Goga[v=]

Octavian Goga- “Nu-i nimic mai greu de purtat ca o fericire nespovedită”.

Cum și de ce a murit Octavian Goga

ROMÂNCE GROZAVE. Veturia Goga, "privighetoarea lui Hitler" şi trădătoarea Mareşalului

http://www.romanialibera.ro/aldine/profil/interviu---o--goga--intr-o-seara-descinde-in-mijlocul-nostru-caragiale--%E2%80%9Evedeti--ma--sublim-ar-fi-acum--asa--cu-totii-in-pielea-goala-aici--si-un-pian--si-bethoven-----376155

Octavian Goga. Iubiri din tinereţe

Marea iubire a lui Octavian Goga

Veturia Goga, "privighetoarea lui Hitler"

Octavian Goga in postura de „Duce” sau „Führer” roman

Aprecieri critice referitoare la debutul editorial a lui Octavian

Octavian Goga la Ramnicu Sarat

http://www.george-damian.ro/nazistul-octavian-goga-aliat-politic-cu-tiganii-si-gagauzii-5372.html

Marea iubire a lui Octavian Goga

Iubiri din tineretea lui Octavian Goga

Iubiri din tineretea lui Octavian Goga

http://istoriiregasite.wordpress.com/2013/12/03/octavian-goga-la-ramnicu-sarat/

http://www.art-emis.ro/personalitati/1546-octavian-goga-poetul-patimirii-noastre.html

Cine a spus ?
 
"Ţară de secături, ţară minoră, căzută ruşinos la examenul de capacitate în faţa Europei...
Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoţii improvizaţi astăzi în moralişti, miniştrii care s-au vândut o viaţă întreagă, deputaţii contrabandişti...
Nu ne prăbuşim nici de numărul duşmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoşătoare de meningită morală".
 
Cristian Tudor Popescu, Andrei Pleşu, Dan Puric sau Emil Hurezeanu ???
↓
↓
↓
↓
↓
↓
↓
Răspuns:
 
Octavian Goga, în 1916 !!!

DE  LA  BORIS  PETROFF

Dezvăluiri de familie din viaţa poetului şi omului politic Octavian Goga

Octavian Goga – Portret subiectiv


“Cu mutra lui de broscoi simpatic şi fantezist ce scuipa formule literare în loc de venin, Goga, deşi înregimentat în Partidul Naţional ca toţi românii de dincolo de Carpaţi, nu se împăca cu coreligionarii săi politici, pe care, cu Maniu în cap, îi dispreţuia.

Firea lui de poet îl îndepărta de “domnii” care, cu sufletele lor iobăgite, dar îmbrăcate în gheroc, nu urmăreau după Unire decât interese meschine sub vorbe mari şi lipsite de temei. Trăit la Bucureşti, unde coborâse cu zece ani înainte de război, frecat cu lumea noastră, smuls din contingenţele lui locale, Goga era un ardelean eliberat – ca atare nu se mai potrivea cu fraţii lui de dincolo, care la rândul lor îl judecau ca un fel de trădător vândut regăţenilor şi nu-l iubeau.

Îmbătat de vâlva făcută în jurul talentului său de poet, înzestrat cu un foarte ascuţit spirit de analiză şi de ironie, Goga cântărise pe Maniu înaintea noastră, îşi dedese seamă de lamentabila lui mediocritate intelectuală şi nu-l putea ierta că i-o luase înainte. În judecata lui, Goga era nedrept căci nu ţinuse seamă de însuşirile morale pe care se întemeia primatul lui Maniu, însuşiri ce covârşesc în politica de turmă pe cele intelectuale. Dar pe drept ori pe nedrept, fratele Tavi ura pe fratele Iuliu – şi era chiar singura lui ură.”

Despre debutul literar al lui Octavian Goga


După o relatare a lui Emil Ciuceanu, Octavian Goga începuse să compună pe la vârsta de 9-10 ani, iar Ion Lupaş, colegul lui de clasă, relatează că marele poet ar fi scris următoarele versuri la 14 mai 1893, deci pe la 12 ani, la cererea bătrânului vataf al Răşinarilor, Mihail Jurca. Se păstrează şi azi acel petec de hârtie:




Goga nu va putea suporta atmosfera de încordare şi neîncredere de la liceul maghiar din Sibiu, unde iniţial s-a înscris şi unde activitatea Societăţii de lectură a elevilor români era îngrădită, iar cea de presă şcolară interzisă. De aceea se muta la Liceul din Braşov, condus de profesorul Virgil Oniţiu, cel mai puternic şi liber centru românesc, citind în şedinţele Societăţii de lectură “Ion Popazu” poezii patriotice şi protestatare.

Debutul său publicistic va avea loc în 1897, în Tribuna şi în Tribuna literară cu un număr de 36 de poezii, majoritatea semnate Octavian, una (“Atunci”) semnată Tavi, iar alta (“Dragoste barbară), Sfinx. În aceeaşi perioadă, tânărul poet de la Răşinari mai publică versuri (11 poezii) în Familia lui Iosif Vulcan, de la Oradea şi o poezie, “Nu-i fericire pe pământ”, în Revista ilustrată, foaie enciclopedică literară, condusă de Ion Pop Reteganul.

Primele lui poezii din anul 1897 au fost “Atunci”, “Ostenit”, Tu dormi”, “Dragoste barbară”, după care se succedă şi celelalte, amintite în monografiile ce i-au fost închinate. Destul de numeroase – “preţ ca de un volum de poezii”, cum mărturisea însuşi Goga -, creaţiile sale de debut nu se remarcă printr-o notă originală, păstrând puternice reminiscenţe din Coşbuc, din poeţii germani (Uhland, Schiller, Heine) şi mai ales din Eminescu (“încercările mele tinereşti” – scrie Goga – “sunt răsărite pe urma vegetaţiei eminesciene”).