Pavel[Cream][V=]

http://lifestyle.bzi.ro/soc-marcel-pavel-are-probleme-grave-cu-vocea-36422

http://cultural.bzi.ro/nicio-clipa-portasar-de-catalin-pavel-29968

Drama cumplita a fiului cel mare al lui Marcel Pavel!...

Citeste mai mult pe RTV.NET: http://www.romaniatv.net/#ixzz3PNSLb2cb

Claudia Pavel (Cream): I-am scris mosului ani la rand, pana cand... Interviu

CLAUDIA PAVEL - "Sunt fericită! Da, da!"
 
 
Am plecat la sora mea, în A­me­rica, în Los Angeles. Noi două sun­tem extraordinar de apropiate, nu treceau două luni fără să mă duc să o văd. Pur şi simplu, mai mult nu pot să trăiesc fără Paula! Şi tot mer­gând acolo, mi-a încolţit în minte o idee: să-mi desăvârşesc studiile de acto­rie, urmând nişte cursuri şi în Statele Unite.

Citeste tot articolul

Marcel Pavel a reactionat la jignirile Aurei Urziceanu: La o anumita varsta...

http://www.evzmonden.ro/?p=58428

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/marcel-pavel-isi-lanseaza-baietii-la-concertul-lui-de-craciun-470855.html

http://www.apropo.ro/life-style/claudia-pavel-cream-debuteaza-in-cinematografie-poze-trailer-11429735

Claudia Pavel (Cream) a nascut - ce nume a ales pentru copil

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/claudia-pavel-transformare-spectaculoasa-cream-tatuat-fata-rea-457194.html

Marcel Pavel e superstiţios: nu vrea să cumpere nimic pentru copil înainte de naştere

click.ro
Marcel Pavel o atacă dur pe solista de la Mandinga, calificată în finala Eurovision!





Aseară la Baku Crystal Hall, în faţa a 25.000 de spectatori, a avut loc prima semifinală de la Eurovision, de care Mandinga a trecut cu brio!Articol complet

http://www.formula-as.ro/2012/1001/galeria-vedetelor-21/claudia-pavel-sunt-un-om-fericit-am-concerte-am-reusit-sa-lucrez-cu-artisti-internationali-14603

America! America!

- Cand te-am cautat pentru interviu nu erai, asa cum credeam, dupa cumparaturi de Craciun, ci hat, in America, ca sa inregistrezi un CD. Cum ai ajuns la o asemenea performanta de invidiat?

- Eu muncesc de la 15 ani. Trebuie sa experimentez mereu, sa invat, sa acumulez. E normal sa-mi doresc sa lucrez cu artisti de prima mana, cu artisti internationali consacrati, pentru ca ei sunt oameni care au reusit deja. Nu e simplu sa intri in show-biz-ul american sau sa lansezi o piesa. E nevoie de sansa, de moment si, bineinteles, de o munca de multi ani in spate. Chiar nu cred in succesul pe care-l poti avea peste noapte. Adica,

mie una, nu mi s-a intamplat. Tot ce am obtinut, am dobandit prin munca si prin determinare. Stiu ce vreau. Am suficient de multa personalitate si tact incat sa-mi impun punctul de vedere, de fiecare data. Daca nu mi-a convenit ceva, intotdeauna am spus deschis. Sunt extrem de pretentioasa si de perfectionista. Tocmai de aceea nici nu ma grabesc sa scot single dupa single. Prefer sa lucrez, sa scot ceva de calitate, care-mi place suta la suta, cu care sa stiu ca nu ma fac de ras si ca voi avea succes. Dar despre proiectele muzicale pe care le am acum in America nu pot sa vorbesc, pana nu se finalizeaza. Contractele sunt de asa natura ca nu ai voie sa le faci publice.

- Exista vreo sansa ca muzica romaneasca sa patrunda si dincolo de ocean?

- In ce ma priveste, eu nu vreau sa fiu catalogata drept o cantareata de muzica romaneasca. In general, hiturile internationale sunt cantate in limba engleza sau, cel mult, in spaniola. Limba in care se canta o piesa este o conditie de baza a succesului sau international. Cel putin in America, muzica cantata in romaneste n-ar avea nici o sansa.

- Cand ai parasit formatia Candy, in care ai debutat, ai spus ca vrei sa evoluezi muzical singura. A fost o decizie buna? Formatiile nu sunt mai aproape de succes?

- In nici un caz! Nu! Formatiile aveau mai mult succes in urma cu 10-15 ani, dar acum, sub nici o forma. Acum, majoritatea interpretilor sunt artisti solo. Artistii solo si DJ-ii au foarte mare cautare. Prin urmare, pentru mine a fost o decizie foarte buna sa plec din trupa. Mai intai pentru ca, oricum, nu se mai putea, nu ne mai intelegeam, iar eu cantasem solo si inainte. Iesind din trupa, reveneam la ceva deja incercat.

- Presupun ca o cariera solistica e mai grea decat una in grup. Tu pe ce te bazezi? Ai facut studii de dans, de canto...?

- Am facut studii de canto de la sase ani. La 15 ani am intrat in trupa Candy, dar nu am intrerupt studiul. Am facut pian patru ani, am facut si chitara, un an, cand eram mica. Am absolvit Facultatea de Teatru si Film din cadrul Universitatii Hyperion, la clasa domnului Virgil Ogasanu. Am facut si un master in televiziune. Inainte sa plec in America, am terminat primul meu film artistic. Am fost distribuita intr-un rol principal. Filmul se numeste "Primul client", e un film de actiune, regizat de Kiki Vasilescu, o productie independenta. O sa apara la inceput de 2012, februarie-martie. Dar ai dreptate. Constructia "discursului" meu muzical, a imaginii si a unicitatii mele ca artist solo este partea cea mai grea. Aici lucrurile nu se opresc niciodata, ele sunt intr-o continua transformare, imbunatatire, adaptare. De fiecare data am decis singura in ce directie am vrut sa o ia fiecare album al meu. Si am sase albume pana acum. Fiecare suna diferit unul de celalalt. Am reusit sa lucrez cu producatori straini, si nu oricare, ci unii de succes: Scott Storch, Rian Heather, solistul de la trupa One Republic, Scatman Scoop, Fat Joe, care sunt nume sonore in lumea hip-hop-ului international. Am lucrat cu producatori suedezi, germani... Cred ca sunt singurul artist roman din generatia mea care a avut un concert unplugged la Teatrul National, cu artisti internationali invitati (Paul Cless, Oceana).

- Dincolo de talent si de munca, exista si o strategie a succesului?

- Nu ma intereseaza competitia, nu analizez prea mult lucrurile. Sunt artist pana-n maduva oaselor, fara sa fiu business-man. Am publicul meu, lumea imi cumpara albumele, am concerte, am reusit sa lucrez cu artisti internationali... Fac asta cu toata dragostea, in fiecare zi si ma simt un om fericit si implinit. Poate ca n-am strategie si metoda, sabloane pentru succes. S-a intamplat de nenumarate ori sa ma lovesc de probleme, sa ma pacalesc la contracte, dar pe toate le inveti in timp. In fiecare meserie exista piedici, probleme. Dar mai presus de toate, cred ca asta e o profesie pe care o poti face numai daca esti extrem de pasionat. Altfel, nu vad de unde ti-ai trage puterea sa mergi inainte.

Soarele, marea si Paula

- Intr-un interviu acordat revistei noastre in urma cu sapte ani, afirmai ca-ti curge prin vene sange de "mai multe culori": aroman, lipovean, grecesc. Din ce inaintasi te revendici, cand canti pe scena? Simti o radacina anume? Te simti legata in mod special de Balcani?


- Ei, Doamne! (Rade.) Nu m-am gandit niciodata la asta. Dar pot sa-ti spun ca ori de cate ori merg in Grecia, ma simt acasa. Am parul negru si cret si trasaturi de grecoaica, sunt exploziva, extrovertita, imi plac vara, caldura, marea, oceanul, libertatea. Altfel, nu ma simt foarte legata de Balcani. Dar nici n-as putea trai linistita in orice capat al lumii. Ma plictiseste rutina si-atunci trebuie sa fiu foarte mobila si inovatoare. Imi place foarte mult sa calatoresc, iar stilul de viata pe care-l am acum, intre doua avioane, este perfect. Cel putin momentan. Oricum, trebuie sa fiu undeva langa apa. Marea este parte din mine. Si in State, in Los Angeles, ma pot bucura de ocean. Invat surfing, inot, joc volei... Imi plac apa si soarele...

- In calatoriile tale esti insotita mereu de sora ta, care te sustine inca de la debut. Ce va leaga asa de mult?

- Sora mea este... viata mea. Paula a fost cea de-a doua mea mama. De la ea am invatat tot. Am fost prietene bune de mici, ea m-a crescut. Normal ca nu e nimeni ca mama, dar cu sora esti mai apropiata. E mai mare cu cinci ani ca mine. Legatura noastra a inceput in copilarie. Eram mica, aveam sase ani, cantam prin casa, imi terorizam vecinii... "Ah, iar canta Claudia, e clar..., nu putem sa ne odihnim". Asta se stia, dar mai mergeam si la sport. Aveam prietene, fetite de varsta mea, care mergeau la atletism, la rugby... Eu eram foarte firava, slaba, sensibila, dar voiam si eu sa fac echipa cu ele. Intr-o zi, sora mea, care venise in ziua aceea sa ma ia de la antrenament, a vazut ca m-am lovit rau si nu m-a mai lasat sa ma duc. I-a spus si mamei ca mi-am spart capul si asa s-a hotarat, in familie, sa merg la canto. Mi-a placut, mai ales ca profesoara i-a spus mamei: "copilul e talentat"... Am inceput sa merg la festivaluri prin tara, am luat diplome si premii, normal... (rade cu pofta). Acum, sora mea este make-up artist independent si locuieste in Los Angeles. A trait la Miami vreo cativa ani, apoi s-a mutat. A lucrat cu Anastasia, regina sprancenelor din Beverly Hills. Ea a fost "capul rautatilor" si in privinta colaborarilor mele cu artisti de la Hollywood.



"Opreste-te, clipa!"

- In afara de ea, cu cine

iti mai imparti inima? Ai daruit-o cuiva?

- Nu, sa stii. Nu sunt intr-o epoca in care sa imi doresc o relatie. Mi-am dorit, am avut, mi-a placut, dar dragostea e complicata, al naibii de complicata. E dificil sa pastrez o relatie de iubire, in conditiile unei vieti cvasinomade. Dar nu-ti imagina ca sunt un robotel disciplinat, nu. Nu las sa treaca clipa pe langa mine, sa-mi para rau ca n-am trait-o. Duc o viata destul de agitata. Mereu pe drum, intre doua avioane, cu multe activitati, unele programate cu luni de zile inainte, altele complet neasteptate, de la o zi la alta. Si nici nu ma vad prea curand dorindu-mi sa fiu sedentara, intepenita in proiect, cum se zice. S-o intampla si asta cand o vrea Dumnezeu. Vine cand trebuie sa vina, cand nu te astepti. Poti sa cauti tu cat vrei...

- Esti foarte frumoasa. Nu te bate gandul sa-ti folosesti frumusetea mai mult decat in domeniul muzical?

- Iti multumesc. Sa stii ca mi se propune tot timpul sa fac si film, mai ales in Statele Unite. O sa iau in considerare si propunerile astea, la un moment dat. De ce nu?! Vreau sa fac si actorie si modelling. Bineinteles, muzica e pe primul loc, dar si actoria ma atrage, desi nu m-as vedea facand numai asta. N-as renunta la muzica.

- De visat mai ai timp? Te mai gandesti la zilele pline de soare ale adolescentei tale de la Mangalia, cand iti placea sa alergi dimineata pe malul marii? Evolutia ta profesionala ti-a schimbat sufletul?

- Dar eu alerg si acum! La orice plaja ajung, alerg. Sufletul si emotia mea nu s-au schimbat. Incerc sa ma mentin cat de libera pot. Sunt aproape la fel de libera in sufletul meu, ca-n vremea adolescentei. Imi place sa stiu ca nu ma tine nimic in loc, ca pot sa fac ce vreau, cand vreau, fara constrangeri si obligatii. Asa e viata artistilor. Lucrurile sunt oarecum de azi pe maine. Eu nu pot sa rezerv un bilet de avion de azi pentru peste doua luni. Oricand poate aparea ceva nou, neprevazut. Dar eu am libertatea sa iau deciziile dupa bunul plac, sa accept sau sa refuz ofertele. Pare ca e la voia intamplarii, dar nu e asa. Eu stiu ce se va intampla, unde voi avea concerte, in ce filme vreau sa joc si cand... Normal, ai o agenda, dar se lucreaza si peste calendar. Este o viata in care tu depinzi mereu de alti oameni. De producatori, de echipe, de alti artisti... Poate deveni deranjant, nu pot sa zic ca e partea preferata din meseria de artist, sa depinzi de alti oameni, dar asa functioneaza lucrurile... Important e sa gasesti bucurie in tot ce faci.

http://www.formula-as.ro/2012/1001/galeria-vedetelor-21/claudia-pavel-sunt-un-om-fericit-am-concerte-am-reusit-sa-lucrez-cu-artisti-internationali-14603

America! America!

- Cand te-am cautat pentru interviu nu erai, asa cum credeam, dupa cumparaturi de Craciun, ci hat, in America, ca sa inregistrezi un CD. Cum ai ajuns la o asemenea performanta de invidiat?

- Eu muncesc de la 15 ani. Trebuie sa experimentez mereu, sa invat, sa acumulez. E normal sa-mi doresc sa lucrez cu artisti de prima mana, cu artisti internationali consacrati, pentru ca ei sunt oameni care au reusit deja. Nu e simplu sa intri in show-biz-ul american sau sa lansezi o piesa. E nevoie de sansa, de moment si, bineinteles, de o munca de multi ani in spate. Chiar nu cred in succesul pe care-l poti avea peste noapte. Adica,

mie una, nu mi s-a intamplat. Tot ce am obtinut, am dobandit prin munca si prin determinare. Stiu ce vreau. Am suficient de multa personalitate si tact incat sa-mi impun punctul de vedere, de fiecare data. Daca nu mi-a convenit ceva, intotdeauna am spus deschis. Sunt extrem de pretentioasa si de perfectionista. Tocmai de aceea nici nu ma grabesc sa scot single dupa single. Prefer sa lucrez, sa scot ceva de calitate, care-mi place suta la suta, cu care sa stiu ca nu ma fac de ras si ca voi avea succes. Dar despre proiectele muzicale pe care le am acum in America nu pot sa vorbesc, pana nu se finalizeaza. Contractele sunt de asa natura ca nu ai voie sa le faci publice.

- Exista vreo sansa ca muzica romaneasca sa patrunda si dincolo de ocean?

- In ce ma priveste, eu nu vreau sa fiu catalogata drept o cantareata de muzica romaneasca. In general, hiturile internationale sunt cantate in limba engleza sau, cel mult, in spaniola. Limba in care se canta o piesa este o conditie de baza a succesului sau international. Cel putin in America, muzica cantata in romaneste n-ar avea nici o sansa.

- Cand ai parasit formatia Candy, in care ai debutat, ai spus ca vrei sa evoluezi muzical singura. A fost o decizie buna? Formatiile nu sunt mai aproape de succes?

- In nici un caz! Nu! Formatiile aveau mai mult succes in urma cu 10-15 ani, dar acum, sub nici o forma. Acum, majoritatea interpretilor sunt artisti solo. Artistii solo si DJ-ii au foarte mare cautare. Prin urmare, pentru mine a fost o decizie foarte buna sa plec din trupa. Mai intai pentru ca, oricum, nu se mai putea, nu ne mai intelegeam, iar eu cantasem solo si inainte. Iesind din trupa, reveneam la ceva deja incercat.

- Presupun ca o cariera solistica e mai grea decat una in grup. Tu pe ce te bazezi? Ai facut studii de dans, de canto...?

- Am facut studii de canto de la sase ani. La 15 ani am intrat in trupa Candy, dar nu am intrerupt studiul. Am facut pian patru ani, am facut si chitara, un an, cand eram mica. Am absolvit Facultatea de Teatru si Film din cadrul Universitatii Hyperion, la clasa domnului Virgil Ogasanu. Am facut si un master in televiziune. Inainte sa plec in America, am terminat primul meu film artistic. Am fost distribuita intr-un rol principal. Filmul se numeste "Primul client", e un film de actiune, regizat de Kiki Vasilescu, o productie independenta. O sa apara la inceput de 2012, februarie-martie. Dar ai dreptate. Constructia "discursului" meu muzical, a imaginii si a unicitatii mele ca artist solo este partea cea mai grea. Aici lucrurile nu se opresc niciodata, ele sunt intr-o continua transformare, imbunatatire, adaptare. De fiecare data am decis singura in ce directie am vrut sa o ia fiecare album al meu. Si am sase albume pana acum. Fiecare suna diferit unul de celalalt. Am reusit sa lucrez cu producatori straini, si nu oricare, ci unii de succes: Scott Storch, Rian Heather, solistul de la trupa One Republic, Scatman Scoop, Fat Joe, care sunt nume sonore in lumea hip-hop-ului international. Am lucrat cu producatori suedezi, germani... Cred ca sunt singurul artist roman din generatia mea care a avut un concert unplugged la Teatrul National, cu artisti internationali invitati (Paul Cless, Oceana).

- Dincolo de talent si de munca, exista si o strategie a succesului?

- Nu ma intereseaza competitia, nu analizez prea mult lucrurile. Sunt artist pana-n maduva oaselor, fara sa fiu business-man. Am publicul meu, lumea imi cumpara albumele, am concerte, am reusit sa lucrez cu artisti internationali... Fac asta cu toata dragostea, in fiecare zi si ma simt un om fericit si implinit. Poate ca n-am strategie si metoda, sabloane pentru succes. S-a intamplat de nenumarate ori sa ma lovesc de probleme, sa ma pacalesc la contracte, dar pe toate le inveti in timp. In fiecare meserie exista piedici, probleme. Dar mai presus de toate, cred ca asta e o profesie pe care o poti face numai daca esti extrem de pasionat. Altfel, nu vad de unde ti-ai trage puterea sa mergi inainte.

Soarele, marea si Paula

- Intr-un interviu acordat revistei noastre in urma cu sapte ani, afirmai ca-ti curge prin vene sange de "mai multe culori": aroman, lipovean, grecesc. Din ce inaintasi te revendici, cand canti pe scena? Simti o radacina anume? Te simti legata in mod special de Balcani?

- Ei, Doamne! (Rade.) Nu m-am gandit niciodata la asta. Dar pot sa-ti spun ca ori de cate ori merg in Grecia, ma simt acasa. Am parul negru si cret si trasaturi de grecoaica, sunt exploziva, extrovertita, imi plac vara, caldura, marea, oceanul, libertatea. Altfel, nu ma simt foarte legata de Balcani. Dar nici n-as putea trai linistita in orice capat al lumii. Ma plictiseste rutina si-atunci trebuie sa fiu foarte mobila si inovatoare. Imi place foarte mult sa calatoresc, iar stilul de viata pe care-l am acum, intre doua avioane, este perfect. Cel putin momentan. Oricum, trebuie sa fiu undeva langa apa. Marea este parte din mine. Si in State, in Los Angeles, ma pot bucura de ocean. Invat surfing, inot, joc volei... Imi plac apa si soarele...

- In calatoriile tale esti insotita mereu de sora ta, care te sustine inca de la debut. Ce va leaga asa de mult?

- Sora mea este... viata mea. Paula a fost cea de-a doua mea mama. De la ea am invatat tot. Am fost prietene bune de mici, ea m-a crescut. Normal ca nu e nimeni ca mama, dar cu sora esti mai apropiata. E mai mare cu cinci ani ca mine. Legatura noastra a inceput in copilarie. Eram mica, aveam sase ani, cantam prin casa, imi terorizam vecinii... "Ah, iar canta Claudia, e clar..., nu putem sa ne odihnim". Asta se stia, dar mai mergeam si la sport. Aveam prietene, fetite de varsta mea, care mergeau la atletism, la rugby... Eu eram foarte firava, slaba, sensibila, dar voiam si eu sa fac echipa cu ele. Intr-o zi, sora mea, care venise in ziua aceea sa ma ia de la antrenament, a vazut ca m-am lovit rau si nu m-a mai lasat sa ma duc. I-a spus si mamei ca mi-am spart capul si asa s-a hotarat, in familie, sa merg la canto. Mi-a placut, mai ales ca profesoara i-a spus mamei: "copilul e talentat"... Am inceput sa merg la festivaluri prin tara, am luat diplome si premii, normal... (rade cu pofta). Acum, sora mea este make-up artist independent si locuieste in Los Angeles. A trait la Miami vreo cativa ani, apoi s-a mutat. A lucrat cu Anastasia, regina sprancenelor din Beverly Hills. Ea a fost "capul rautatilor" si in privinta colaborarilor mele cu artisti de la Hollywood.

"Opreste-te, clipa!"

- In afara de ea, cu cine

iti mai imparti inima? Ai daruit-o cuiva?

- Nu, sa stii. Nu sunt intr-o epoca in care sa imi doresc o relatie. Mi-am dorit, am avut, mi-a placut, dar dragostea e complicata, al naibii de complicata. E dificil sa pastrez o relatie de iubire, in conditiile unei vieti cvasinomade. Dar nu-ti imagina ca sunt un robotel disciplinat, nu. Nu las sa treaca clipa pe langa mine, sa-mi para rau ca n-am trait-o. Duc o viata destul de agitata. Mereu pe drum, intre doua avioane, cu multe activitati, unele programate cu luni de zile inainte, altele complet neasteptate, de la o zi la alta. Si nici nu ma vad prea curand dorindu-mi sa fiu sedentara, intepenita in proiect, cum se zice. S-o intampla si asta cand o vrea Dumnezeu. Vine cand trebuie sa vina, cand nu te astepti. Poti sa cauti tu cat vrei...


- Esti foarte frumoasa. Nu te bate gandul sa-ti folosesti frumusetea mai mult decat in domeniul muzical?

- Iti multumesc. Sa stii ca mi se propune tot timpul sa fac si film, mai ales in Statele Unite. O sa iau in considerare si propunerile astea, la un moment dat. De ce nu?! Vreau sa fac si actorie si modelling. Bineinteles, muzica e pe primul loc, dar si actoria ma atrage, desi nu m-as vedea facand numai asta. N-as renunta la muzica.

- De visat mai ai timp? Te mai gandesti la zilele pline de soare ale adolescentei tale de la Mangalia, cand iti placea sa alergi dimineata pe malul marii? Evolutia ta profesionala ti-a schimbat sufletul?

- Dar eu alerg si acum! La orice plaja ajung, alerg. Sufletul si emotia mea nu s-au schimbat. Incerc sa ma mentin cat de libera pot. Sunt aproape la fel de libera in sufletul meu, ca-n vremea adolescentei. Imi place sa stiu ca nu ma tine nimic in loc, ca pot sa fac ce vreau, cand vreau, fara constrangeri si obligatii. Asa e viata artistilor. Lucrurile sunt oarecum de azi pe maine. Eu nu pot sa rezerv un bilet de avion de azi pentru peste doua luni. Oricand poate aparea ceva nou, neprevazut. Dar eu am libertatea sa iau deciziile dupa bunul plac, sa accept sau sa refuz ofertele. Pare ca e la voia intamplarii, dar nu e asa. Eu stiu ce se va intampla, unde voi avea concerte, in ce filme vreau sa joc si cand... Normal, ai o agenda, dar se lucreaza si peste calendar. Este o viata in care tu depinzi mereu de alti oameni. De producatori, de echipe, de alti artisti... Poate deveni deranjant, nu pot sa zic ca e partea preferata din meseria de artist, sa depinzi de alti oameni, dar asa functioneaza lucrurile... Important e sa gasesti bucurie in tot ce faci.

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/marcel-pavel-concert-israel-372092.html

FRF şi Marcel Pavel, amendaţi cu câte 5.000 lei pentru modificarea imnului naţional