Churchill[v=]

Rezumarea primului mesaj :

WINSTON  CHURCHILL-
57]Nu cred că Rusia sovietică doreşte război. Ceea ce vrea ea sunt roadele războiului.
56]Comunismul e o religie: iezuiţi fără Isus. 
55]Socialiştii sunt precum Cristofor Columb: atunci când pleacă nu ştiu încotro se duc, iar atunci când ajung, nu ştiu unde se află.
54]Traiul este ceea ce primim, viața este ceea ce dăm.
53]Sunt pregătit să-l întâlnesc pe Creator. Dacă Creatorul este pregătit pentru marea încercare de a mă întâlni pe mine este o altă chestiune.
52]Nu râde niciodată de prostia altuia. Ea este șansa ta.
51]Gusturile mele sunt simple; mă mulțumesc ușor cu lucrurile cele mai bune.
50]Cea mai strălucită realizare a mea a fost capacitatea de a reuși să-mi conving nevasta să se mărite cu mine.
49]Aţi avut de ales între război şi dezonoare. Aţi ales dezonoarea şi veţi avea război.
48]Calea cea mai scurtă către distrugere este să te iei la întrecere cu metodele adversarului.
47]Pacificatorul este cel ce hrăneşte crocodilul sperând că îl va mânca ultimul.
46]Eu am dreptate şi tu n-ai. Iar pentru dreptul tău de a nu avea dreptate eu sunt gata să mor!
45]Cei mai mari oameni au fost Stalin, Roosevelt, Mussolini – acesta din urmă a fost chiar cel mai mare dintre toţi, pentru că a avut curajul să-şi împuşte ginerele.
44]Italienii pierd razboaiele ca si cum ar fi meciuri de fotbal si meciurile de fotbal, ca si cum ar fi razboaie.
43]Sunt cincizeci la suta american si suta-n suta englez.
42]La ce lucrez acum? Imi pregatesc remarcile spontane.
41]Oamenii au multe calităţi, dar curajul le defineşte pe toate.
40]Mult mai importante sunt caracterele decat talentele.
39]Copacii izolati, daca reusesc sa creasca, ajung vigurosi.
38]Dainuim prin ce primim, traim prin ceea ce daruim!
37]Toti oamenii fac greseli, dar numai inteleptii învata din greselile lor.
36]Ei spun ca nimeni nu e perfect. Apoi spun ca practica te duce perfectiune. As vrea sa se hotarasca.
35]Infatisarea unui cal il ajuta pe om sa fie mai bun.
34]Curajul este virtutea care face posibile celelalte virtuti.
33]Nu mă tem de acţiune, ci de inacţiune.
32]Adevarul le foloseste celor care-l asculta, dar le face rau celor care-l spun.
31]N-am nimic de oferit decât sânge, muncă, lacrimi şi sudoare.
30]Curajul este ceea ce iti trebuie pentru a sta in picioare si a vorbi, curajul este si ceea ce iti trebuie pentru a sta jos si a asculta.
29]A avea curaj este deosebit de important, poti pierde banii – e rau, poti pierde un prieten – e si mai rau, dar daca ti-ai pierdut curajul, ai pierdut aproape totul.
28]Chiar dacă treci prin Iad, mergi înainte!
27]Cel mai bun argument împotriva democraţiei îl constituie o conversaţie de cinci minute cu alegătorul mediu.
26]O glumă este un lucru extrem de serios.
25]Sa nu uitati ca eu am primit mai multe de la alcool, decat a primit alcoolul de la mine.
24]Are toate virtuţile pe care le detest şi nici un viciu pe care îl admir.
23]Cînd trebuie să ucizi pe cineva, nu te costă nimic să fii politicos.
22]În timp de război, adevărul este prea preţios pentru a i se permite să circule fără a fi însoţit de un cortegiu de minciuni.
21]Raul inerent al capitalismului este impartirea neechitabila a bogatiilor. Bunul inerent al socialismului este impartirea echitabila a saraciei.
20]Eu cred ca o tara care incearca sa prospere prin stabilirea de taxe mari este ca un om care, stind intr-o galeata, incearca sa se ridice tragind de miner.
19]Singurele statistici pe care te poţi baza sînt cele pe care le-ai falsificat tu singur.
18]Cu cît mai departe poţi privi înapoi, cu atît mai departe poţi vedea înainte.
17]Deşi acum sînt beat, eu dimineaţă voi fi treaz, în timp ce
dumneavoastră, doamnă, tot urîtă veţi fi.
16]Preţul măreţiei este responsabilitatea
15]Spun unii ca nimeni nu e perfect. Mai spun si ca practica te duce la perfectiune... Bine-ar fi sa se hotarasca odata!
14]Imaginatia ne consoleaza pentru ceea ce nu sintem, iar umorul pentru ceea ce sintem.
13]Caracterele sint mai importante decit talentele.
12]Un pom izolat, daca izbuteste sa creasca, va creste puternic.
11]Omul se impiedica uneori de adevar, dar cel mai adesea el se ridica si isi continua drumul.
10]Nu-ti face griji in ceea ce priveste evitarea ispitelor - cind imbatrinesti, te evita ele pe tine.
9]In viata nu conteaza daca pierzi sau cistigi. Conteaza daca pierd sau cistig eu.
8]Succesul inseamna sa mergi din esec in esec fara sa-ti pierzi din entuziasm.
7]Zmeul se ridica si zboara, impotriva vantului nu odata cu el.
6]Dupa ce vorbesti 5 minute cu un alegator, ajungi la concluzia ca democratia e o prostie.
5]Eu am avut mai mult de cistigat de pe urma alcoolului, decit a avut alcoolul de pe urma mea.
4]Un pesimist vede dificultati in orice sansa, pe cind un optimist vede sanse in orice dificultate.
3]Un fanatic nu-si schimba nici punctul de vedere, nici subiectul cu care te bate la cap.
2]A fi politician inseamna sa fii capabil sa spui dinainte ce-o sa se intimple miine, saptamina viitoare, luna viitoare, anul viitor. Iar apoi sa poti explica de ce nimic din toate astea nu s-a intimplat
1]Istoria va fi blinda cu mine, pentru ca intentionez s-o scriu.
=====
Charles

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/memoriile-lui-churchill-inflameaza-exilul-romanesc

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cina-churchill-cum-se-face-politica-masa

Cartea Dinner with Churchill ne arată cum ar fi fost să iei cina cu
Winston Churchill și să te bucuri de compania sa, de curiozitatea,
umorul și inteligența sa și, nu în ultimul rând, de mâncărurile și
băuturile pe care omul politic britanic le alegea cu atenție. În
această carte semnată de Cita Stelzer, descoperim aspecte ale
personalității lui Churchill neprezentate până acum.

Dinner with Churchill spune povestea unui om extraordinar care folosea
o metodă extraordinară pentru a reprezenta interesele națiunii sale
și, în opinia, interesele tuturor popoarelor vorbitoare de engleză.
Cartea lui Stelzer se concentrează pe modul în care Churchill folosea
întâlnirile la cină pentru a obține ceea ce el credea că nu poate fi
obținut într-un cadru mai formal precum sala de conferințe. Cartea
descrie în detaliu mai multe asemenea mese – cine, dejunuri și
picnicuri, cine și ce anume a discutat, ce s-a servit în farfurii și
în pahare, cine a fost așezat unde și de ce.

Curiozitatea lui Churchill îl făcea să vrea să știe cum sunt
partenerii săi de negociere; încrederea în sine îl făcea să creadă că
întâlnirile față în față (cu atât mai puțin formale, cu atât mai bine)
erau o ocazie perfectă pentru a-și folosi abilitățile. Faima sa l-a
ajutat să strângă la aceeași masă pe cei mai importanți și inteligenți
jucători politici din vremea sa. Churchill s-a remarcat în multe
asemenea ocazii: Downing Street, Chartwell, Teheran, Moscova,
Casablanca, la bordul navelor sau trenurilor. Și unde să cunoști mai
bine un aliat sau un inamic, unde să-ți afișezi mai bine șarmul și
cunoștiințele dacă nu la masă? Unde altundeva ar fi putut Churchill
să-și adune suporterii politici, să pună la punct strategii și
tactici, dacă nu la cină?

Cartea povestește atât succese, cât și eșecuri: succese la Washington
și Fulton, la Missouri; eșec în Ile. Bermude. Churchill a zburat la
Washington imediat după atacul din 7 decembrie și și-a consolidat
sprijinul președintelui F.D. Roosevelt pentru strategia ”Europe first”
pe care acesta o acceptase după Pearl Harbor deși America fusese
atacată de japonezi, nu de germani.. Stelzer descrie legătura ce s-a
format între cei doi lideri pe măsură ce au mâncat și băut împreună
timp de trei săptămâni, adeseori noaptea târziu, momente în care s-au
pus de acord asupra strategiei de război. Toate acestea în pofida
faimoaselor martiniuri letale ale președintelui american și a ceea ce
era considerată a fi cea mai proastă mâncare din istoria Casei Albe:
meniurile lipsite de imaginație descrise de Stelzer demonstrează acest
fapt.

În drum spre Fulton, Missouri, în 1946, Churchill a folosit diplomația
personală în căutarea unui acord cu alt președinte american, Harry
Truman. În cele din urmă, Truman a fost de acord să adopte politici ce
reflectau perspectiva lui Churchill asupra situației geopolitice
postbelice. Cinând și jucând poker în vagonul restaurant al
președintelui în drum spre Fulton, Churchill a obținut ceea ce dorise,
strategia dovedindu-se a fi la fel de eficientă ca cea mai sofisticată
cină de la Chartwell.

Dar în Ile. Bermude, Churchill a eșuat în a convinge un alt președinte
american să înceapă negocierile cu sovieticii pentru detensionarea
situației internaționale în contextul Războiului Rece. Stelzer
detaliază întâlnirea neproductivă a premierului cu președintele
Eisenhower, întâlnire ce a avut loc la Clubul Mid-Ocean în 1953.
Churchill nu a reușit să-l convingă pe Eisenhower să accepte să se
întâlnească cu liderii Uniunii Sovietice.

Autoarei îi este clar că Churchill se folosea de cadrul informal al
cinelor pentru a-și spori eforturile de modelare a viitorului Europei
și lumii postbelice. Istoricul Militar Carlo d'Este spune despre
eforturile omului politic britanic că ”niciun singur moment din zi nu
era vreodată pierdut. Când nu dormea, muncea, și fie că lua masa, fie
că era în călătorie, folosea orice clipă la maxim.”

Stelzer a descoperit cât de mult se implica Churchill în pregătirea
scenei pentru întâlnirile diplomatice: alegea meniurile, combinația
potrivită de invitați și, uneori, acompaniamentul muzical: spre
exemplu, la Conferința de la Postdam, a ales – nu se știe de ce –
muzică mexicană. Churchill era de asemenea foarte atent la modul în
care invitații erau aranjați la masă. Când lua masa cu generali, ai
lui sau cei Aliați, cu politicieni, membri de familie sau prieteni,
era foarte interesat cine stă lângă cine și unde stau interpreții,
Churchill dorind să profite cât mai mult de pe urma conversațiilor
care puteau aduce beneficii strategiei sale de război sau țelurilor
politice. Uneori, el desena personal planurile de aranjare a
invitaților la masă.

Stelzer nu se limitează doar la analizarea faimoaselor întâlniri din
timpul războiului. În primăvara anului 1935, Churchill – care nu mai
ocupase o funcție ministerială de șase ani – a plănuit o cină pentru
cei care, asemenea lui, se opuseseră controversatei India Bill care
era atunci în dezbatere în Parlament. 50 de lorzi și parlamentari au
participat la această cină. Au existat și mese private cu Regele
George al VI-lea, la care Churchill făcea schimb de informații cu
suveranul său. Churchill a pus bazele unui prânz regulat cu Regele:
primul a avut loc pe 10 iunie 1940, la exact o lună după ce devenise
premier. Mesele – în stil bufet suedez - erau private, doar între cei
doi, fără servitori.

În timpul războiului, premierul îl invita pe Rege să ia cina împreună
în sufrageria din subsolul casei din Downing Street, unde îi făcea
cunoștiință cu personalul militar american și britanic, precum și alți
membri ai Coaliției. La sugestia lui Churchill, aceste cine urmau să
fie comemorate după război prin intermediul unei plăci. Aceasta,
reprodusă în carte, se află și azi pe peretele din camera respectivă.

Churchill nu se folosea însă doar de mese. El spunea că se simțea mult
mai comfortabil cu cineva pe care îl cunoștea personal, cineva cu care
luase masa. Chiar și o simplă pauză de ceai putea fi utilă. La
începutul carierei sale, când a ocupat funcția de Ministru al
Munițiilor (minister creat în timpul Primului Război Mondial),
Churchill s-a confruntat cu o grevă la o fabrică de muniții. Churchill
a acceptat să se întâlnească cu unii dintre greviști, sugerând ”o cană
de ceai și puțin tort”. Negocierile au avut loc la un ceai, iar
problema a fost rezolvată în așa fel încât ambele părți au fost
mulțumite.

Pe lângă mese și întâlniri la ceai, au fost și picnicuri. La unul
dintre acestea, ce a avut loc pe plajele Normandiei la câteva zile
după 6 iunie 1944, Churchill i-a mărturisit Mareșalului Montgomery că
”dacă aș putea lua masa cu Stalin o dată pe săptămână, nu ar mai
exista nicio problemă”.

În carte regăsim și preferințele lui Churchill privind mâncărurile
(supa e unul din felurile sale favorite), șampania – Pol Roger,
bineînțeles, whisky-ul (Johnnie Walker Black Label) și trabucurile,
folosite atât ca sursă de plăcere, cât și ca instrument pentru
prelungirea cinei atunci când conversațiile erau utile și plăcute. De
asemenea, Cita Stelzer reia și pașii pe care MI5 trebuia să îi ia ca
să se asigure că trabucurile pe care Churchill le primea de la
admiratori nu urmau să-i explodeze în față.

Stelzer arată că Churchill respecta el însuși regulile de
raționalizare pe care le impusese, raționalizarea alimentelor fiind
necesară din cauza întreruperii transporturilor și aprovizionării din
exterior, percum și din cauza lipsei forță de muncă din fabricile
alimentare. Din capitolul dedicat acestei raționalizări, aflăm că
Biroul premierul cerea rații în plus de la Minister atunci când
Churchill urma să primească oaspeți importanți. Cererile erau însoțite
de liste ale tuturor invitaților pentru a justifica rațiile cerute.

Orice analiză ar ajunge la concluzia că Churchill a câștigat mai mult
decât a pierdut la aceste cine, picnicuri și pauze de ceai. Astfel,
această carte ne spune povestea unor mese la care Churchill a schimbat
istoria, dar și a unor mese la care el nu a reușit să facă acest
lucru. Cartea ne oferă de asemenea și imagini nemaivăzute, meniuri,
invitații, planuri de aranjare la masă etc.

Micile secrete ale marilor oameni

Vorbind despre personalitatile care au scris istoria omenirii, obisnuim sa le asezam pe un piedestal, atribuindu-le puteri uluitoare. Dar chiar si aceste individualitati cvasisacrosancte au fost, in viata particulara, oameni obisnuiti, cu bunele si relele lor. Au avut si ei slabiciuni si vicii, ba au dovedit, uneori, comportamente scandaloase, ascunse cu grija de ochii opiniei publice. Insa adevarul, mai devreme sau mai tarziu, a iesit la iveala, stirbind intrucatva poleiala gloriei lor...

Churchill către Regele Mihai: Un rege trebuie să fie...

Abdicarea tânărului Rege Mihai I la finele anului 1947 era un eveniment previzibil pentru mulţi contemporani ai epocii. În fond, el era ultimul lider care reprezenta regimul de dinainte de al Doilea Război Mondial în întreaga Europă Centrală şi de Est.

În noiembrie 1947, Mihai a călătorit la Londra la nunta viitoarei Regine Elisabeta a II‑a, ocazie cu care a cunoscut-o pe Prinţesa Ana de Bourbon-Parma, care urma să-i devină soţie. Potrivit propriei sale declaraţii, Mihai a revenit acasă „la sfatul expres al lui Winston Churchill", care se spune că l-ar fi sfătuit pe Mihai că, „mai presus de orice, un rege trebuie să fie curajos".
„Monarhia, o piedică"
Ceea ce a urmat se cunoaşte! După întoarcerea sa în România, Mihai a fost silit să abdice la 30 decembrie 1947. În şedinţa extraordinară din 30 decembrie 1947 a Cabinetului, Petru Groza a declarat: „ ... monarhia era o piedică serioasă în calea dezvoltării poporului nostru şi că (...) poporul a făcut azi un divorţ şi decent, şi elegant de monarhie. (...) Vom îngriji ca fostul rege să plece liniştit pentru ca nimeni să nu poată avea un cuvânt de reproş pentru acela care, înţelegând glasul vremurilor, s-a retras". La 3 ianuarie 1948, Mihai a fost silit să părăsească ţara, urmat la peste o săptămână, de principesele Elisabeta de România şi Ileana de Habsburg.
Abdicarea mit şi realitate
Există însă relatări contrare asupra motivelor abdicării lui Mihai. Potrivit acestuia, prim-ministrul comunist Petru Groza l-ar fi ameninţat cu un pistol şi cu şantajul că urma să execute 1.000 de deţinuţi studenţi dacă nu abdică. Revista „Time" scria că guvernul comunist ar fi ameninţat cu arestări a mii de oameni şi că apoi va scufunda ţara în sânge dacă Mihai nu abdică. Arhivele Securităţii Române menţionează că abdicarea regelui Mihai ar fi fost rodul negocierilor sale cu guvernul comunist, nu al vreunui şantaj, negocieri în urma cărora i s-a permis să plece din ţară însoţit de bunurile solicitate şi de o parte din suita regală.
Varianta ruşilor
Lucrurile devin mai încâlcite dacă amintim declaraţia făcută de Pavel Sudoplatov, fostul şef al spionajului NKVD, în cartea autobiografică Misiuni Speciale. Memoriile unui martor nedorit: un şef sovietic de spioni, potrivit căreia ministrul adjunct de Externe sovietic Andrei Vâşinski ar fi purtat personal negocieri cu Regele Mihai în vederea abdicării, garantându-i o parte dintr-o pensie ce urma să-i fie plătită lui Mihai în Mexic. La această acuzaţie, regele a spus că nu a fost niciodată în Mexic, însă tatăl său Regele Carol al II-lea, da.
Nu se ştie exact cu ce bunuri a plecat din România. Declaraţiile variază, de la un tren plin cu valori până la patru automobile, 3.000 de dolari şi o decoraţie, şi de la bunuri în valoare de 500.000 de franci elveţieni până la 42 de tablouri, în funcţie de cei care le emit. Cu toate că s-au lansat diverse ipoteze conform cărora Regele Mihai ar fi plecat cu averi mari din ţară, relatările despre viaţa sa din exil dovedesc că acesta a trebuit să-şi câştige existenţa prin propria-i muncă şi nu a dus un trai luxos pe baza vreunei averi cu care ar fi părăsit România.

Adrian Cioroianu: Declaraţiile lui Traian Băsescu despre Regele Mihai, un fals istoric



Istoricul Adrian Cioroianu, fost ministru de Externe al României, caracterizează afirmaţiile lui Traian Băsescu la adresa Regelui Mihai, drept un fals istoric. Cioroianu sesizează două mari aspecte. „Sunt două interpretări referitoare la cele spuse de Traian Băsescu miercuri seara. Una, din punct de vedere istoric putem spune că este o interpretare falsă care nu are niciun fel de acoperire istorică. Dar este şi bizară pentru cine cunoaşte istoria. A doua, este interpretarea din punct de vedere civic. Îngrijorător este că preşedintele de azi dovedeşte atâta lipsă de eleganţă faţă de un predecesor de-al său, Regele Mihai. Traian Băsescu ar trebui să aibă o anumită urbanitate când se referă la predecesorii săi. Este exemplul americanilor, care oricât de adversarii sunt nu au astfel de declaraţii unul la adresa celuilalt. Mai mult Băsescu nu are niciun fel de relaţie, nici cu regele şi nici cu ceilalţi doi preşedinţi în viaţă, care l-au precedat”.
La rândul său, istoricul Vlad Nistor exclude ipoteza potrivit căreia Regele Mihai ar putea fi învinuit de „trădare” aşa cum spune Traian Băsescu. „În ziua de 29 decembrie 1947, regele a fost direct şantajat de Petru Groza şi Gheorghe Gheorghiu Dej. Au fost luaţi în discuţie, se pare, cei peste 1.000 de studenţi arestaţi în urmă cu doi ani în timpul unor demonstraţii. Regelui i s-ar fi amintit în acel moment că dacă nu abdică acelor oameni nu le va fi bine. Având aceste elemente nu putem spune că Regele a slujit intereselor sovietice, dar nici nu este vorba de vreo trădare”

Proteza dentara a lui Churchill, vanduta la licitatie pentru aproape 19.000 de euro

Winston Churchill a ajuns în topurile muzicale britanice

Churchill avea ceva împotriva sportului

Charles Churchill
Charles Churchill (February, 1731 - November 4, 1764), was an English poet and satirist.

Winston Churchill a ordonat asasinarea lui Mussolini
Premierul britanic Winston Churchill a ordonat asasinarea lui Benito Mussolini pentru a face tot posbilul ca nişte scrisori compromiţătoare pe care le trimisese dictatorului italian să nu iasă la iveală, afirmă un reputat un istoric francez, relatează The Telegraph.
Istoricul Pierre Milza, expert în istoria Italiei fasciste, consideră că premierul britanic îl voia mort pe Mussolini pentru ca nişte scrisori în care el işi arăta admiraţia pentru dictator să nu fie făcute publice.
"Nu există nicio îndoială că, judecând după declaraţiile publice din anii '20 şi începutul lui 1930, Churchill era un admirator de-al lui Mussolini. Şi Roosevelt era", a declarat Milza.
"Dar toate acestea erau de înteles în 1927, pentru că la vremea aceea un fascist nu însemna prietenul lui Hitler şi părtaş la genocid. Dar când conduci un stat (...), nu vrei ca toate astea să iasă la iveală", a explica istoricul.
Oficial, Mussolini şi amanta sa, Clara Petacci, au fost executaţi de partizanii comunişti italieni langă Dongo, în aprilie 1945. Corpurile celor doi au fost atârnate cu capul în jos, împreuna cu cadavrele altor câtorva demnitari fascişti, în faţa unei benzinării a companiei Esso din Piazzale Loret, Milano.
Însa în cartea sa recent lansată, “Ultimele zile ale lui Mussolini”, Milza afirmă că Churchill a ales să meargă în concediu sub un nume fals la numai câţiva kilometri distanţă de locul în care Mussolini a fost prins.
"Poate că se afla acolo doar să picteze. Exista însă şi ipoteza că se afla acolo din alte motive", susţine Pierre Milza.

Arhiva lui Winston Churchill va fi făcută publică




Toată arhiva prim-ministrului englez Winston Churchill va fi publicată pe paginile electronice ale librăriilor, anunţă BBC. Tot articolul ...

Proteza dentară a lui Churchill, scoasă la licitaţie de la 6.000 de euro

Colecţia lui Churchill, scoasă la licitaţie

Cea mai mare colecţie care conţine obiectele lui Sir Winston Churchill şi include un trabuc al acestuia, ar putea să se vândă cu un milion de lire sterline, într-o viitoare licitaţie, precizează BBC. Articolele colecţionate timp de peste trei decenii, sunt vândute de către magnatul Steve Forbes. Colecţia include jurnalul liderului în care sunt notate angajamentele sale, dar şi scrisori către colegi.



Adjudecătorul casei Christie’s afirmă pentru BBC că obiectele vândute pot oferi o imagine excepţională asurpa lui Churchill. Prima vânzare de aproximativ 150 de piese va fi urmată de cea de-a doua în Bew York, în decembrie şi de ce-a de-a treia, la vară, în Londra. Thomas Venning, directorul departamentului de cărţi şi manuscrise al casei Christie’s a afirmat că una dintre scrisori, datând din iunie 1940, una dintre cele mai întunecate perioade ale războiului, poate oferi indicii importante despre caracterul omului politic.

Jurnalul primului-ministru, care oferă detalii despre activităţile desfăşurate în perioada septembrie 1939-iunie 1945, este aşteptat să se vândă cu preţul de 120.000 de lire sterline. Acesta a fost păstrate de secretara personală a lui Churchill şi include note despre întâlnirile cu Roosevelt şi Stalin, dar şi aspecte personale despre meciuri de fotbal şi teatre. Malcolm S. Forbes Jr., care a colecţionat obiectele este şeful Forbes şi nepotul fondatorului revistei cu acelaşi nume.

Churchill, cel mai plângăcios politician

Sir Winston Churchill este de departe cel mai plângăcios politician, constata în paginile agendei sale scrise în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Harold Nicolson, care în calitate de parlamentar l-a putut urmări îndeaproape pe Churchill în Camera Comunelor, relatează Daily Mail.
Churchill lăcrima deseori, notează Nicolson, exemplificând: La 13 mai 1940, Lloyd George a rostit un discurs emoţionant, declarându-i lui Churchill cât îl apreciază, iar acesta „a lăcrimat uşor, ştergându-şi ochii”.

Cum a tras Churchill semnalul de alarmă a trenului pentru a schimba whisky-ul Pe 2 martie 1946, preşedintele SUA, Truman l-a întîmpinat pe prim-ministrul Marii Britanii, Churchill la Union Station, de unde grupul prezidenţial şi oaspetele britanic au luat trenul personal prezidenţial către Fulton, Missouri. Churchill urma să vorbească a doua zi la Westminster College,...

Buncărul lui Churchill era de fapt… un subsol



Buncărul din centrul Londrei folosit de premierul britanic Winston
Churchill în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial era vulnerabil la
atacuri cu bombe, dar, în pofida nemulţumirii sale privind aceste
deficienţe, el a continuat să lucreze acolo, potrivit unei scrisori
citate de BBC News Online.
Construit în apropiere de sediul Guvernului de pe Downing Street şi în
apropiere de departamentele guvernamentale, construcţia i-a permis
premierului să rămână în centrul Londrei în timpul raidurilor aeriene.
Însă o expoziţie ce se va deschide luna viitoare va arăta cât de
vulnerabilă era această construcţie la atacuri şi cât de mult noroc a
avut că nu a fost niciodată ţinta unei lovituri puternice.
Scrisoarea semnată de înaltul funcţionar Patrick Duff şi destinată
secretarului de cabinet Sir Edward Bridges descrie şocul pe care l-a
avut Churchill când a observat deficienţele sălilor folosite de
cabinetul de război şi liderii militari.
Premierul a spus că l-am păcălit “făcându-l să creadă că acest loc este
un adăpost cu adevărat rezistent la bombe, deşi nu este nici pe departe
aşa ceva”, a scris Duff.
În timp ce liderul nazist Adolf Hitler opera dintr-un adăpost protejat
de mai multe straturi de beton, Churchill şi personalul său dormeau în
camere aflate la doar trei metri sub pământ.
Administratorul expoziţiei, Cressida Finch, a declarat că sălile militare erau “de fapt un subsol, nu un buncăr”.
“Acest întreg episod ne spune mult despre curajul personal al lui
Churchill. Deşi s-a arătat supărat când a aflat că sălile de război nu
erau complet sigure, el a fost hotărât să nu părăsească centrul Londrei
şi să fie văzut ca abandonându-i pe londonezi”, a spus ea. [continuare]

Premierul Marii Britanii din timpul celui de-al Doilea Război Mondial,
aprecia într-un articol publicat în anul 1937 că "evreii sînt parţial
responsabili de ostilitatea cu care sînt trataţi". Winston Churchill
atribuia această ostilitate faptului că "evreul este diferit".
Articolul scris de Winston Churchill, intitulat "Cum pot combate evreii
persecuţiile", nu a fost publicat la vremea respectivă. Descoperit în
arhivele fostului premier de un istoric britanic, materialul a fost
publicat prima dată duminică. Winston Churchill evoca persecuţiile
antisemite practicate de regimul nazist german începînd cu 1933 şi care
au culminat cu exterminarea a şase milioane de evrei în Europa. "Ar fi
dificil să explicăm ostilitatea la adresa evreilor prin răutatea
persecutorilor, dar ipoteza nu este valabilă în toate cazurile", scria
Churchill cu trei ani înainte de a deveni prim-ministru.
"Antisemitismul există chiar şi în ţările în care evreii au un statut
de egalitate. Evreii au găsit nu doar loc de găzduire, dar şi
oportunităţi. Trebuie ţinut cont de toate aceste aspecte în analizele
privind antisemitismul. Şi trebuie luate în considerare chiar şi de
evrei", continua Churchill. "Involuntar, ei invită la persecuţii, fiind
parţial responsabili de ostilitatea cu care sînt trataţi", explica
politicianul britanic. "Ideea centrală care caracterizează relaţiile
dintre evrei şi nonevrei este că evreul este diferit. Are un aer
diferit. Gîndeşte diferit. Are tradiţii şi moşteniri culturale
diferite. Refuză să fie asimilat", continua Churchill, cerîndu-le
britanicilor să se opună persecuţiilor la care sînt supuşi evreii.
Articolul a fost descoperit de doctorul Richard Toye, un istoric al
Universităţii Cambridge, în arhivele fostului premier britanic.

http://www.telegrafonline.ro/1173650400/articol/22652/winston_churchill_considera_ca_evreii_sint_partial_responsabili_de_ostilitatea_cu_care_erau_tratati.html

Ce mînca Winston Churchill la micul dejun


Fostul premier britanic Winston Churchill şi‑a scris singur meniul pentru micul dejun – care a inclus whisky şi un trabuc – în ultimul său zbor oficial spre SUA, relatează Daily Telegraph.

Meniul oferit în 1954 la bordul unui avion BOAC nu a fost pe placul premierului britanic, motiv pentru care acesta s‑a hotărît să scrie el însuşi unul.

Churchill a cerut o masă care s

Churchill se delecta cu whiskey la micul dejun
Nemulţumit de meniul din avion, pentru ultima sa călătorie în SUA, cel mai popular [...]

Personalitati cu tulburari psihice care au schimbat istoria omenirii
Unele dintre marile reusite din istorie nu ar fi fost posibile in absenta unor personaje care sufereau de tulburari psihice, precum Charles Darwin, Marie Curie, Abraham Lincoln si Florence Nightingale, potrivit unui studiu britanic preluat de telegraph.co.uk.

In cadrul acestui studiu, realizat de mai multi specialisti, printre care se numara Alastair Campbell, fost membru al guvernului britanic, se pune, de asemenea, problema daca un politician modern ar putea ajunge in varful ierarhiei profesionale in conditiile in care ar suferi de depresie, asa cum a fost cazul unor personalitati care au schimbat istoria.

Studiul, citat de Mediafax, enumera printre aceste personalitati pe naturalistul Charles Darwin, savanta poloneza dublu laureata a premiului Nobel Marie Curie si Abraham Lincoln, al saisprezecelea presedinte al Statelor Unite ale Americii.

Potrivit studiului, unul din patru britanici considera ca o persoana care sufera de tulburari psihice nu poate avea o slujba stabila, in timp ce 60% dintre angajatorii care au luat parte la acest studiu sunt de parere ca nu ar putea angaja o persoana cu astfel de probleme.

Studiul avertizeaza ca mari reusite istorice, precum elaborarea teoriei evolutiei, crearea sistemului sanitar modern sau progresul in ceea ce priveste tratamentele anticancer nu ar mai fi posibile in prezent, avand in vedere prejudecatile actuale privind tulburarile mintale.

La fel ca Winston Churchill, Curie si Lincoln sufereau de depresie, in timp ce Darwin avea crize de anxietate si suferea, de asemenea, de agorafobie. Pe de alta parte, recent, cercetatorii au ajuns la concluzia ca si Florence Nightingale, cea care a pus bazele serviciului sanitar modern, era maniaco-depresiva.

Studiul avanseaza ipoteza ca, fara Churchill, Marea Britanie ar fi facut un compromis, semnand un acord de pace cu nazistii, in 1940, ceea ce le-ar fi permis fortelor germane sa domine Europa. Studiul explica, totodata, ca ar putea sa nu mai existe un "alt Churchill" in istorie din cauza pretentiilor pe care publicul le are de la politicieni.

"Nu sunt convins ca un politician contemporan care ar admite ca are probleme psihice ar putea ajunge in varful ierarhiei profesionale", a declarat doctorul Campbell.

"Churchill era depresiv si avea probleme legate de consumul de alcool, Darwin suferea de anxietate, care se manifesta sub forma de dureri de stomac, migrene, agorafobie, palpitatii ale inimii si tulburari mintale, care il faceau sa planga. Ar fi fost media sau publicul intelegatoare la adresa lor, in aceste conditii? Statisticile sugereaza ca nu", a mai precizat Campbell.

Potrivit studiului, noua din zece persoane care sufera de tulburari psihice sunt stigmatizate sau discriminate de catre angajatori.

http://www.romanialibera.ro/a144338/churchill.html

Prilejuite de aparitia la Humanitas a unui volum antologic din scrierile lui Winston Churchill, Vorbe de duh, mai degraba extrase din savuroasele sale discursuri parlamentare, randurle de fata vor sa faca un salt in timp si sa asocieze figura mairelui om politic cu democratia din Grecia intinata la sfarsitul anului trecut de demonstratiile haotice ale studentilor de acolo.

Se stie, Churchill nu ne-a iubit. Daca ne iubea facea ceva ca sa ne scape de rusi. Lui insa i-a pasat de greci si de aceea si-a pus in functiune toate inteligenta si influenta de care dispunea pentru a pastra Elada in sfera de influenta a lumii libere. Miscarea lor comunista foarte apriga imediat dupa razboi, o adevarata forta social politica fata de care mana de comunisti de import pe care o aveam noi era foc de paie, putea sa impuna in Grecia un regim de stanga dirijat de Moscova cu toate neajunsurile ce ar fi decurs. Dar Churchill nu a vrut. Le-a varat grecilor cu de-a sila democratia pe gat, a fost de acord cu transformarea tarii in republica, iar urmarile se vad pana in ziua de azi.
Grecia intrata in Uniunea Europeana a devenit un stat prosper. Fara vulpoiul britanic saracia ar fi fost stapana in tara arhipelag si nu ai fi gasit un fir de lamaie. Cu toate acestea, grecii raman un popor de stanga de nici n-ai zice ca din neamul lor s-a ridicat un Onasis si alti mari magnati.
Mi-aduc aminte ca in 1989, cunoscand o delegatie elena la un fel de simpozion organizat sub auspiciile vremurilor de atunci, m-am ingrozit citind incantarea de pe fetele lor fata de tezele socialiste privitoare la imperialism, cursa inarmarilor, tiermondism...

Ei se pretind fruntea ortodoxiei si ca sa ajungi la Athos trebuie sa le faci mari plecaciuni. Dubla lor ascendenta din Antichitatea clasica si din Bizant ii face un fel de zei ai Balcanilor fata de care celelalte rude ortodoxe, noi, bulgarii, sarbii, suntem cenusarese. Dar ar trebui spus ca in nici una din tarile astea nu s-ar intampla ce am vazut la ei, adica derbedei, ca altfel nu ai cum sa-i numesti, care agata gunoaie in bradul de Craciun din centrul Atenei. Noi suntem natarai, sarantoci si torontoci, altceva, dar sa facem asemenea porcarii niciodata. Poate exagerez din spirit patriotic, dar asta-i adevarul, inca nu am atins performanta de-a profana chiar la miez, suntem si aici periferici.
Prin ce s-a intamplat la greci la sfarsitul lui 2008 distinsa noastra rubedenie duhovniceasca a regresat enorm sau a aratat ca degeaba in urma cu sase decenii dl WC s-a batut pentru ei.