Gheorghe[Mandinga-Elena][v=]

Tudor Gheorghe: „Au facut copiii nostri dinti, musca din bunici si din parinti”

Andrei Gheorghe a trecut de la "mişto", la "e plicticos" la Finanţe
Într-un interviu acordat Evenimentului Zilei, Andrei Gheorghe spune că în prezent lucrează cu cei şase oameni din dpartamentul său la elaborarea unor sisteme de urmărire a traficului şi că "e foarte plicticos ce fac acuma: stabilirea obiectivelor, stabilirea acţiunilor, a

“Andrei Gheorghe, idolul adolescenţilor ejaculanzi!”

Mircea Badea, intrigat şi oripilat, l-a numit pe Andrei Gheorghe "idolul adolescenţilor

http://www.gandul.info/news/exclusiv-andrei-gheorghe-va-fi-angajat-de-ministerul-de-finante-voi-incerca-sa-fac-putina-ordine-in-comunicarea-pe-care-o-fac-ei-5259113
EXCLUSIV - ANDREI GHEORGHE VA FI ANGAJAT DE MINISTERUL DE FINANŢE: "Voi încerca să fac puţină ordine în comunicarea pe care o fac ei"
Potrivit unor surse din Guvern, realizatorul tv Andrei Gheorghe va ocupa postul de purtător de cuvânt al Ministerului de Finanţe. Contactat telefonic, Gheorghe nu a confirmat, nici nu a infirmat iniţial zvonul: "Întrebaţi-i pe cei de la minister…" Se pare, totuşi, că prezentatorul de la Kanal D va avea ceva de muncă în echipa celor care se ocupă de banii naţiei: după ce s-a declarat "un copil cuminte al acestei ţări", "un om simplu, care merge pe stradă", Gheorghe ne-a oferit propria definiţie - laconică - a viitoarei sale îndatoriri: "Voi încerca să pun puţină ordine în comunicarea pe care-o fac ei". Până la această oră, Ministerul de Finanţe nu a confirmat informaţia (D.P.)

Elena Gheorghe: "Vreau să mă căsătoresc, dar nu am timp!"

Foto / O zi din viaţa Elenei Gheorghe

Elena Gheorghe şi-a luat maşină de 80.000 de euro

Tudor Gheorghe a produs o “Revolutie” muzicala

Elena Gheorghe şi Mandinga din nou împreună?
http://www.atac-online.ro/09-12-2009/Elena-Gheorghe-si-Mandinga-din-nou-impreuna.html

Andrei Gheorghe are blog

http://www.atac-online.ro/12-11-2009/Andrei-Gheorghe-are-blog.html

Vedeta postului Kanal D, Andrei Gheorghe, alături de Mihnea Măruţă şi
Iulian Comanescu, încearcă să descurce „iţele vremurilor în care trăim”
pe blogul său, deschis de curând la adresa www.presa.nu. Blogul
acestuia nu este unul despre media, ci conţine opiniile celor trei pe
diverse teme, de la criza economică şi efectele ei, până la opinii
despre politică, economie, cultură, comunicare sau ştiinţă. Vizitatorii
site-ului pot citi şi analize ale unor subiecte de anvergură, cum ar
fi, în această perioadă, gripa nouă, de altfel, un subiect extrem de
interesant si serios.

De vorbă cu Elena Gheorghe
Cât am stat de vorbă cu Elena Gheorghe, în puţinele cuvinte schimbate a trecut “examenul”. Este o fată bine crescută, fină şi educată, felicitări ei şi părinţilor săi! Din păcate ea este legată de alţii, este ca o păpuşă de care unii “trag sforile”...
Adalbert GYURIS: Când ţi-ai dat seama că poţi deveni cântăreaţă şi că nu mai este cale de întoarcere?
Elena GHEORGHE: Cred că exista o şansă la o sută să nu am posibilitatea să încep o carieră în muzică, dat fiind faptul că m-am născut dintr-o mamă cântăreaţă de muzică populară, cu un grai de aur şi un tată preot care încântă prin glasul şi harul său divin.
Am început să cânt pe la vârsta de trei anişori, când mama mă lua în spectacolele prezentate pe atunci, ca şi acum de doamna Mărioara Murărescu. Am crescut printre artişti adevăraţi, printre muzicieni de la care am “furat” câte puţin. Am ales să fac liceul “Dinu Lipati” pentru a aprofunda şi mai mult muzica, am ales chiar şi actoria, pentru că cele două s-ar împleti de minune într-un musical, la care visez pe viitor.
- Ce reprezintă muzica pentru tine?
- Pentru mine muzica reprezintă viaţa mea, modul de a mă exprima, cred că este cel mai bun mod de a dialoga cu lumea.
- Crezi că ajunge talentul sau e nevoie şi de şcoală sau chiar de altceva pentru a ajunge în “vârf”?
- Bineînţeles că talentul cântăreşte foarte mult, dar munca, perseverenţa, optimismul şi dorinţa de a te autodepăşi te urcă pe o scară mai înaltă, de unde îţi poţi privi experienţa acumulată iar publicul este cel care va aplauda progresul tău.
- Colaborarea cu un compozitor poate modela un cântăreţ?
- Atunci când vrei din ce în ce mai mult, trebuie să lucrezi cu oameni experimentaţi, cu oameni care au o experienţă vastă de scenă, care ştiu ce înseamnă muzica cu adevărat. Dar mai importat este să lucrezi cu oameni care îşi dedică timpul muzicii. Laurenţiu Duţă, cel care îmi compune majoritatea pieselor, este un bun exemplu în acest caz. Dar bineînţeles că sunt foarte multe persoane care m-au învăţat lucruri ce s-au dovedit a-mi fi de folos şi cărora nu le mulţumesc prin vorbe, ci prin muzica pe care o cânt şi succesul care vine ulterior.
- Crezi că tineretul are o cultură muzicală, azi când apar atâtea genuri?
- Tineretul din ziua de azi are o cultură muzicală, tinerii sunt foarte sensibili atunci când ascultă o melodie care trezeşte sentimente, sunt receptivi la tot ce este de calitate, dar de multe ori sunt şi influenţaţi. Mă încântă să-i văd bucurându-se atunci când ascultă o melodie mai veche, atunci când se regăsesc în melodiile cântate de Monica Anghel, Angela Similea, Dan Spătaru, Mihaela Runceanu şi alţi cântăreţi care lasă în urmă muzică bună. Tinerii se modelează după fiecare gen de muzică şi nu-i putem acuza pentru că fiecare simţim altfel, suntem diferiţi şi acest lucru bucură artişti în ziua de azi, care au publicul lor.
- Cum a fost contactul cu “Eurovision”? Care este povestea întreagă?
- Eurovision-ul a fost una dintre cele mai frumoase perioade din viaţa mea, o experienţă de neuitat. Povestea este lungă şi plină de trăiri. Totul a început într o bună zi când am văzut anunţul pentru selecţia naţională. Mai erau două săptămâni şi am decis să-l sun pe Laurenţiu Duţă, care a fost receptiv şi în scurt timp s-a născut “The Balkan Girls”. Bucuria câştigării selecţiei naţionale a fost una inefabilă, pe care nu o pot exprima în cuvinte, iar despre câştigarea semifinalei de la Moscova, nu cred că pot găsi cuvinte în vreun dicţionar al oricărei limbi, care să exprime sentimentele. Mai ales că după cum s-a văzut a fost cea mai grea semifinală. Munca întregii echipe a fost grea, a fost solicitantă dar a meritat. Chiar dacă rezultatul nu a fost unul de excepţie, eu consider că am făcut tot posibilul pentru a-mi reprezenta ţara bine. Au fost emoţii explozive, o atmosferă tensionată, nu voiam să dezamăgesc, voiam să cânt impecabil şi să trezesc un dram de mândrie pe chipul fiecărui român. Eu sper că am reuşit şi le mulţumesc tuturor pentru susţinere!
- Ai încercat să cânţi şi alte genuri?
- Sunt un artist care se reinventează de fiecare dată, care vrea să aducă câte o noutate. Şi chiar dacă schimbarea nu este bruscă şi opusă faţă de ceea ce cânt, vreau ca fanii mei să simtă că vreau să-i surprind. Nu mă dau în lături să cânt şi alte genuri dar muzica pe care o fac acum simt că mi se potriveşte şi o fac cu pasiune. Cânt cu drag muzică populară dar şi muzică aromână, îmi place rock-ul dar îmi plac şi blues-urile. Îmi place să cânt orice gen pentru că aşa mă pot cunoaşte mai bine şi pot evolua.
- Este greu azi să răzbaţi în muzica uşoară românească când sunt atâţia solişti şi uneori se “fabrică” ... artişti?
- Muzica uşoara românească este plină de artişti adevăraţi şi fabricaţi. Sunt voci deosebite şi avem muzică de calitate, bineînţeles există şi uscăciuni ca în oricare grădină. Dar există public pentru fiecare dintre noi. Pentru mine cel mai important lucru este să las în urma mea muzică bună, concerte reuşite şi mesaje puternice.
- Îţi mai rămâne timp liber? Ce pasiuni ai?
- Pentru mine este o problemă atunci când am prea mult timp liber, deşi în ultima perioadă nu mi s-a mai întâmplat. Dar am cu ce să-l umplu: mă uit la un film bun, ascult muzică bună şi diversificată, repet, învăţ piese noi, citesc o carte în hamacul de la Clinceni, la casa părintească şi gândesc pozitiv.
- Dragă Elena îţi mulţumesc pentru interviu şi îţi urez să rămâi şi peste ani aşa cum eşti acum!
A consemnat Adalbert GYURIS
Elena GHEORGHE
- născută pe 30 iulie 1985, Elena este o “leoaică ambiţioasă, iubeşte oamenii, muzica şi dansul” după cum mărturiseşte chiar ea;
- urmează Universitatea Hyperion – Facultatea de Jurnalism;
- Elena Gheorghe mai are un frate, fotbalist la Sportul Studenţesc, dar şi o soră cu care seamănă foarte bine. Potrivit propriilor spuse, s-a întâmplat destul de des ca să fie confundată sora ei şi să i se ceară autografe;
- pe tatăl său, care este preot în comuna Clinceni, îl consideră cel mai mare critic dar şi un important sprijin în carieră;
- câştigarea Selecţiei Naţionale Eurovision 2009 i-a dedicat-o lui, mai ales că ziua finalei, 31 ianuarie 2009, a coincis cu ziua lui de naştere;
Recunoaşterea calităţilor sale vine însă după ce intră în trupa Mandinga. Nu stă prea mult aici.
În februarie 2006, nemulţumită de modul în care colegii din trupă şi impresarul îi interziceau participarea în emisiuni TV şi totodată în presă fără restul formaţiei, Elena a decis să pornească într-o carieră solo.
- în cele câteva luni cât a stat depate de lumina reflectoarelor, Elena a făcut o preselecţie riguroasă şi a ales şapte instrumentişti şi două dansatoare. Cu melodia “Soarele meu” ea a revenit în atenţia tuturor sub numele de scenă Elena.
- a acceptat participarea la “Dansez pentru tine” la Pro Tv unde popularitatea i-a crescut şi mai mult;
- a avut posibilitatea să cânte în deschiderea recitalului pe care formaţia “Vaya Con Dios” l-a susţinut în România, la Festivalul Callatis.

Tudor Gheorghe - DEGEABA!Nu face experimente. Creează într-o direcţie pe care şi-a fixat-o demult: aceea a lucrurilor fundamentale. Le-a demonstrat pe toate (demonstraţia nefiind scopul propus, ci consecinţa firească a demersului). A cântat versurile marilor poeţi români într-un fel care seamănă cu folkul, dar nu e folk.A cules, a restaurat şi a cântat folclor românesc, acompaniindu-se la cobză; a făcut acelaşi lucru cu taraf de lăutari; a interpretat ca nimeni altul versurile lui Marin Sorescu; a resuscitat muzica românească interbelică; a cântat cu orchestră simfonică şi cor (celebrele "Simfonice" partajate pe anotimpuri); a interpretat rolul lui Don Quijote în celebrul musical "Omul din La Mancha".

Mai rămăsese ceva neîncercat: rockul. Un spectacol rock cu Tudor Gheorghe ar părea o infatuare, cel puţin în ochii iubitorilor de chitare "supărate" şi de recitaluri de tobe dezlănţuite. Şi totuşi, nu! Concertul rock pe care-l pregăteşte neica Tudor nu e o infatuare. Este, pe de o parte, o încununare firească a marilor sale provocări muzicale, iar pe de altă parte, e cea mai potrivită formă de exprimare a unui mesaj tulburător. "DEGEABA" se numeşte acest spectacol şi este strigătul de disperare al unui întreg popor batjocorit de noua nomenclatură a comunismului cu faţă capitalistă, într-un timp istoric numit eufemistic tranziţie.

DACĂ NE PASĂ...
"Un concert ca România, cu disperare, cu frustrare, dar şi cu iertare şi speranţă": Tudor Gheorghe - "Degeaba...?!", la Sala Palatului, la 18 decembrie. 74 de instrumentişti, 60 de corişti alături de o trupă rock vor evolua sub bagheta orchestratorului şi a dirijorului Marius Hristescu. Biletele pot fi achiziţionate din reţeaua magazinelor VreauBilet, Unirea Shopping Center et. 2, Rin Grand Hotel, la Sala Palatului şi online pe www.vreaubilet.ro. Preţul unui bilet este cuprins între 50 de lei şi 160 de lei.

Este, probabil, cel mai complex, cel mai complet şi cel mai dramatic mesaj social exprimat pe o scenă de la Revoluţie încoace. El are la bază un concert mai vechi al lui Tudor Gheorghe, intitulat "Mie-mi pasă", realizat în memoria martirilor de la Timişoara şi a tuturor victimelor Revoluţiei din decembrie 1989.

"Primeşte-i, Doamne-n casa Ta/ Pe cei ce vin din Timişoara,/ Ei sunt ofranda cea mai grea/ Pe care ţi-o trimite Ţara!" - aşa începea albumul realizat după acest concert. Iar mesajul acestui început se păstrează şi în concertul actual, dar cu altă orchestraţie şi cu altă amplitudine a sentinţei de acuzare. DEGEABA, scris cu majuscule şi pronunţat cu vehemenţă, nu este doar un spectacol. Este actul public de acuzare a tuturor infractorilor care s-au perindat la cârma ţării în ultimii 20 de ani. Niciodată, până acum, când aniversăm sfârşitul premoniţiei lui Brucan, circul politic nu s-a manifestat atât de grotesc, parcă pentru a ţine loc de decor spectacolului lui Tudor Gheorghe. Şi niciodată n-a fost mai potrivit acest mesaj decât acum, când, vrând parcă să-l ilustreze, pe scena politică se încaieră toată lumea cu toată lumea. DEGEABA însă - şi aici se insinuează mesajul de speranţă! -, degeaba se bat, pentru că lumea, în sfârşit, s-a prins: minciunile se bat între ele, iar adevărul jafului naţional iese la suprafaţă ca untdelemnul. Spectacolul "DEGEABA" nu e doar un strigăt de revoltă, este şi prohodul Minciunii Naţionale. Aşa să-i ajute Dumnezeu. Amin.

"Primeşte-i, Doamne-n casa Ta/ Pe cei ce vin din Timişoara,/ Ei sunt ofranda cea mai grea/ Pe care ţi-o trimite Ţara!"
Tudor Gheorghe - acum 20 de ani

Tudor Gheorghe: "Toate spectacolele mele au alta dimensiune, mai putin cea a show-ului"

Andrei Gheorghe şi-a dus soţia în Panama

Tudor Gheorghe porneşte Stagiunea Permanentelor Frumuseţi

Interviu cu Maestrul Tudor Gheorghe
Tudor Gheorghe s-a născut la 1 august 1945, în comuna
Podari, judeţul Dolj, într-o familie de ţărani. Copilăria, dar mai ales
adolescenţa au fost foarte dificile. Tatăl său, cântăreţ de biserică, a
fost arestat şi deţinut politic la Aiud. Artistul a urmat liceul
“Nicolae Bălcescu”, din Craiova şi Institutul de Teatru, Bucureşti,
clasa de actorie, absolvent în 1966.
Astăzi Tudor Gheorghe îşi
continuă neobosit cariera începută în 1966, susţinând în continuare
recitaluri în ţară şi străinătate şi interpretând roluri, ca actor,
dintre cele mai diverse pe scena “Naţionalului” craiovean.
Maestrul
Tudor Gheorghe este o personalitate marcantă a culturii româneşti
contemporane. Despre acel bob de fericire şi putere, despre
preocupările ardente şi mistuitoare în care se manifestă: actor, poet,
compozitor şi interpret s-a scris şi se va mai scrie mult pentru că tot
ce s-a spus de fiecare dată e prea puţin. Este un profesionist şi un OM
cu un mare caracter.Adalbert GYURIS: Credeţi că aţi avut noroc că v-aţi născut la sat?
Tudor
GHEORGHE: Tot ce înseamnă literatura română de la Creangă la Sadoveanu,
de la mai tinerii poeţi Ion Alexandru, Marin Sorescu, toată literatura
română e obsedată de celebrul vers al poetului Lucian Blaga “eu cred că
veşnicia s-a născut la sat”. Nu pot să mă depărtez de ei şi să spun
altfel şi eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
Sunt fericit că
m-am născut la sat într-o perioadă în care satul meu, era sat, într-o
perioadă în care tradiţiile erau tradiţii, într-o perioadă în care
lăutarii erau lăutari. Eu sunt produsul satului pe care l-am văzut
dispărând încet-încet.
- Oamenii din Podari, satul copilăriei dumneavoastră şi natura înconjurătoare v-au marcat existenţa?
-
Mi-au marcat existenţa din punct de vedere al dispariţiilor, am fost
martor şi sunt în continuare la acestă tragedie, la faptul că satul
meu, un sat frumos, care leagă două maluri, de aia se cheamă Podari, se
află pe Jiu, s-a spus astfel satului meu că oamenii făceau legătura
dintre maluri. Am asistat încet-încet cum ţăranii mei frumoşi, plini de
fantezie şi păstrători de tradiţii, au dispărut.
Totul a fost foarte
frumos până la generaţia copilăriei mele, noi am prins “maturitatea”
satului. După aceea a venit colectivizarea forţată, cei care s-au
născut mai târziu au dus-o altfel, iar care s-au născut acum nu mai au
noţiunea exactă a frumuseţii satului. Pe mine m-au influenţat prin
tragismul dispariţiei treptate a lor.
- Când v-aţi apucat să cântaţi la cobză, acest instrument frumos şi vechi, din păcate tot mai puţin folosit azi?
-
În 1976 s-a întâmplat, este o poveste mai lungă, îi datorez acest lucru
– culmea - celebrului tovarăş Dumitru Popescu “Dumnezeu”. Este o
poveste plină de haz, acesta este adevărul şi nu pot să o ocolesc.
Mai
sus amintitul era împreună cu tovarăşul Burtică la Craiova şi m-au
întrebat într-o seară, având un dialog cu ei: de ce nu cânt la cobză?
Eu am răspuns că în Oltenia este o tradiţie, se cântă la chitară. M-a
întrebat câţi chitarişti mai buni sunt ca tine în Europa? Eu am
răspuns: toţi! Apoi m-a întrebat: eşti oltean?
Da, am răspuns. Ai un
simţ al perspectivei în tine? Eu am răspuns: probabil că da. Câţi
cobzari sunt în Europa ca tine? Nici unul, am spus eu. Atunci învaţă la
cobză mi-a mai spus şi se pare că a avut dreptate.
- Şi la chitară cum a fost?
-
În studenţie am simţit nevoia de a mă acompania. Am învăţat singur,
chinuindu-mă şi fiind pasionat de poezie, m-am gândit să nu spun poezii
fără să am un acompaniament. Aşa încet am învăţat să cânt la chitară,
însă nici acum nu ştiu să cânt bine, cred că nu asta e important.
Chitara pentru mine ca artist a fost o recuzită. De chitară m-am
sprijinit pentru a-mi spune oful, durerea şi frumuseţea.
- Cum aţi ales să deveniţi actor?
-
Nu eu am ales, cred că meseria de actor m-a ales pe mine. Eu am plecat
la Bucureşti ca să devin profesor de limba română, iubind limba noastră
şi poezia.
Am fost la institut, la un curs de pregătire pentru
filologie. Acolo era un tânăr asistent, afemeiat şi foarte drăguţ de
altfel, care voia să uimească viitoarele candidate prin cunoştinţele
sale poetice şi dădea citate din poezii. Eu l-am contrazis de două ori,
corectându-l pentru că greşise versurile. El s-a cam supărat şi mi-a
spus: dacă eşti aşa deştept du-te mă la teatru.
- Muzica dumneavoastră de mare profunzime se contopeşte cu textul, cuvintele joacă un rol în acest duet?
-
Niciodată n-am ştiut să cânt gol, n-am lălăit în viaţa mea. Totdeauna
am crezut că în spatele fiecărei poezii, poeme, există o muzicalitate.
Versurile au muzicalitatea lor, eu am fost un bun receptor al muzicii
interioare al fiecărei poeme şi simt – cred - că toate acestea
difuzează acestă muzică din interiorul poeziei. Dumneavoastră, dacă
citiţi un vers va “cânta” probabil într-un anume fel. Eu am fost acel
care am ascultat muzica interioară, am ştiut să o transmit mai departe,
am fost un difuzor al unei muzici interioare, al fiecărei poezii.
- Sunteţi un artist complex şi sensibil, cum definiţi patriotismul?
-
Am un poem cântat pe un disc de-al meu “Mie-mi pasă”, un disc făcut
integral de mine: text, muzică şi voce. Este o radiografie ce înseamnă
disperarea românilor după 1989. O radiografie a societăţii române în
care eu încerc să analizez ce am crezut că o să fie şi ce suntem de
fapt. Atunci spuneam: “Patriotismul nu-i brăţară,/Nici papion,/Nici
pălărie/Să-l porţi sau nu/Să-ţi pară/Că-ţi vine/Sau nu-ţi vine ţie./Te
naşti cu el/Ţi-e datul sorţii/N-ai cum să-l lepezi/De pe tine/Îl porţi
ca pe-o/Cămaşă a morţii”.
În concluzie, patriotismul este cumulul
sentimentelor naţionale ale unui individ care e capabil să recepteze
frumuseţile oamenilor din jur.
- Dumneavoastră cântaţi din suflet pentru suflet, de unde această nobleţe şi putere spirituală?
-
Poezia este plină de frumuseţe şi nu numai poezia română. Poezia lumii
e plină de frumuseţe şi atunci un om care şi găseşte sprijin în
frumuseţea acestei poezii n-are cum să vorbească decât de la om la om.
Poezia
scrisă de oameni pentru oameni şi ceea ce am făcut eu nu este nimic
altceva decât să promovez acest dialog posibil într-o manieră care-mi
aparţine. Am încercat să readuc poezia la starea ei primară,
poezia-cântec.
Eu sunt convins că aievii grecii, marii oratori,
marii tragicieni greci nu recitau sau nu spuneau vorbele şi totul era o
anume cantaţie! De la această incantaţie am plecat şi cred că asta se
întâmplă în relaţia dintre mine la ora actuală, nobleţea poeziei,
nobleţea şi rafinamentul poeziei s-a transformat în ceea ce fac eu
astăzi.
Probabil că de aici vine şi acest raport.
- Ce transmiteţi românilor care locuiesc în afara ţării noastre?
- Mi-e greu să răspund, pentru că fiecare om are lumea lui, idealul şi gândul său.
Însă
mie mi-a fost dat să umblu prin toată lumea, să mă întâlnesc cu români
de pretutindeni. Am cunoscut oameni care s-au realizat din punct de
vedere socio-economic şi oameni care nu s-au realizat din acest punct
de vedere.
Cei care s-au realizat tânjesc dupa ţară şi după
frumuseţile pe care le-au părăsit, după prieteni, după relaţiile care
nu le găseşti în altă parte decât la tine ACASĂ.
Cei care nu s-au realizat îşi neagă originea şi acest lucru este tare grav.
Eu
nu le doresc românilor decât să aibă răbdare cât încape în faţa
umilinţelor pe care trebuie să le trăiască, indiferent în ce grad de
bunăstare materială sunt. Oriunde prin lume totdeauna nu eşti de-al
lor, oricât de greu ţi-ar fi acasă, totdeauna găseşti un sprijin, o
vorbă bună şi un ajutor. Adevărat că poţi rămâne sărac însă cinstit.
-
Maestre Tudor Gheorghe a fost o adevărată plăcere să vă ascult, mi-aţi
vorbit cu glasul dumneavoastră inconfundabil, cald şi cu calm, cu mare
pasiune şi dragoste pentru tot ce faceţi ca să ne dăruiţi nouă din
grădina de rai o bucată de frumuseţe şi veşnicie.
Vă mulţumesc tare mult pentru discuţia avută şi vă doresc toate cele bune în toate activităţiile domniei voastre.

Cu mult respect şi drag a consemnat
Adalbert GYURIS

http://www.actualitatea-romaneasca.ro/index.php?_init=art.view&art_key=19239&cat_load=INTERVIU&archive=yes

Tudor Gheorghe şi ale sale frumuseţi

Surpriza pe care maestrul a
pregătit-o cu drag şi minuţiozitate celor care ştiu să aprecieze arta
spectacolului se numeşte "Stagiunea Permanentelor Frumuseţi". Primul
ciclu de spectacole, "Anotimpurile mele Vara - Toamna 2009" va începe
la 29 septembrie, de la ora 19:00, pe scena Sălii Mici a Palatului.


Şi această stagiune va oferi momente de reală înălţare spirituală prin
intermediul unor spectacole inegalabile în care sute de melodii şi zeci
de poezii semnate de mari poeţi ai culturii româneşti vor atesta (ca de
fiecare dată) virtuozitatea creaţiei artistice a fenomenului cultural
numit Tudor Gheorghe. La această reprezentaţie vor fi prezenţi toţi cei
care îl apreciază pe maestru în cadrul unui turneu naţional ce va
cuprinde nu mai puţin de 23 de oraşe.

Pe parcursul unui an,
maestrul va fi călăuza noastră într-o lume magnifică, pură şi suavă,
purtându-ne pe aripile culturii către cele mai de preţ comori ale
neamului nostru. La reprezentaţia de la 29 septembrie, alături de
maestru vor evolua orchestra şi corul Teatrului liric "Elena Teodorini"
din Craiova, sub bagheta dirijorului Marius Hristescu, care va oferi un
plus de valoare textelor muzicale.

DUBLA ANIVERSARE
Stagiunea
marchează şi celebrarea unor evenimente semnificative pentru cariera
maestrului: împlinirea a 40 de ani de când a ieşit la rampă cu primul
său recital, "Menestrel la curţile dorului" şi aniversarea a 10 ani de
la primul său concert simfonic, alături de orchestra dirijorului Marius
Hristescu, prin seria de spectacole "Anotimpurile poeziei româneşti".

El
însuşi un menestrel, artistul ştie să iubească, să păstreze şi să
dăruiască aceste frumoase poveşti ale neamului românesc tuturor celor
care doresc să le primească, să le simtă şi să le transmită mai
departe. Biletele pentru spectacolul de la 29 septembrie, inclus în
"Stagiunea Permanentelor Frumuseţi", au fost puse în vânzare de
VreauBilet, organizatorul evenimentului. Fiind un spectacol cu locuri
limitate, sfătuim pe cei care iubesc acest gen muzical neîncadrat în
nici unul dintre tiparele existente să se grăbească să-şi achiziţioneze
biletele. Preţurile biletelor sunt următoarele: 200 de lei - categoria
V.I.P. şi 170 de lei - categoria I, acestea fiind disponibile la la
standul Vreau
Bilet din Magazinul Unirea Shopping Center - etaj 2
- aripa din intrarea Călăraşi, Sala Mică a Palatului, magazinul Li-gia
F - strada Pache Protopopescu nr. 23, Eventim - în reţeaua Germanos şi
pe site-urile www.blt.ro, www.bilete.ro, www.ticketstore.ro şi www.
vreaubilet.ro.

Survivor de România cu Andrei Gheorghe: 18 români îşi testează limitele în jungla din Panama pentru 50.000 de euro





“Rătăciţi în Panama”, un reality-show tip Survivor cu concurenţi
români, este piesa de rezistenţă a grilei de toamnă de la Kanal D.
Premiul pus în joc este de 50.000 de euro, iar costurile totale ale
producţiei prezentate de Andrei Gheorghe se ridică la două milioane de
euro.

Primavara oltenilor. Tudor Gheorghe . "Nu intra nimeni pe poarta, sa manance din strugurii mei". De treizeci de ani, Tudor Gheorghe face sali pline. Singur, cu cobza lui, sau insotit de orchestre simfonice, canta - cu o patima plina de ofuri lautaresti - melodii rascolitoare si pline de parere de rau d...

Citeste tot articolul

Andrei Gheorghe se insoara cu femeia pentru care a divortat in urma cu doi ani

Elena Gheorghe pleacă la Moscova



„The Balkan Girls“ este melodia care ne va reprezenta ţara la finala concursului de creaţie Eurovision, care va avea loc la Moscova pe 16 mai. [Citeste]

Andrei Gheorghe îşi deschide clinică medicală de 3 milioane de euro

Fosta vedetă de televiziune Andrei Gheorghe a intrat în afaceri la Cluj, unde va deschide

Andrei Gheorghe nu mai înjură