.r.) şi sunt confiscate de către fisc. Mi-au luat până şi
pensia, ceea ce e ilegal.

De ce aţi părăsit România, în culmea succesului, în 1982?

Eram cel mai cunoscut român de pe planetă, iar Ceauşescu voia Premiul
Nobel pentru pace. De gelozie, m-a băgat pe lista transcendentalilor.
Dacă nu plecam, eram lichidat. A şi încercat să o facă cu o maşină de
ambasadă, la Paris. Finul meu, pictorul Andrei Sorel, e martor, el m-a
tras din faţa maşinii. După incident, coboram cu un cuţit de bucătărie,
în caz de atac, să mă apăr. Am fost urmărit în lacrimi, în gânduri, în
coşmaruri.

Iniţial, ministrul Turismului v-a propus să realizaţi imnul turistic al României. De ce nu aţi mai fost chemat?

Nu depinde de doamna Udrea! Depinde de preşedinte, care depinde de
superiorii lui din cercuri oculte! Am lăsat un memoriu preşedintelui
Băsescu şi nu am primit răspuns. Nu au nevoie de Zamfir! Au nevoie de
pipiţe de 16 ani pe patine cu rotile care să se învârtă pe muzica
semnată de aşa-zisul compozitor „MeMe“ (Marius Moga, n.r.). Le-am zis:
hai să colaborez cu el, eu intervin pe partea de folclor! Nu mi s-a
răspuns!

Mi s-a reproşat că am cerut 10.000 de euro pentru acel imn. Fals! Am
cerut banii pentru concertul de după lansarea imnului. Jumătate din
bani erau pentru oamenii din orchestră. Ce-am păţit în ţara mea e de
nedescris! Constrâns, urmărit, umilit, am trăit în gulag! Anul trecut
mi-am cerut dosarele de la CNSAS.

Ce aţi descoperit?

În ’68 a început urmărirea mea. Eram numit „Zoro“. În 1978 mi-au
schimbat numele în „Zazu“. Toate convorbirile mele erau înregistrate.
Era să fiu asasinat de două ori. Ceauşescu l-a trimis pe Nicuşor în ’84
şi ’86 să mă aducă înapoi în ţară. Că să vin, că nu mi se întâmplă
nimic, c-o să mă pună nu ştiu ce…

Nicu Ceauşescu personal v-a cerut să reveniţi în ţară?

Da, bineînţeles. Am mers cu tata, care întâmplător era cu mine, la
Ambasada României la Paris. După ce am vorbit cu Nicu, tata mi-a zis:
„Eu care-l cunosc pe Nicu Ceauşescu, că am fost primul amant al mă-sii,
o să te termine“!

Cum adică, „primul amant al mă-sii“?

Tata era frumos ca un star de cinema. Tatăl meu a fost prietenul Elenei
Ceauşescu, primul iubit al ei, cel care a deflorat-o. Tatăl meu şi
Elena se ştiau de la hore. Între Vişina - satul unde s-a născut el - şi
Petreşti, unde s-a născut ea, sunt opt kilometri. Elena a venit să-l
caute la Bucureşti, că era moartă după tata, care se angajase chelner
la un restaurant unde cânta Fănică Luca, cel care m-a iniţiat pe mine
în muzică.

Tata a respins-o. Ea, de durere, s-a dus în cercurile comuniştilor, l-a
cunoscut pe Nicolae Ceauşescu, s-a înscris în partid şi de acolo a
început toată istoria ei.

Prigoana împotriva dumneavoastră a a venit şi dintr-o frustrare personală a Elenei Ceauşescu?

Da. Prigoana a venit şi din nemulţumirea ei.

Carieră

A compus peste 300 de lucrări şi peste 200 de albume. A avut concerte
în SUA (la Carnegie Hall, şi Kennedy Center), Australia, Noua Zeelandă,
fosta URSS, Japonia, Canada, Africa de Sud, Scandinavia, Belgia,
Franţa, Elveţia, Austria, China. Single-urile „Eté d’amour“ şi
„Păstorul Singuratic“ sunt printre cele mai apreciate hituri. A semnat
muzica filmelor „A fost odată în America“ şi „Kill Bill“. Este primul
muzician care a cântat la Misa privată a Papei Ioan Paul al II-lea.

Dezamăgirile unui mare artist

„Academia Malmö din Suedia a făcut un studiu timp de 20 de ani, «cel
mai cunoscut şi cel mai iubit artist în muzică» şi în 2007 l-a
publicat. Am ieşit pe locul întâi, cu 1,5 miliarde de voturi, Wagner pe
locul doi, Beethoven pe trei.

Într-un clasament în România, am fost pe locul o sută douăzeci şi ceva.
Dacă mă numeam Thompson, Bergovici, sau Hans Berger, ce făceau
americanii, scandinavii, francezii cu el? Dacă unul de-ai lor vindea
peste 500 de milioane de discuri în întreaga lume, cum am făcut eu?
Mi-a dat mie România altceva decât bube în cap, sânge şi răni pe corp?
Mi-a oferit un loc unde să pot crea?

Mi-a oferit un apartament de 68 de metri pătraţi la etajul şase, fără
parchet, cu vasele de toaletă sparte, plin de şobolani. Lucrurile mele
zac în nişte magazii insalubre oferite de Ţiriac, de şase ani. Două
piane sunt la Târgovişte, după ce le-am mutat la şcoli, la prieteni.

La un concert la Tel Aviv a venit o bătrână adusă de fiica ei şi mi-a
sărutat mâna. „Nu am mai trăit aşa ceva. Cine te-a adus pe planeta
asta? Tot timpul concertului am plâns, era să fac infarct“, mi-a zis.
Iar aici mi se închid porţile.

Anul trecut, la Summitul NATO, ziariştii americani au cerut: „Aduceţi-l
pe Zamfir!“. Recitalul meu a fost transmis la CNN. Politicienii români
nu m-au chemat, au chemat-o pe Loredana şi pe un alt artist, unul
„berger“ nu mai ştiu cum. La Festivalul Enescu sunt invitate să cânte
cvintete şi cvartete de elevi ai şcolilor de muzică, Zamfir nu!

Niciun ministru nu a venit să-mi propună un post de consilier la
Cultură sau, să zicem, la Agricultură! Am unghiile pline de pământ,
uitaţi! Am plivit, am dat cu sapa, ca să-mi fac o căsuţă la mine la
Găeşti. În Franţa aveam utilaje agricole, aveam tractorul meu cu care
mergeam în pădure şi tăiam lemne! Îngrijeam de vaci, de oi, gâşte,
găini! Aveam ferma mea de 12 hectare, lângă Fontainbleau... S-a ales
praful!

De la Conservator am fost dat afară ca să fie angajată Dalila
Cernătescu, o persoană lugubră şi sinistră care şi-a dat doctoratul în
teorie şi predă naiul cu un instrument peruvian. Este de neimaginat!

Gheorghe Zamfir:
“Ador basmele, imi place sa inventez si sa creez!”
Maestrul Gheorghe Zamfir, supranumit “Regele Naiului”, a concertat recent pe scena

Anotimpurile" lui Vivaldi rasar din naiul lui Gheorghe Zamfir

Gheorghe Zamfir – geniul muzical de renume mondial

Preşedintele american George Bush: “România este Gheorghe Zamfir, cel mai mare artist român şi mondial pe care numai Dumnezeu putea să-l coboare pe Pământ. A vândut mai multe CD-uri decât Elvis Presley. Este un mit şi o legendă vie.”Articolul integral...

“Astăzi e ziua ta...”: Gheorghe Zamfir


“Cel mai mare artist român... un artist de talia sa nu poate fi coborît decît de la Dumnezeu”, l-a descris preşe­dintele George W. Bush jurnaliştilor americani. Maestrul Gheorghe Zamfir, cel carea vîndut mai multe discuri decît Elvis Presley, a împlinit ieri 67 de ani.

Gheorghe Zamfir a fost botezat ZAZU de catre Securitate

În preajma naistului Gheorghe Zamfir, Securitatea a plasat o armata de agenti acoperiti. Omului aplaudat de o întreaga planeta i..

Gheorghe Zamfir

http://www.daciajurnal.ro/index.php?pag=continuare&cheie=1833&dom=9&num=61&poza=101

Gheorghe Zamfir (n. 6 aprilie 1941, Găeşti, judeţul Dâmboviţa) este un artist român, muzician şi virtuoz al naiului, supranumit Regele Naiului. Exprimându-se artistic printr-un instrument aproape uitat (naiul, numit şi fluierul lui Pan), reuşeşte să cucerească aplauzele întregii planete. ...
Modifică forma, construcţia şi tehnica naiului, lărgindu-i considerabil paleta de interpretare. Introduce naiul în toate stilurile şi genurile muzicale, revoluţionând sunetul la scară universală şi aducând naiul în atenţia publicului modern. Pe lângă prestigioasa carieră de muzician, se manifestă ca artist şi în domeniul literar şi al artelor plastice, publicând versuri, eseuri şi o carte autobiografică, şi expunând picturi proprii în ţară şi în străinătate.

Biografie

Se naşte la Găeşti, pe 6 aprilie 1941. Se căsătoreşte în 1970 cu Marie Noëlle. Are doi copii, Samuel şi Sarah.

Educaţie

Manifestă înclinaţii muzicale din copilărie, când este atras de muzica lăutarilor, una din dorinţele sale cele mai arzătoare fiind să cânte la acordeon cu taraful de ţigani. În 1955, la vârsta de 14 ani, tatăl său îl înscrie la Şcoala de muzică nr. 1 din Bucureşti (astăzi Liceul de Muzică Dinu Lipatti), cu intenţia de a studia acordeonul, dar este acceptat la clasa de nai a profesorului Fănică Luca, unde demonstrează o abilitate extraordinară pentru acest instrument. Iată cum evocă Gheorghe Zamfir întâlnirea sa cu Fănică Luca:

Asta se întâmpla prin 1950, când am fost acceptat la Şcoala Specială de Muzică numărul 1 din Bucureşti. Aveam 14 ani. Am reuşit la examen, în comisia care alegea elevii după conformaţia fizică. Aceşti profesori, din comisie, erau vreo 14-15. Eu venisem de la ţară, habar n-aveam cine e Fănică Luca.

Văzând că am configuraţia pentru acest instrument, Fănică Luca mi-a zis să încerc să cânt la nai. Eu i-am zis că refuz şi am plecat din clasă. Tata m-a împins din nou, mi-a dat şi două palme, şi aşa am rămas cu titlu de încercare la nai, pentru două luni, dacă nu-mi convine, pot să plec, ceea ce s-a şi întâmplat. După două luni, din cauza efortului fizic am părăsit naiul. M-am dus la clasa de contrabas.

M-a căutat Fănică Luca, la câteva zile, prin şcoală, mi-a dat câteva palme şi m-a întors la clasă. Mi-a zis: «Cu trei melodii am cucerit Globul Pământesc. Tu ai să-l cucereşti mai mult ca mine. Nu-ţi dai seama că ai talent?». Şi am rămas la clasă.

În 1961, după bacalaureat, se înscrie la Conservatorul de Muzică Ciprian Porumbescu din Bucureşti, pe care îl absolvă cu o dublă specializare, în Pedagogie (1966) şi în Dirijorat pentru cor şi orchestră (1968). Pe 24 martie 2005 îşi susţine doctoratul, obţinând calificativul summa cum laude pentru teza intitulată Naiul - geneză, evoluţie şi semnificaţie, coordonată de profesorul universitar Gheorghe Oprea.

Cariera artistică muzicală

În 1959 obţine Premiul I şi titlul de laureat pe ţară, şi înregistrează primele compoziţii proprii în stil folcloric, cu Orchestra Populară a Radiodifuziunii. Devine cunoscut publicului larg după ce este descoperit de etnomuzicologul elveţian Marcel Cellier, care studia muzica populară românească în anii '60. Gheorghe Zamfir aduce schimbări inovatoare naiului tradiţional românesc de 20 de tuburi, înlocuindu-l cu noi variante conţinând succesiv 22, 25, 28 şi 30 de tuburi, pentru lărgirea domeniului tonal, obţinând câte nouă tonuri pentru fiecare tub, prin modificarea ambuşurei. În acest fel devine posibilă interpretarea melancolică la nai a doinelor, cântecelor de leagăn, bocetelor şi chiar a unor inflexiuni ale vocii umane. Îşi asamblează singur naiurile, din lemn de bambus, şi le acordează cu ajutorul unei mici cantităţi de miere de albine introdusă în tuburi.
Ca student, în perioada 1961-1966 călătoreşte în multe ţări europene şi câştigă Locul I în numeroase competiţii internaţionale. În perioada 1966–1969 este dirijor al Ansamblului folcloric Ciocârlia din Bucureşti. În 1966 scoate primul său disc cu casa de discuri Electrecord, care cuprinde compoziţii ale sale în cel mai autentic spirit popular, printre care şi faimoasele sale piese: Doina de Jale şi Doina ca de la Vişina. În 1968 scoate cel de al doilea disc cu Electrecord. În 1969 pleacă prin demisie de la Ansamblul folcloric Ciocârlia.
În perioada 1968-1970 întreprinde primele turnee în Germania de Vest, Elveţia, URSS, China, unde obţine un succes impresionant. În 1970 înfiinţează propriul său Taraf concertistic, cu care susţine, în 1971, 45 de reprezentaţii la teatrul de la Gaîté – Montparnasse din Paris, folosind pentru prima oară cele patru naiuri (soprano, alto, tenor şi bas) create de el însuşi în 1968. Reprezentaţiile se bucură de un succes fulminant. Va concerta apoi peste tot în lume, elogiile fiind unanime, din Europa, America de Sud, Canada şi SUA, până în Australia, Japonia şi Africa de Sud. Este invitat să susţină concerte, în diferite ocazii, de nenumăraţi şefi de state şi personalităţi, printre care împărăteasa Japoniei, preşedintele Columbiei şi Papa Ioan Paul al II-lea. Primeşte nenumărate premii şi distincţii. În 1972 creează stilul Nai - Orgă, introducând repertorii noi şi lărgind considerabil paleta expresivă de interpretare a naiului. În 1974 compune Misa pentru Pace, pentru nai, cor, orgă şi orchestră, pe care o înregistrează la Bucureşti cu Orchestra Naţională Radio şi Corul Madrigal condus de Marin Constantin, sub bagheta dirijorului Paul Popescu.
Single-ul său Eté d’amour devine unul din hiturile cele mai apreciate ale anului 1976. Urmează Păstorul Singuratic, al doilea hit european al său, la care colaborează cu compozitorul şi dirijorul german James Last, pe care îl cunoaşte într-unul din turneele sale. Ambele cântece anunţă venirea unui sunet nemaiîntâlnit până atunci, care îi atrage recunoaşterea internaţională. Urmează concerte în SUA, la Carnegie Hall, New York (1981) şi Kennedy Center, Australia, Noua Zeelandă, Japonia, Canada, Africa de Sud, Scandinavia, Belgia, Franţa, Elveţia, Austria. În 1981 îşi lansează discurile pe piaţa americană.
În 1982 compune prima Rapsodie şi primul Concert pentru nai şi orchestră, pe care le înregistrează pentru Phillips cu Filarmonica din Monte Carlo, sub bagheta lui Lawrence Foster .

În 1984 compune primul Cvintet pentru nai şi cvartet de coarde, numit Cvintetul Plopilor, pe care îl cântă împreună cu Cvartetul Oxford din Toronto, în transmisie directă la Radio. Compune numeroase lucrări camerale, pe care le execută cu celebrul Cvartet Enescu, în Franţa şi Germania.
În 1986 înregistrează primul disc cu repertoriu baroc, din care amintim Dublul Concert în re minor pentru vioară şi oboi de Johann Sebastian Bach, cu British Chamber Orchestra.
Între 1988-1990 este primit de trei ori la Vatican. Este primul muzician care a cântat în timpul Misei private a Papei Ioan Paul al II-lea. După moartea Sanctităţii Sale, creează special pentru comemorarea Sa Conceptul muzical Totus Tuus, un set de piese pentru nai, orgă şi grup vocal bărbătesc.
În domeniul cinematografiei, participă la compunerea coloanei sonore a unor filme celebre, printre care Once upon a time in America, al regretatului regizor Sergio Leone, Karate Kid sau, mai nou, Kill Bill.
În 1990, după Revoluţie, se reîntoarce în ţară. Îşi continuă seria de concerte şi turnee în Franţa, Elveţiaşi mai ales Turcia, unde este declarat cel mai popular compozitor şi artist al secolului XX. Susţine concerte la pupitrul Orchestrei Naţionale de Folclor, reînfiinţată în luna decembrie 2006 (relansarea oficială a orchestrei are loc în luna mai 2007). În decursul unei cariere muzicale care depăşeşte 50 de ani, Gheorghe Zamfir creează peste 300 de lucrări în stil folcloric, cameral, coral, vocal, instrumental şi simfonic. Repertoriul său cuprinde compozitori de la perioada barocă şi clasică precum Wolfgang Amadeus Mozart, Johann Sebastian Bach, Corelli, Vivaldi, până la contemporani ca John Lennon, Paul McCartney, Billy Joel sau Elton John.
Gheorghe Zamfir este câştigătorul a 120 de discuri de aur şi platină, şi are peste 120 de milioane de albume vândute. Este singurul artist european care a câştigat două discuri de aur în SUA şi singurul artist român care a câştigat un disc de aur în Ungaria.

Cariera artistică para-muzicală

Artist polivalent, Gheorghe Zamfir manifestă preocupări artistice şi în afara sferei muzicale, care l-a consacrat. În domeniul literaturii, Gheorghe Zamfir scrie:

* lucrări de specialitate:
o Traitė Du Naï Roumain: méthode de flûte de Pan (Paris: Chappell S.A., 1975)
o Naiul - geneză, evoluţie şi semnificaţie (teza cu care îşi susţine doctoratul, în 2005)

* literatură beletristică (3 volume de versuri, 2 volume de eseuri şi o carte autobiografică):
o Binecuvântare şi blestem, carte autobiografică, Editura Mirador, Arad, 2000
o În inima întristată a barocului, versuri, Editura Junimea, Iaşi, 2002

În domeniul artelor plastice, Gheorghe Zamfir se exprimă în pictură, având la activ 4 expoziţii de pictură în ţară şi în străinătate.

Activitate didactică

În perioada 2001-2005, activează ca profesor asociat la Facultatea de Interpretare Muzicală din cadrul Universitatăţii de Muzică din Bucureşti, unde, prin eforturile sale, în anul 2001 se înfiinţează prima catedră de nai din lume. Este înlăturat de la catedră în toamna anului 2005, nemaifiind votat de Consiliul Facultăţii de Interpretare Muzicală. Ulterior, predă cursuri de nai la Universitatea Valahia din Târgovişte.

Activitate politică

Întors în ţară după Revoluţie, Gheorghe Zamfir devine, pentru scurt timp, membru al Partidului România Mare, condus de Corneliu Vadim Tudor. Revista România Mare îi atribuie afirmaţii antisemite, din cauza cărora, în 2002, nu i se permite să concerteze în Israel, fiind oprit la aeroport şi obligat să se înapoieze la Bucureşti. Am căzut într-o capcană, declară în 2003 Maestrul, într-o conferinţă de presă la Tel Aviv, afirmând că afirmaţiile din revistă nu îi aparţin şi argumentând că nu este antisemit. Ziarul Yediot Aharonot scrie că, din cauza a trei luni nefericite, nu se poate şterge cariera de 48 de ani a unui artist care este considerat printre primii zece muzicieni din lume. Mai târziu, Gheorghe Zamfir descrie astfel această experienţă politică: Am fost atras în curse politice de oameni care s-au folosit de mitul şi de numele meu. M-au terfelit, după care m-au părăsit şi m-au uitat. Sunt foarte trist şi dezamăgit de tot ceea ce mi s-a întâmplat. Ulterior, retras din politică, precizează: Am uitat de politică. Mi-au rămas muzica, naiul, studenţii. Am multe de spus în compoziţie şi în dirijorat.. Retragerea din politică este însă temporară: în toamna anului 2004, Gheorghe Zamfir devine membru al Partidului Democrat.

Premii şi distincţii primite

De-a lungul întregii cariere, Gheorghe Zamfir primeşte numeroase premii, distincţii şi medalii, printre care:

* Medalia Vaticanului
* Ordinul Meritul Cultural al Franţei
* Titlul de Ofiţer şi Cavaler al Franţei, Belgiei şi Luxemburgului
* Ordinul Comandorului în Columbia
* Diploma Universităţii Don Bosco din Roma, de două ori
* Medalia de aur a Asociaţiei din cadrul Academiei de Artă, Ştiinţe şi Litere a Franţei, de două ori
* Premiul Academiei Charles Cros
* Premiul Ţitera de aur în Franţa
* Premiul Săgetătorul de Aur, în Italia

Gheorghe Zamfir: Rugăciune în nai

"Gheorghe Zamfir din România, un vrăjitor al naiului...", aşa se vorbea despre marele muzician în anul 1973.

La vârsta de 4 ani, Gheorghe Zamfir şi-a descoperit pasiunea pentru muzică. A fost fascinat de un grup de muzicanţi orbi, care cântau la diferite instrumente. L-a atras acordeonul şi din acel moment a dorit să înveţe să cânte. La 14 ani l-a cunoscut pe cel care l-a iniţiat în tainele naiului: Fănică Luca, deschizătorul de drumuri. Dascălul său l-a învăţat să iubească instrumentul ce avea să-i aducă faima mondială. Gheorghe Zamfir a înregistrat 55 de discuri şi a vândut peste 200 de milioane.

În 1972 a creat stilul nai – orgă, introducând repertorii noi şi lărgind considerabil paleta de expresii de interpretare a naiului. În anul 1980 a descoperit rugăciunea în nai prin doine şi a primit de-a lungul carierei sale peste 120 de discuri de aur şi de platină. Muzica lui a ajuns o emblemă. În Canada, America, Franţa, Japonia, muzica lui Zamfir răsuna peste tot: pe stradă, la metrou, în magazine. A trăit durerea exilului după ce a căzut în dizgraţia familiei Ceauşescu, dar a luat cu el tot ce i-a fost mai drag. Prin nai a dus peste hotare doinele, horele şi bocetele strămoşeşti.

Elevul maestrului Gheorghe Zamfir - prizonier al naiului

Gheorghe Zamfir, “Doctor Honoris Causa”
CR
Senatul Universitatii de Stat ‘Constantin Brancusi’ din Targu-Jiu a conferit, vineri, artistului Gheorghe Zamfir inaltul titlu de ‘Doctor Honoris Causa’ pentru merite deosebite pe taramul artei, atat pe plan intern, cat si international. Intr-o conferinta sustinuta dupa-amiaza, rectorul Universitatii ‘Constantin Brancusi’, prof. univ. dr. Adrian Gorun, aprecia ca acordarea inaltului titlu academic ,’pe merit’, maestrului Gheorghe Zamfir este de maxima importanta pentru institutia gorjeana, ‘comparativ

Concert extraordinar Gheorghe Zamfir la Sala Palatului

Razboiul naiului, la festival si in culise Gheorghe Zamfir nu a fost invitat la singurul eveniment de gen din tara.