Nicolesco[v=]

Mariana Nicolesco
Primadonna Assoluta, simbol al Romaniei
La inceputul lunii aprilie participantii la Summitul NATO de la Bucuresti au primit

OMUL SAPTAMANII: Mariana Nicolesco: "Traiesc de fiecare data cu aceeasi intensitate emotia si bucuria intrarii in scena"
Celebra soprana romanca a primit din partea presedintelui Forumului Cultural European, Dieter Topp, Premiul Special al Presei de Cultura din Europa.

EVZ: Sunteti una dintre cele mai titrate artiste din lume, iar acum sunteti singura romanca premiata cu Medalia Europei - Kultur Preis Europa. Ce inseamna aceasta pentru dumneavoastra?
Mariana Nicolesco: Am vrut ca „Medalia Europei” sa-mi fie remisa in inima Roma [...]

Mariana Nicolesco primeşte Medalia Europei

LA MULTI ANI, DOAMNA MARIANA NICOLESCO!


Mi-am sarbatorit ziua de nastere in spectacole memorabile pe scena Teatrului alla Scala din Milano, a Teatrului Municipal din Rio de Janeiro, la Lyric Opera din Chicago sau la Bunka Kaikan din Tokio. Dar celebrarea aceasta, in inima Romaniei, este pentru mine un prilej de incomparabila bucurie Mariana Nicolesco Un eveniment muzical iesit din comun are loc miercuri 28 noiembrie in cadrul proiectului Sibiu Capitala Europeana a Culturii : mult asteptatul Concert - Master Class Mariana Nicolesco, ce se va desfasura in splendida Sala Thalia, construita la 1788. »»»

Răspuns doamnei Mariana Nicolesco
Am citit, cu tristete în suflet, supradimensionatul articol – „Addio, Gian Carlo“… – de soprana Mariana Nicolesco, articol apărut în ziarul „România liberă“, din 8 februarie 2007. Este penibil! Doamna Mariana Nicolesco a fost o soprană, care s-a impus în lumea teatrului liric. Si a contribuit, mult, foarte mult, la acel enescian „mers spre mai bine“ al Operei. Dar, doamna Mariana Nicolesco nu poate fi socotită o exponentă a muzicologiei noastre, deoarece nu cunoaste, la nivel contemporan, armonia, contrapunctul, nu stie să analizeze o compozitie si nici o măiestrită orchestratie. Dimitrie Cuclin mi-a spus, cîndva, la orele sale: „Pînă nu poti face o analiză muzicologică, a unor capodopere, cum ar fi Preludiul si fuga în do diez minor si Arta fugii de Bach sau Cvartetul în do diez minor de Beethoven, nu te poti socoti un veritabil muzicolog. Ci, în cel mai bun caz, un abil gazetar“… Aviz gazetarilor obraznici! O privire de ansamblu asupra istoriei muzicii, din Europa de la sfîrsitul secolului XX, ne duce la următoarea concluzie: în acea epocă, arta sonoră s-a dezvoltat în două directii. Una este cea „functională“ si thematică, legată de noul modalism, avînd ca exponenti pe Debussy, Ravel, Enescu, Bartok, Strawinsky – din „perioada rusă“ – Honegger, Hindemith, Britten, Manuel de Falla, Sostakovici, Prokofiev, Messiaen. Alta este cea atonală si athematică; ea porneste de la capodopera lui Richard Wagner – „Tristan si Isolda“. În contextul acesta se pulverizează melosul respectiv, apoi, armonia si polifonia, violent cromatizate, zdruncină echilibrul tonal, iar în această privintă reliefez pe creatorii neoromantici Wolf, Franck, Chausson, Richard Strauss – cu totii anuntînd, „avant la lettre“, – iată un aspect de „protocronism“! – scoala serial-dodecafonică – deci atonală si athematică, – generată de Arnold Schönberg si de elevii săi: Alban Berg si Anton von Webern. Capodopere s-au scris în ambele orientări! O continuare a scolii lui Schönberg poate fi remarcată la Pierre Boulez, Karlheinz – Stockhausen si Luigi Nono. În noua muzică italiană, după genialul Giacomo Puccini, s-au impus neoromanticul Pietro Mascagni, postimpresionistul Ottorino Respighi si „serial - dodecafonicii“ Luigi Dallapiccola si Roman Vlad, precum si „avangardistii independenti“ Golfredo Petrassi si Luciano Berio.
Precizări: una este să fii traditionalist, precum Palestrina, Schumann, Hindemith, Sostakovici si alta este să fii „academic steril“, precum multi compozitori de mîna a doua. Mihail Jora spunea: „Democratia – da, democratia… - si politica nu au ce căuta în lumea artelor si literelor“… Iar Dimitrie Cuclin sublina: - „Cine judecă un creator după dosare politice, este sau stalinist, sau fascist“! Cum ni se înfătisează, în acest context estetic, Gian Carlo Menotti? Ca un compozitor academic, deosebit de accesibil, onorabil, dar…fără un stil personal si departe, foarte departe, de lumea inovatiei autentice. „Tezele sale sînt de diletant“! De pildă: „În artă nu există progres, există numai continuitate“. Deci, în muzică nu există progres! Iată o teză absurdă! Să analizăm, profund, în acest climat novator, pe revolutionarii de la „Scoala de la Nôtre Dame“ din Paris, apoi, operele lui Gesualdo da Venosa, Claudio Monteverdi, Mozart (cu seria dodecafonică din „Don Juan“), lui Beethoven (legat de dialectica sonatei), lui Wagner (de armonia cromatică si policromia orchestrală) si, în continuare îi mai putem cita pe Enescu, Bartok, Strawinsky, Messiaen, nemaivorbind de Schönberg, Berg, Webern, Varése, Boulez, Nono, Stockausen si „independentul Xenakis“… si ne vom da seama de imensul progres! În ceea ce priveste cele declarate de Menotti, referitoare la Boulez, pot spune că el ne apare ridicol…; mă refer la citatul: „Cel mai mare bluff în viata muzicală a secolului nostru este fără îndoială Boulez. Fals intelectual, scrie cărti ilizibile, într-un jargon pseudostiintific, aproape comic. Nu-mi vine în minte un exemplu mai evident de rege nud “. Boulez a creat capodopere, precum „Le marteau sans maître“ si muzica inspirată de poetica lui Mallarmé; este un formidabil muzicolog, analizat în toate studiile de muzicologie din secolul XX, iar ca dirijor al muzicii noi, el ne apare „seful de orchestră nepereche“! Multe prostii spuse de Menotti mai pot fi citate… El nu poate fi alăturat, sub aspectul valorii absolute, modernilor italieni, Dallapiccola, Petrassi sau Nono. Doamne fereste! „Tezele sale“ sînt tot atît de ridicole, ca si ale acelor ce-i scuipă pe Wagner, pe Debussy, apoi, pe Schönberg, Berg, Webern si urmasii acestuia, - mă refer la marii elevi ai genialului Messiaen: Boulez si Stockhausen.
„Si tacuisses philosophus mansisses“! („Dacă tăceai, filosof rămîneai“!)
Doamnă Mariana Nicolesco, rămîneti la meseria de mare cîntăreată si lăsati de o parte comentariile de muzicologie, ca să nu întăriti aforismul lui Constantin Silvestri, după care: „Unii cîntăreti au dreptul la un anumit grad de imbecilitate. Important e să nu facă ABUZ“!
Doru Popovici
P.S.: Doamnă Mariana Nicolesco, ati mai afirmat că dumneavoastră ati dat nastere la prima generatie de „mozartieni“ în România! În felul acesta ati jignit muzicienii nostri si Poporul Român, înscriindu-l în tările din lumea a treia. Ati fost pusă la punct, în acest sens, chiar în revista „România Mare“, de Dumitru Avakian si în revista „Florile Dunării“, unde au apărut...peste o sută de pagini (!), negative, despre dumneavoastră. Mai multă modestie... Deoarece dumneavoastră nu sînteti nici Cuclin, nici Jora, nici Andricu, nici Breazul si nici urmasii acestora: Stefan Niculescu, Aurel Stroe, Octavian Lazăr Cosma, Gheorghe Firca, Viorel Cosma, Ion Piso, Octavian Nemescu si multi alti muzicologi de prestigiu! Să stiti că „tezele“ lui Menotti sînt si acelea generate de stalinistul sovietic Jdanov, care ne-au „fericit“ în „obsedantul deceniu“...
Noi luptăm pentru impunerea artei sonore de avangardă, în timp ce articolul dumneavoastră ne duce cu gîndul la estetica sumbră a anilor ’50.
„Nu simtiti cum vă cuprinde întunericul“?
http://www.romare.ro/revro/curent/polemici.htm

Mariana Nicolesco, doamna Operei Naţionale

O artistă de excepţie, o femeie care a schimbat destinele tinerilor talentaţi, ale culturii româneşti şi a adus un suflu nou României, Mariana Nicolescu este considerată podoaba Operei Naţionale. S-a născut în 1948, la Găujani, în judeţul Giurgiu, şi a urmat Şcoala de Muzică din Braşov la finalul căreia susţine un Concertul pentru Vioară, de Bruch. Se înscrie la Conservatorul din Cluj unde, sub atenta îndrumare a celor mai vestiţi profesori de muzică, studiază şi îşi lucrează timbrul vocal în mii şi mii de ore de studiu, iar în urma susţinerii unui concurs, obţine o bursă de studii la Conservatorul Santa Cecilia din Roma.

În capitala italiană, profesoară de canto îi este Jolanda Magnoni, iar mai apoi lucrează cu Rodolfo Celletti şi cu Elisabeth Schwarzkopf. În urma participării şi câştigării concursului Internaţional „Voci Rossiniane“, organizat de postul de Radioteleviziunea RAI, cariera marii soprane se schimbă brusc. Debutează în rolul Violettei, din „La Traviata“, pe scena Operei din Florenţa, unde, cu multă pasiune şi pricepere, dă viaţă rolului pe care avea să îl interpreteze de peste 200 de ori. De-a lungul timpului, Mariana Nicolesco a mai interpretat Leonora, în „Il Trovatore“, Desdemona, în „Otello“, sau Amelia, în „Simon Boccanegra“.

Pe scena Teatrul Scala din Milano, este admirată la premiera mondială a operei La Vera Storia, de Luciano Berio, soprana fiind aclamată la scenă deschisă de cel mai elitist public al muzicii de operă. Astfel, numele Marianei Nicolesco capătă forţă şi greutate după fiecare concert sau recital de mare clasă, indiferent dacă este vorba de Opera din München, Viena, Paris, Chicago, Hamburg, San Francisco, Barcelona, Roma, Tokyo, Berlin. Revenită în România, Mariana Nicolesco se implică direct în sprijinirea tinerilor artişti care promit, dar care nu dispun de posibilităţi materiale pentru a continua să studieze muzica lirică. Soprana Mariana Nicolesco susţine primul concert acasă, în 1991, la Ateneul Român, în faţa publicului dornic să-şi admire personalităţile care fac cinste României în lume. Strălucitoare şi impozantă, cu o atitudine şi un caracter demne de un mare artist, Mariana Nicolesco devine pentru România un etalon, un model demn de urmat.

Mariana Nicolesco este deţinătoarea titlului ştiinţific de Doctor în Artă din România, Profesor Honoris Causa al Universităţii din Cluj-Napoca, profesor pniversitar şi Doctor Honoris Causa al Universităţii din Braşov. Este membru în Comitetul de Onoare al Fundaţiei Internaţionale Yehudi Menuhin şi membră de onoare a Academiei Române. A fost distinsă cu titlul de Mare Ofiţer al Ordinului Naţional Steaua României, iar Guvernul Franţei i-a acordat titlul de Ofiţer al Ordinului Artelor şi Literelor. Soprana a primit Medalia UNESCO pentru Merite Artistice şi este Comandor al Ordinului Steaua Solidarităţii Italiene. Pe lângă numeroasele acte de caritate venite în sprijinul artei, Mariana Nicolesco a participat, prin implicarea sa în mai multe organizaţii nonprofit, la restaurarea Ateneului Român.

Laureată a medaliei UNESCO pentru Merite Artistice şi a înaltului titlu de Artist UNESCO pentru Pace, celebra soprană îşi aniversează, astăzi, ziua de naştere. Neobosită şi punând pasiune în tot ceea ce face în spiritul promovării liricii româneşti, Mariana Nicolesco a fost, recent, invitată de onoare la gala pariziană ce a celebrat 60 de ani de la crearea Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură. Mariana Nicolesco a avut marea bucurie de a o putea aplauda pentru interpretarea magistrală, pe studenta sa, soprana Aurelia Florian, pe care a recomandat-o şi îndrumat-o muzical pe scenele pariziene, pentru rolul Papagena din "Flautul fermecat", de Mozart. În timpul acestor celebrări, Mariana Nicolesco a purtat numeroase convorbiri pe marginea proiectului de a crea o Catedră Universitară UNESCO, ce urmează a-i fi încredinţată, şi care va fi consacrată Patrimoniului Vocal Mondial. Îi dorim succes în tot ceea ce şi-a propus, şi La mulţi ani! (R.F.)
AZI

Mariana Nicolesco apara icoanele
"Cea mai limpede definitie a situatiei a fost data, cred, de Radu Varia, spunand ca Occidentul, din care facem parte, e in declin nu din cauza fortei altora, ci pentru ca abdica de la propria identitate. Timpurile profane pe care le traim au ruinat traditiile, au degradat valorile religioase, etica