Mengele[v=]

http://www.revistatimpul.ro/view-article/2315
Pistruii şi lagărul nazist de concentrare

1985 Este deschis în Embu,un mic oras din  Brazilia, mormântul  lui „Wolfgang Gerhard” ; rămășițele exhumate sunt ulterior identificate a fi  ale dr. Josef  Mengele, criminal nazist de la  Auschwitz, supranumit si  „Ingerul mortii„.

 

Josef Mengele (n. 16 martie 1911, Günzburg, Bavaria – d. 7 februarie 1979, Bertioga, Brazilia) supranumit „Îngerul morții”, a fost un medic german care, în calitate de căpitan SS, a inițiat și condus„selectarea”  evreilor deportați din toată Europa pentru experimente inumane, mai ales pe cupluri de gemeni.

A suferit un atac de cord în timp ce înota  și s-a înecat, fiind  înmormântat în Embu sub identitate falsă, cu numele Wolfgang Gerhard.

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/category/istorie-2/page/15/

http://cultural.bzi.ro/mengele-la-auschwitz-birkenau-31652

http://cultural.bzi.ro/cobaii-unchiului-mengele-tratamentul-infiorator-la-care-erau-supusi-acestia-25912

Copii protejati de doctor, erau si subiectii experimentelor sale. De pilda, odata, asistentul lui Mengele a adunat 14 perechi de gemeni tigani intr-o noapte. Mengele i-a asezat pe masa de disectii si i-a anesteziat. Apoi i-a injectat cu cloroform in inima, ucigandu-i instantaneu. Dupa care i-a disecat cu meticulozitate, luandu-si notite cu privire la toate organele gemenilor.

In general, in fiecare zi, fiecarui copil i se recolta sange in cantitati mari, din degete sau brate – uneori din ambele brate simultan. Cei mai mici, ale caror maini erau foarte fragile, sufereau cel mai mult, caci li se lua sange din gat, procedura care este foarte dureroasa si terifianta.


Dar in afara de recoltarea de sange, gemenii erau supusi si la alte experimente medicale:

Masuratori. Gemenii trebuiau sa se dezbrace si sa se intinda unul langa altul. Apoi, fiecare detaliu al anatomiei lor era examinat cu atentie, studiat si masurat. Ceea ce era asemanator era considerat a fi ereditar, iar ce era diferit era considerat considerat a fi un rezultat al influentei mediului inconjurator. Testele acestea puteau dura pana la cateva ore.


Transfuzii. Testele de sange puteau include si transfuzii mari de sange de la un geaman la celalalt.

Ochii. In incercarea de „fabrica” ochi albastri, li se injectau chimicale in ochi sau li se puneau picaturi cu diverse substante. Aceste tratamente cauzau dureri groaznice, infectii puternice si chiar cecitate temporara sau permanenta.

Boli si injectii misterioase. Injectii in sira spinarii si punctii lombare fara anestezie, injectii cu diverse substante care cauzau dureri mari, injectii cu diverse boli, precum tifos sau tuberculoza. Unul dintre gemeni era injectat, celalalt nu. Daca unul murea, celalalt era omorat pentru a-i examina si pentru a compara efectele injectiilor.

Operatii chirurgicale. Gemenii erau supusi la diverse operatii chirurgicale fara anestezie. Printre operatii puteau fi chiar amputari, castrari sau indepartarea unor organe.

Fişă de criminal: Josef Mengele, simbolul...

Dr. Josepf Mengele, unul din cei mai malefici savanti din istorie

http://cultural.bzi.ro/experimente-naziste-sau-efectul-de-fondator-cazul-bizar-al-unei-asezari-din-brazilia-16627

http://cultural.bzi.ro/oamenii-de-stiinta-a-caror-dementa-a-uimit-lumea-ii-3426

http://cultural.bzi.ro/josef-mengele-cel-mai-cunoscut-doctor-nazist-1066

Joseph Mengele

            Mengele a căpătat notorietate fiind unul din fizicienii SS care a supervizat selecţia  transporturilor de prizonieri, hotărând cine urma să moară şi cine urma să devină muncitor silnic, dar a rămas cunoscut prin faptul că a condus experimente asupra deţinuţilor din lagăre. Datorită acestor experimente el a căpătat porecla “Îngerul Morţii”. Când i s-a raportat că un spital a fost infestat cu paduchi, Mengele a gazat toate cele 750 de femei din spital.
            Mengele a folosit Auschwitz ca pe o oportunitate de a continua cercetările sale asupra eredităţii, folosind deţinuţii pe post de experimente. Era interesat, în mod deosebit, de gemenii identici. Experimentele lui Mengele includeau încercări de a lua ochii unuia dintre gemeni pentru a-i pune celuilalt, schimbarea culorii ochilor prin injectarea de chimicale, diferite amputări de picioare şi alte operaţii brutale. A supravieţuit războiului, şi după o lungă perioadă în care a trăit ascuns în Germania, a plecat în America de Sud, unde a evitat captura, deşi era vânat ca un criminal de război nazist.

Cei mai nebuni oameni de ştiinţã - cum au îngrozit lumea

Povestea “Îngerului Morţii”, omul care a ucis zeci de mii de oameni

Poreclit “Îngerul Morţii” de către deţinuţii din Auschwitz, Josef Mengele a lucrat ca medic în lagărul de concentrare până la oprirea experimentelor, cu puţin înainte de sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial.

Una dintre cele mai sinistre şi mai persistente imagini din al Doilea Război Mondial este filmul sosirii de trenuri cu evrei la Auschwitz. În mijlocul gloatelor care se înghesuie şi al cordoanelor de soldaţi există o siluetă singuratică în uniformă imaculată şi mănuşi albe. Bărbatul îi inspectează pe deţinuţi şi îi dirijează într-o direcţie sau alta - într-o parte aşteaptă brutalitatea, înfometarea şi privaţiunea, dar o şansă slabă de supravieţuire. În partea cealaltă aşteaptă moartea instantanee în camerele de gazare.

Personajul înspăimântător de rece şi detaşat, care ia decizii de viaţă şi de moarte, este unul dintre medicii lagărului: dr. Josef Mengele.

În 1983, după extrădarea lui Klaus Barbie, faimosul vânător de nazişti dr. Simon Wiesenthal a publicat o listă cu cei mai importanţi zece hitlerişti pe care dorea să-i aducă în faţa justiţiei. Wiesenthal avea pe atunci 76 de ani şi probabil că înţelesese că şansele de a-i aduce pe toţi zece în tribunal erau reduse. “Dacă i-aş prinde pe toţi, ar însemna o realizare. Dar dacă l-aş putea prinde doar pe Josef Mengele, cred că aş avea sufletul împăcat.”

Cine a fost acest monstru detestat? Josef Mengele s-a născut în 1911 într-o familie de industriaşi apartinând păturii superioare a clasei mijlocii din Gunzburg, în Bavaria. Firma familiei se ocupa cu producerea de maşini agricole. La 20 de ani, Mengele a intrat în Stahlhelm, o organizaţie militantă de extremă dreaptă, înfiinţată de foşti soldaţi, nemulţumiţi de rezultatul Primului Război Mondial. În anul 1934, s-a alăturat SA-ului, iar în 1937 a devenit membru al NSDAP şi SS.

Ideologia nazistă a lui Mengele s-a dezvoltat încă din timpul studiilor unicersitare, pe care le-a urmat la Munchen, Bonn, Frankfurt şi Viena. În Munchen a fost atras de teoriile rasiale ale lui Alfred Rosenberg, filozoful nazismului. La Frankfurt-am-Main şi-a primit diploma medicală, studiind cu Otmar von Verschuer, directorul Institutului pentru Igienă Rasială de la Universitatea din Frankfurt. A prezentat o dizertaţie cu o tendinţă clar rasială despre “Morfologia maxilarului inferior la patru grupuri rasiale”. A continuat cu un studiu rasial similar (şi la fel de inutil) despre gura de lup şi buza de iepure. Mengele a fost un nazist rasist meticulosm care i-a urât pe evrei, dar i-a urât şi mai mult pe ţigani.

Ca membru al Institutului pentru Biologie Ereditară şi Igienă Rasială, Mengele s-a alăturat voluntar la Waffen-SS şi a început să lucreze ca medic militar în timpul invaziei Uniunii Sovietice. A fost decorat de patru ori, dar după ce a fost rănit, a fost declarat inapt pentru serviciul militar – şi astfel a căpătat postul la Auschwitz.

În anul 1943 a plecat la Auschwitz, unde a activat sub conducerea medicului-şef Eduard Wirths şi unde şi-a desfăşurat cercetările medicale de-acum notorii. Îl interesau gemenii şi a decis să verifice teoriile determinismului genetic, care implica examinarea gemenilor atât vii, cât şi morţi. Un alt subiect de cercetare a fost nanismul.

Una dintre misiunile lui Mengele la Auschwitz a fost supervizarea selectării deţinuţilor sosiţi în gară. Şi alţi medici din lagăr erau implicaţi în triere, dar dintre toţi, Mengele părea să se bucure cu adevărat de activitatea respectivă, desfătându-l etalarea făţişă a puterii. Adesea apărea la rampele de sosire, chiar şi când nu era de serviciu, şi-şi folosea crăvaşa de călărie cu care indica deciziile sale de viaţă sau de moarte. De multe ori folosea aceeaşi crăvaşă pentru a-i bate pe deţinuţi şi un revolver pentru a-i împuşca pe prizonierii care se mişcau greoi sau erau necooperanţi.

Potrivit medicilor alături de care a lucrat la Auschwitz, Mengele se mândrea cu rolul său şi era întru totul de acord cu regimul brutal din lagăr. În câteva rânduri, a omorât cu mâna lui deţinuţi, fie cu pistolul, fie cu injecţii fatale cu fenol. Tehnic vorbind, era medic, în sensul că deţinea calificarea respectivă, totuşi comportamentul lui contrazicea în mod grotesc jurământul lui Hipocrate. În loc să salveze vieţi, el ucidea. În loc să uşureze durerile, le provoca. Standardele lui morale sunt demonstrate de ceea ce a făcut când a sosit la Auschwitz şi a găsit 600 de femei bolnave în infirmerie; a ordonat imediat trimiterea lor în camerele de gazare.

Au urmat după aceea experimentele. Gemenii, subiecţii cei mai de seamă ai lui Mengele, erau ţinuţi într-un bloc special, unde îi putea examina oricând. Îi proteja de muncile fizice grele şi se asigura să fie hrăniţi corespunzător dar continua să-i trateze ca pe simple animale de laborator şi, tot ca pe nişte animale de laborator, îi omora şi îi diseca după bunul lui plac.

Interesat de legătura dintre culoarea ochilor şi tipul rasial, Mengele a început experimente care implicau injectarea de substanţe chimice în ochii subiecţilor săi. Experimentele provocau dureri şi infecţii, şi cel puţin un copil a murit, iar altul a orbit. Mengele colecta de asemenea “specimene” pentru dr. Verschuer. Se ştie, de exemplu, că şapte perechi de gemeni cu ochi de culori diferite au fost omorâţi prin injectare cu fenol, după care ochii au fost trimişi lui Verschuer.

Însemnările lui Mengele despre experimente nu au supravieţuit războiului, dar nu există nicio dovadă că vreunul dintre ele ar fi avut vreun fundament ştiinţific sau vreo aplicaţie practică. Suferinţele au fost realmente inutile.

Poreclit “Îngerul Morţii” de către deţinuţii din Auschwitz, Josef Mengele a lucrat ca medic în lagărul de concentrare până la oprirea experimentelor, cu puţin înainte de sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, după care s-a întors în Gunzburg. N-a încercat niciodată să mai practice medicina. A revenit la o etapă anterioară, ocupându-se de reconstruirea companiei familiei, Karl Mengele & Sons.

Mengele a scăpat cumva atenţiei timp de zece ani după terminarea războiului, când autorul Ernst Schnabel a atras atenţia asupra activităţilor sale din lagărul de concentrare. Au început atunci să fie puse întrebări şi să se ceară judecarea lui pentru crime de război.

La momentul respectiv, Mengele plecase deja în secret cu familia în America de Sud., iar din 1973 a trăit ca fugar în Paraguay. Vânătorii de nazişti conduşi de Simon Wiesenthal erau pe urmele sale, strângând tot mai mult plasa în jurul lui. În 1979, prietenii lui nazişti din Paraguay au răspândit zvonul că murise. Au publicat până şi o fotografie post-mortem a unui cadavru întins pe masă, cu o cicatruce pe braţul drept, de unde îi fusese înlăturat tatuajul SS. Wiesenthal nu s-a lăsat însă păcălit atât de uşor şi a aflat că persoana decedată era căpitanul SS Roschmann, un alt criminal de război care trimisese 80.000 de evrei într-un lagăr de concentrare din Riga.

În cele din urmă, a fost exhumat un schelet despre care medicii legişti au declarat că era al lui Mengele; se pare că acesta ar fi murit în anul 1985 în urma unui accident cerebral pe care l-a suferit în timp ce înota.

---

10 lucruri de ştiut despre... Josef Mengele

Unul dintre cele mai odioase personaje ale celui de-al Treilea Reich a fost fără îndoială doctorul nazist Josef Mengele. Iată 10 lucruri de ştiut despre cel supranumit “îngerul morţii”.

• Josef Mengele s-a născut la 16 martie 1911, în oraşelul Gunzbourg, într-o familie înstărită de industriaşi catolici, tatăl având o fabrica de construcţie de maşini agricole. Parinţii săi, Walburga si Karl, au mai avut doi copii, pe Karl si Alois.
  
• În anul 1939 s-a căsătorit cu Irene Schoen, cu care a avut un fiu, Rolf. Activitatea sa se va desfăşura, începând din 1940, în cadrul Institutului Eredităţii Biologice şi Purităţii Rasiale. Tot în acel an a fost acceptat în Waffen SS, ajungând căpitan.
  
• În 1943 a fost trimis în complexul de lagăre de concentrare nazist din Auschwitz, Silezia, pentru a înlocui un medic care era bolnav. La 24 Mai 1943 a devenit medic militar al aşa-zisului „lagăr al ţiganilor” din centrul concentraţionar Auschwitz-Birkenau. În august 1944 acest lagăr a fost închis şi toţi prizonierii gazaţi. Mengele a devenit apoi ofiţerul-şef al medicilor de la Birkenau, însă nu şi la Auschwitz, unde şef era Eduard Wirths.
  
• Mengele şi-a primit reputaţia de „înger al morţii” ca urmare a celor 21 de luni petrecute la Auschwitz, în cursul cărora a desfăşurat o activitate ce nu avea nimic în comun cu munca unui medic obişnuit. Scopul principal al lagărului era exterminarea deţinuţilor. Mengele făcea frecvent parte din echipa de medici care făcea „selecţia”, adică hotăra la sosirea prizonierilor în lagăr cine să fie reţinut pentru muncă şi cine să fie trimis direct în camerele de gazare.
  
• La Auschwitz, Mengele a profitat de ocazia de a-şi continua studiile asupra eredităţii, folosind deţinuţii drept cobai. Era interesat îndeosebi de gemeni. Începând cu anul 1943, gemenii erau selectaţi şi puşi în barăci speciale.
  
• Printre experimentele lui Mengelese numărau injectarea unor substanţe chimice direct în ochii copiilor în încercarea de a le schimba culoarea, diverse amputări de membre şi alte operaţii brutale şi cel puţin o tentativă de a transforma o pereche de gemeni în „siamezi” prin sutura venelor lor. Un alt experiment monstruos a fost introducerea deţinuţilor în cazane cu apă fierbinte pentru a vedea până la ce temperatură rezistă omul înainte să moară.
  
• Mengele s-a interesat şi de pitici, odată cu sosirea familiei Ovitz, o familie de artişti de circ români. Erau în număr de 10, dintre care 7 erau scunzi. Îi numea adesea „familia mea de pitici”. Pentru el, aceştia reprezentau o ilustrare perfectă a anormalului.
  
• Dupa capitularea Germaniei s-a stabilit pentru o perioada la Viena, iar în vara anului 1949, cu paşaport, emis de Crucea Roşie Elveţiana, pleacă în Argentina, la Buenos Aires, unde va deschide un cabinet pe Calea Virey Ortiz 970, sub numele de Fritz Fisher.
  
• În 1959 a zburat la Altos, Paraguay, deoarece adresa i-a fost descoperită de vânătorii de nazişti, s-a mutat la Embu, un oraş mic în apropiere de Sao Paulo, Brazilia.
  
• Mengele a murit în 1979, după ce a suferit un atac cerebral, în timp ce înota. Treisprezece ani mai târziu, identitatea sa a fost confirmată de teste ADN. În jurnalele sale, acesta susţinea că dacă omenirea nu va adopta programe de purificare a rasei, precum cele pe care le experimenta el la Auschwitz, rasa umană va fi blestemată, “chiar şi fără război”.
  

„Îngerul morţii” şi cei şapte pitici din Rozavlea

Familia Ovitz din Rozavlea este singura care a supravieţuit în întregime holocaustului, deşi a „beneficiat” de un tratament special din partea lui Josef Mengele, sinistrul medic poreclit „îngerul morţii”. Trupa celor şapte pitici, Liliput, a devenit celebră în întreaga lume. Sătenii spuneau că după concerte se întorceau în sat cu saci de bani. Tot ei au adus prima maşină în Rozavlea. Acum, familia Ovitz a ajuns subiect de film, cu eroii din Harry Potter.



Pentru maramureşeni sunt “piticii din Rozavlea”. Pentru lumea întreagă sunt “piticii care l-au învins pe doctoral morţii, Mengele” şi au supravieţuit holocaustului. O poveste ca-n filme, despre o viaţă de om trăită la un metru şi zece.


În perioada interbelică, după ce Regele Carol al II-lea le-a văzut numerele: cântece româneşti şi ungureşti interpretate la instrumente mici, fraţii Ovitz, sau trupa Liliput, deveniseră celebri în întreaga Europă. Sătenii spuneau că după concerte se întorceau în sat cu saci de bani. Tot ei au adus prima maşină în Rozavlea.

De fapt, ei erau o familie normală, din Rozavlea. Tatăl lor, Shimshon Itik Ovitz s-a căsătorit de două ori cu femei de înălţime normală. Din cei 10 copii, şapte erau pitici. Prin 1930, fraţii Ovitz s-au apucat de cântat. A început un vis frumos, care însă s-a prăbuşit odată cu cel de-al Doilea Război Mondial. Au fost duşi toţi la Auschwitz şi au devenit cobaiul celebrului medic Josef Mengele. Îi numea adesea “familia mea de pitici”. Pentru el, aceştia reprezentau o ilustrare perfectă a anormalului. Curiozitatea lui i-a ţinut însă în viaţă. Familia de pitici devenise obiect de studii şi, atâta timp cât medicul era interesat de ei, preferau să ajungă la laborator, nu în camera de gazare.


Mai mult, familia Ovitz spune că o altă familie de pitici ajunsă în lagăr a fost fiartă de vie, aşa că, pentru ei torţionarul Mengele a devenit salvator. Se spune că celebrul doctor chiar a filmat reprezentaţia artistică a piticilor ca să-i arate lui Hitler ce lucrează.

După eliberarea din lagăr, au pornit pe jos acasă, 7 km. Dar după Război lumea se schimbase. Nu mai gusta nimeni circul lor, pentru că aveau “circ” în viaţa de zi cu zi. Aşa că, “Ovitzii” s-au mutat la Sighet. Casa lor a ajuns la un tânăr, iar maşina a fost dezmembrată de săteni.

Apoi, familia s-a mutat în Israel. Acolo, la Haifa, au început o viaţă nouă, cu o trupă nouă: “Cei şapte pitici de la Auschwitz”.

Ultimul supravieţuitor al familiei de pitici, “Perla Ovitz”, a murit în 2001, măsurând… 75 de centimetri. Povestea lor a rămas însă vie. Piticii din Rozavlea au impresionat o lume întreagă cu destinul lor.


În toamna acestui an, echipa canalul de televiziune ITV din Marea Britanie va filma la Rozavlea, Vişeu de Jos şi Sighetu Marmaţiei un documentar despre familia Ovitz. Prezentatorul filmului va fi actorul Warwick Davis, cunoscut publicului românesc din numeroase filme de mare succes, printre care „Harry Potter” şi „Războiul stelelor”.


Pentru maramureşeni, ei rămân “piticii din Rozavlea”. Pentru lumea întreagă sunt “piticii care l-au învins pe doctorul morţii, Mengele” şi au supravieţuit holocaustului. O poveste ca-n filme, despre o viaţă de om trăită la un metru şi zece şi cu certitudinea că, în sufletele lor, toţi cei 7 pitici au fost nişte uriaşi.


Prima baie şi prima maşină din sat


„Erau 7 pitici, 5 băieţi şi două fete. Aveau maşină, baie, la acea vreme. Mergeau peste tot, erau iubiţi de oameni. În Rozavlea stăteau aproape de primărie, când au filmat aici documentarul, se vedea încă bazinul de la baie. Oamenii îşi amintesc şi acum cu plăcere de ei. Erau pe atunci mulţi evrei în Rozavlea. Până prin 62 mai trăiau în sat vreo 6 familii de evrei, fiecare se ocupa cu altceva. Unul achiziţiona piei, altul fructe de pădure şi melci, unul era referent la primăriei, cu terenurile etc. Eu am însoţit echipa de filmare din America când au făcut primul documentar aici” - Gheorghe Vişovan, fostul primar din Rozavlea.


Doctorul morţii

Unul dintre cele mai odioase personaje ale celui de-al Treilea Reich a fost, fără îndoială, doctorul nazist Josef Mengele, născut la 16 martie 1911, în orăşelul Gunzbourg, într-o familie înstărită de industriaşi catolici, tatăl având o fabrică de construcţie de maşini agricole. Părinţii săi, Walburga şi Karl, au mai avut doi copii, pe Karl şi Alois. În anul 1939 s-a căsătorit cu Irene Schoen, cu care a avut un fiu, Rolf. Activitatea sa se va desfăşura, începând din 1940, în cadrul Institutului Eredităţii Biologice şi Purităţii Rasiale. În 1943 a fost trimis în complexul de lagăre de concentrare nazist din Auschwitz, Silezia, pentru a înlocui un medic care era bolnav. La 24 Mai 1943 a devenit medic militar al aşa-zisului “lagăr al ţiganilor” din centrul concentraţionar Auschwitz-Birkenau. În august 1944, acest lagăr a fost închis şi toţi prizonierii gazaţi. Mengele a devenit apoi ofiţerul-şef al medicilor de la Birkenau, însă nu şi la Auschwitz, unde şef era Eduard Wirths.

Mengele şi-a primit renumele de “înger al morţii”, ca urmare a celor 21 de luni petrecute la Auschwitz, în cursul cărora a desfăşurat o activitate ce nu avea nimic în comun cu munca unui medic obişnuit. Scopul principal al lagărului era exterminarea deţinuţilor. Printre experimentele lui Mengele se numărau injectarea unor substanţe chimice direct în ochii copiilor în încercarea de a le schimba culoarea, diverse amputări de membre şi alte operaţii brutale şi cel puţin o tentativă de a transforma o pereche de gemeni în “siamezi” prin sutura venelor lor. Un alt experiment monstruos a fost introducerea deţinuţilor în cazane cu apă fierbinte pentru a vedea până la ce temperatură rezistă omul înainte să moară.

După capitularea Germaniei, s-a stabilit pentru o perioadă la Viena, apoi pleacă în Argentina, la Buenos Aires, unde va deschide un cabinet pe Calea Virey Ortiz 970, sub numele de Fritz Fisher. În 1959 a zburat la Altos, Paraguay, deoarece adresa i-a fost descoperită de vânătorii de nazişti, s-a mutat la Embu, un oraş mic, în apropiere de Sao Paulo, Brazilia. Mengele a murit în 1979, după ce a suferit un atac cerebral, în timp ce înota. Treisprezece ani mai târziu, identitatea sa a fost confirmată de teste ADN. În jurnalele sale, acesta susţinea că dacă omenirea nu va adopta programe de purificare a rasei, precum cele pe care le experimenta el la Auschwitz, rasa umană va fi blestemată, “chiar şi fără război”.


Pitici, celebri şi bogaţi “Într-o familie de evrei s-au născut 9 fraţi, dintre care 7 pitici. Părinţii au hotărât să-i dea la şcoala de muzică la Sighet, au învăţat să cânte la instrumente şi la voce şi au înfiinţat trupa Liliput. Iniţial au cântat la restaurante, apoi aveau concerte. Au ieşit şi în străinătate un pic, au devenit cunoscuţi şi foarte-foarte bogaţi. Ei au fost primii din Rozavlea care şi-au cumpărat autoturism prin 1934-1935. Apoi a venit Războiul, n-au mai cântat, au rămas acasă. Apoi a venit Holocaustul, au fost duşi iniţial la Dragomireşti, apoi la Auschwitz. Acolo, când au coborât din tren, i-a zărit doctorul Mengele.

A început să facă toate tipurile de experimente pe ei, transfuzii de sânge, experimente sexuale. El vroia să afle cum se pot naşte pitici într-o familie normală. Dar în acelaşi timp îi hrănea foarte bine, avea grijă să nu-i omoare, ca să poată experimenta cât mai multe lucruri pe ei. De asta au şi supravieţuit. Pentru că, cu toate chinurile, au supravieţuit toţi. Ştiu că au cântat şi în lagăr. În 1945 s-au eliberat, s-au întors şi s-au stabilit la Sighet.

Prin ’47 au plecat în Belgia, apoi în Israel. Au reînceput să cânte,să facă înregistrări. Iar au devenit celebri şi bogaţi. Apoi au murit unii după alţii. Există un film documentar despre ei, acesta care se va face acum este al doilea”- a spus Teofil Ivanciuc, cel care a scris despre familia Ovitz în cele două cărţi ale sale.


st1:*{behavior:url(#ieooui) }

"Dr. Mengele ne stabilise o rutină pe care o respectam cu stricteţe. De trei ori pe săptămână mergeam în laboratoarele din Auschwitz pentru studii intense care ne epuizau, iar în celelalte trei zile mergeam în laboratorul pentru analiza sângelui din Birkenau. În zilele de marţi, joi şi sâmbătă, mergeam la laboratorul pentru analiza sângelui. Doi oameni lucrau simultan cu fiecare geamăn. Un doctor îmi introducea un ac în braţul stâng pentru a preleva sânge. Extrăgea o eprubetă, apoi mă înţepa din nou. Mă întrebam . Între timp, un alt doctor mă injecta cu ceva în braţul drept. Îmi înfigea cinci ace, fără să-l fi scos nici măcar pe primul. (...) Mai târziu am aflat că dr. Mengele inocula în mod deliberat unor gemeni boli periculoase, ca scarlatina, după care le injecta diverse substanţe pentru a vedea dacă puteau să vindece boala. Unele injecţii erau încercări de a schimba culoarea ochilor", rememorează Eva Mozes Kor, care mărturiseşte că după mulţi ani de la eliberare fetele mai mari aveau să îi povestească faptul că Mengele le dusese într-un laborator şi le făcuse transfuzii de la băieţi, dorind să descopere o modalitate prin care să transforme fetele în băieţi şi băieţii în fete.

Sora ei a murit în 1995 de o formă rară de cancer, cel mai probabil cauzată de experimentele de la Auschwitz. Eva Mozes este una dintre puţinele supravieţuitoare ale Holocaustului. Ambii părinţi şi două surori mai mari au fost ucişi în lagăr. În 1984, a fondat Candles (un acronim pentru Copii ai Auschwitz-ului care au supravieţuit experimentelor de laborator), prin care a reuşit să găsească alţi 122 de gemeni care au rezistat experimentelor lui Mengele. Prin acestă fundaţie a încercat să înveţe publicul despre Holocaust, dar şi despre puterea iertării. A devenit cunoscută în toată lumea după ce şi-a făcut publică iertarea faţă de nazişti. Povestea sa a fost explorată mai târziu în documentarul "Iertându-l pe Mengele".

"Dr. Mengele apărea la răstimpuri pentru a supraveghea cercetările. Mi-au măsurat capul cu un instrument ca un şubler, format din două piese de metal, pe care le lipeau de ţeasta mea şi le apropiau, strângându-le tare. Ne-au măsurat lobii urechilor, şaua nasului, mărimea buzelor, lăţimea, forma şi culoarea ochilor. Au comparat nuanţa de albastru a ochilor lui Miriam cu albastrul ochilor mei, folosind o paletă de culori. Au măsurat din nou şi din nou. Au petrecut trei ore la o singură ureche. Un fotograf ne făcea poze, iar un artist plastic ne schiţa. Tehnicieni medicali ne făceau câte cinci-şase radiografii odată. (...) O dată pe săptămână, gemenii aveau privilegiul de a face duş. Fiecare dintre noi a primit o bucată de săpun, iar după ce am ajuns în sala de duşuri uriaşă, ne-am scos toate hainele şi le-am lăsat într-un morman, pentru a fi dezinfectate. Ulterior, am aflat că substanţa chimică folosită pentru dezinfectarea lor, Zyklon B, era una dintre cele trei utilizate pentru gazarea şi uciderea oamenilor la Auschwitz. Naziştii combinau Zyklon B, care era produs în granule albastre-cenuşii, cu cianură de hidrogen şi diatomit, pentru a obţine amestecul chimic care extermina în masă. Gazul, amestecat cu mirosul de carne şi oase, creau împreună duhoarea pe care o remarcasem din prima zi. Este un miros pe care niciun om nu-l mai poate uita", povesteşte românca geamănă care a supravieţuit terorii nazismului.

Povestea „Ingerului Mortii”

JOSEF MENGELE, “INGERUL MORTII”
A fost fiul cel mai mic al lui Karl Mengele si a Walburgei Hupfauer. Josef a venit pe lume la Gunzburg, in Bavaria, la 16 mertie 1911. Tatal sau, pe atunci in varsta de 30 ani, apartinea unei familii catolice si nationaliste. Industrias local bogat posesand propria sa fabrica de masini si de materiale agricole, Karl Mengele avea reputatia unui muncitor incrancenat si a unui functionar sever drept. Mama lui Josef era ca un zbir si nu ezita niciodata de a-si admonesta muncitorii pentru o pretinsa lenevie sau lipesa de abilitate. Si tot ea conducea cu fermitate casa si pe cei trei, pe care ii crestea in cea mai stricta traditie catolica, supunere si respect.
In pofida lipsei de afectiune familiala, tanarul Josef care era poreclit cu afectuozitate “Beppo” de anturajul sau, era un copil inteligent si vessel. La scoala, desi nu se afla in fruntea clasei, era recunoscut ca un elev ambitios si stralucitor. Era adesea complimentat de profesorii sai pentru buna conduita si pentru punctualitatea sa.
In 1926, el a avut o criza de osteomelita. Josef a devenit un tanar sarmant, cu o educatie rafinata. Atent la talia sa, a capatat obisnuinta de a nu purta decat haine pe masura sa si manusi din bumbac alb. Foarte sociabil, sigur pe sine, orator dotat cu un suras interesant, Josef avea multi prieteni si, mai ales prietene. In adolescenta, a intrat in conflict cu tatal sau, deoarece dorea ca mezinul sa vina sa lucreze in uzina familiei, poate ca contabil. Dar tanarul avea alte ambitii. Visa sa paraseasca Gunzburg si Bavaria sa natala pentru a face o mare cariera stiintifica in antropologie.

Josef a parasit Gunzburg in octombrie 1930 pentru a-si incepe studiile la universitatea din Munchen unde s-a inscris la filozofie si la medicina. Pana atunci, isi dedicase viata placerilor si nu se interesa de politica. Pe atunci Munchen era centrul miscarii nationale socialiste, o ideologie pe care el a adoptat-o cu usurinta. In parte din convingere: era un nationalist convins care detesta ideologia comunista. Dar si din ambitie, caci era foarte constient ca acesta ii putea favoriza cariera.


In martie 1931, a fost primit in organizatia Castile de otel. La Munchen Mengele s-a concentrat aupra studiilor de antropologie si de paleontologie cat si medicinei. Aspectul terapeutic nu prea il interesa, insa a descoperit o adevarata pasiune pentru eugenism, cercetarea cauzelor genetice ale imperfectiunilor si diformitatilor umane vizand o perfectionare a rasei superioare germane. El a asistat in special la conferintele doctorului Ernest Rudin, care vor participa curand la cererea lui Hitler, la elaborarea legii vizand sterilizarea indivizilor atinsi de un viciu ereditar. Josef considera ca unele vieti nu trebuiau sa fie traite. Mai mult, considerea ca era responsabilitatea medicilor de a suprima asemanea existente pentru a proteja rasa superioara.

In ianuarie 1934, Mengele a devenit automat membru al S.A atunci cand aceasta a asimilat Castile de otel. O boala de rinichi l-a slabit si l-a constrans in octombrie de a parasi organizatia. Acum, era liber de a-si consacra timpul in totalitate studiilor.
In 1935, si-a sustinut cu succes in fata antropologului Theodor Mollison teza sa intitulata “Examen morfologic al partii anterioare maxilarelor inferioare in patru grupe rasiale”, in care postula ca este posibil de a identifica diferite rase umane prin studiul maxilarului.
In 1936, el a trecut examenul de Stat de medicina si a inceput sa o practice, timp de sase luni, la spitalul universitar din Leipzig.

Anul 1937 a marcat o turnura in cariera sa. Gratie recomandarilor, a fost numit la 1 ianuarie intr-un post de asistent la institutul national-socialist de cercetare pentru puritatea rasei la universitatea din Frankfurt.
El a lucrat sub ordinele profesorului Otmar Freiherr von Verschuer, cercetator eugenist si ardent aparator al tezei superioritatii rasei germane. Mengele a adoptat el-insusi foarte repede si fara retinere aceste teze rasiste si eugeniste. El a manifestat pentru profesor o adevarata adulatie, acesta aducandu-i o recunoastere care i-a lipsit puternic in timpul copilariei sale. Cu o vointa de fier, Mengele a aparat tezele mentorului sau.


Acest lucru i-a atras rapid o recompensa, la 30 mai fiind numit medic-sef al lagarelui tiganilor. Cateva luni mai tarziu, in decembrie, a trimis la moarte in acelasi mod 750 de femiei din blocul 11 dupa ce i s-a semnalat ca acesta era contaminat cu paduchi. In anul urmator, zelul sau l-a dus in postura de a fi medic-sef la Auschwitz.
Natura total imprevizibila a personalitatii sale l-a facut sa fie puternic asupra personalului lagarului, cat si a detinutilor. Cinismul sau, cruditatea sa si sadismul sau i-au atras porecla de “ingerul mortii”. La sosirea convoaielor de deportati, Mengele era practic intotdeauna prezent pe rampa de acces la peron, unde controla personal procesul de selectii al noilor sositi. Imbracat intr-o uniforma impecabila, cu casca pusa intr-o forma dezinvolta pe-o parte, se deplasa cu eleganta in cizmele sale negre bine ceruite, cu un suras fin pe buze fredonand cateodata o arie dintr-o opera. Parea sa fie cuprins de o placere evidenta de a se afla acolo. Cu mainile acoperite de manusi albe in care tinea o bagheta desemna pe fiecare deportat pe care il dirija cu un singur cuvant: “drepta” sau “stanga”. De-o parte, cei care erau valizi pentru a munci. De cealalta parte, “inaptii”, copii, batrani, femei gravide, care erau trimisi imediat la camera de gazare.

In cursul selectiei, exista insa momentul in care Mengele se arata calduros cu femeile si copiii dupa care intra intr-o criza majora inainte si dupa masacru sau ucidea unul sau mai multi detinuti. Intr-o zi, dupa ce o mama a zgariat fata unui SS-ist care incerca sa o desparta de fiica sa, Mengele i-a ucis pe amandoi inainte de a trimite tot convoiul la camera de gazare, inclusiv pe cei care fusesera selectionati pentru munca.

Scapat de la Auschwitz, domnul Jacubert a asistat, la 3 august 1944, la selectionarea unui convoi provenind din Drancy : in acea zi Mengele a ordonat de a arunca de vii in cuptoarele crematoriilor 300 de copii!!. Un alt deportat, Annani Silovich Pet’Ko, a fost martorul exterminarii, in prezenta comandantului Hoess si sub supraveherea lui Mengele, a copiilor si nou-nascutilor aruncati de vii din zeci de camioane, direct in santuri pline cu benzina in flacari. Conform parchetului din Frankfurt, el ar fi organizat folosirea la Auschwitz a Zyklon B, pe care l-a introdus insusi Mengele in camerele de gazare. Mengele a efectuat de asemenea o parte din selectiile in interiorul lagarului. In lagarul femeilor, el a adaugat la procesul de dezumanizare al selectiei pe cel de umilire, interogand detinutii care defilau goi prin fata lui despre detalii privind viata lor sexuala. Intre decembrie 1943 si ianuarie 1944, el a condamnat astfel 7.000 de deportati la camera de gazare. Dar s-a ocupat in principal si de selectia in spital. Bolnavii seleconati de el au fost trimisi la camerele de gazare, uneori impuscati, insa ucisi prin injectii cu fenol, cu petrol, cu Evipal, cu clorofor sau cu aer in cavitatea cardiaca. Mengele a realizat el-insusi injectiile sau a dat ordin ajutoarelor sale S.S .


In iulie- august 1944, el supervizat lichidarea lagarului tiganilor, trimitand la moarte 3.000 de persoane, in timp ce alte 1.400 au fost declarate apte de munca. Sarbatorile evreiesti erau ocazia pentru el de a extermina o parte din copiii din lagar : la un an nou evreiesc, Mengele a decis astfel moartea a 328 de copii din sectorul B II de la Birkenau; la Kippur, el a gazat toti copii care, fiind mai mici de 1.50 m , nu puteau trece pe sub bara fixata la aceasta cota. Au fost aproximativ o mie! Intre timp, Josef Mengele a devenit tata: sotia sa Irene l-a adus pe lume pe fiul lor Rolf la 11 martie 1944.

La Auschwitz –Birkenau, Mengele si-a consacrat timpul in esenta misiuni pe care i-a incredintat-o mentorului sau: de a efectua cercetari genetice umane, de data aceasta pe subiecte vii. Munca sa a fost finantata de o subventie pe care von Verschuer a obtinut-o de la consiliu de cercetare german. Obiectivul era de a strapunge secretele geniului genetic si de a stabili metodele pentru eradicarea genelor slabe, in scopul de a crea o rasa germanica superioara.
Pentru mediul SS, selectiile la rampa de sosire erau ocazia de a gasi noi subiecti pentru experimentele sale medicale. Garzile care il asistau aveau ordinul de a parcurge liniile de deportati pentru a gasi in mod special gemenii, piticii, persoanele suferind de malformatiile sau de anomalii fizice, in timp ce prin statii se faceau apeluri in acest sens. Acesti cobai umani erau tinuti in baraci speciale, supranumite “zoo”. Mengele si-a concentrat in special experientele pe gemeni. Porecliti in lagar “copiii lui Mengele”, acestia dispuneau de un tratament special: puteau sa-si pastreze parul si sa poarte haine curate, dormeau in paturi adevarate, primeau ratii suplimentare si Mengele dadea ordine stricte contra oricaror tratamente reale. Nu din umanitate, ci pentru a-si pastra specimenele in stare de sanatate buna pentru experimentarile sale. Timp de 21 de luni cat a stat la Auschwitz, lui Mengele i-au servit drept cobai umani aproximativ 1.500 de gemeni. Mai putin de 200 i-au supravietuit … Subiectele experientelor sale erau aproape intotdeauna asasinate pentru a fi disecate.

Acesti gemeni au fost supusi diferitelor experiente : erau fotografiati, li se luau amprente digitale, se observa radacina parului, iar Mengele isi nota tot. Copiii tineri erau pusi in custi izolate si supusi unei mari varietati de stimuli. Medicul SS a realizat totodata un mare numar de manipulari sanguine, prelevand esantioane de sange pe care le-a injectat de la un german la altul dintr-o grupa sanguina diferita pentru a nota reactiile. Altora le-a inoculat agenti infectiosi pentru a testa in cat timp mureau din cauza bolii.
El a realizat experiente pe maduva spinarii, pe corzile vocale, a operat fara anestezie pentru a efectua ablatia membrelor sau organe. Cel putin intr-o ocazie a incercat de a crea un caz de “siamezi artificiali” cusand venele a doi gemeni.
Atunci cand un geaman a decedat, fratele sau ori sora sa era deja condamnat (a) la moarte sigura: Mengele a ordonat o disectie imediata a copilui asasinat pentru a stabili “o autopsie comparata”. Cat despre copiii pe care nu-i dorea, s-a intamplat sa-i conduca chiar el la camera de gazare, ceea ce numea “plimbarea catre semineu”.
Experientele “Ingerul mortii” au recurs si la raze X, cu care a sterilizat intr-o zi un grup religios polonez, arzandu-i foarte profund. A efectuat si transplanturi de maduva, castrare sau schimbare de sex, la rezistenta la presiune, la frig sau la curent electric prin administrare asupra detinutilor de socuri de inalta tensiune.


In primavara s-a interesat in mod particular de culoarea ochilor urmarind daca poate sau nu sa o modifice. Astfel, a injectat in ochii cobailor sai produse chimice, provocandu-le des orbirea. Majoritatea dintre ei au fost asasinati, ochii lor fiind prelevati si pusi de Mengele pe zidul biroului sau. Dar el a disecat si copii vii. Esantioanele de sange cat si o parte din organele prelevate au fost trimise lui von Verschuer la Berlin cu o analiza a experimentelor sale. Cu toate acestea, totalitatea atrocitatilor comise de Mergele ramane necunoscuta. Inregistrarile trimise la Kaiser Wihelm Institut au fost distruse de aviatia aliata cu cele doua camioane care le transporta.

Mengele a plecat de la Auschwitz-Birkenau in noaptea de 17 spre 18 ianuarie 1945, cand lagarul a inceput sa fie evacuat. El s-a dus la lagarul de la Gross-Rosen, pe care l-a parasit inaintea eliberarii acestuia de catre rusi la 11 februarie 1945. Apoi a fost la Mauthausen, dupa care s-a ascuns la unul din vechi sai colegi de la Frankfurt. In ianuarie, pe cand s-a deghizat in soldat al Wehrmachtului, a fost arestat in Saxa de americani sub numele de doctor Ul Fritz Hollman (sau Ulman) si detinut intr-un lagar de prizonieri de razboi in apropiere de Munchen. Desi SS-ist, Mengele nu avea grupa sa sanguina tatuata pe brat ignorand adevarata sa identitate, americanii l-au eliberat.
Mengele s-a refugiat atunci in regiunea sa natala, nu departe de Gunzburg unde a pastrat numeroase contacte cu familia si cu prietenii sai care il informau despre evenimente.
Incepand cu 30 octombrie 1945, el a lucrat ca muncitor agricol in ferma lui George Fischer, in apropiere de Rosenheim. A ramas acolo trei ani fara sa se nelinisteasca. In august 1948, s-a reintors la Gunzburg pentru a trai unde s-a ocupat de dezvoltarea societatii tatalui sau. Familia Mengele a cumparat jumatate din Fardo Farm KG, o firma argentiniana de constructie de masini agricole.

Dar autoritatile aliate au inceput in sfarsit sa-l caute pe medicul de la Auschwitz.
Mengele a parasit deci Germania in august 1949 sub numele de Helmut Gregor cu un pasaport care i-a fost inmanat de comitetul international de Cruce Rosie. Trecand prin Italia, s-a imbarcat la Genova pe un pachebot de curse lungi, in directia Argentina.
In tara din America de Sud, s-a integrat foarte usor intr-o comunitate de fosti nazisti creand rapid o retea de prieteni adevarati care l-a ajutat sa se instaleze la Buenos Aires unde a exercitat o vreme medicina.
In 1954, el a primit vizita tatalui sau Karl si a divortat de Irene. Un an mai tarziu, dupa caderea generalului Peron a emigrat cateva luni in Paraguay. In 1956, Martha Maria Hill, vaduva fratelui sau Karl (decedat in 1949), l-a vizitat impreuna cu fiul sau Rolf. Dupa intoarcerea lui Mengele la Buenos Ares, si-a luat numele sau, fara nicio teama. Timp de mai multi ani, a dus o viata de familie confortabila in Los Olivos, cartierul sic al capitalei Argentinei. S-a casatorit cu Martha la Montevideo, in Uruguay, in 1958.


Simtind totusi amenintarea unei posibile extradari ca urmare a aparitiei numelui sau pe lista criminalilor de razboi nazisti cautati, el s-a instalat in mai 1959 la Asuncion, in Paraguay, unde a deschis un cabinet medical si a cerut nationalitatea paraguayana. Aceasta i s-a dat de catre curtea suprema de justitie din Asuncion la 27 noiembrie 1959, gratie unor garantii false prezentate de doi martori, Werner Jung si Alejandro von Eckstein. Intre timp, la 7 iunie 1959, Republica Federala a Germaniei a lansat un mandat de arestare impotriva lui. Dar guvernul paraguayan a refuzat cererile de extradare! …..

Vanatorii de nazisti nu au ramas in acest timp inactivi. In 1960, Mengele a aflat fara indoiala de capturarea lui Adolf Eichmann la Buenos Aires de catre Mossad. Simtindu-se amenintat s-a dus in Brazilia in vara anului 1960. Sub numele fals de Peter Hochbichket, introdus de Wolfgang Gehrard de la care i-a imprumutat mai tarziu identitatea, a devenit administratorul firmei Nova Europa, propietate a cuplului Stammer, in apropiere de Araraquara, la 300 km de Sao Paulo.
In 1961, el a urmat cuplul pe noua propietate, in regiunea Serra Negra la 150 km de Sao Paulo. Abia acolo a descoperit Stammer adevarata identitate a administratorului lor. Dar Mengele a amenintat si le-a cumparat tacerea gratie interventiei avocatului Hans Seldmeier, care i-a servit drept agent de legatura cu familia sa in Germania. Si poate a aflat ca, in 1964, universitatea din Munchen si din Frankfurt i-au retras titlurile universitare.
In 1966, familia Stammer si Mengele s-au mutat inca o data si s-au instalat pentru mai multi ani in apropiere de Cairiras, langa Sao Paolo. In 1975, insa, Stammerii au plecat, cedand si casa din Eldorado Pauliste celui pe care l-au protejat timp de 14 ani.

Mengele si-a schimbat inca o data numele, imprumutand identitatea lui Wolfgang Gehrard care s-a intors in Austria. Josef Mengele a murit innecat la Bertioga, o statiune balneara de pe litoralul brazilian, la 7 februarie 1979, si a fost ingropat, sub numele de Wolfgang Gehrard, in mormantul nr.321 din cimitirul din Embu, la 30 km de Sao Paulo.
Abia in februarie 1985, ca urmare retransmiterii de televiziunile din lumea intreaga al procesului simbolic al medicului de la Auschwitz in auditoriumul de la Yad Vashem, muzeul de la Ierusalim dedicat memoriei victimelor evreiesti ale nazismului, comunitatea internationala s-a interesat din nou de el. La 30 mai 1985, in curs unei perchezitii la domiciliul lui Hans Seldmeier, politia vest germana a gasit mai multe documente confirmand prezenta lui Mengele in Brazilia si moartea sa in 1979. Intr-o saptamana, prin intermediul familiei Bossert, politia braziliana a localizat mormantul de la Embu. Expertizele medico- legale au atestat ca era vorba de resturile lui Mengele. In 1992, testele ADN realizate cu arcodurile fiului sau Rolf au certificat definitiv identitatea sa.