Churchill[v=]

Rezumarea primului mesaj :

WINSTON  CHURCHILL-
57]Nu cred că Rusia sovietică doreşte război. Ceea ce vrea ea sunt roadele războiului.
56]Comunismul e o religie: iezuiţi fără Isus. 
55]Socialiştii sunt precum Cristofor Columb: atunci când pleacă nu ştiu încotro se duc, iar atunci când ajung, nu ştiu unde se află.
54]Traiul este ceea ce primim, viața este ceea ce dăm.
53]Sunt pregătit să-l întâlnesc pe Creator. Dacă Creatorul este pregătit pentru marea încercare de a mă întâlni pe mine este o altă chestiune.
52]Nu râde niciodată de prostia altuia. Ea este șansa ta.
51]Gusturile mele sunt simple; mă mulțumesc ușor cu lucrurile cele mai bune.
50]Cea mai strălucită realizare a mea a fost capacitatea de a reuși să-mi conving nevasta să se mărite cu mine.
49]Aţi avut de ales între război şi dezonoare. Aţi ales dezonoarea şi veţi avea război.
48]Calea cea mai scurtă către distrugere este să te iei la întrecere cu metodele adversarului.
47]Pacificatorul este cel ce hrăneşte crocodilul sperând că îl va mânca ultimul.
46]Eu am dreptate şi tu n-ai. Iar pentru dreptul tău de a nu avea dreptate eu sunt gata să mor!
45]Cei mai mari oameni au fost Stalin, Roosevelt, Mussolini – acesta din urmă a fost chiar cel mai mare dintre toţi, pentru că a avut curajul să-şi împuşte ginerele.
44]Italienii pierd razboaiele ca si cum ar fi meciuri de fotbal si meciurile de fotbal, ca si cum ar fi razboaie.
43]Sunt cincizeci la suta american si suta-n suta englez.
42]La ce lucrez acum? Imi pregatesc remarcile spontane.
41]Oamenii au multe calităţi, dar curajul le defineşte pe toate.
40]Mult mai importante sunt caracterele decat talentele.
39]Copacii izolati, daca reusesc sa creasca, ajung vigurosi.
38]Dainuim prin ce primim, traim prin ceea ce daruim!
37]Toti oamenii fac greseli, dar numai inteleptii învata din greselile lor.
36]Ei spun ca nimeni nu e perfect. Apoi spun ca practica te duce perfectiune. As vrea sa se hotarasca.
35]Infatisarea unui cal il ajuta pe om sa fie mai bun.
34]Curajul este virtutea care face posibile celelalte virtuti.
33]Nu mă tem de acţiune, ci de inacţiune.
32]Adevarul le foloseste celor care-l asculta, dar le face rau celor care-l spun.
31]N-am nimic de oferit decât sânge, muncă, lacrimi şi sudoare.
30]Curajul este ceea ce iti trebuie pentru a sta in picioare si a vorbi, curajul este si ceea ce iti trebuie pentru a sta jos si a asculta.
29]A avea curaj este deosebit de important, poti pierde banii – e rau, poti pierde un prieten – e si mai rau, dar daca ti-ai pierdut curajul, ai pierdut aproape totul.
28]Chiar dacă treci prin Iad, mergi înainte!
27]Cel mai bun argument împotriva democraţiei îl constituie o conversaţie de cinci minute cu alegătorul mediu.
26]O glumă este un lucru extrem de serios.
25]Sa nu uitati ca eu am primit mai multe de la alcool, decat a primit alcoolul de la mine.
24]Are toate virtuţile pe care le detest şi nici un viciu pe care îl admir.
23]Cînd trebuie să ucizi pe cineva, nu te costă nimic să fii politicos.
22]În timp de război, adevărul este prea preţios pentru a i se permite să circule fără a fi însoţit de un cortegiu de minciuni.
21]Raul inerent al capitalismului este impartirea neechitabila a bogatiilor. Bunul inerent al socialismului este impartirea echitabila a saraciei.
20]Eu cred ca o tara care incearca sa prospere prin stabilirea de taxe mari este ca un om care, stind intr-o galeata, incearca sa se ridice tragind de miner.
19]Singurele statistici pe care te poţi baza sînt cele pe care le-ai falsificat tu singur.
18]Cu cît mai departe poţi privi înapoi, cu atît mai departe poţi vedea înainte.
17]Deşi acum sînt beat, eu dimineaţă voi fi treaz, în timp ce
dumneavoastră, doamnă, tot urîtă veţi fi.
16]Preţul măreţiei este responsabilitatea
15]Spun unii ca nimeni nu e perfect. Mai spun si ca practica te duce la perfectiune... Bine-ar fi sa se hotarasca odata!
14]Imaginatia ne consoleaza pentru ceea ce nu sintem, iar umorul pentru ceea ce sintem.
13]Caracterele sint mai importante decit talentele.
12]Un pom izolat, daca izbuteste sa creasca, va creste puternic.
11]Omul se impiedica uneori de adevar, dar cel mai adesea el se ridica si isi continua drumul.
10]Nu-ti face griji in ceea ce priveste evitarea ispitelor - cind imbatrinesti, te evita ele pe tine.
9]In viata nu conteaza daca pierzi sau cistigi. Conteaza daca pierd sau cistig eu.
8]Succesul inseamna sa mergi din esec in esec fara sa-ti pierzi din entuziasm.
7]Zmeul se ridica si zboara, impotriva vantului nu odata cu el.
6]Dupa ce vorbesti 5 minute cu un alegator, ajungi la concluzia ca democratia e o prostie.
5]Eu am avut mai mult de cistigat de pe urma alcoolului, decit a avut alcoolul de pe urma mea.
4]Un pesimist vede dificultati in orice sansa, pe cind un optimist vede sanse in orice dificultate.
3]Un fanatic nu-si schimba nici punctul de vedere, nici subiectul cu care te bate la cap.
2]A fi politician inseamna sa fii capabil sa spui dinainte ce-o sa se intimple miine, saptamina viitoare, luna viitoare, anul viitor. Iar apoi sa poti explica de ce nimic din toate astea nu s-a intimplat
1]Istoria va fi blinda cu mine, pentru ca intentionez s-o scriu.
=====
Charles

Jennie Jerome - mama frivola a lui Winston Churchill

Churchill si Stalin s-au interesat de fenomenul OZN

Dupa incidentele din 1947 armata americana si mai ales Air Force s-au aratat extrem de interesate si în acelasi timp extrem de discrete privitor la fenomenul OZN. Dar interesul fata de acest subiect nu a ocolit nici celelalte mari puteri. Între altii liderul sovietic Iosif Vissarionovici Stalin si premierul britanic Winston Churchill au cerut si ei sa fie informati ce anume se petrece. Serghei P. Koroliov a fost unul dintre principalii artizani ai programului sovietic de rachete.

UN TABLOU PICTAT DE WINSTON CHURCHILL A FOST SCOS LA LICITATIE LA NEW YORK


Un tablou pictat de Winston Churchill, ilustrand un apus de soare deasupra unor munti din Maroc, priveliste pe care ulterior premierul britanic i-a aratat-o si presedintelui american Franklin Roosevelt, va fi scos la licitatie, saptamana viitoare, la New York, de casa Bonhams. "Sunset over the Atlas Mountains" a fost pictat de Churchill pe cand se afla in vacanta, intr-un hotel din Marrakech, in 1935. »»»

Churchill si Bambi MORAL. Printre filmele aparute in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial si care l-au inspirat pe premierul britanic Winston Churchill sa-si mentina moralul ridicat s-a numarat si Bambi, filmul de animatie semnat de Walt Disney.

IPS Calinic: “Churchill e vinovatul”

Gurmandul Churchill

Winston Churchill, fostul premier britanic, aprecia bucătăria franţuzească şi se delecta adesea cu preparate franţuzeşti. Dar, după cum el însuşi declara, politicianul avea gusturi simple şi îi plăcea să mănânce tot ce este bun.


Winston Leonard Spencer Churchill (1874-1965), politician, prim-ministru al Regatului Unit, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1953, a fost considerat unul dintre cei mai importanţi lideri şi strategi ai lumii. Faima lui Winston Churchill ca om politic i-a umbrit, însă, meritele şi talentul de scriitor şi istoric. Se ştie că istoria a fost una dintre marile lui pasiuni şi puţine subiecte îi erau mai dragi decât America.


Care erau preferinţele culinare ale lui Sir Churchill? Referindu-se la mâncare îi plăcea să spună: "Gusturile mele sunt foarte simple. Îmi place tot ce-i mai bun". Micul dejun îl savura de unul singur, pentru a se bucura, din plin, de prima trapeză a zilei. Pentru început: un pepene galben, după care urma o omletă sau ouă cu bacon. S-ar zice că pentru un mic dejun este suficient. Dar nu şi pentru Churchill, deoarece urma şniţelul de berbecuţ sau o pulpă de pui. Masa de dimineaţă se încheia cu o cafea cu lapte şi pâine prăjită cu gem. Masa de prânz începea cu stridii – un obicei franţuzesc, deoarece Churchill îşi petrecea concediile în sudul Franţei şi aprecia bucătăria franţuzească. Urma o supă "Savoy" – un preparat din legume cu cartofi şi varză de Savoy, îmbunătăţit cu felii de şunculiţă. Apoi veneau aperitivele ...


PREFERINŢE. Mâncarea preferată a primului-ministru era file de cambulă, înfăşurat în somon afumat, cu garnitură de creveţi şi sos de usturoi. După preparatele de peşte i se aduceau cele de carne. De obicei, friptură de cerb, ficat de gâscă umplut cu sos de trufe. Din nou o specialitate franţuzească. După cum observăm doar ingredientele sunt englezeşti, preparatele sunt franţuzeşti. Nutriţioniştii contemporani şi medicii au intrat în panică aflând că după aşa mese copioase, Churchill se delecta şi cu un ulcior plin cu frişcă. Chiar îi plăcea să-şi servească şi oaspeţii. Trapeza se încheia cu întrebarea: "Cineva mai doreşte frişcă?". Iar seara înainte de culcare, nu chefirul era pe masa premierului, ci o supă concentrată de carne sau vânat.

Cum a abandonat Churchill România în mîinile lui Stalin...
Este adevărat că, în cursul primelor luni ale anului 1944, acelaşi amestec de amatorism, naivitate şi autosugestie se regăseşte în corespondenţa sa în privinţa subiectului Stalin, căruia îi descoperă toate calităţile imaginabile: "Uncle Joe" este un mare strateg, e onest, moderat, îşi ţine promisiunile, e de-a dreptul "a great and good man".
Pe 16 ianuarie, Churchill chiar evoca, într-o scrisoare adresată lui Eden, "schimbările profunde intervenite în caracterul statului şi regimului rus", precum şi "aceste noi raporturi de încredere faţă de Stalin de care sîntem animaţi", fără să reiasă foarte clar pe ce se bazează această emoţionantă stare de încredere. N-ar trebui Churchill să se îngrijoreze mai debrabă din cauza intrigilor ţesute de "tătucul popoarelor" în România? Din cauza ajutorului acordat de acesta subversiunilor comuniste din Grecia?
De ameninţările împotriva anumitor membri ai guvernului polonez în exil? Sau de revendicările sale teritoriale în Polonia? Da' de unde! Churchill o spune verde în faţă preşedintelui Consiliului polonez: "Nu vom permite ca relaţiile anglo-ruse să fie compromise de un guvern polonez, care ar refuza o ofertă apreciată drept rezonabilă".
Mutatis mutandis, acelaşi lucru îl spusese Chamberlain cehilor cu 6 ani mai înainte, dar nimic nu lasă să se înţeleagă că Churchill ar fi frapat de această analogie... (...) Este adevărat că armatele sovietice avansează în România, Bulgaria şi Polonia, devastînd totul în calea lor şi că la începutul lunii august, la indicaţiile lui Stalin, vor lăsa să fie zdrobită insurecţia din Varşovia, refuzînd insurgenţilor pînă şi cea mai mică susţinere aeriană aliată.
Churchill, care cu o săptămînă mai înainte continua să-l apere pe Stalin, va fi extrem de şocat de machiavelismul "tătucului popoarelor", iar dezamăgirea sa se va transforma curînd în obsesie: "Vedea în vis, notează medicul său, Armata Roşie răspîndindu-se ca un cancer, de la o ţară la alta (...). În problemele esenţiale, Churchill a eşuat, aşadar: americanii nu-l vor susţine în eforturile sale de limitare a expansiunii comuniste din Europa Centrală şi Balcani. Însă acest uimitor luptător este complet incapabil să se recunoască învins şi mintea îi forfoteşte mereu de idei geniale sau bizare, fără a putea să distingă între unele şi celelalte.
În orice caz, ultima este de o simplitate dezarmantă: "Totul s-ar putea aranja, i se confesează el doctorului Wilson, dacă aş reuşi să-i cîştig prietenia lui Stalin. Pînă la urmă, preşedintele e neghiob, dacă îşi închipuie că este singurul capabil să trateze cu Stalin. Am descoperit că pot să vorbesc cu Stalin ca de la om la om (...) şi sînt sigur că se va arăta rezonabil".
Elementar, dragul meu, Wilson... Zis şi făcut: de-abia revenit la Londra, acest tînăr de 69 de ani, înzestrat cu o energie diabolică, decide să plece la Moscova! După 36 de ore de zbor, aterizează la Moscova în seara zilei de 9 octombrie, chinuit de o febră puternică, şi merge direct la Kremlin, ca să negocieze cu Stalin... Discuţiile sînt lungi şi încîlcite, dar Churchill e convins că, între gentlemeni, se poate ajunge întotdeauna la o înţelegere: ruşii doresc să exercite o influenţă preponderentă în România şi Bulgaria? O pot face cu atît mai eficient cu cît sînt bine instalaţi din punct de vedere militar la faţa locului?
Foarte bine: Churchill e dispus să accepte, pentru a, în schimb, Stalin să recunoască preeminenţa britanică în Grecia, acolo unde trupele Majestăţii Sale tocmai au debarcat, după evacuarea germanilor. În ceea ce priveşte Polonia, Churchill îşi va arăta buna-credinţă, exercitînd o promisiune considerabilă asupra primului-ministru al guvernului polonez din exil, pentru a-l determina să accepte să participe la un guvern de coaliţie, alături de Comitetul de la Lublin, şi să recunoască linia Curzon ca frontieră polono-sovietică. Cît despre Iugoslavia, Churchill va accepta un partaj egal de influenţă între sovietici şi britanici.
Primul-ministru a rezumat toate acestea într-un plan de "procentaj de influenţă", mîzgălit în grabă, pe care dictatorul îl acceptă, fără să clipească: "România: 90% pentru Rusia, 10% pentru ceilalţi. Grecia: 90% pentru Marea Britanie (în acord cu Statele Unite), 10% pentru Rusia. Iugoslavia: 50-50%. Ungaria: 50-50%. Bulgaria: 75% pentru Rusia, 25% pentru ceilalţi.
O soluţie aparent seducătoare, fără îndoială cinică, dar caracterizată mai ales de un consternant amatorism: ce înseamnă de fapt 10% influenţă în România şi 25% în Bulgaria, de vreme ce sovieticii s-au instalat acolo ca vătafi, iar britanicii nici măcar nu au acces? Ce înseamnă 50% influenţă în Iugoslavia, atîta vreme cît comunistul Tito, acest ingrat protejat al primului-ministru, pretinde să exercite o putere absolută şi tocmai i-a cerut sprijin lui Stalin pentru a o dobîndi?
Ce pot spera britanicii de la un guvern de coaliţie între polonezii de la Lublin şi cei de la Londra, într-o Polonie controlată integral de Armata Roşie? Şi totuşi Churchill se va întoarce de la Moscova la fel de încîntat precum se întorsese Chamberlain de la München... "Stalin este un om de cuvînt", anunţa el cu încredere, şi, de altfel "menţinerea unor bune relaţii cu Stalin este mai importantă decît conturul unor frontiere". Chiar şi în condiţiile imensei sale capacităţi de a se autoiluziona, lui Churchill nu-i trebuie nici măcar două săptămîni pentru a înţelege că a fost tras pe sfoară: rapoartele venite din România arată că sovieticii au pus în jug întreaga ţară.
În toată Bulgaria, ofiţerii britanici au fost băgaţi în închisoare, pentru a nu asista la ultimele etape ale sovietizării. În Iugoslavia, partizanii lui Tito, după ce au făcut joncţiunea cu diviziile sovietice ale mareşalului Tolbuhin, au intrat în Belgrad la 20 octombrie, instalînd acolo un regim comunist, cu întreg cortegiul obişnuit de reglări sîngeroase de conturi şi execuţii în massă.
În fine, în Grecia, comuniştii aparţinînd de ELAS ameninţă să declanşeze, din clipă în clipă, o insurecţie aramată în capitală. La sfîrşitul lunii octombrie, Churchill, vizibil epuizat, nu mai ştie dacă trebuie să se adreseze din nou preşedintelui Roosevelt, pentru a-l convinge să îi ţină piept lui Stalin, sau, mai degrabă, să îi facă noi concesii, pentru a salva ce se mai putea din dezastrul care se întrevedea. Un front anticomunist în Europa de Est sau un pact cu diavolul? "Nu reuşeşte să se hotărască, notează sir Charles Wilson.
Uneori, cele două soluţii politice alternau în mintea lui cu o rapiditate deconcertantă". Dură dilemă, într-adevăr. Pînă în acest moment, Churchill nu avea decît o singură politică: să-l învingă pe Hitler, în strînsă colaborare cu Statele Unite şi în cooperare cu toate naţiunile care îşi propuseseră acelaşi scop. Ca şi Clemenceau, se limita la "a purta războiul", ceea ce îi simplifica mult viaţa.
Dar în acel moment, avînd în vedere că victoria era aproape, lucrurile se complicau într-un mod aparte: ce vor spune poporul, Parlamentul, regele şi posteritatea dacă va rămîne scris că Winston Churchill a salvat Europa de barbaria nazistă, doar pentru a o ceda călăilor de la Katyn şi Varşovia?

Winston Churchill si alte oficialitati britanice, interesate de OZN-uri

O piesa rara, tabloul „Priveliste din Tinherir”, semnat de Winston Churchill si pictat în ianuarie 1951, a fost vânduta la licitatia organizata de Casa Sotheby’s din Londra cu 908.000 de euro! Tabloul a fost dedicat generalului american George Marshall, „ultimul mare american”, cum îl descria Churchill. Cei doi s-au reîntâlnit în 1943, în timpul unei conferinte în Maroc. Tabloul a fost vândut prima oara de nepoata generalului, Kitty Winn, care a fost încoronata în 1971 la Festivalul de la Cannes, drept „cea mai buna actrita”. De aceasta data, tabloul a fost estimat între 220.000 si 370.000 de euro.
S-a vândut cu 908.000 de euro, batând recordul altei lucrari a fostului premier britanic. În 2005, tot la Sotheby’s, pânza „Sur la Rance pres de Saint-Malo” a fost cumparata cu 510.000 de euro.
http://www.independent-al.ro/content/view/1068/37/1/4/

Mama lui Winston Churchill avea sange de indianca irocheza




La 23 de ani, Lordul Randolph Spencer-Churchill, un tînar elocvent, spiritual si impetuos, nu facuse nimic demn de atentie. Chiar nimic? Ba da! În vara lui 1873, a întîlnit la un bal, la Cowes, pe Insula Wight, o tînara americana, pe care o chema Jennie, si pe care a cerut-o în casatorie 3 zile mai tîrziu. Jennie Jerome, o tînara frumoasa, pe cît de romantica, pe atît de energica, era fiica mijlocie a Clarei si a lui Leonard Jerome. Acesta din urma, descendent al unei familii hughenote, care a emigrat în America (din Franta - nota red.) la începutul Secolului al XVIII-lea, era un self-made man tipic. (...) Sotia sa, Clara, generoasa si întreprinzatoare, avea printre stramosii sai o indianca irocheza si un locotenent al lui George Washington. (...) Frumoasa Jennie descoperise foarte devreme ca Dublinul oferea placeri comparabile cu cele din Londra sau Paris: receptii interminabile, baluri, spectacole, curse de cai.
Si apoi, exista vînatoarea de vulpi, care îi permitea sa strabata superbele dealuri irlandeze si sa-si largeasca cercul de cunostinte... Astfel, este deseori vazuta împreuna cu un frumos ofiter, John Strange Jocelyn, proprietarul unei întinse mosii de lînga Dublin. Iar cînd va da nastere unui al doilea fiu, în februarie 1880, acesta va fi botezat John Strange Spencer-Churchill. Se poate, bineînteles, sa fie vorba de o coincidenta... Una stranie, dar este evident ca Lady Churchill ar fi putut cu usurinta sa spuna, la fel ca o ilustra contemporana a ei: "Sotul meu m-a înselat de atîtea ori, încît nici nu mai stiu daca fiul meu e si al lui"... Sa adaugam ca Jennie nu se ocupa de al doilea fiu mai mult decît de primul, fapt explicat astfel de Robert Rhodes James: "Stralucitoarea sa frumusete si vivacitatea sa calduroasa ascundeau un caracter în mod fundamental egoist si frivol". Fiul sau mai mare nu-i va purta, niciodata, pica. "În ochii mei, mama stralucea precum luceafarul. O iubeam mult, dar de la distanta". (...) Ca si la Paris, la Cowes, la Londra sau la Dublin, frivola Jennie este ocupata mai mult cu balurile, vînatoarea, jocurile de noroc si receptiile mondene. Pe lînga toate acestea, are - trebuie s-o spunem - numerosi amanti, în general (dar nu întotdeauna) aristocrati, diplomati, ofiteri, politicieni, artisti si rentieri veniti din toate colturile lumii: austrieci, englezi, francezi, americani, germani, italieni... Mai este nevoie sa adaugam ca devine si amanta printului de Wales? Tînarul Winston este afectat de legaturile amoroase ale mamei lui? Absolut deloc... Si are, cu siguranta, dreptate: toate aceste relatii îi vor fi de folos într-o zi. (...) Lordul Randolph Churchill s-a îmbolnavit de sifilis, cu doar cîteva luni înainte de casatorie. Sa fie ca urmare a unui raport monden, semimonden, sau proletar? Numai el ar fi putut raspunde... Sau poate nici chiar el. Si pentru ca în acea epoca nu existau remedii eficiente împotriva bolilor venerice, povestea se va sfîrsi rau. (...) Sifilisul avanseaza, iar simptomele sînt tot mai dificil de ignorat. În 1881 este lovit de un prim acces de paralizie, care îi lasa putine urme fizice, dar care îi afecteaza, fara îndoiala, psihicul, deja sensibilizat de o tensiune nervoasa extrema si de consumul excesiv de alcool.
http://www.ziarultricolorul.ro/eveniment.html?aid=4975

Churchill împrumuta replici din H.G. Wells



Winston Churchill, un fan al literaturii SF, a împrumutat unele replici din operele lui H.G. Wells pentru a-şi condimenta faimoasele discursuri, scrie "The Independent". Profesorul de istorie Richard Toye, de la Universitatea Cambridge, a descoperit că expresia "calmul dinaintea furtunii", utilizată de Churchill pentru a descrie răspândirea nazismului, fusese scrisă de Wells cu câteva zeci de ani înainte, în romanul "Războiul lumilor", pentru a descrie un atac al marţienilor asupra Marii Britanii. Toye a mai identificat similarităţi între un discurs ţinut de Churchill şi expresii din romanul "Utopia modernă" publicat de Wells în 1905. (Mediafax)
http://www.adevarulonline.ro/2006-11-28/Externe/churchill-imprumuta-replici-din-h-g-wells_208347.html

Ultimele zile ale lui Churchill

Prima varianta a "cortinei de fier":
Acum 60 de ani, Churchill ii reprosa lui Stalin, la Potsdam, ca a
izolat Romania cu "un gard de fier"
Intalnindu-se, cu 60 de ani in urma, la Potsdam, cu aliatul sau,
Stalin, la mai putin de un an dupa ce, in octombrie 1944, la Moscova,
se intelesese cu acesta sa ii "cedeze" Romania in proportie de 90 la
suta (tatucul de la Kremlin avea sa inhate insa cu lacomie si restul
de 10 la suta), Churchill i-a reprosat ca miscarile diplomatilor
britanici din Romania sunt sever ingradite, "ca si cum acestia s-ar
afla in stare de arest". "S-a pogorat un gard de fier", s-a plans el,
expresie oarecum nepotrivita, pentru ca - dupa cum noteaza BBC
online, care evoca evenimentul - gardurile nu se pogoara. Opt luni
mai tarziu, la 5 martie 1946, in mica localitate americana Fulton,
din Missouri, Churchill avea sa corecteze inadvertenta savarsita,
vorbind de "cortina de fier" care a despartit in doua Europa dupa
intalnirea de la Potsdam. "De la Stettin, la Marea Baltica, pana la
Trieste, la Marea Adriatica, o cortina de fier a coborat de-a
curmezisul continentului" : intrate in istorie, cuvintele celui care
condusese Marea Britanie in timpul razboiului, nedandu-se in laturi,
pentru apararea intereselor britanice, sa procedeze cu "Unchiul Joe"
la targuri rusinoase, ca acela de la Moscova din 1944, consfintea
sfarsitul definitiv al aliantei dintre anglo-americani si sovietici
din timpul razboiului impotriva Germaniei si instaurarea razboiului
rece. Din punct de vedere cronologic, paternitatea asupra
expresiei "cortina de fier" pare a apartine insa lui Goebbels, care
se referea la inaintarea Armatei Rosii spre tarmurile Atlanticului.
Conferinta de la Potsdam, anticamera razboiului rece
In fapt, razboiul rece s-a declansat imediat dupa conferinta de la
Potsdam, care, desfasurandu-se intre 16 iulie si 2 august 1945, isi
propunea sa clarifice si sa duca la indeplinire intelegerile de la
Ialta din februarie acelasi an. Intre timp, situatia se schimbase,
Roosevelt murise si America era acum reprezentata de succesorul sau,
Truman. Mai mult, chiar in timpul reuniunii de la Potsdam, Churchill
avea sa fie infrant in primele alegeri postbelice din Marea Britanie,
locul sau in fruntea delegatiei britanice fiind luat de liderul
laburist Clement Attlee. Desi necesara, dat fiind circumstantele
existente - nemtii pierdusera razboiul, japonezii continuau sa
reziste cu inversunare, iar Roosevelt, cum am vazut, parasise scena -
, conferinta s-a dovedit, prin prisma evolutiilor ulterioare, total
neproductiva. Initial, Truman, cu bunul sau simt de fost negustor de
bretele, nu a fost prea entuziasmat de ideea conferintei, insa
trebuia sa-si cunoasca partenerii de alianta. "Doamne, cat urasc
aceasta calatorie!", avea sa noteze el in jurnalul sau personal, pe
cand se afla la bordul crucisatorului american USS Augusta, care il
transporta spre Europa. Ca si Roosevelt, la inceput l-a simpatizat pe
Stalin, mai tarziu recunoscand insa cat de mult s-a inselat. In fapt,
reuniunea de la Potsdam nu a facut altceva decat sa reitereze cele
stabilite la Ialta cu cinci luni mai devreme: impartirea Germaniei in
zone de ocupatie, extinderea granitei vestice a Poloniei (in chip de
compensatie pentru teritoriile poloneze estice incorporate la URSS),
promisiunea goala a unor alegeri libere in tarile rasaritene, intre
care si Romania. Au trebuit sa treaca inca 50 de ani pentru ca marea
nedreptate facuta popoarelor est-europene sa fie reparata. Exista
totusi - remarca BBC online - o consecinta a conferintei de la
Potsdam care dainuie si astazi. In timp ce astepta inceputul
reuniunii, Truman a primit vestea ca prima experienta a bombei
atomice s-a incheiat cu succes, in desertul din New Mexico. El s-a
simtit obligat sa-i comunice lui Stalin ca americanii au pus la punct
o noua arma, "cu o putere distructiva neobisnuita". Liderul de la
Kremlin nu s-a aratat prea interesat: "noutatea" ii era cunoscuta,
gratie vastei retele de spioni de care dispunea in America... La 5
august 1945, in timp ce Truman era in drum spre casa, la bordul
aceluiasi crucisator Augusta, deasupra Hiroshimei era detonata prima
bomba atomica. O era noua in istoria omenirii incepea.

http://www.adevarulonline.ro/index.jsp?page=articol&section_id=7&article_id=142156

Winston Churchill (1874-1965)
“…Vom lupta pe plaje, vom lupa pe pistele de aterizare, vom lupta pe ogoare şi pe străzi, vom lupta pe dealuri. Nu ne vom preda niciodată…”

În cel mai negru moment al Marii Britanii din cel de-al doilea război mondial, Churchill a fost cel care a insuflat poporului său imboldul de a lupta până la victoria totală împotriva lui Hitler. Dar omul care a condus lupta Marii Britanii împotriva regimului nazist se lupta el însuşi cu propriii inamici de ordin fizic şi mental. Încă din primele zile ale carierei sale politice, care a început în 1900, Churchill avusese momente sporadice - dar repetate - de depresie, pe care el o numea “dulăul meu negru”. Pe lângă aceste depresii, Churchill trăia şi momente de mare energie şi creativitate, specifice unei afecţiuni pe care psihiatrii o numesc ‘ciclotimie’. În momentele sale bune, Churchill avea o carismă şi o energie extraordinară, dar risca să facă şi planuri exagerat de optimiste, ca de pildă decizia sa privind atacul naval asupra Turciei, din timpul primului război mondial.

Când a izbucnit primul război mondial, Churchill era într-o perioadă de exuberanţă, nerăbdător să intre în acţiune. A conceput un plan pentru lansarea unui atac maritim asupra punctelor fortificate din Strâmtoarea Dardanele – linia de fortificaţii care proteja Constantinopolul, capitala Imperiului Otoman (Turcia de astăzi), care era aliatul Germaniei. Operaţiunea a fost plănuită insuficient, cu un număr insuficient de trupe. Mii de oameni au fost ucişi, numeroase nave au fost distruse. Churchill şi-a asumat vina pentru acest dezastru şi a fost retrogradat din funcţia de Lord Amiral. O dată cu această întorsătură nefericită a evenimentelor, “dulăul său negru” - depresia - a reapărut.

Descendent al celui de-al 18.-lea Duce de Marlborough şi fiu al Ministrului de Finanţe, Churchill crescuse cu convingerea narcisistă că îi era sortit un destin măreţ. Momentul în care a reuşit să transforme această convingere în realitate a fost la începutul celui de-al doilea război mondial, când Churchill a fost repus în funcţia de amiral. Dar, încă o dată, starea lui de spirit euforică s-a soldat cu o eroare de ordin militar: un dezastruos atac naval asupra Norvegiei. De această dată însă, eşecul a dus la răsturnarea guvernării lui Neville Chamberlain, iar Churchill a fost numit prim-ministru. Din mai 1940, cele două faţete ale caracterului lui Churchill au dominat pe rând războiul. În public, el era o sursă de inspiraţie pentru poporul englez, cu bravura lui şi discursurile de neuitat. În sala de consiliu, stârnea furia generalilor cu dorinţa sa de a dirija operaţiuni militare şi îi îngrijora cu izbucnirile pe care le avea sub influenţa alcoolului.

Churchill consuma zilnic whisky, şampanie şi coniac, ceea ce foştii săi colegi şi nepotul său nu considerau că ar fi o problemă. Medicii avertizau însă că alcoolul i-ar putea exacerba depresia. Într-adevăr, Churchill a fost din nou cuprins de depresie atunci când, după ce condusese Marea Britanie spre victorie, a fost înlăturat din funcţie, prin vot. În 1949 a suferit un atac cerebral sever şi numai uriaşa campanie de muşamalizare pusă la punct de prieteni, în presă, i-a permis să câştige totuşi alegerile din 1951.

Reinstalat în funcţie, Churchill era tot mai slăbit. Obsedat să retrăiască perioada sa de glorie din cel de-al doilea război mondial, a încercat pe cont propriu să pună capăt Războiului Rece, neglijând, în schimb, probleme de interes mai apropiat pentru ţară.

În 1953, Churchill avea aproape 80 de ani şi suferise deja două atacuri cerebrale severe. Într-o încercare disperată de a-şi menţine reputaţia de orator şi mare om de stat, i-a cerut medicului Charles Moran să îl ajute administrându-i benzedrină – o formă de amfetamină cunoscută în prezent sub numele de “speed” – metamfetamina. Susţinut de o doză din acest medicament miraculos, un stimulent foarte puternic, Churchill a ţinut un discurs la Conferinţa Partidului Conservator, în 1954. Dar medicamentele nu puteau întârzia prea mult inevitabilul: în aprilie 1955, Churchill s-a retras din funcţie.

O dată ieşit de pe scena politică, Churchill a căzut din nou pradă “dulăului său negru”, considerând că întreaga sa viaţă nu fusese decât un mare eşec. În ochii poporului englez însă, el va rămâne pentru totdeauna eroul care, în vara anului 1940, a refuzat să capituleze în faţa lui Hitler. Este onorat nu în ciuda problemelor sale, ci cu atât mai mult datorită lor: nici o persoană perfect echilibrată nu ar fi putut face o asemenea demonstraţie de curaj şi eroism

http://www.discovery.ro/oameni_de_stat/churchill/index.shtml

Winston Churchill a supravietuit unui atac de cord în timpul mesei
„Fostul premier britanic Winston Churchill a suferit un atac de cord în 1952 în timp ce se afla la un dineu oficial în Downing Street 10. Conform unor documente păstrate de Arhivele Nationale din Londra, se pare că Churchill a acuzat dureri puternice în zona pieptului pe tot parcursul desfăsurării unei mese oficiale în compania unor persoane importante din străinătate. Abia a reusit să nu lase ca invitatii să observe că se simtea rău, reusind să ducă la bun sfîrsit întîlnirea. Însă, imediat după ce oaspetii au plecat, el s-a dus în camera lui si s-a întins pe pat, spunîndu-le consilierilor că îl doare foarte tare inima. Alertati, acestia au chemat doctorul, care a pus diagnosticul: atac de cord. Din fericire, a fost vorba de unul mic, deoarece premierul britanic a adormit rapid si cînd s-a trezit a doua zi dimineată se simtea foarte bine. Pentru a preîntîmpina o tragedie, medicul i-a recomandat lui Churchill cel putin o lună de odihnă, în care Winston nu trebuia să facă altceva decît să se relaxeze. Ca atare, el si-a anulat toate vizitele si întîlnirile diplomatice programate o lună de-atunci înainte, între care si o vizită în Bermude.“

„7 Plus”,

Churchill si Roosevelt - acuzati de vanzarea Europei de Est



Fapt putin si de putini cunoscut, la Montréal traieste unul dintre putinii supravietuitori ai puscariilor comuniste din Romania, trecut inclusiv prin celebrele "reeducari cu demascare" inventate la Pitesti si aplicate ulterior si in alte inchisori din "Gulagul romanesc". Fost ziarist, inainte de a gusta din "binefa-cerile sistemului comunist", Timofei Mandru are 70 de ani si intentioneaza sa astearna pe hartie ororile petrecute in sistemul concentrationar romanesc, pentru a fi invatatura de minte si sprijin in evitarea pe viitor a unor greseli similare. Varsta si chi-nurile indurate ii dau dreptul sa-i judece pe cei din cauza carora si-a vazut tineretea irosita si viata distrusa pana acolo incat cea mai concisa biografie a sa suna astfel: "m-am nascut, am trait, am patimit si astept sa plec din lumea aceasta sinistra, prost zidita". [/font]

[font='Times New Roman']Si Timofei Mandru nu ezita sa judece aspru. Vinovatii, in opinia sa, sunt dictatorul bolsevic Iosif Visarionovici Stalin, dar mai ales "bolnavii" Winston Churchill, premier al Marii Britanii in anii celui de-al doilea razboi mondial si Franklin Delano Roosevelt, presedinte al SUA in aceeasi perioada.[/font]



[font=Times New Roman][size=16]Peste 120 de milioane de oameni vanduti "ca vitele"[/size][/font]

[font='Times New Roman']Momentele cele mai importante pentru Romania si pentru celelalte state din centrul si estul Europei, momente care au marcat pentru mai bine de o jumatate de secol istoria acestei parti a lumii sunt, in opinia lui Timofei Mandru, conferintele de la Teheran, Moscova si Yalta, unde cei trei lideri ai aliantei antihitleriste au pus la cale viitorul politic de dupa razboi. "Pus la cale" este o expresie totalmente eufemistica, fostul detinut politic roman preferand sintagma "vindere" a Europei de est de catre americanul Franklin Delano Roosevelt si englezul Winston Churchill bolsevicului Iosif Visarionovici Stalin. [/font]



[font='Times New Roman']Teheran (28 nov. - 1 dec. 1943), Moscova (9 oct. 1945), doua momente negre in istoria Europei centrale si a peste 120 de mi-lioane de locuitori ai tarilor acesteia, "tradati, vanduti ca vitele si lasati prada sclaviei si barbariei comuniste". Intre ele, [/font][font='Times New Roman']Yalta[/font][font='Times New Roman'] (4 - 11 febr. 1945), cu celebra poveste a peticului de hartie pe care Stalin cerea influenta comunista in [/font][font='Times New Roman']Romania (ca sa ne referim la exemplul care ne doare cel mai mult) in proportie de 90%, iar Churchill a aprobat, sub privirile unui [/font][font='Times New Roman']Roosevelt[/font][font='Times New Roman'] bolnav, obosit, si oricum mult prea ingaduitor fata de ciuma rosie numita comunism... Ulterior, acel "90%" a devenit, fara nici o opozitie din partea Occidentului, 100%, ceea ce a consfintit ruperea Basarabiei si a Bucovinei din trupul tarii, spolierea economica a Romaniei de catre URSS in primii ani postbelici, suferintele detinutilor politici din inchisorile comuniste, degradarea continua a vietii romanilor si toata panoplia de orori din ultimii 50 de ani.[/font]

[font='Times New Roman']"Monstrii numiti Roosevelt, Churchill si Stalin au murit. Insa raul imens facut de ei atator tari si popoare a ramas si o foarte mica parte a lui ar putea fi eventual reparata. Dar cine sa o faca? SUA si Anglia de astazi uita de datoria morala pe care o au fata de tarile care, in perioada de dupa cel de-al doilea razboi mondial, au cazut sub cizma sovietica si fata de milioanele de oameni care au indurat suferinte de neima-ginat sau au murit in lagarele si inchisorile comuniste care au impanzit Europa de Est" - spune Timofei Mandru, cunoscator al acelei perioade mai bine ca multi istorici. El nu-si ascunde rusinea de a fi crezut, ca atatia altii, in venirea americanilor care sa salveze Romania de sub jugul sovietic, fara sa banuiasca "targul murdar" semnat la conferintele de la Teheran, Yalta si Moscova , acum sase decenii...[/font]



[font=Times New Roman][size=16]Dupa sase decenii, o viata de suferinte "pagina cu pagina"[/size][/font]

[font='Times New Roman']In 1943-1945, atunci cand au avut loc conferintele de la Teheran, Yalta si Moscova, la care SUA si Marea Britanie au "vandut ca pe niste vite" 120 de milioane de oameni, impreuna cu tarile si viitorul lor, Timofei Mandru avea 10-12 ani. Si vise pentru o intreaga viata... Apoi a trait 12 ani in inchisorile comuniste, in care a trecut si prin "reeducarile cu demascare" de la Gherla, dupa care a iesit dintre zidurile inchisorii "mici" pentru a trai (aproape) o viata in "inchisoarea mare" care a fost Romania, pana la plecarea spre Canada. Tot acest calvar, pe care el il inmulteste cu 120 de milioane, a fost cauzat de cei trei "bolnavi" care acum 60 de ani au decis viitorul (rosu ca si comunismul, negru ca moartea) Europei de Est.[/font]

[font='Times New Roman']Materialul de fata nu si-a propus sa parcurga filele vietii lui Timofei Mandru. Desi, pentru anii pierduti in temnitele politice din Romania, el ar merita acest lucru. Macar pentru a-i rasplati, cu doua lacrimi in colturile ochilor, suferinta si chinurile indurate in anii tineretii si viata de calvar pe care atat el cat si ceilalti membri ai familiei sale au dus-o in "raiul rosu". Poate, intr-un numar viitor. Pana atunci, Tribuna Noastra continua (de fapt, in prezentul numar incheie) serialul "Pentru memoria de maine", in care fostul condamnat politic reda ororile din inchisorile politice romanesti.[/font]

[font='Times New Roman']Astazi, la 70 de ani, in Montréal, Timofei Mandru mai are o singura dorinta: sa apuce sa scrie o carte despre suferintele din inchisoare, pe care sa o adauge deja bogatei literaturi concentrationare post-revolutionare. Lucreaza deja la ea si spera sa o vada iesita de sub tipar... In Romania![/font]

http://www.tribunanoastra.freeservers.com/tn_arhiva/no43/ardelean_mandru43.htm

WINSTON  CHURCHILL-
57]Nu cred că Rusia sovietică doreşte război. Ceea ce vrea ea sunt roadele războiului.
56]Comunismul e o religie: iezuiţi fără Isus. 
55]Socialiştii sunt precum Cristofor Columb: atunci când pleacă nu ştiu încotro se duc, iar atunci când ajung, nu ştiu unde se află.
54]Traiul este ceea ce primim, viața este ceea ce dăm.
53]Sunt pregătit să-l întâlnesc pe Creator. Dacă Creatorul este pregătit pentru marea încercare de a mă întâlni pe mine este o altă chestiune.
52]Nu râde niciodată de prostia altuia. Ea este șansa ta.
51]Gusturile mele sunt simple; mă mulțumesc ușor cu lucrurile cele mai bune.
50]Cea mai strălucită realizare a mea a fost capacitatea de a reuși să-mi conving nevasta să se mărite cu mine.
49]Aţi avut de ales între război şi dezonoare. Aţi ales dezonoarea şi veţi avea război.
48]Calea cea mai scurtă către distrugere este să te iei la întrecere cu metodele adversarului.
47]Pacificatorul este cel ce hrăneşte crocodilul sperând că îl va mânca ultimul.
46]Eu am dreptate şi tu n-ai. Iar pentru dreptul tău de a nu avea dreptate eu sunt gata să mor!
45]Cei mai mari oameni au fost Stalin, Roosevelt, Mussolini – acesta din urmă a fost chiar cel mai mare dintre toţi, pentru că a avut curajul să-şi împuşte ginerele.
44]Italienii pierd razboaiele ca si cum ar fi meciuri de fotbal si meciurile de fotbal, ca si cum ar fi razboaie.
43]Sunt cincizeci la suta american si suta-n suta englez.
42]La ce lucrez acum? Imi pregatesc remarcile spontane.
41]Oamenii au multe calităţi, dar curajul le defineşte pe toate.
40]Mult mai importante sunt caracterele decat talentele.
39]Copacii izolati, daca reusesc sa creasca, ajung vigurosi.
38]Dainuim prin ce primim, traim prin ceea ce daruim!
37]Toti oamenii fac greseli, dar numai inteleptii învata din greselile lor.
36]Ei spun ca nimeni nu e perfect. Apoi spun ca practica te duce perfectiune. As vrea sa se hotarasca.
35]Infatisarea unui cal il ajuta pe om sa fie mai bun.
34]Curajul este virtutea care face posibile celelalte virtuti.
33]Nu mă tem de acţiune, ci de inacţiune.
32]Adevarul le foloseste celor care-l asculta, dar le face rau celor care-l spun.
31]N-am nimic de oferit decât sânge, muncă, lacrimi şi sudoare.
30]Curajul este ceea ce iti trebuie pentru a sta in picioare si a vorbi, curajul este si ceea ce iti trebuie pentru a sta jos si a asculta.
29]A avea curaj este deosebit de important, poti pierde banii – e rau, poti pierde un prieten – e si mai rau, dar daca ti-ai pierdut curajul, ai pierdut aproape totul.
28]Chiar dacă treci prin Iad, mergi înainte!
27]Cel mai bun argument împotriva democraţiei îl constituie o conversaţie de cinci minute cu alegătorul mediu.
26]O glumă este un lucru extrem de serios.
25]Sa nu uitati ca eu am primit mai multe de la alcool, decat a primit alcoolul de la mine.
24]Are toate virtuţile pe care le detest şi nici un viciu pe care îl admir.
23]Cînd trebuie să ucizi pe cineva, nu te costă nimic să fii politicos.
22]În timp de război, adevărul este prea preţios pentru a i se permite să circule fără a fi însoţit de un cortegiu de minciuni.
21]Raul inerent al capitalismului este impartirea neechitabila a bogatiilor. Bunul inerent al socialismului este impartirea echitabila a saraciei.
20]Eu cred ca o tara care incearca sa prospere prin stabilirea de taxe mari este ca un om care, stind intr-o galeata, incearca sa se ridice tragind de miner.
19]Singurele statistici pe care te poţi baza sînt cele pe care le-ai falsificat tu singur.
18]Cu cît mai departe poţi privi înapoi, cu atît mai departe poţi vedea înainte.
17]Deşi acum sînt beat, eu dimineaţă voi fi treaz, în timp ce
dumneavoastră, doamnă, tot urîtă veţi fi.
16]Preţul măreţiei este responsabilitatea
15]Spun unii ca nimeni nu e perfect. Mai spun si ca practica te duce la perfectiune... Bine-ar fi sa se hotarasca odata!
14]Imaginatia ne consoleaza pentru ceea ce nu sintem, iar umorul pentru ceea ce sintem.
13]Caracterele sint mai importante decit talentele.
12]Un pom izolat, daca izbuteste sa creasca, va creste puternic.
11]Omul se impiedica uneori de adevar, dar cel mai adesea el se ridica si isi continua drumul.
10]Nu-ti face griji in ceea ce priveste evitarea ispitelor - cind imbatrinesti, te evita ele pe tine.
9]In viata nu conteaza daca pierzi sau cistigi. Conteaza daca pierd sau cistig eu.
8]Succesul inseamna sa mergi din esec in esec fara sa-ti pierzi din entuziasm.
7]Zmeul se ridica si zboara, impotriva vantului nu odata cu el.
6]Dupa ce vorbesti 5 minute cu un alegator, ajungi la concluzia ca democratia e o prostie.
5]Eu am avut mai mult de cistigat de pe urma alcoolului, decit a avut alcoolul de pe urma mea.
4]Un pesimist vede dificultati in orice sansa, pe cind un optimist vede sanse in orice dificultate.
3]Un fanatic nu-si schimba nici punctul de vedere, nici subiectul cu care te bate la cap.
2]A fi politician inseamna sa fii capabil sa spui dinainte ce-o sa se intimple miine, saptamina viitoare, luna viitoare, anul viitor. Iar apoi sa poti explica de ce nimic din toate astea nu s-a intimplat
1]Istoria va fi blinda cu mine, pentru ca intentionez s-o scriu.
=====
Charles