DEZASTRELE UMANE

Rezumarea primului mesaj :

Cimitir spaţial


Comunitatea spaţială mondială intenţionează să realizeze un "cimitir" pe orbită pentru sateliţii staţionari care au ieşit din funcţiune. "Există într adevăr o problemă serioasă legată de îndepărtarea sateliţilor geostaţionari care nu mai sînt funcţionali şi «atîrnă» în anumite puncte, la o înălţime de 36.000 de kilometri", a declarat o sursă din domeniul spaţial. Potrivit acesteia, sînt în curs de elaborare o serie de legi internaţionale privitoare la gunoiul cosmic, inclusiv la aparatele geostaţionare "moarte". În general, sateliţii care funcţionează pe orbite joase sînt atraşi, la încheierea perioadei de funcţionare, de forţa gravitaţiei şi, cu timpul, cad pe Pămînt. Specialiştii europeni propun ca aparatele de pe orbita geostaţionară să fie "atrase" pe o orbită "mortuară", cu 300 km mai înaltă decît cea de lucru, dar realizarea acestui proiect întîmpină o serie de probleme tehnice. "Un satelit care şi a încheiat perioada activă poate fi plasat pe o orbită mai înaltă numai în două feluri – fie cu ajutorul unui motor montat pe el (cu cantitatea de combustibil aferentă), fie cu ajutorul unui remorcher special, ceea ce costă foarte mult", explică expertul. În opinia acestuia, un acord internaţional în domeniu trebuie să prevadă instalarea în mod obligatoriu a unui motor special şi a combustibilului necesar pentru "înmormîntarea" satelitului. În prezent, astfel de motoare sînt instalate pe un număr minim de aparate spaţiale. Problema siguranţei obiectelor cosmice este actuală şi pentru orbite mai joase. "În cei cinci ani de zbor pilotat al Staţiei Spaţiale Internaţionale am fost nevoiţi deja de şase ori să o ferim de ciocnirea cu gunoi cosmic şi aparate spaţiale", a declarat Nikolai Ivanov, specialist în balistică de la Centrul de comandă a zborurilor spaţiale din apropiere de Moscova. În ultimul deceniu s au produs trei ciocniri ale unor aparate cosmice în funcţiune cu gunoiul spaţial. Prima a avut loc în 1996, cînd resturi ale unei rachete Arianne care explodase s au înfipt într un satelit militar francez. În 2002 au intrat în coliziune două aparate ruseşti – un satelit "mort" şi treapta a treia a unei rachete purtătoare. Iar în 2005 a avut loc un "incident internaţional", cînd o rachetă americană a fost "doborîtă" de un aparat chinezesc "decedat".
http://www.evenimentul.ro/articol/cimitir-spatial.html

Teroarea nucleara





William J. Perry, profesor la Universitatea Stanford, si Ashton B.Carter, profesor la Harvard, fost ministru al apararii si respectiv adjunct al ministrului apararii in timpul Administratiei Clinton, si Michael M pe larg [...]

Razboiul geofizic - Tehnici de modificare a mediului inconjurator in scopuri militare
Clima poate constitui, daca este bine cunoscuta si dirijata, o arma care poate oferi suprematia pe orice teatre de actiuni militare.


In momentul de fata, cand degradarea ecosistemelor Terrei are loc intr-un ritm galopant din cauza activitatilor umane sau a accidentelor si hazardelor (naturale si antropogene), si-a facut aparitia un nou tip de arme, armele geofizice si de aici uu nou tip de razboi - razboiul geofizic ce isi bazeaza modul de actiune pe tehnicile de modificare a mediului inconjurator in scopuri militare.
Studiul prezent isi propune sa defineasca si sa prezinte armele geofizice, caracteristicile razboiului geofizic si influenta acestuia asupra artei militare, cat si modul in care acest concept a fost receptat in gandirea militara contemporana
Aparut si experimentat in perioada Razboiului Rece, razboiul geofizic a fost abordat in literatura militara de specialitate mai intii sub conceptul de razboi meteorologic si de razboi ecologic (in S.U.A. si Occident) si sub termenul de razboi geofizic sau geoclimatic (in U.R.S.S., China si tarile Tratatului de la Varsovia).
Conform unor specialisti militari sovietici [1] (printre care generalul Ivan Rotnedin) "notiunea de razboi geofizic cuprinde complexul de masuri indreptate in scopul perturbarii pe teatrele de operatiuni militare a conditiilor naturale si a formarii unor conditii noi, care exclud sau ingreuneaza in mod esential actiunile de lupta ale trupelor si viata populatiei pasnice".
In literatura de referinta unii autori occidentali [2] (Arthur H. Westing) folosesc "notiunea de razboi ecologic intelegand prin aceasta manipularea mediului in scopuri militare ostile. El considera ca manipularile ostile ale mediului, cele mai utile din punct de vedere militar, ar fi cele in care un consum relativ modest de energie declansatoare ar conduce la eliberarea unei cantitati considerabile mai mari de energie distructiva directionata."
"Scopul unui astfel de atac asupra mediului terestru sau marin", sustine Hellen C. Noltimier, profesor la Universitatea statului Ohio, "ar putea fi distrugerea economiei unei tari tinta, a standardului de viata, a capacitatii de a purta un razboi sau chiar de a supravietui pe termen lung".
Conform Lexiconului Militar [3] "prin razboi geofizic (ecologic) se intelege o forma de purtare a razboiului total in care se folosesc mijloace si metode de modificare a mediului natural, considerandu-se ca acestea pot provoca distrugeri atat de mari, incat ar obliga adversarul sa inceteze actiunile de lupta."
Intr-un studiu politico-militar [4] generalul Dumitru I. Dumitru definea razboiul geofizic ca "un razboi care ar consta in modificarea, in scopuri distructive a mediului inconjurator, urmarindu-se ruperea echilibrului existent in natura si declansarea, prin mijloace tehnice a unor fenomene si procese cu efecte distrugatoare asupra populatiei si mediului ambiant terestru, aerian si maritim."
Arthur Westing, unul din specialistii Institutului pentru Studierea Problemelor Pacii si ale Razboiului din Stockholm, spunea ca "razboiul geofizic se refera la manipularea mediului in scopuri militare ostile. Manipularile ostile ale mediului cele mai utile din punctul de vedere militar ar fi cele in care un consum relativ modest de energie declansatoare conduce la eliberarea unei cantitati considerabil mai mari de energie distructiva directionata." [5]
In cartea "Starea vremii, dupa dorinta", ziaristul Georg Breuer, specializat in probleme stiintifice, dezvaluie pericolele influentarii meteorologice, prezentand eforturile unor specialisti din S.U.A, Australia, U.R.S.S. [6], China si alte tari [7], de a realiza o "bomba climatologica".
Colonelul Emanoil Stanislav si gl. bg. (r) Nicolae Ciobanu defineau razboiul geofizic [8], "ca presupunand activarea unor energii si a instabilitatii existente in natura, prin interventia deliberata a omului in structura si dinamica factorilor de mediu si folosirea lor in scopuri distructive."
Vladimir Ivanovici, director stiintific al Institutului National de Meteorologie si Hidrologie, arata intr-un interviu [9] ca in Australia, Israel si Italia a fost testata cu succes practica insamantarii artificiale a norilor cu nuclee de condensare in scopul realizarii ploilor artificiale.
Atsuma Ohmura, directorul Institutului pentru Studierea Fenomenelor Meteorologice din Zurich a dezvaluit cotidianului Bild cateva din scenariile terifiante, care ar putea fi puse in aplicare de armata S.U.A., cum ar fi operatiunile "Potopul", "Era glaciala", "Vintul", "Apa", care nu reprezinta altceva decat materializarea si perfectionarea mijloacelor prin care fenomenele meteorologice pot fi produse si controlate de catre om in scopuri militare.
Unii oameni de stiinta studiind efectele razboiului geofizic apreciaza ca influentarea artificiala a vremii, ca procedeu de lupta, prezinta pericolul potential de a da nastere la distrugeri necontrolabile, cu urmari de neprevazut. Faptul cel mai grav consta in probabilitatea mare ca asemenea distrugeri sa aiba urmari mai grave pentru populatie decat pentru fortele armate.
Din punct de vedere istoric prima ploaie artificiala a fost provocata la Bucuresti in anul 1931 de catre cercetatoarea Stefania Maracineanu. Datorita rezultatelor obtinute Stefania Maracineanu a primit sprijin din partea guvernului francez si a repetat aceste experiente in anul 1934 in Algeria, fiind incununate de succes [10].
Cercetarile urmatoare in acest domeniu au continuat abia dupa cel de-al doilea razboi mondial, cand in anul 1946, inginerul american Vincent J. Shaefer a facut o experienta pe muntele Washington. Aici, intr-o zi cand deasupra acestuia pluteau nori densi. El a dispersat din avion, la baza norului, zapada carbonica, ceea ce a dat nastere unei averse puternice.
Prima ploaie artificiala in scopuri militare a fost provocata [11], in anul 1963 de catre armata americana in Vietnam, iar in anul 1966 tot americanii au provocat ploi torentiale cu urmari dezastruoase pentru provinciile din nordul Laos-ului.
Comparand efectele armelor cunoscute cu cele ale razboiului geofizic mai ales asupra fortei vii, reiese ca ultimele pot provoca distrugeri mari, oarbe; se pot folosi intr-un razboi secret, sunt mai puternice decat cele cunoscute si se datoreaza capacitatii omului de a cunoaste, dirija si controla fenomenele naturale ale planetei noastre" [12].
In prezent razboiul geofizic prezinta perspectivele posibilului, dar cu mentiunea ca, intr-un asemenea conflict notiunile de invingator si invins s-ar putea confunda, fara a se putea face distinctie intre victimele militare si cele civile, intre agresor si atacat, fapt ce accentueaza si mai mult monstruozitatea cautarilor unor savanti in acest domeniu.

Dioxidul de carbon din atmosferă s-a triplat faţă de anii ’90
de Eliza FRANCU/GANDUL | 23 MAI 2007
Deşi cercetătorii susţin că mai avem cinci ani până la „punctul de unde nu mai există întoarcere” în privinţa poluării şi încălzirii globale, lucrurile stau mult mai grav decât atât. De la începutul anilor 2000, cantitatea de dioxid de carbon (CO2) aruncată în atmosferă s-a triplat în raport cu cea eliberată pe parcursul anilor ’90. Or, dioxidul de carbon este considerat unul dintre principalele gaze cu efect de seră. Dacă, în anii ’90, ritmul era de 1,1% pe an, Academia naţională de ştiinţe din SUA, creşterea a ajuns la 3,1% pe an între 2000 şi 2004. Potrivit autorilor acestui studiu, citat de „Le Monde”, accelerarea poluării cu CO2 este cauzată de creşterea consumului de energie şi folosirea unei cantităţi mai mari de cărbune în producerea de energie. Din păcate, nu se remarcă semne de îmbunătăţire nici în ţările dezvoltate, nici în cele în curs de dezvoltare, apreciază Chris Field, director al departamentului de ecologie de la Institutul Carnegie.
Cea mai dramatică situaţie s-a înregistrat după 2000, în ţările în curs de dezvoltare precum China (al doilea poluator deja pe plan mondial, după SUA), unde economia progresează rapid, iar emisiile de CO2 reprezintă una dintre consecinţele creşterii produsului intern brut pe cap de locuitor. În 2004, ţările în curs de dezvoltare şi cele slab dezvoltate (care însumează 80% din populaţia de pe glob) au fost responsabile pentru 73% din creşterea „producţiei” de dioxid de carbon (în timp ce restul s-au menţinut constante). Totuşi, ţările dezvoltate (în categoria cărora este inclusă şi Rusia) sunt vinovate pentru trei sferturi din emisiile de CO2 acumulate de la începutul Revoluţiei Industriale (secolul XVIII). Veştile proaste nu se termină aici. Până în 2030, consumul mondial de energie va creşte cu 57% – creşterea cea mai rapidă se va înregistra în statele asiatice nemembre ale Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD) – în special China şi India. Pe măsură ce preţurile vor creşte la ţiţei, va scădea şi cererea, dar va creşte producţia de petrol neconvenţional – petrol brut extragreu şi bitumi (şi mai poluant decât ţiţeiul), cu până la 8 milioane de barili mai mult pe an. Însă, dintre toate sursele de energie, cea mai mare creştere o înregistrează şi cea mai poluantă dintre resurse: cărbunele – cu 2,2% pe an (şi aproape se va dubla până în 2030!).
Concomitent, capacitatea de absorbţie a CO2 din atmosferă de către oceane a scăzut alarmant, potrivit revistei Science. Oceanul austral (apele din emisfera sudică), considerat principalul „burete” de dioxid de carbon al planetei, stagnează, nu poate absorbi mai mult CO2 decât acum 30 de ani, de pildă. Astfel, încă din 1981, în loc să se „topească” în apele oceanului, 8 milioane de tone de dioxid de carbon au rămas anual în atmosferă. În prezent, doar jumătate din emisiile de CO2 produse de om mai sunt absorbite de oceane şi de biosferă. Cauzele stau tot în CO2 – cel din atmosferă, care a modificat regimul vânturilor: acestea sunt mult mai puternice şi amestecă violent apa de la suprafaţă cu cea din adâncuri. În plus, activitatea fitoplanctonului se reduce şi acesta nu mai produce atât oxigen ca până acum, prin fotosinteză. Celălalt important „terminator” de CO2 este Atlanticul de Nord, însă, în cazul acestuia, datele ştiinţifice sunt prea puţine pentru a se prognoza care va fi evoluţia.

Durata in timp a deseurilor

CAUZA INCALZIRII GLOBALE
In urmatoarele 24 de ore, defrisarile care au loc la nivel mondial vor fi responsabile de o poluare echivalenta cu aceea produsa de o flota de avioane ce ar transporta 8 milioane de persoane de la Londra la New York. Oprirea defrisarilor este cea mai simpla modalitate de a reduce procesul de incalzire globala, insa liderii mondiali par total indiferenti in fata masacrului padurilor si cauta solutii futuriste pentru a stopa emisiile de dioxid de carbon. Masacrul padurilor tropicale este recunoscut ca fiind procesul care contribuie cel mai mult la procesul de incalzire a planetei. Taierea si arderea padurilor produc emisii de CO2 mult mai mari decat toate masinile si industria la un loc, procesul fiind devansat doar de cel producator de energie.

Marii poluatori ai Europei

Efectul de sera va produce... oxigen!
Confruntati cu transformari climatice fara precedent, savantii se tem ca ne ameninta o era de calamitati naturale, incalzirea planetei putand provoca, in opinia lor, o catastrofa de proportii. De ani de zile, suntem avertizati, pe toate canalele mass media, de iminenta dezastrului provocat de asa-numitele „gaze cu efect de sera”. O descoperire de ultima ora arata ca, pe langa rolul nociv, aceste gaze pot aduce si importante beneficii omenirii.Si aceasta dupa ce chimistii de la Universitatea San Diego, California, condusi de profesorul Clifford Kubiak, au demonstrat fezabilitatea exploatarii luminii solare, in transformarea gazelor cu efect de sera intr-un produs util. Ei au realizat chiar un prototip care poate inmagazina energia solara, o poate converti in energie electrica si apoi o poate „separa” in monodix de carbon (CO) si... oxigen.
Rezultatele initiale, prezentate la intrunirea de luna trecuta a Societatii Americane de Chimie, au atras atentia intregii lumi stiintifice asupra descoperirii. „Procesul este mult mai eficace decat cel ce vizeaza separatia apei, pentru producerea de hidrogen. In alta ordine de idei, pe langa oxigen, element indispensabil vietii pe Terra, obtinem monoxid de carbon, un produs chimic foarte cautat care, lichefiat, ar putea fi folosit drept combustibil, fiind mai putin nociv pentru mediu decat actualii combustibili.
Prin urmare, procedeul inventat de noi duce la economisirea de combustibili conventionali, produce o substanta chimica utila si reduce nivelul gazului cu efect de sera”. Dispozitivul imaginat de Kubiak si colaboratorii sai pentru a separa dioxidul de carbon utilizeaza un semiconductor si doua straturi extrem de fine de catalizatori, generand monoxid de carbon si oxigen in cadrul unui proces trifazic. Prima faza este capturarea fotonilor solari cu ajutorul semiconductorului, a doua conversia in energie electrica, de catre semiconductor, iar a treia dirijarea acestei energii catre catalizatori. Catalizatorii vor converti dioxidul de carbon in monoxid de carbon, pe o parte a dispozitivului, si in oxigen, pe partea opusa. Pentru ca aceste reactii duceau la o pierdere de electroni, era necesara folosirea unui tip special de catalizator, care sa poata converti energia electrica in energie chimica.
Un puzzle stiintific
Cercetatorii americani au creat o molecula avand in centru trei atomi de nichel, care s-a dovedit catalizatorul ideal in acest proces. Alegerea semiconductorului este fundamentala pentru o separare eficienta a dioxidului de carbon, sunt de parere savantii. Semiconductorii folositi de echipa californiana au astfel ceea ce ar putea fi numit „benzi de energie”, catre care electronii sunt dirijati. Lumina solara ii face pe electroni sa sara de pe o banda pe alta, generand astfel un potential electric. Diferenta de energie dintre benzi determina cata energie solara este absorbita si cata energie electrica va fi produsa.
Kubiak a folosit initial un semiconductor de silicon, dar a realizat curand ca acest material este prea „moale” pentru a asigura suficienta energie. Astfel incat el si-a indreptat atentia spre un semiconductor construit pe baza de fosfura de galiu, capabil sa absoarba de doua ori mai multa energie solara si sa o si transmita mai repede. „Proiectul e pentru noi un fel de puzzle stiintific. Avem toate datele necesare, in teorie ideea functioneaza, ramane sa o definitivam in practica. Exista multe piese care trebuie puse inca la locul lor, dar suntem pe drumul cel bun”, crede Kubiak.

România, locul 40 in topul celor mai poluante tari România a redus la jumatate emisiile de gaze cu efect de sera in perioada 1990-2000, dar, cu toate acestea, continua sa se plaseze pe locul 40 in clasamentul celor mai poluante 50 de tari, potrivit unui clasament realizat de Reuters, care utilizeaza cele mai recente date disponibile pentru toate tarile, din anul 2000. Emisiile de gaze cu efect de sera s-au redus cu 49% in perioada 1990-2000, la 125 de milioane de tone echivalent dioxid de carbon, dar aceasta cantitate a revenit ulterior pe un trend ascendent, urcind la 155 de milioane de tone in anul 2004. In ansamblu, emisiile de gaze poluante ale României au scazut cu peste o treime in intervalul 1990-2004. Statele Unite s-au mentinut in intregul interval pe prima pozitie, cu un avans al emisiilor de gaze poluante de 15% in perioada 1990 ...

Laboratoarele de la Fort Detrick
Dinu Moraru ( pe larg )

Noi, oamenii, ne distrugem planeta!

Grupul de experţi interguvernamentali pentru schimbări climatice al Naţiunilor Unite a publicat, la Bruxelles, un nou raport referitor la impactul încălzirii globale asupra oamenilor şi Pământului.

Planeta se încălzeşte, iar schimbările climatice sunt în fruntea listei problemelor de mediu. Factorii de decizie, întreprinderile şi indivizii trebuie să acţioneze acum într-o serie întreagă de probleme de mediu; dacă nu, vor plăti mai târziu un preţ mai ridicat.

Într-o evaluare deprimantă şi autoritară a viitorului planetei, oamenii de ştiinţă de frunte din domeniul schimbărilor climatice au concluzionat, pentru prima dată, faptul că „încălzirea globală” este „fără echivoc”, iar activitatea umană reprezintă principala sa forţă motrice, cauzând „foarte probabil” majoritatea creşterilor de temperatură începând din 1950.

Aceştia afirmă că lumea este condamnată deja la secole de încălzire, schimbări ale modelelor climatice şi creşteri ale nivelului mărilor, rezultate în urma acumulării gazelor în atmosferă, ce înmagazinează căldura. Conform raportului oamenilor de ştiinţă, încălzirea poate fi totuşi redusă substanţial prin acţiuni prompte.

Raportul adună cele patru studii realizate de Grupul de Experţi Interguvernamentali pentru Schimbări Climatice al Naţiunilor Unite, din 1990 şi până în prezent, evaluând cauzele şi consecinţele schimărilor climatice. Acest raport este însă primul în care grupul apreciază aproape cu certitudine – o încredere mai mare de 90% - faptul că dioxidul de carbon şi alte gaze cu efect de seră rezultate în urma activităţii umane reprezintă principala cauză a încălzirii globale.

Încălzirea cu doar câteva grade a climei are efecte catastrofale

În ultimul său raport, din 2001, grupul, constând din sute de oameni de ştiinţă şi recenzenţi, a apreciat că nivelul de încredere pentru concluziile din raport se situează în intervalul 66-90%.

În cazul în care concentraţia dioxidului de carbon în atmosferă atinge dublul nivelului său din perioada preindustrială, conform raportului, clima globală se va încălzi probabil cu 3,5-8 grade. Dar există mai mult de o şansă din 10 ca încălzirea să fie mai mare, o situaţie pe care mulţi oameni de ştiinţă o consideră a fi un risc inacceptabil.

Mulţi experţi din domeniul energiei şi al protecţiei mediului consideră că această dublare se va produce undeva după mijlocul secolului, dacă nu se schimbă prompt şi într-un mod susţinut direcţia, de la modelul secolului XX, bazat pe arderea liberă a cărbunelui şi petrolului, principalele surse de dioxid de carbon, şi dacă nu începe o căutare agresivă de opţiuni energetice nepoluante îmbunătăţite şi aplicabile la o scară extinsă.

Activităţile industriale poluante provoacă efectul de seră

Conform multor biologi şi experţi din domeniul climatic, chiar şi o încălzire care s-ar situa la mijlocul intervalului preconizat de grup va cauza, foarte probabil, o presiune semnificativă asupra ecosistemelor şi va altera şabloanele climatice de lungă durată, care modelează rezervele de apă şi producţia agricolă.

În timp ce noul raport preconizează o creştere modestă a nivelului mărilor până în 2100 – între 7,18 – 58,4 cm – acesta concluzionează totodată că acest nivel va continua să crească restrângând zona costieră pentru cel puţin 1000 de ani. Pentru comparaţie, nivelul mărilor a crescut cu aproximativ 15,2-22,9 cm în secolul al XX-lea.

John P. Holdren, un expert din domeniul climatic şi al energiei de la Universitatea Harvard afirmă că „raportul subliniază cu autoritate necesitatea unui efort masiv pentru încetinirea schimbării climatice, înainte ca aceste consecinţe intolerabile să devină inevitabile”.

„Din 2001 a existat un val de noi dovezi ştiinţifice referitoare la magnitudinea, originea umană şi impactul crescut al schimbărilor climatice care sunt acum în curs” afirmă domnul Holdren, preşedintele Asociaţiei Americane pentru Avansul ştiinţei. „În proporţii copleşitoare, aceste dovezi prezintă schimbări mai rapide, mai periculoase şi o încredere mai mare referitoare la rolul dominant al arderii combustibililor fosili şi al defrişării pădurii tropicale pentru cauzarea schimbărilor care sunt observate”.

Concluziile vin după trei ani de sinteze si analize a sute de studii referitoare la schimbările climatice trecute, observaţii ale retragerii gheţarilor, ale încălzirii şi creşterii nivelului mărilor şi alte modificări de pe planetă, precum şi numeroase simulări pe supercomputere, utilizate pentru a testa cum va reacţiona Pământul la o pătură de gaze ce reţine căldura în atmosferă. Raportul descrie modificări vaste atât pentru oameni, cât şi pentru natură. „Este foarte probabil ca extremele de căldură, valurile de căldură şi precipitaţiile abundente să continue şi să fie tot mai frecvente”, se afirmă în raport.

În general, cercetătorii consideră că mai multe precipitaţii vor cădea la latitudini mai mari, zone care vor cunoaşte foarte probabil şi sezoane de creştere mai extinse, în timp ce regiunile semi-aride şi subtropicale, afectate deja în mod cronic de secetă, s-ar putea confrunta cu o scădere de 20% a precipitaţiilor, în cazul unei creşteri medii prognozate pentru gazele cu efect de seră.

Raportul a adăugat o nouă consecinţă chimică a acumulării dioxidului de carbon, faţă de impactul climatic şi biologic din rapoartele precedente: o scădere a pH-ului apei mărilor şi oceanelor va conduce la absorbţia a miliarde de tone de dioxid de carbon, care formează acid carbonic. Biologii marini afirmă că acesta ar putea ameninţa anumite specii de corali şi plancton.

Raportul adună efortul depus timp de jumătate de secol pentru a discerne dacă oamenii, prin acumularea dioxidului de carbon şi a altor gaze eliberate în principal prin arderea combustibililor şi a pădurilor pot influenţa climatul Pământului.

Rămân totuşi întrebări importante referitoare la viteza şi întinderea anumitor schimbări, atât din cauza incertitudinii mărimii populaţiei viitoare şi a tendinţei poluării, dar şi din cauza interrelaţionării complexe dintre gazele cu efect de seră, nori, poluarea cu pulberi, evoluţia vieţii de pe Pământ şi din oceane, ambele emiţând şi absorbind dioxid de carbon şi alte gaze asemănătoare.

În raport se afirmă că, dacă gazele cu efect de seră vor continua să se acumuleze în atmosferă chiar şi într-un ritm mai moderat, temperaturiile medii la sfârşitul secolului se vor apropia de cele înregistrate acum 125000 de ani, în ultima perioadă de încălzire, dintre glaciaţiuni. În acel moment, nivelul mărilor va fi cu 3,65-6,09 m mai ridicat decât în prezent. O mare parte din această apă în surplus este înmagazinată acum în calotele glaciare din Antarctica şi Groenlanda, care, în unele zone, sunt supuse eroziunii.

Ne apropiem de pragul ultimei glaciaţiuni

Grupul afirmă că nu a existat o înţelegere ştiinţifică a vitezei de topire a gheţii din regiunile polare, aşa încât estimările lor referitoare la noile nivele ale mărilor sunt bazate în principal pe extinderea oceanele calde şi nu pe topirea gheţii care se află în prezent pe suprafaţ a de uscat.

Alţi cerecetători au prezentat recent dovezi conform cărora gheţarii din zona Arcticii şi Antarcticii s-ar putea îndrepta spre mare mult mai repede decât se estima în trecut şi au afirmat că riscul pentru zonele costiere ar putea fi iminent.

Michel Jarraud, Secretarul General al Organizaţiei Mondiale Meteorologice a Naţiunilor Unite, afirmă că acestă lipsă de claritate nu ar trebui să ne liniştească. „Viteza cu care calotele topite cresc nivelul mărilor este nesigur, dar raportul evidenţiază clar că mările vor creşte inexorabil în secolele următoare” afirmă el. „Întrebarea este când şi cât, nu dacă”, spune acesta, adâugând „Deşi concluziile sunt neliştitoare, politicienii sunt acum înarmaţi cu ultimele fapte şi vor fi mai bine pregătiţi să răspundă la aceste realităţi”.

Achim Steiner, Directorul Executiv al Programului de Mediu al Naţiunilor Unite, care supraveghează experţii împreună cu Grupul Meteorologic, spune că societate are acum suficiente informaţii pentru a acţiona. „Implicaţiile încălzirii globale faţă de următoarele decade pentru economia noastră industrială, rezervele de apă, agricultură, biodiversitate şi chiar geopolitică sunt masive” afirmă acesta. „Acest nou raport ar trebui să convingă politicienii să nu se mai eschiveze şi să adopte măsuri puternice şi eficiente pentru a ataca problema gazelor cu efect de seră”.

Ecologistii cer factorilor de decizie să pregătească măsuri urgente prin care să diminueze efectele şi să răspundă la schimbările preconizate de raport.

http://www.atac-online.ro/mediu_/noi--oamenii--ne-distrugem-planeta!_4913

Cernobilul este cel mai poluat oras din lume
http://www.ultima-ora.ro/articles.php?action=toArticle&article_id=956

Poluarea a devenit o problema importanta in aceste zile si afecteaza milioane de oameni. Cu toate acestea, nu se ia nicio masura pentru prevenirea sau evitarea dezastrelor ecologice. „Hotnews.ro” informeaza ca mai mult de 10 milioane de oameni traiesc in conditii greu de imaginat. Durata de viata a scazut simtitor din cauza poluarii, multi oameni imbolnavindu-se de cancer sau, mai rau, dând nastere unor copii cu malformatii si retard mintal. Totodata, pe aceeasi tema a poluarii, „Blacksmithinstitute.org” a realizat un top al celor mai poluate localitati de pe planeta.

Lista este deschisa de orasul ucrainean Cernobil. In urma cu 21 de ani, aici s-a petrecut cel mai mare dezastru nuclear din istorie, când reactorul centralei nucleare a explodat. Nivelul de radiatii a fost de o suta de ori mai mare decât cel generat de bombele de la Hiroshima si Nagasaki. Explozia a afectat aproape 5 milioane si jumatate de oameni, deoarece locul a fost poluat cu 50 de tone de compusi si elemente radioactive, dintre care cei mai periculosi sunt uraniul, plutoniul, iodul si strontiul. Agentia guvernamentala ucraineana „Cernobil Interinform” de la Kiev anunta in 2002 ca, din cele trei milioane de oameni care au fost atunci expusi radiatiilor, 84 la suta, dintre care un milion sunt copii, au fost inregistrati deja ca suferind de diferite afectiuni si boli. Pentru a opri emisiile radioactive, zona activa a reactorului a fost acoperita cu un „sarcofag” de beton, care ecraneaza radiatiile. Din aprilie 1986, in orasul Cernobil si suburbia sa Pripiat, timpul s-a oprit in loc, iar orasul a devenit o fantoma. Orasul nu va mai fi probabil locuit niciodata, iar expertii sustin ca radioactivitatea va scadea la un nivel acceptabil abia in jurul anul 2525. Pe locul doi al topului se afla tot un oras din fosta URSS, Dzerzhinsk din Rusia. Cunoscut drept unul dintre principalele centre din tara unde se fabricau arme chimice, aici au fost aruncate sute de mii de deseuri chimice. Neglijenta a costat scump, afectând in jur de 300.000 de persoane si limitând media de viata la 42 de ani la barbati si la 47 de ani pentru femei. Al treilea loc in topul celor mai poluate este zona Haina din Republica Dominicana. Regiunea este puternic poluata cu plumb de la o fabrica de reciclare a bateriilor de masina. 85.000 de persoane au avut de suferit, majoritatea copii. Urmatoarea pozitie in top este ocupata de orasul Kabuwe, Zambia, localitate poluata cu plumb si cadmiu din cauza industriei miniere. Desi in zona nu mai este deschisa nicio mina, jumatate de oras a ramas poluat, metalele infiltrate in apa si sol afectând 250.000 de persoane. Locul 5 in clasamentul celor mai poluate locuri ne duce tocmai in Peru, in La Oroya, oras distrus din punct de vedere ecologic din cauza plumbului, cuprului, zincului si sulfului din minerit. In a doua jumatate a clasamentului, intâlnim orasul Linfen din China, unde localnicii se plâng ca, in unele seri, nu mai pot respira din cauza prafului de carbune din atmosfera. Linfen ofera doua treimi din energia necesara Chinei, fiind inima industriei carbonifere. Clasamentul continua cu o localitate din Kirgistan, Mailuu-Suu, ce are o activitate crescuta din cauza fostelor mine de extractie a uraniului. Locurile 8 si 10 sunt ocupate de doua orase din Rusia, Norilsk si Rudnaya Pristan, unde nu se mai poate respira din cauza combinatelor siderurgice si a minelor din zona. Locul 9 este ocupat de un oras indian, Ranipet, unde deseurile din industria pielariei au contaminat apa din sol.

Orice mic război nuclear, un mare dezastru pentru omenireCercetătorii americani au evaluat preţul unui război regional atomic În revista "Science", o echipă de cercetători americani, specializaţi în ştiinţele pământului, de la universităţile Boulder (Colorado), Los Angeles (California), Baltimore (Maryland) şi Rutgers (Nouveau-Brunswick, Canada) au calculat efectul unor eventuale "miniconflicte nucleare". S-a luat în calcul, ipotetic, un schimb de rachete încărcate cu ogive între puteri regionale. S-a imaginat un caz considerat "realist": o sută de arme nucleare de circa 15 kilotone fiecare. "Altfel spus, bombe mici faţă de superbombele care dorm în arsenalele ruseşti şi americane. Şi numai 0,3% din totalul de arsenal nuclear", notează "Science". Bilanţul minim al unui astfel de conflict nuclear, considerat "mic", ar fi: milioane de morţi în câteva ore şi un dezastru pentru mediu, care ar dăuna întregii producţii agricole mondiale. Un studiu similar a mai fost făcut în anii ’80, în contextul unei mari tensiuni est-vest, când arsenalele nucleare ale celor doi giganţi, URSS şi SUA, ajunseseră la vârf. La acea vreme, cercetători americani şi sovietici, sub impulsul astrofizicianului Carl Sagan, au arătat absurditatea unei curse nebune pentru puterea nucleară.
Milioane de morţi, în câteva ore
În afara marilor distrugeri din două ţări aflate în conflict şi sutele de milioane de morţi, ar exista consecinţe planetare ce ar duce la o lungă "iarnă nucleară". Private de energie solară, culturile şi flora sălbatică ar fi periclitate, provocând o foamete generalizată pe întreg globul şi sfârşitul civilizaţiei.
Consecinţe catastrofale
Astăzi, arsenalele ruseşti şi americane, în pofida distrugerii vectorilor nucleari şi dezafectarea a mii de arme, rămân capabile să provoace o iarnă nucleară, dacă ar fi utilizate în totalitate. Dar în cazul unui "mic conflict nuclear"? Problema este sensibilă, fiindcă există ţări dotate cu arma nucleară, cum ar fi India, Pakistan, China, sau susceptibile de a se echipa nuclear, precum Iranul. "Ce s-ar întâmpla dacă o ţară precum China ar ataca India, sau Japonia, Argentina, Brazilia, ori Franţa ar lovi Rusia…? Ipoteze mai mult sau mai puţine realiste", scrie "Science". Studiile elaborate pe computer arată consecinţe dezastruoase, cu milioane de morţi. "Minirăzboaiele nucleare" ar ucide la fel de mulţi oameni cât un război mondial. Degradarea agriculturii pe mapamond ar fi inevitabilă.

Fondul pt Natură
10 fluvii despre care spune că ar fi cele mai ameninţate de intervenţia omului.

Nordul Inghetat, salvarea omenirii?

In recent aparutul sau best-seller "The Weather Makers" (Cei ce fac clima), biologul, paleontologul si publicistul australian Timm Flannery - care a primit premiul "Cetateanul Australian al Anului in 2007" - afirma negru pe alb ca, daca omenirea nu-si schimba modul de viata, "in maximum 50 de ani va disparea". Scenariul prezentat de Flannery este unul apocaliptic: miliarde de oameni vor muri ca urmare a inundatiilor sau, dimpotriva, a secetei provocate de incalzirea globala, iar "foametea va face ravagii mai mari decit bombele atomic ...

Planeta se aglomereaza Pana in 2050, populatia planetei va creste puternic in tarile slab dezvoltate.

Mass-media a creat o “isterie irationala” fata de incalzirea globala
=====
Michael Crichton si “Starea de frica”

Incalzirea globala nu e provocata de om!



Teoriile acceptate de comunitatea stiintifica internationala care sustin ca fenomenul incalzirii globale este provocat de activitatea oamenilor nu sunt decat niste ‘’minciuni’’ sustine un nou si controversat documentar in care apar oameni de stiina eminenti, informeaza publicatia Life Style Extra consultata luni de Rompres.
Acest documentar ce poarta titlul ‘’The Great Global Warming Swindle’’ (marea escrocherie a incalzirii globale - n.r.) va fi prezentat pe postul de televiziune Channel 4 joi, 8 martie, si va contine interviuri cu o serie de importanti oameni de stiinta care ataca deschis ‘’propaganda’’ poluarii mediului privita ca o modalitate de a ne dispersa de populatiile sarace din lume. Chiar si co-fondatorul organizatiei ecologiste militante Greenpeace, Patrick Moore, este prezentat sustinand ca statele africane trebuiesc incurajate sa arda mai multi combustibili fosili.
Niciunul dintre oamenii de stiinta prezentati in acest documentar nu sustin teoria despre efectele nocive ale poluarii atmosferei cu gaze ce produc efect de sera. Ei sustin ca fenomenul incalzirii globale este absolut natural si a inceput sa se manifeste cu mai mult timp in urma, iar efectele acestui fenomen precum topirea ghetarilor de la pol sunt la fel de normale cum sunt caderea frunzelor toamna din copaci. Cercetatorii care participa la acest documentar mai sustin de asemenea ca fenomenul de incalzire globala nu este nou, inregistrandu-se un maxim al temperaturilor globale in 1940, an dupa care media temperaturilor globale a inceput din nou sa scada timp de patru decade.
Abia dupa anul 1970 a inceput sa se manifeste din nou aceasta tendinta de incalzire. Acest grafic al evolutiilor mediei temperaturilor globale din secolul XX infirma teoria privind acumularea de CO2 poluant in atmosfera in urma activitatilor umane pentru ca boom-ul economic de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial a dus la eliberarea in atmosfera a unei cantitati mult mai mari de CO2 decat in prezent si totusi nu s-a remarcat nici un fel de tendinta de crestere a temperaturilor pe glob. Majoritatea cvasitotala a oamenilor de stiinta sustin in prezent ca poluarea cu CO2 in urma arderilor combustibililor fosili este principalul factor al incalzirii globale, insa profesorul Paul Reiter nu este de acord. El sustine ca influentul raport al ONU privind schimbarile climatice nu este altceva decat o mistificare. Conform ONU acest raport insumeaza concluziile a 2.500 dintre cei mai prolifici experti in mediu ai globului, dar Prof. Paul Reiter sustine ca din lista cu nume fac parte si oameni de stiinta care au avut si au alte pareri despre acest fenomen. Acesti oameni de stiinta, sustine el, au renuntat la colaborarea cu Comisia Interguvernamentala a ONU cu privire la Schimbarile Climatice (‘’Intergovernmental Panel on Climate Change’’), iar concluziile celebrului raport au fost finalizate de lucratori guvernamentali. Un alt argument care submineaza autenticitatea acestor teorii cu privire la incalzirea globala ca rezultat al activitatii omului este acela ca in fiecare an guvernele statelor bogate varsa fonduri de sute de milioane de dolari in conturile diferitelor proiecte de cercetare pe aceasta tema, asa ca mii de oameni de stiinta sunt constienti ca locul lor de munca depinde de sustinerea ideii ca poluarea provocata de om este responsabila de incalzirea planetei. Acest program de reducere a emisiilor de CO2 in atmosfera nu face decat sa decimeze populatiile africane care sunt nevoite sa aprinda focuri pentru a se incalzi in propriile case atat timp cat guvernele lor sunt incurajate sa foloseasca metodele alternative solare sau eoliene de obtinere a energiei electirce, metode ce nu asigura suficienta energie si sunt cu mult mai scumpe decat metodele conventionale ale centralelor energetice ce functioneaza pe baza arderii combustibililor fosili.

Eschimosii dau in judecata Statele Unite.

Eschimosii si inuitii din nordul Canadei si Alaska dau in judecata statul american din cauza degradarii mediului prin emisiile mari de gaze cu efect de sera in atmosfera. Populatiile nordice si-au exprimat ingrijorarea in ceea ce priveste efectele incalzirii globale asupra modului lor de viata, motiv pentru care isi prezinta cazul in fata unei comisii internationale pentru apararea drepturilor omului. Procesul are loc, potrivit Hotnews, in fata Comisiei inter-americane pentru drepturile omului (Inter-American Commission on Human Right ...

Romania - printre primii cinci dăunători ai stratului de ozon
Romania se află în topul celor cinci ţări europene care sabotează stratul de ozon. Aceasta este "pecetea" pe care Agenţia Europeană de Mediu a pus-o ţării noastre, după ce a realizat un raport ce prezintă monitorizarea emisiilor de gaze cu efect de seră de pe continent în perioada 1990-2004. Concluziile studiului au fost făcute publice la sfarşitul lunii februarie.
"Laurii" pentru cea mai rapidă creştere a emisiilor de gaze cu efect de seră au fost luaţi de Luxemburg, care în cei 14 ani de monitorizare a înregistrat o creştere de 156%. Aproape la fel de "performante" sunt şi Irlanda, Cehia şi Portugalia, care au reuşit să polueze în proporţii de 140%, 107%, respectiv 97%. Şi pentru că Romania a dorit să se afle printre fruntaşii acestui top, ea a reuşit o majorare a emisilor de gaze cu 95 de procente. Însă vecinii noştri bulgarii se pare că nu se descurcă la fel de bine, astfel că ei se află în coada topului, reducandu-şi poluarea cu 32% în cei 14 ani de monitorizare. Ţările care au dăunat cel mai puţin stratului de ozon, respectiv în proporţie de 10%, sunt Germania, Finlanda şi Suedia. Vinovate de poluare se fac transporturile rutiere care degajă în atmosferă gaze cu o pondere de 93%. Iar prognozele Directoratului General de Transporturi nu sunt deloc îmbucurătoare, deoarece acestea arată ca transporturile rutiere vor continua să se dezvolte în ritm alert. Situaţia de faţă nu are prea multe şanse de ameliorare, chiar dacă întreaga planetă este conştientă de degradarea rapidă a climei. Una dintre cauzele acestei deteriorări este şi nerespectarea protocolului de la Kyoto, cu privire la emisiile de carbon.

Cernobalul face victime si dupa 17 ani de la accident
Cel mai grav accident nuclear din istoria omenirii, cel de la Cernobal, continua sa faca victime chiar si dupa 17 ani de la producere: milioane de oameni sunt direct afectati de consecintele acestui dezastru, dintre care cel putin trei milioane de copii urmeaza trata-mente medicale speciale, din cauza ca au fost iradiati inca de cand erau in pantecele mamelor. La ultima conferinta internationala de la Kiev (2-6 iunie 2003), legata de efectele asupra sanatatii fizice si mentale a copiilor nascuti dupa accidentul de la Cernobal, s-a subliniat faptul ca nivelurile de radiatii inca sunt, in unele zone, mult peste limitele admise.
De patru ori mai multe boli mortale


In noaptea de 25 spre 26 aprilie 1986, locuitorii din zona Cernobal au fost treziti de doua explozii teribile: reactorul 4 de la Centrala nuclearo-electrica din localitate a luat foc si a continuat sa arda timp de 10 zile. Explozia a degajat in atmosfera un nor de praf radioactiv, comparat cu unul produs de 200 de bombe nucleare de tipul celor folosite la Hiroshima. Efecte-le exploziei s-au facut simtite nu doar pe teritoriul fostei URSS (a fost contaminata radioactiv populatia de pe o suprafata de 15.000 kmp), ci in aproape toata Europa. Radiatiile au dus la creste-rea de patru ori a numarului de maladii letale, cum ar fi cancerul. In randul copiilor, ratele de cancer de tiroida sunt de zece ori mai mari, iar multi dintre cei nascuti dupa accidentul de la Cernobal, in regiunile cele mai expuse, au malformatii cumplite sau sufera de leucemie.
Copiii romani iradiati au IQ scazut


Vecini cu rusii, romanii au resimtit si ei, din plin, efectele radiatiilor produse de accidentul de la Cernobal. Specialistii de la Institutul de Sanatate Publica Bucuresti spun ca, din primavara lui '86, s-a constatat o frecventa crescuta a numarului de imbolnaviri, copiii nascuti dupa nefastul eveniment fiind mai mici in talie si mai slabi, dar, mai ales, au un coeficient de inteligenta mai scazut. Dintre acesti copii, foarte multi au dezvoltat boli ale siste-mului osteoarticular si ale dintilor.
Cele mai afectate judete sunt cele din zona Moldovei. Numai in judetul Bacau au fost inregistrati, in ultimii 17 ani, peste 150 de copii nascuti cu diferite malfor-matii, plus cateva sute de bebelusi cu sistem imunitar slab. Si in Baia Mare, multi se nasc cu un organ vital la vedere - ficatul, rinichii sau plamanii, sau au corpul dispropor-tionat. Medicii baimareni sustin ca explozia centralei de la Cernobal a dublat, in Maramures, numarul copiilor nascuti cu malformatii congenitale.
Specialisti din Institutul de Sanatate Publica Bucuresti au tras un semnal de alarma cu privire la faptul ca legumele si fructele ar putea fi afectate de radiatiile rezultate dupa accidentul de la Cernobal. Italienii chiar au refuzat, anul trecut, un transport de ciuperci ce veneau din tarile est-europene (inclusiv din Romania) si urmau a fi vandute pe piata italiana. Marfa a fost refuzata, pentru ca analiza a relevat ca ciupercile aveau un nivel al radioactivitatii mult peste cel acceptat legal, desi trecusera 16 ani de la explozia centralei.
Rusii au incercat sa musamalizeze


Observatorii internationali spun ca efectele dezastrului ar fi fost mai mici daca oficialii sovietici ar fi anuntat imediat catastrofa, nu dupa trei zile. Persoanele responsabile de ceea ce s-a intamplat au fost judecate in 1987, iar sase dintre ele au fost trimise in lagare. Populatia de pe trei sferturi din suprafata Europei a fost afectata de radiatiile rezultate in urma accidentului de la Cernobal. Sute de mii de rusi din partea asiatica au fost si ei contaminati.
Cauza exploziei, conform rapoartelor internationale: experimentele nereusite ale cercetatorilor rusi, care intentionau sa asigure o rezerva suplimentara de energie, pentru a preveni supraincalzirea in cazul deconectarii centralei.
Centrala a fost inchisa definitiv pe 15 decembrie 2000, in schimbul a 2,3 miliarde de dolari, acordati de comunitatea internationala.
Mutatiile genetice si malformatiile congenitale apar dupa 14-18 ani de la producerea unui accident nuclear, spun specialistii. Au trecut 17 ani...
Leonid Kucima: "Sarcofagul de la Cernobal cedeaza"


Aflat intr-o "vizita de lucru" la Rivne, presedintele Ucrainei a spus ca regreta inchiderea centralei de la Cernobal. "Ucraina trebuie sa dezvolte obiective energetice de inalta productivitate, inclusiv cele nucleare, prin punerea in functiune a centralelor de la Rivne si Hmelnitk. Ucraina ar putea exporta energie electrica spre Europa", a declarat Leonid Kucima. Kievul a inchis ultimul reactor de la Cernobal in 2000. "Ucraina nu poate rezolva singura tragedia de la Cernobal, nu are bani pentru lichidarea consecintelor catastrofei. Sarcofagul cedeaza." (IAN)
http://www.gardianul.ro/2003/06/16/societate-c12/cernobalul_face_victime_si_dupa_17_ani_de_la_accident-s20405.html