Sava[v=]

16 ani fara Iosif SAVA - VIDEO

Sa ne amintim cu placere: Iosif Sava si "Serata muzicala"

http://www.observatorul.com/articles_main.asp?action=articleviewdetail&ID=12954

http://www.enational.ro/showbizmonden/monden/alexandru-arsinel-despre-umoristul-octavian-sava-%e2%80%9ca-murit-intr-o-discretie-totala%e2%80%9d-357258.html/

http://adevarul.ro/cultura/arte/iosif-sava-1_523aae91c7b855ff569dbe6f/index.html

http://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/in-memoriam-iosif-sava-magia-muzicii-splendoarea-gandului--23471.html

http://www.ziuaveche.ro/cultura-religie/cultura/iosif-sava-comemorat-de-federatia-comunitatilor-evreiesti-din-romania-189729.html

Astăzi e ziua ta, Octavian Sava

Alex VASILIU – Iosif Sava – crainicul lui Eutherpe

Eveniment. "In memoriam Iosif Sava ".... ...asa s-a intitulat seara omagiala dedicata acelui - unic, in felul sau - om si animator de cultura care a fost si ramane in amintirea noastra Iosif Sava. Initiata de o parte a ceea ce s-ar putea numi "floarea cea vestita " a artistilor, actorilor, oamenilor...

Citeste tot articolul

Iosif Sava, comemorat la Sinagoga Mare din Bucureşti

Iosif Sava, un deceniu de absenta
A trecut un deceniu de cand, in 18 august, s-a stins flacara vietii unei personalitati

Dor de Sava


Iosif Sava s-a nascut in 1933 la Iasi si de zece ani a trecut in lumea cea far' de dor. Locul lui aici, printre noi, nu i l-a ocupat inca nimeni... Nimeni nu are energia lui uriasa, harul si...

Muzicianul Iosif Sava

Octavian Sava - 80
- Dle, Octavian Sava care au fost cele mai provocatoare evenimente din cariera dumneavoastra?

Iosif Sava (n. 15 februarie 1933, Iaşi; d. 18 august 1998, Bucureşti) evreu român, muzicolog, realizator de emisiuni radio şi de televiziune, provenit dintr-o familie în care se făcea muzică de trei-patru sute de ani.
Viaţa
Nu s-a sfiit să-şi manifeste evreitatea în anii în care destui intelectuali evrei treceau pe vizavi, când întâmplarea îi aducea prin faţa Templului Coral. Nici să protesteze public împotriva manifestărilor antisemite, negaţioniste, xenofobe, răbufnind după '89. Din cele peste 40 de cărţi dedicate muzicienilor lumii, care-i poartă semnătura, câteva, publicate de Hasefer - Harpiştii regelui David, Muzicieni pe acoperiş, Variaţiuni pe o temă de Chagall -, sunt minienciclopedii despre valorile muzicale evreieşti. [1]
Studiile le-a început la Iaşi, întâi la Conservatorul Municipal (1944-1945), Academia de muzică George Enescu (1945-1947), Institutul de Artă (1947-1949) şi Liceul de Artă (1949-1951), apoi la Conservatorul Ciprian Porumbescu din Bucureşti (1962-1966) cu Constantin Constantinescu (teorie şi solfegiu), Achim Stoia (armonie, contrapunct, forme muzicale), George Pascu (istoria muzicii, muzică de cameră) etc.
Însetat de cunoaştere, între 1951 şi 1955 a urmat şi Facultatea de filozofie de la Universitatea din Bucureşti, fiind licenţiat în 1955.
Cariera
Profesia sa de bază era cea de clavecinist si pianist, pe care a exercitat-o din 1974 până în 1987, în cadrul multor formaţii de muzică de cameră, între care Ars Rediviva, Quodlibet Musicum şi Consortium Violae, precum şi ca partener de muzică de cameră al multor solişti români de marcă. Turnee artistice în Bulgaria, Germania, Italia, Ţările de Jos, Spania, Elveţia, Cuba şi U.R.S.S. A dat şi concerte de orgă.
Din 1972 a fost membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (UCMR), a fost distins cu o serie întreagă de premii, între care Premiul Academiei Române, şase premii ale UCMR, patru premii ale Asociaţiei Profesioniştilor de Televiziune din România, Premiul Colegiului Criticilor Muzicali (1980); premiul U.C.M.R. (1981); Premiul I (1981) şi Premiul pentru activitatea deosebită de critic muzical (1983) la festivalul naţional Cîntarea României. În 1996 a primit Premiul Centrului International Ecumenic pentru Dialog Spiritual "Pamfil Şeicaru".
În afară de interpretarea muzicii, a fost pasionat şi de comentarea fenomenului muzical. Din 1949 până în 1951 a fost colaborator al ziarului "Opinia" din Iaşi.
În 1951 şi-a început activitatea de editor muzical la Radiodifuziunea Română. Din 1972 a realizat aici radioprogramul săptămânal "Invitaţiile Eutherpei". În paralel, a realizat şi emisiunile "Cronica muzicală" si "Viaţa muzicală în actualitate".
În 1980 a început activitatea la televiziune, pe programul 2 al TVR, realizând săptămânal emisiunea "Serata muzicală TV", emisiune ce a fost scoasă din grila de programe în 1985. În 1990 Iosif Sava a reluat emisiunea, pe care a realizat-o ca pe un forum de discuţie cu cei mai reprezentativi oameni de cultură români, gravitând în jurul muzicii, dar cu trimiteri la politica culturală şi la problemele contemporaneităţii. Ciclul de emisiuni a fost înterupt brutal în mai 1998, când Iosif Sava a fost îndepărtat, prin pensionare intempestivă, din televiziunea Română, cu care avusese o îndelungată colaborare: în perioada 1990-1993, Iosif Sava a fost redactor-şef al Departamentului de Muzică din TVR, iar din 1993 până în 1998 redactor-şef al redacţiei culturale TVR. In 1997 fusese chiar numit director interimar al Departamentului Viaţa Spirituală, Cultură şi Educaţie din TVR.
A trecut la postul "PRO TV" pentru a continua emisiunea, iar din iunie a încheiat un contract cu postul "Acasă TV", pentru a realiza o nouă emisiune, numită "Salonul muzical Acasă - Lista lui Sava".
O ocluzie intestinală l-a obligat ca duminică, 12 iulie 1998, la ora 18.30, să se interneze de urgenţă în Clinica de Chirurgie din cadrul Spitalului Universitar Bucureşti. După consultul medical s-a ajuns la concluzia că pacientul necesită imediat o intervenţie chirurgicală, care a fost efectuată de către o echipă condusă de prof. dr. Radu Palade. [2]
Bustul lui Iosif Sava

Din păcate, deşi operaţia a reuşit, o infecţie nosocomială postoperatorie, dobândită în clinica de chirurgie, i-a curmat prematur viaţa, pe 18 august 1998.
A fost şi un scriitor prolific, scriind 44 de cărţi, 35 din ele despre muzică, şi peste 6000 de articole.
Începând cu anul 2005, Şcoala de muzică şi arte plastice nr.1, din Bucureşti, înfiinţată prin hotărârea HCM 1260 în anul 1959, a primit numele de "Iosif Sava" în memoria marelui muzicolog român şi se află în parteneriat cu fundaţia ce-i poartă numele.
Numele lui Iosif Sava a fost atribuit unei piaţete de lângă Universitatea de Muzică din Bucureşti, aflată la intersecţia străzilor Dr. Sion, Şipotul Fântânilor, Ion Brezoianu şi Poiana Narciselor, unde a fost amplasat un bust al cunoscutului muzicolog.

Iosif Sava comemorat de familie si prieteniBUCURESTI - Membri ai comunitatii evreiesti din Romania l-au comemorat, marti 19 august, pe Iosif Sava, printr-o ceremonie desfasurata la templul din centrul orasului si, ulterior, la Cimitirul Filantropia.
La cinci ani de la moartea muzicologului, aproximativ 30 de oameni care l-au pretuit, alaturi de sotia si fiul sau, s-au strins la cimitirul evreiesc, au adus flori si s-au rugat pentru odihna lui vesnica. Ei au evocat, totodata, solidaritatea lui Iosif Sava fata de romani si fata de comunitatea evreiasca, indiferent de regimul politic si ideologia tarii. "A trait vremuri grele in orasul sau natal, Iasi, inca din copilarie. Totusi, si-a manifestat solidaritatea fata de poporul roman. Nu a ascuns niciodata ca este evreu, nici in timpurile cele mai vitrege", a spus rabinul Erentsen. Rabinul a subliniat si rolul muzicologului si realizatorului de emisiuni radio si TV in cultura. "A lasat mult in ceea ce priveste muzica si cultura romana", a spus el. Iosif Sava a urmat studii de filosofie si muzica. Cea mai mare parte a carierei a petrecut-o in Societatea de Radio si in Televiziunea Romana, unde a realizat celebrul ciclu de emisiuni culturale "Serata muzicala". Moderator de talent, el a avut ca invitati personalitati ale vietii publice: muzicieni, scriitori, ziaristi, artisti plastici, istorici, actori, filosofi. Activitatea publicistica a lui Iosif Sava s-a concretizat in 53 de volume, majoritatea dedicate muzicii si in peste sase mii de articole de presa.
http://www.divers.ro/cgi-bin/buletin_ro.py?id=129#478

Am desenat Seratele lui Iosif Sava
Gabriela Bidu
interviu cu pictorita Rodica Ciocardel-Teodorescu Cunoscuta mai ales de specialisti ca pictorita portretista, Rodica Ciocardel Teodorescu este o personalitate culturala complexa. A mostenit multe de la profesorul sau, Camil Ressu. Pictorita locuieste astazi intr-un frumos apartament ale carui ferestre se deschid spre batranul parc Cismigiu. Inconjurata de vechi opere de arta, printre care tablouri realizate de maestri, in urma cu un secol, Rodica Ciocardel Teodorescu te primeste mereu cu o caldura

CRONICA EDITIILOR de Z. Ornea - Experimentul lui Ion Sava

Iosif Sava - ultimul interviu

Astazi se implinesc sapte ani de cand Iosif Sava a plecat dintre noi.
Ne-am gandit sa omagiem personalitatea fara egal a celui care a fost
Iosif Sava prin publicarea interviului de mai jos - ramas, in buna in
parte, inedit - interviu realizat de Oltea Serban-Parau, in iulie
1998. Este ultimul interviu cu Iosif Sava... Varianta integrala va fi
publicata in "Adevarul literar si artistic" de saptamana viitoare,
care va aparea pe data de 23 august.
- Sunteti unul dintre putinii, daca nu chiar singurul comentator al
domeniului muzical - cel putin la noi - care s-a implicat, la scara
atat de mare, in aproape toate formele de expresie, radio,
televiziune, presa scrisa (cotidian sau revista), carte. Ce v-a
determinat sa o faceti si care sunt satisfactiile?
- De mic am visat sa fac acest lucru. Am fost castigat de fraza lui
Honegger pe care o stiu din copilarie: "Muzica e facuta pentru
stadioane". Eu nu am fost pe stadion in viata mea, pentru ca a
trebuit sa renunt la placerea cultivarii sportului. Dar acesta mi se
pare un vis frumos. Sper ca, odata, sute de mii de oameni sa poata
sta pe un stadion si sa asculte Marea Muzica. Citez aici spusele
profesorului Vianu : "Tinere, daca nu ai ascultat "Eroica", ma tem de
tine". Eu ma tem de tinerii care nu au ascultat "Eroica" si sper ca
Marea Muzica va rasuna odata si pe stadioane. Nu sunt o fire
academica. Multi colegi m-au acuzat de academism, dar eu nu cred ca
sunt facut sa vorbesc ore in sir despre rezolvarea unei septime de
dominanta sau despre acordul cu care incepe "Sonata" de Franck. O fac
altii, poate as fi putut sa o fac la fel de bine, dar nu stiu daca as
fi avut bucuria pe care o am facand din muzica o stare necesara
tuturor. Suprema mea bucurie este ca in tot perimetrul acestei tari,
din piata pana in scoala, sunt un om cunoscut. Am facut din muzica
ceva prin care nu numai nomazii, cu urechea lor binecunoscuta, ma
stiu. Sunt cunoscut de milioane de oameni. Cobor intr-un sat si se
stie despre cine e vorba. Ma duc in Piata Matache si primesc un dar
de la un taran. Ma cunosc oameni care nu au nici un fel de legatura
cu muzica. Eu cred ca astfel muzica poate deveni un mesaj si o
preocupare a multora. Popularitatea mi-am creat-o prin activitati
diverse - radio, televiziune, presa scrisa, carte. Toate mi se par
absolut necesare, sunt complementare, strans legate si iata ca am
avut forta de a nu renunta la nici una dintre ele.
- Cum credeti ca i-am putea apropia pe tineri de muzica clasica?
- Solutia a gasit-o viata, intr-un fel. Eu raman mirat, mergand la
Ateneu, vazand sala plina cu tineri. Dupa ce posturile de radio au
batut toba de dimineata pana seara, iata ca am reusit sa-i aducem in
sala de concert. Problema e ca nu stim sa-i tinem. Fenomenul este
acelasi ca si la teatru. Exista un anumit sistem. Nu vii si-i dai
omului direct o simfonie de Mahler. Trebuie creat un sistem educativ.
Au fost ani de zile concerte-lectii frecventate de tineri. Acum nu
mai exista, si oamenii sunt privati de orice urma de cultura. Ei vin,
oarecum contrariati... Dar trebuie tinuti in sala de concert, si asta
se poate face doar printr-o strategie. Dupa aceea, trebuie rezolvata
o data pentru totdeauna problema scolii si a educatiei muzicale in
scoli. Noi ii invatam pe copii cum e cu modul mixolidian, in general
gramatica muzicala. Copilul nu are nevoie de asa ceva. Trebuie sa
asculte muzica si maximum sa stie sa deosebeasca un Mozart de un
Beethoven sau de un Enescu, trebuie sa aiba sentimentul capodoperei.
in bagajul lui de cunostinte trebuie sa fie 20-30 de lucrari. Sa faca
legatura intre muzica si filosofie, muzica si literatura... Din acest
punct de vedere, Radiodifuziunea Romana face mult, dar trebuie sa
existe o tactica generala. Toata viata am tinut la legatura intre
radiouri si televiziuni. Este momentul ca emisiuni precum concertele
Bernstein sa capete un duplicat romanesc. Si exista forte. Tot timpul
ma gandesc la asta. Nu eu am vocatia sa o fac, nimeni dintre noi nu
poate fi un Bernstein. Dar doi-trei oameni se pot alia, pot face 12-
14 asemenea filme care sa fie la indemana elevilor si sa-i atraga
spre Marea Muzica. Numai acustica, nu zgomot, nu ritmica, nu
biologism... ci muzica avand rolul de meditatie, de liniste, de
suport filosofico-moral pentru un tanar. Din aceasta cauza tin ca un
fundamentalist la Bach si la marile valori. Mereu mi se citeaza
cuvintele lui Enescu: "Muzica usoara ? Da, dar buna". Nu prea inteleg
eu ce voia sa spuna el cu asta. Probabil Enescu se referea la Johann
Strauss si la farmecul deosebit al partiturilor sale. Dar muzica mare
e muzica care duce spre intelegerea noastra, spre intelegerea lumii,
si asta nu poate veni decat din partiturile uriase pe care le-a creat
ultimul mileniu si care trebuie cunoscute, de la Monteverdi la Mozart
si de la Beethoven la Sostakovici.

http://www.adevarulonline.ro/index.jsp?page=articol&section_id=4&article_id=147251

IOSIFOCTAVIAN