DESCOPERIRI

Rezumarea primului mesaj :

A fost descoperit un mecanism cheie implicat în durerile cronice

O echipă de cercetători canadieni a descoperit o proteină care joacă un
rol major în durerile cronice ca urmare a unor leziuni ale nervilor,
accidentale sau legate de diverse boli precum diabetul sau cancerul,
potrivit ultimului număr al revistei Nature, relatează AFP. Această
descoperire deschide calea dezvoltării unor noi tehnici de
diagnosticare şi unor tratamente eficiente pentru această formă cronică
de durere neurologică ("durere neuropatică"), pe care medicamente
precum morfina nu reuşesc să o aline. Oamenii de ştiinţă ştiau deja că
acest proces dureros la nivelul nervilor periferici trecea prin
activarea celulelor, desemnată sub numele de microglie, însă nu aveau
idee cum comunică aceste celule cu neuronii. Cercetătorii conduşi de
Yves De Koninck de la Universitatea Laval din Quebec au arătat că
aceste celule microgriale, odată activate, secretă apoi o proteină,
numită BDNF, care alterează proprietăţile neuronilor durerii din măduva
spinării. Injectarea acestei proteine BDNF în măduva spinării unor
şoareci normali a declanşat o "alodinie", durere provocată de un stimul
care nu provoacă în mod normal durere, de exemplu, o mângâiere.
Cercetătorii au încercat apoi să blocheze sau să intercepteze proteina
BDNF, expediată prin microglie nervilor afectaţi, şi au reuşit să
suprime acest exces de sensibilitate dureroasă. Zece milioane de
canadieni de toate vârstele vor fi afectaţi în cursul vieţii lor, în
grade variabile, de o boală, afecţiune sau leziune a creierului,
măduvei spinării sau sistemului nervos, potrivit Fundaţiei NeuroScience
Canada.


http://www.jurnalulbtd.ro/afarticol.php?nrarticol=35&id=745

Cancerul globulelor albe, invins

Bolnavii cu limfom Hodgkin, o forma de cancer agresiva, au sansa unui tratament modern. Studiile straine au aratat ca pacientilor li se prelungeste durata de supravietuire intre cinci si sapte ani. Tratamentul este unul tinta prin anticorpii care lupta impotriva cancerului.


Anual, peste 1.300 de romani sunt diagnosticati cu limfomul Hodgkin. Aceasta forma de cancer se numara printre primele 10 boli din lume. Prof. dr. Anca Lupu, seful Clinicii de Hematologie de la Spitalul Coltea, a afirmat ca aceasta teribila boala este mai frecventa dupa 60 de ani. Nu doar persoanele in varsta sunt afectate. "Limfomul Hodgkin poate aparea si la grupa de varsta 20-40 de ani. Astfel, maladia se incadreaza intre primele patru afectiuni maligne din lume. La varste tinere este foarte agresiva", a precizat prof. dr. Anca Lupu. In Romania, incidenta era de 5,1 la suta de mii de locuitori in 2002. Pe plan mondial, limfomul Hodgkin afecteaza un milion de oameni, aproximativ 45% din pacienti au forma indolenta a acestei boli, care, desi progreseaza incet, este incurabila. "Limfomul este cancerul tesuturilor limfatice, care reprezinta cea mai importanta parte a sistemului imunitar. Acesta este format din diferite tipuri de celule, care lupta impotriva infectiilor. Cel mai adesea, aceste celule se gasesc reunite in ganglionii limfatici", a explicat prof. dr. Anca Lupu. Exista doua tipuri de limfomi: Hodgkin si non-Hodgkin. Limfomul non-Hodgkin poate fi clasificat in indolent si agresiv. Cel indolent reprezinta 20-30% din cazuri si supravietuirea este intre 8 si 12 ani, nefiind vindecabil. Boala este asimptomatica, consta in marirea ganglionilor, a splinei, a ficatului, pot aparea dureri osoase si abdominale. Cel agresiv este mult mai raspandit- 70-80% din cazuri evolueaza rapid, iar fara tratament decesul poate interveni intr-un an de la depistarea bolii. Limfomul incepe sa se dezvolte la nivelul globulelor albe, numite limfocite. Din motive incomplet cunoscute, globulele albe incep sa se multiplice anormal. Aceste globule albe anormale se colecteaza la nivelul ganglionilor limfatici, unde continua sa se multiplice, si apare astfel o formatiune tumorala.

Descoperiri revoluţionare în tratarea cancerului de sân

http://www.cadranpolitic.ro/view_article.asp?item=1114&title=Descoperiri_revoluţionare_în_tratarea_cancerului_de_sân


Peste 260.000 de femei vor fi diagnosticate anul acesta cu o formă de cancer de sân. O veste teribilă. Însă, datorită cercetărilor clinice şi a posibilităţii de descoperire din faze incipiente, rata de supravieţuire este mai mare ca niciodată.

Între 1990 şi 2002 numărul de morţi cauzate de cancerul de sân a scăzut cu 2,3% pe an. Astăzi aproape 98% din femeile care suferă de o formă incipientă de cancer de sân trăiesc încă cel puţin 5 ani. Multe au vieţi lungi şi complete.
Aceste câştiguri medicale se datorează în parte noilor medicamente, multe din ele lansate în ultimele câteva decenii. Între ele se numără clasa taxanelor, un medicament numit Herceptin care se concentrează asupra unui receptor specific evidenţiat de unele tipuri de cancer de sân, şi terapiile avansate cu hormoni. Alte terapii inovatoare au fost aprobate, între care una care taie influxul de sânge către tumoră, numită Anti-VEGF, şi, mai recent, un medicament cu acumulare specifică în ţesutul tumoral, numit Tykerb.
Aceste progrese ar trebui să continue în viitor. Peste 500 de compuşi sunt testaţi clinic în prezent, pentru toate tipurile de cancer, de patru ori mai mulţi decât pentru orice alt tip de boală. Pacienţii cu cancer de colon trăiesc şi ei mai mult acum, în parte datorită exploziei de noi medicamente din ultimii ani; cele mai noi dintre ele sunt Anti-VEGF şi Erbitux. În 2004, numărul total de morţi cauzate de cancer a scăzut cu peste 3.000, după ani şi ani de creştere, ceea ce demonstrează o schimbare în bine.
Deşi tendinţele pozitive recente în domeniu nu pot fi puse doar pe seama noilor medicamente, este neîndoielnic faptul că medicamentele mai eficiente şi mai puţin toxice au un impact real.

O luptă în singurătate împotriva cancerului?

Şi totuşi aceste îmbunătăţiri nu sunt realizate în întreaga lume. Europa ar trebui să ia parte la aceste progrese împotriva cancerului, însă au fost ridicate bariere birocratice, menite să diminueze costurile prin încetinirea introducerii de noi medicamente şi restricţionarea modului în care medicii le pot folosi.
Din nefericire, unii vor să importe modelul european şi în America, şi într-un anumit sens acest lucru deja s-a întâmplat. Un proiect de lege privind medicamentele “dintr-o singură sursă”, sau unice, ar transforma sistemul american de sănătate într-unul asemănător celui european, corelând accesul de deciziile legate de preţuri.
Întrucât autorităţile de reglementare europene nu permit ca medicamentele noi să ajungă la pacienţi înainte ca negociatorii guvernamentali să obţină un preţ favorabil de la sponsori, medicamentele pentru cancer ajung adesea în SUA cu câteva luni – dacă nu ani – mai devreme. În 2003, când au fost lansate 31 de medicamente noi în întreaga lume, aproape 60% din ele au fost disponibile în SUA cu câteva luni înainte de Europa. Între 1995 şi 2001, cele 15 medicamente împotriva cancerului aprobate în Europa şi SUA au avut nevoie de 468 de zile pentru a ajunge la pacienţii din Europa, faţă de 273 de zile în America. Herceptinul a fost prins în proceduri de autorizare care au durat 550 de zile, în care europenii s-au luptat pentru un preţ mai bun, în timp ce SUA l-a autorizat în mai puţin de 120 de zile.
Negocierea unui preţ mai mic înseamnă impunerea de condiţii privind pacienţii care pot avea acces la medicamente, prin refuzul de a plăti utilizarea repetată, chiar şi în cazurile aprobate de autorităţile de reglementare mondiale.
Există un preţ pentru aceste politici. Un studiu realizat în 2003 pentru National Health Service din Marea Britanie a dezvăluit că, la multă vreme după aprobare, peste o mie de paciente cu cancer de sân eligibile din Anglia încă nu primeau Herceptin. Cei cinci ani de supravieţuire cu cancer de sân în fază incipientă se înregistrează la 78% din pacientele din UK, spre deosebire de 98 % în SUA. În Germania, un studiu a arătat că 41% din medicii germani tratau cancerul de sân în fază iniţială cu taxane, spre deosebire de 60% în America în aceeaşi perioadă. Rata mortalităţii asociate cancerului de sân în Germania a scăzut cu 9% între 1990 şi 1998, în timp ce în SUA aceasta s-a redus de două ori mai mult. În ansamblu, între 2004 şi 2006, numărul de morţi cauzate de cancerul de sân în Europa a crescut cu aproape 1,5%, iar de cancer colorectal cu 1,8%. Cercetări recente realizate de economistul Frank Lichtenberg de la Columbia University, care a analizat statisticile europene privind cancerul, au indicat că folosirea de medicamente mai noi este strâns corelată cu creşterea ratei de supravieţuire.

Bani vs. vieţi

Chiar şi în SUA, contribuabilii sunt tot mai reticenţi în ce priveşte finanţarea utilizării eficiente a medicamentelor împotriva cancerului. Un studiu pe scară largă pentru Herceptin, deja aprobat pentru cancerul de sân în fază avansată, a indicat că folosirea sa reduce recurenţa la pacientele cu cancer în fază incipientă cu în jur de 50%. Dar numeroşi beneficiari ai sistemului public Medicare din nord-vest nu au putut avea acces la medicament aproape 4 luni, deoarece compania locală de asigurări a Medicare a refuzat să finanţeze distribuirea. Medicare doreşte tot mai multă flexibilitate pentru a putea limita sau refuza accesul la noile utilizări ale medicamentelor împotriva cancerului – şi au chiar susţinători în Congres dispuşi să le-o ofere.
Costul ridicat al dezvoltării medicamentelor împotriva cancerului se reflectă în preţurile ridicate. Unele dintre aceste medicamente pot ajunge şi la 50.000 dolari pe an, care se adaugă la costurile medicale generale şi creează probleme unor pacienţi. Dar restricţiile arbitrare asupra politicii de preţuri – şi mai ales asupra prescrierii acestor medicamente – stabilite de agenţiile din Washington vor îndepărta SUA de trendul actual şi le vor apropia de modelul european.
Există controverse privind ce ar trebui să facem în legătură cu costurile în creştere ale medicamentelor împotriva cancerului, când de fapt ar trebui să ajungem la un consens asupra a ceea ce trebuie să refuzăm. Modelul american în cercetarea şi dezvoltarea de medicamente împotriva cancerului este în mare măsură un succes. Iar continuarea progresului nu va fi, probabil, foarte ieftină.
Problema mai generală este aceea a concepţiei privind modul în care plătim pentru serviciile medicale. Majoritatea oamenilor cred că asigurările există pentru a ne ajuta la o gripă, când de fapt ele există pentru a ne oferi servicii complete în cazuri catastrofale precum cancerul. Atâta vreme cât se aşteaptă ca asigurătorii să acopere toate cheltuielile medicale de rutină ale tuturor, aceştia vor fi tot mai atenţi la costurile ridicate ale serviciilor speciale acordate unui număr mic de pacienţi. Când vorbim despre medicamente scumpe împotriva cancerului, trebuie să ne asigurăm că preţurile reflectă adevărata valoare oferită de aceste medicamente prin modul în care sunt folosite; preţurile nu trebuie fixate arbitrar prin programe de finanţare publică.
Hotărârea lui John şi Elizabeth Edwards este o sursă de inspiraţie. Societatea datorează acestei familii şi altora ca ea furnizarea de terapii avansate atunci când este mai mare nevoie de ele. Dar progresele medicale nu sunt nici ieftine, nici uşoare: a fost şi este greu, scump şi riscant şi pentru pacienţi, şi pentru producători. Experienţa Europei ne arată că progresele de până acum pot fi uşor anulate de politici prost gândire la Washington.

ADEVARAT SAU FALS
Unele antibiotice, diuretice şi antihipertensive provoacă fotosensibilitate? Adevărat. În unele cazuri, aceste medicamente combinate cu expunerea la soare pot determina reacţii alergice sau reduc rezistenţa pielii la razele soarelui.
Nicotina este cancerigenă? Fals. Se pare că nicotina este cea mai nevinovată dintre toate substanţele conţinute de ţigară. Nicotina determină dependenţa de fumat, însă nu este cancerigenă. Nicotina poate să îl facă pe fumător să se relaxeze, în funcţie de cât de mult şi cât de des fumează. Mai periculoase sunt gudronul, monoxidul de carbon, oxidul de nitrogen, cianura de hidrogen, metalele, amoniacul, compuşii radioactivi cancerigeni.

(zahărul din fructele dulci) nu determină şocuri insulinice, creşterea sau scăderea bruscă a glicemiei? Adevărat. Avantajul fructozei este că în primă fază nu are nevoie de insulină pentru a fi prelucrată în organism. Din acest motiv, fructoza din fructe este o alternativă pentru diabetici. Fructoza folosită în industria alimentară şi obţinută din amidonul de porumb pune în pericol sănătatea diabeticilor.

Dacă pe prospectul medicamentelor sunt enumerate unele efecte secundare, atunci acestea apar la toţi cei care iau pastilele respective? Fals. Efectele secundare apar de cele mai multe ori ca urmare a supradozării unui medicament. De asemenea, toleranţa individuală şi afecţiunile existente la pacientul respectiv joacă un rol important în apariţia eventualelor efecte secundare.

Adevărat sau fals



Persoanele cu pielea închisă la culoare nu au nevoie de creme cu factor de protecţie solară? Fals. Este obligatoriu să folosim creme cu factor de protecţie solară (SPF) indiferent de tipul de piele. Diferenţa este că, în cazul persoanelor cu piele deschisă la culoare, arsurile solare apar mai rapid decât în cazul celor cu piele mai închisă la culoare. Specialiştii ne sfătuiesc să aplicăm crema de mai multe ori pe zi, pentru că, oricât de mare ar fi SPF, crema nu oferă protecţie totală.

O repriză sănătoasă de râs are efect calmant? Adevărat. Când râdem, organismul nostru eliberează endorfine – substanţe cu efect euforizant. În acelaşi timp, endorfinele au acţiune analgetică (de calmare a durerii) şi stimulează activitatea antibacteriană, antivirală a organismului.

Carnea de peşte este o carne slabă, de aceea poate fi consumată în curele de slăbire? Adevărat. Peştele nu îngraşă, însă trebuie să ştim cu ce îl asociem. Dacă mâncăm la aceeaşi masă peşte cu pâine, dar nu depunem deloc efort fizic, sigur că ne îngrăşăm. Datorită acizilor graşi esenţiali, carnea de peşte previne afecţiunile cardiovasculare şi obezitatea.

În doze mari, paracetamolul are efect hepatotoxic? Adevărat. În SUA, abuzul de paracetamol este printre primele cauze ale bolilor hepatice. În virozele respiratorii, unui adult i se prescriu două-trei tablete de paracetamol zilnic, dar nu mai mult de cinci-şapte zile.

Injectii cu ADN impotriva impotentei
O terapie genetica creata de cercetatorii americani va inlocui medicamentele care imbunatatesc erectia.

Noua terapie genetica se dovedeste a fi mult mai eficienta decat medicamentele administrate chiar inaintea actului sexual, sustin cercetatorii americani citati de BBC News. Tratamentul are beneficii pe termen lung, si nu doar pe moment, cum se intampla cu majoritatea pilulelor pentru disfunctii erec [...]

Adevărat sau fals

• Fumatul pe stomacul gol favorizează apariţia gastritei şi a ulcerului gastric?
  

Adevărat. Şi nu numai atât! Ţigara fumată dimineaţa, pe stomacul gol, este cea mai toxică. Această ţigară face rău cât zece fumate în timpul zilei.

• Injecţiile cu toxina botulinică afectează mimica?
  

Fals.S-a demonstrat că mimica este afectată numai când doza de botox a fost foarte mare sau când locul pentru injecţie a fost ales greşit.

• Infertilitatea apare doar la cuplurile care nu au avut niciodată copii?
  

Fals. Infertilitatea poate apărea atât la cuplurile care nu au avut niciodată copii, cât şi la cuplurile care au copii. Acestea din urmă sunt cele mai frecvente. Este vorba despre acele femei care au avut un copil sau un avort în antecendente, apoi nu mai pot rămâne însărcinate, fie suferă de o boală inflamatorie pelvină, fie în urma avortului au apărut unele complicaţii.

• Rinita alergică creşte riscul de a suferi de astm în viitor?
  

Adevărat. Persoanele care au rinită alergică prezintă 50% şanse ca în timp să dezvolte astm bronşic de natură alergică.

• Pâinea albă conţine mai multe calorii decât pâinea din făină integrală?
  

Adevărat. 100 g pâine obişnuită conţin 280 de calorii, în vreme ce aceeaşi cantitate de pâine integrală – 240 de calorii. Pâinea integrală mai are şi un alt avantaj: datorită conţinutului mai mare de fibre alimentare, acest sortiment de pâine uşurează digestia.

S-a descoperit gena curiozităţii
http://www.gandul.info/s-descoperit-gena-curiozitatii.html?4588;324849
Este oare posibil ca unii dintre noi să fie mai interesaţi, mai curioşi în privinţa a tot ce mişcă, iar alţii mai apatici din raţiuni genetice? Oamenii de ştiinţă ar fi înclinaţi să răspundă „da”, mai ales după ce au reuşit să izoleze la piţigoi „gena” curiozităţii. Piţigoiul este o zburătoare dintre cele mai curioase. Datorită acestei curiozităţi genetice, piţigoiul a reuşit, de pildă, să descopere cum să se servească din sticlele de lapte lăsate în faţa locuinţelor din Londra. Şi la om, această trăsătură este legată de o anumită formă a receptorului 4 al dopaminei – neurotransmiţător important din creier. Trăsătura este însă mult prea complexă pentru a fi legată de o singură genă, dar aceasta poate influenţa în mare măsură curiozitatea. La piţigoi, cercetătorii au selecţionat, pe parcursul a patru generaţii, cei mai abili piţigoi în explorarea unui nou copac sau în interesul manifestat faţă de un obiect necunoscut. Şi într-adevăr, piţigoii cei mai curioşi erau purtători ai unei forme speciale a genei ce leagă receptorul menţionat de dopamină. Aceasta se regăseşte modificată în exact aceeaşi regiune a receptorului ca şi forma deja studiată la om ce este legată de pasiunea pentru nou. Iar curiozitatea aduce pentru multe specii şi un avantaj în selecţia naturală..

Apa de ocean, un substitut natural al sangelui?
Apa de ocean diluata contine aproape aceeasi concentratie de minerale si microelemente ca si plasma sanguina, iar continutul ei de sodiu se potriveste cu cel al sangelui. Ea a fost folosita cu succes in cadrul testelor realizate pe animale ca substitut pentru transfuziile de sange, insa testele la oameni intarzie destul de mult.

Vechea mea frica, de a primi o transfuzie de sange sau orice altceva injectat direct in circuitul meu sanguin neprotejat a crescut din ce in ce mai mult de-a lungul anilor. Nu este vorba despre o problema religioasa, ci mai degraba de un hazard profesional. Fiind un cercetator in domeniul sanatatii sunt bantuita de viziuni inspaimantatoare referitoare la ceea ce ar putea merge rau – si pe buna dreptate. Ma simt ca inspectorul sanitar ce controleaza calitatea carnii si care devine vegetarian. Cunosc lucruri care au distrus pentru totdeauna increderea mea nevinovata in tot ceea ce inseamna medicina. Nu ma mai inchin in „catedrala medicinii moderne”. „Ei”, specialistii din industria sanatatii, controleaza mai bine sangele in zilele noastre pentru a descoperi proviziile de singe contaminate cu HIV, hepatita sau alte boli, dar produsele sanguine tot nu sunt complet sigure, nici macar cu moderna noastra tehnologie. Ei nu pot steriliza sangele mai mult decat pot steriliza vaccinurile pentru a ucide toate „ganganiile”nedorite fara a distruge insasi natura tuturor acestor produse. Ei testeaza sangele si separa componentele sangelui prin intermediul actiunii centrifugale si a altor metode pentru a purifica aceste substante cat mai mult posibil, dar in continuare este imposibil pentru ei sa promita sau sa ofere un sange sau produse sanguine complet sigure. Sangele este „viu”: nu poate fi sterilizat sau livrat antiseptic. Exista nenumarate povesti ingrozitoare referitoare la transfuzii, dar foarte rar auzim de ele. De exemplu, o vecina de pe strada mea si-a pierdut sotul acum aproape patru ani. Avea cancer, dar s-a infectat cu hepatita virala in urma unei transfuzii de sange si a murit in urma unei insuficiente hepatice si nu in urma cancerului. Multe persoane cunosc pe cineva care a suferit in urma unei transfuzii cu probleme. Acesta este doar un fapt al vietii si unul dintre riscurile cunoscute ale interventiilor chirurgicale, oricat ar fi ele de minore.

Pericolele ascunse in vaccinuri
Din pacate am dat peste mult prea multe povesti de acest fel. Am petrecut cea mai mare parte a vietii mele facand cercetari si scriind in domeniul medicinii alternative (www.truthquest2.com), fiind de la inceput focalizata pe bolile virale si bacteriologice si pe vaccinurile cu probleme, dintre care unele sunt inca facute din produse sanguine umane sau cu virusuri „slabite” create prin „trecerea in serie” prin culturi de celule contaminate provenite de la animale. Aceasta inseamna ca se iau virusuri umane si se pun in straturi de celule animale din nou si din nou, ceea ce le forteaza sa se adapteze la celulele straine pentru a supravietui. Aceasta „adaptare” necesita un schimb de material genetic intre virus si celula gazda. Cand sunt utilizate celule provenite de la rinichii de maimute, schimbul de material genetic ce are loc forteaza virusul uman sa devina putin un virus „specific maimutelor”, dupa cum se presupune, astfel ca nu poate declansa pe deplin o boala – lucru care nu functioneaza intotdeauna. In acest proces, virusurile native specifice maimutelor devin putin virusuri „specifice oamenilor”, lucru care le da o mai mare compatibilitate cu celulele umane. Acesta ar putea fi si cazul infamului virus Epstein-Barr, la care se face referire ca la un virus „uman”– desi multi oameni de stiinta cred ca se trage de la maimute, si ca a a ajuns sa contamineze oamenii in anumite forme mutante prin intermediul unor vaccinuri contaminate, ajungand apoi sa fie asociat cu sindromul oboselii cronice si cu alte maladii. Problema este ca intre noi si maimute granita dintre specii este mai mica decat cu alte animale, ceea ce face sa avem mai putina protectie fata de agentii patogeni proveniti de la maimuta. Riscul pe care il implica virusurile de la maimute este bine cunoscut in anumite cercuri stiintifice, insa este foarte putin cunoscut de catre publicul larg. In cadrul cercetarilor mele am ajuns sa studiez subiectul virologiei recombinante: combinarea unor virusuri deosebite intre ele in noi „familii”, in general cu caracteristici mai periculoase decat virusurile „parinti”, de catre oameni in haine albe care se joaca de-a Dumnezeu. Recombinarile se pot petrece si in natura in anumite conditii, in special cand sunt ajutate de catre o stiinta periculoasa. De exemplu, un virus provenit de la maimuta numit SV-140 (virusul simian 40, dupa ce a devenit al 40-lea virus gasit in tesuturile provenite de la maimute) a fost descoperit ca avand proprietati unice. Acest „virus gol” poate penetra orice celula fara a fi impiedicat de problema „barierei speciilor” si permite altor virusuri sa se ataseze de el si sa fie transportate in materialul genetic al unei celule unde acestea pot sa se mute pe „masinarie” si sa reproduca singure noi virusuri recombinate. Descoperirea acestui virus a dat nastere domeniului virologiei recombinante, un domeniu cu multe consecinte infricosatoare. SV-40 a devenit o bine documentata (dar necunoscuta publicului larg) impuritate prezenta in vaccinurile pentru poliomielita (realizate cu ajutorul culturilor de celule provenite de la rinichii de maimuta) ce au fost administrate intre anii 1955-1963 la 95 de milioane de beneficiari plini de incredere. Prima afirmatie oficiala a fost ca virusurile SV-40 „nu au nici o insemnatate in siguranta sau eficacitatea vacinurilor pentru poliomielita”; dar cand virusul a fost testat pentru prima data pe cobai dupa descoperirea lui, animalele au dezvoltat tumori la nivelul glandelor salivare si simptome specifice unor deficiente la nivelul sistemului imunitar. Organul corespondent la oameni este pancreasul. Cancerele pancreatice mortale au devenit de atunci o adevarata epidemie. SV-40 este acum asociat cu numeroase tumori, incluzand human mesotheliomas, osteosarcomul, tumori la nivelul creierului, ependimoma, tumori la nivelul plexului coroid si altele.
Aceleasi culturi de celule provenite de la maimute utilizate la fabricarea vaccinurilor au continut si alte virusuri cum ar fi de exemplu SIV (virusul simian al imunodeficientei), care joaca un rol important in crearea unui alt virus recombinant pe care il cunoastem sub numele de HIV. Nu exista nici o dovada oferita publicului care sa arate daca virusul a aparut in urma unor recombinari naturale, dar gradul sau de sofisticare si anumite cereri guvernamentale bine documentate de creare a unei arme biologice similare sugereaza altceva. Oricum, un studiu realizat la cererea Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS) si apoi suprimat, ce face legatura intre cazurile de SIDA din Africa si campaniile de vaccinarea OMS impotriva variolei, poliomielitei si a alor boli, a teoretizat faptul ca vaccinurile virale au „activat” virusurile adormite, astfel ca aceasta este o posibilitate ce sprijina ipoteza recombinarii naturale – aceasta doar daca HIV nu a fost intentionat adaugat in anumite vaccinuri. Ziarul London Times a publicat aceasta poveste in numarul din 11 mai 1986, dar a fost blocata aparitia acestei stiri in mass-media americana. Acest gen de informatie ajunge cu greu la publicul din SUA. Acelasi lucru s-a intamplat si atunci cand una dintre cele mai oribile „erori” stiintifice realizata vreodata a fost acoperita. Ea a implicat „celulele HeLa” – cea mai agresiva cultura de celule canceroase cunoscuta vreodata – ce si-au facut intrarea in laboratoarele stiintifice din intreaga lume pentru cercetari si apoi au contaminat – accidental – multe culturi celulare folosite pentru vaccinuri. Ganditi-va la virusurile din vaccinurile umane ce au fost crescute in culturi de celule canceroase si au schimbat informatii genetice cu celulele canceroase gazda inainte de a fi injectate in milioane de victime ce nu banuiau absolut nimic!

Adevărat sau fals
Vitaminele din suplimentele nutritive sunt identice cu cele naturale? Adevărat. Vitaminele din suplimentele nutritive sunt identice cu cele naturale atât din punct de vedere al structurii chimice, cât şi al acţiunii. Diferenţa constă în aceea că vitaminele din alimente se asimilează mai uşor decât cele din suplimentele nutritive.

Folosirea lamei în locul aparatului de epilat determină înmulţirea firelor de păr? Fals. Epilatorul smulge firul de păr din rădăcină, iar atunci când creşte acesta este mai subţire. Lama retează firul de păr de la suprafaţă. Când începe să crească, părul este mai aspru şi mai gros. Astfel se explică senzaţia că se înmulţesc firele de păr.

Fumatul este o metodă de luptă contra stresului? Fals. Fumătorul înrăit are impresia că nu se poate calma fără ţigară. Această impresie este dată însă de dependenţa de ţigară. Fumătorul intră într-un cerc vicios, în care lipsa ţigării este cauză de stres. În realitate însă, componentele tutunului nu au efect relaxant dovedit ştiinţific.

După masa de prânz este bine să ne facem siesta? Adevărat. Este bine să ne odih-nim 20-30 de minute după masa de prânz. Cu cât masa de prânz este mai consistentă, cu atât senzaţia de oboseală este mai accentuată. Acest repaus este necesar pentru a ne reface atât fizic, cât şi psihic pentru partea a doua a zilei

Pasta de dinti care reconstruieste dantura O pasta de dinti care pune capat suferintelor persoanelor cu dantura sensibila prin reconstruirea smaltului dintilor a fost lansata in Marea Britanie de o companie, informeaza telegraph.co.uk. Pasta imbraca dintii cu un strat de calciu lichid, mineralul din care este construit smaltul, care ajuta dintii sa se repare singuri. Calciul sigileaza cariile si protejeaza nervii expusi, prevenind durerea. Pasta de dinti Enamel Care Sensitive, creata de compania Arm and Hammer, este prima care cauta sa elimine cauza sensibilitati dintilor in loc sa o mascheze. Tratamentul constituie o raza de speranta pentru persoanele care sufera din cauza dintilor sensibili. Numai in Marea Bitanie numarul acestora se ridica la 13 milioane, iar costurile tratamentelor se ridica la aproape 90 de milioane de euro pe ...

Vitaminele cresc riscul cancerului de prostată Administrarea excesivă a vitaminelor poate creşte riscul decesului din cauza cancerului de prostată. Un studiu al medicilor britanici a demonstrat că dozele crescute de multivitamine dăunează prostatei.

Medicii au efectuat studii pe 300.000 de bărbaţi, dintre care o treime luau zilnic multivitamine. După cinci ani de monitorizare 10.241 dintre participanţii la studiu au fost diagnosticaţi cu cancer de prostată, 1.476 aveau cancer într-un stadiu avansat, iar 179 au murit.

Concluziile studiului au fost clare: cei care consumă constant vitamine sunt de două ori mai expuşi la riscul îmbolăvirii cu cancer de prostată, decât cei care nu iau astfel de pastile niciodată

Noi medicamente împotriva cancerului la sân vor înlocui chimioterapia în câţiva ani

Bolile, citite in… amprente!
Detectarea bolilor sau a drogurilor consumate de o persoana ar putea fi realizata, in viitorul apropiat, nu prin analizele

Tratament pentru chelie Un tratament impotriva cheliei ar putea fi pus la punct in curand, potrivit unui studiu publicat in revista "Nature", citata de AFP.

Grasii sunt mai fericiti

Prostituatele scumpesc sexul oral

Vom trăi cel puţin 100 de ani

Tantarul care vindeca malaria
Progresele realizate de medicina in ultimul secol au permis omenirii sa invinga o serie intreaga de maladii. Exista totusi boli teoretic „eradicate” de decenii, dar luand inca milioane de vieti. Una dintre ele e malaria, careia ii cad zilnic victime mii de oameni. Ar putea fi invinsa aceasta boala, transmisa de tantarul anofel, tot cu ajutorul tantarilor? Raspunsul pe care il dau geneticienii la aceasta intrebare este un „Da” categoric. Pentru ca genetica „facatoare de minuni” este pe cale sa mai faca una, in ceea ce priveste transformarea temutului tantar anofel intr-o insecta inofensiva, al carui principal defect va ramane, poate, bazaitul... Metamorfoza are loc, deocamdata, doar experimental, intr-un laborator al Universitatii Michigan, unde entomologistii Vladimir Kokoza si Alexander Raikhel incearca de doi ani realizarea unei specii de tantari modificata genetic, care sa actioneze ca un „cal troian” pentru semenii lor, distrugandu-i.
Aceasta optiune este considerata viabila, in conditiile in care cu toate miliardele de litri de pesticide imprastiate pretutindeni in lume, diversele specii de tantari care transmit malaria, frigurile galbene, febra Nilului si alte boli mortale, rapun anual aproape 3 milioane de oameni.
O sabie cu doua taisuri?
Daca insa, in alte parti tantarii sunt vanati fara crutare, in laboratorul din Michigan ei beneficiaza de o grija deosebita, fiind feriti de intemperii si pradatori, ba chiar cercetatorii le ofera propriul lor sange drept gustare... Si toate astea pentru ca studiul tantarilor de aici poate oferi cheia eradicarii acestei plagi ce ameninta omenirea de mii de ani.
Kokoza si Raikhel cred ca pot transforma tantarii din vectori ai bolilor in luptatori impotriva acestora. Cercetatorii au reusit deja sa stopeze abilitatea tantarilor de a transmite infectii, prin imbunatatirea sistemului imunitar al liliputanelor insecte, pentru ca acestea sa poata ucide agentii patogeni care ii paraziteaza. Modificand o gena a tantarilor respectivi, insectele pot recunoaste o gama larga de microbi, inclusiv temutul Plasmodium falciparum, care transmite malaria, si ii pot distruge.
Pentru a fi mai usor de identificat, tantarilor li s-au modificat si genele ce determina forma si culoarea ochilor, care au devenit mai mari si... rosii! Imbucurator este faptul ca gena modificata pe cale artificiala este dominanta, transmitandu-se si urmasilor tantarilor de laborator, chiar celor proveniti din incrucisarea cu tantari „salbatici”. „In cativa ani s-ar putea ca tantarii modificati genetic sa devina dominanti in salbaticie si incapabili de a mai transmite boli infectioase”, spune Raikhel.

Si totusi, metoda nu este lipsita de riscuri, pentru ca, asa cum s-a intamplat in multe cazuri similare, lucrurile pot scapa de sub control. Unul dintre scenarii ar fi ca solutia sa fie eficienta doar temporar iar tantarii salbatici sa prevaleze iarasi, pentru ca, dupa cum apreciaza entomologul Andrew Spielman, de la Harvard School of Public Health, „exista riscul ca tantarii transgenici sa sufere ei insisi alte mutatii, pe cale naturala, si sa devina astfel mai periculosi”.

Pilula care pacaleste mutatiile genetice
Afectiunile mostenite ale sangelui sau muschilor ar putea fi corectate cu un medicament care va aparea pe piata in trei ani.

O simpla pilula ar putea corecta pe viitor mii de boli genetice, cum ar fi imposibilitatea sangelui de a se coagula, arata „The Times”.

Cercetatorii americani de la Universitatea din Pennsylvania au descoperit un medicament care ar putea deveni „tratament de cursa lunga [...]

Săpunul energizant te "alimentează",sub duş, cu două ceşti de cafea

PRIMA INTERVENTIE CHIRURGICALA FARA CICATRICE DIN LUMEO echipa de medici francezi a realizat cu succes "prima operatie chirurgicala fara cicatrice" din lume, la o pacienta in varsta de 30 de ani careia i s-a extras vezica biliara fara a i se face o incizie in piele. Interventia chirurgicala a avut loc la Spitalul universitar din Strasbourg, pe 2 aprilie, si a fost realizata de o echipa de medici condusa de profesorul Jacques Marescaux, presedinte al Institutului de cercetare contra cancerului la aparatul digestiv (IRCAD). Marescaux a indicat ca succesul operatiei se datoreaza celor trei ani de cercetari desfasurate in cadrul proiectului Anubis, in valoare de 7,2 milioane de euro. Medicii chirurgi au operat controlandu-si miscarile cu ajutorul imaginilor transmise pe computer. Acestia au utilizat un endoscop flexibil (un tub echipat cu o camera video n.r.) dotat cu instrumente cu o lungime de 1,5 metri, introdus prin vagin. Astfel medicii au reusit sa vada ce se petrece in interiorul corpului si sa extraga colecistul pacientei.

Mai dulce ca sarutul Ciocolata stimuleaza inima si creierul mai mult decat sarutul, releva un studiu facut de cercetatorii britanici.

Cercetatorii au spart „cifrul” unei celule canceroase
http://www.ultima-ora.ro/articles.php?action=toArticle&article_id=1494

Oamenii de stiinta australieni au facut progrese în lupta împotriva cancerului. Specialistii au identificat un element din structura celulelor canceroase si, mai mult, i-au spart „codul”, care poate oferi noi date pentru cercetarile care se realizeaza in acest domeniu, informeaza Realitatea TV.

Un element-cheie care se afla in componenta celulelor canceroase a fost descoperit de curând de cercetatori. Oamenii de stiinta au identificat o enzima numita telomeraza care se gaseste în 85 la suta dintre celulele canceroase si care protejeaza cromozomii acestor celule. „Telomeraza este o enzima cunoscuta de 20 de ani. Pâna acum stiam doar ca reprezinta o componenta importanta a celulelor canceroase. Cancerul depinde de anumite forme de protejare a capetelor cromozomilor în timpul diviziunii celulare. Fiecare tip de cancer depinde de pastrarea lungimii acestora si, în majoritatea cazurilor, rolul revine telomerazei”, explica medicul oncolog Roger Reddell citat de postul TV amintit.

12% dintre decese, cauzate de cancer

Cercetatorii australieni sustin ca au reusit sa sparga „cifrul” acestei enzime, compusa din numai doua proteine diferite, nu din 30 cum se credea pâna acum. Asadar, urmatorul pas este, spun oamenii de stiinta, dezvoltarea unui model tridimensional al telomerazei pentru a trece la testarea unui medicament care sa inhibe actiunea acestei enzime. Descoperirea ar putea aduce noi perspective in lupta cu cancerul, dupa ce, potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), 12 la suta dintre decesele înregistrate la nivel global sunt cauzate de aceasta maladie.

O proteina din creierul uman este cauza hipertensiunii
Ziarul Gandul | 16 aprilie 2007
O echipa de cercetatori britanici a identificat cauza hipertensiunii arteriale intr-o proteina situata la nivelul creierului uman, si nu la inima, cum se considera pana acum, conform unui studiu aparut in publicatia "Hypertension", transmite AFP. Cercetatorii de la Universitatea din Bristol au izolat proteina JAM-1 in creier si au descoperit ca aceasta retine globulele albe, provocand inflamari care impiedica circulatia sangvina si reduc aportul de oxigen spre creier. Conform cercetatorilor, hipertensiunea este mai mult o boala vasculara care inflameaza creierul, decat o boala de inima. Cercetarile intreprinse vizeaza "posibilitatea tratarii pacientilor care nu raspund la tratamentele conventionale pentru hipertensiune cu medicamente care reduc inflamatia vaselor sangvine si care cresc fluxul sangvin spre creier", a explicat profesorul Julian Paton, coordonatorul proiectului.
Hipertensiunea poate produce crize cardiace sau infarcte. Boala afecteaza mai mult de 600 de milioane de oameni in toata lumea