Gorbaciov[V=]

http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/legenda-numita-mihail-gorbaciov

Mihail Gorbaciov a fost implicat într-un accident rutier la Moscova

http://acum.tv/articol/74012/

http://www.dcnews.ro/gorbaciov-intre-rusia-si-sua-a-izbucnit-un-razboi-rece-si-risca-sa-devina-conflict-armat_466084.html

Mihail Gorbaciov pentru Der Spiegel: „Sunt foarte îngrijorat. Lucrurile s-ar putea înrăutăţi”

Întâlnire de taină între Gorbaciov şi reprezentanţii Noii Ordini Mondiale

Mihail Gorbaciov, internat în spital

http://www.historia.ro/exclusiv_web/actualitate/articol/gorbaciov-george-bush-m-avertizat-pregatirea-puciului-1991

Mihail Gorbaciov refuză să apere ideea reunificării Rusiei cu Crimeea

http://cultural.bzi.ro/tensiunile-dintre-mihail-gorbaciov-si-nicolae-ceausescu-6981

Mihail Gorbaciov dezminte zvonurile legate de moartea sa: "Speră degeaba, sunt în viaţă şi mă simt bine"

Memoriile lui Gorbaciov: o lume la răscrucea dragostei şi a...

Mihail Gorbaciov și politica socială şi economică a URSS


Liderul Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, s-a născut la data de 2 martie 1931, în apropiere de Stavropol, în Caucazul de Nord. Ascensiunea sa este una uimitoare. De la meseria de tractorist, pe care o practică după terminarea şcolii, ajunge să fie nominalizat de secţia locală de partid pentru a intra la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii de Stat din Moscova, în 1950. Devine activist Komsomol^[sup][1][/sup] şi aderă la PCUS în 1952.

După absolvirea facultăţii şi datorită muncii depuse de-a lungul timpului, va deveni prim-secretar al comitetului regional de partid în 1970. Ascensiunea sa nu se opreşte aici, şi în 1971 va fi ales în Comitetul Central. În cele din urmă, mutându-se la Moscova, în 1978, devine membru al Secretariatului Comitetului Central. În 1980 el va fi membru cu drepturi depline al Politburo. Punctul culminant al carierei de până atunci a lui Mihail Gorbaciov, îl reprezintă anul 1985, când la 11 martie devine Secretar General al partidului, după moartea lui Konstantin Cernenko.

Constatăm că ascensiunea lui Gorbaciov la putere a fost una destul de rapidă. Motivele ce pot sta la baza acestei ascensiuni ar fi acelea ca vechea gardă trebuia la un moment dat înlocuită şi că părinţii săi erau amândoi ţărani. Sigur, aceste două motive nu trec în plan secundar efortul susţinut în muncă şi studii.

Premisele reformării statului sovietic

La venirea la conducerii Uniunii Sovietice, Gorbaciov va găsi o societate şi o economie cu standarde destul de scăzute. Statul se confruntă cu o semnificativă creştere a corupţiei în cadrul societăţii şi cu o economie prăbuşită, nemaiavând nici mijloacele, nici resursele necesare realizării ambiţiilor propuse. Gorbaciov constata: “Într-un anumit stadiu acest lucru a devenit deosebit de clar, în ultima jumătate a deceniului opt. S-a întâmplat ceva, la prima vedere inexplicabil. Ţara începea să piardă momentul. Eşecurile economice au devenit mai frecvente. Dificultăţile au început să se acumuleze şi să se accentueze; a început să apară stagnarea în viaţa societăţii. Toate acestea s-au întâmplat într-o vreme când revoluţia ştiinţifică şi tehnica deschideau noi perspective pentru progresul economic şi social”.

Pentru rezolvarea situaţiei nefavorabile şi recuperarea decalajelor, Gorbaciov propune, între primele discursuri ale sale, trei direcţii de urmat : uskorenie, glasnost şi perestroika. Gorbaciov aduce critici dure la adresa economiei şi societăţii, îndemnând la o „accelerare”, care până atunci se pare că nu fusese aplicată. Însă pe lângă acest îndemn, mult mai importante şi mai discutabile sunt politica de glasnost şi cea de perestroika.

Analiza cuvântului glasnost implică mai multe interpretări, una dintre acestea fiind aceea de “judecată publică”. Însă în formă substantivala cuvântul face trimitere şi la activitate. Totuşi, accepţiunea des întâlnită în istoriografie se pare că este aceea de “transparență”. Perestroika, la rândul ei, combină mai multe sensuri decât cel de „reconstrucţie”, putând însemna şi reorientare ideologică. Denumirea de perestroika pare să fie una bine aleasă, deoarece structurile statului erau acelea care trebuiau schimbate. La început se va vorbi şi de o perestroika morală, ideologică, administrativă, psihologică, socială, educativă etc. Perestroika va cuprinde domenii precum economia, societatea, administraţia şi sistemul politic, cât şi relaţiile internaţionale. Glasnost va avea un succes imediat şi va crea un impact direct, pe când perestroika se va lovi de probleme grave când se încearcă punerea ei în aplicare.

Pentru Gorbaciov,perestroika, cuvântul devenit ordine în cadrul Congresului al XXVII-lea însemna “politica al cărei scop este de a activa progresul social şi economic al ţării şi de a reînnoi toate sferele vieţii”^[sup][2][/sup]. În acelaşi timp, glasnost era privit ca o lărgire a libertăţilor cetăţeneşti privind accesul la informaţie şi liberă denunţare a diverselor abuzuri.

Direcţiile în reformele economice şi sociale ale conducătorului sovietic trebuiesc înţelese în raport cu starea existentă la nivel global în acea perioadă. Gorbaciov a încercat să facă încât să reintroducă Uniunea Sovietică în circuitul interdependenței tehnologice şi politice a lumii moderne din care a ajuns să fie îndepărtată de foştii lideri pe temeiul incompatibilităţii ideologice cu “lumea capitalistă”. Liderul sovietic utiliza frecvent expresia “interdependenţă” în discursurile sale şi în retorica populistă, el explicând faptul că “… problemele globale care afectează întreaga umanitate nu pot fi soluţionate de un stat sau un grup de state. Acest fapt necesită cooperarea pe scară mondială… Suntem perfect conştienţi că lucrurile nu stau pe nici pe departe în puterea noastră singuri şi că multe vor depinde de Occident, de capacitatea conducătorilor săi de a vedea lucrurile din perspectiva serioasă a răscrucii istoriei… lumea controversată, dar interdependentă şi în multe privinţe integrată prinde contur”. Tocmai de aceea reforma lui Gorbaciov se vrea una globală şi radicală.

Revenind la diferenţa de aplicabilitate şi succes a celor două orientări propuse de către Gorbaciov, putem identifica o serie de avantaje glasnost-ului, avantaje de care perestroika nu s-a bucurat în aceeaşi măsură. De pildă, un avantaj al acestei politicii de “transparentă” ar fi acela că URSS şi majoritatea ţărilor comuniste europene devin o nouă verigă în lanţul informaţional al comunicaţiilor care înconjoară acum întreaga lume. De asemenea, s-a opus şi a trebuit să înlocuiască obligaţia preponderentă a membrilor individuali de partid şi a întregului partid să respecte şi să urmeze “partinitatea” – regula obligatorie prin care membrul de partid trebuie să pună interesele de partid deasupra judecăţii sale proprii şi a intereselor sale ; glasnost alunga “partinitatea”, antrenând gândirea individuală şi colectivă a comuniştilor să-şi folosească propria judecata în acţiuni obiective. Un alt avantaj ar fi acela al popularităţii instantanee dată de modificarea măsurilor ce interziceau libertatea de informaţie. În paralel, necestitatea “restructurării” presupunea luarea unor măsuri extrem de serioase : în primul rând multe instituţii de stat şi obiceiuri politice trebuiau înlăturate, apoi trebuia întreprinsă eliminarea şi distrugerea elementelor negative, fapt greu de realizat.

Realizări cu impact în mediul social

Cunoscut ca un lider preocupat de situaţia categoriilor sociale, Gorbaciov este considerat primul lider sovietic capabil “să stăpânească” TV-ul. În apariţiile sale de la TV, el încuraja competiţia şi eficientă în producţie, promiţând, în pieţe, asigurarea unei mai bune aprovizionări şi servicii, dar cerând şi răbdare în acelaşi timp.

Impactul la nivel social a fost unul puternic. Gorbaciov, după Congresul al XXVII-lea din 1986, începe lansarea unei veritabile politici de destalinizare şi debrejnevizare. Poltica sa refuza moştenirea stalinistă. La 19 decembrie 1986, Andrei Saharov, laureat al premiului Nobel pentru pace în 1975, este eliberat din închisoare. Numeroşi alţi deţinuţi politici vor fi repuşi în libertate.Gorbaciov va decreta şiprotecţii juridice împotriva internărilor psihiatrice forţate. De asemenea, la 1 martie 1988 va da o lege împotriva abuzurilor, prin care reţeaua spitalelor psihiatrice “speciale” este reorganizată, tutela acestor spitale trecând la Ministerul Sănătăţii, iar cei internaţi cu forţa sunt autorizaţi să-şi expună cazul înaintea justiţiei.Ca o “cireaşă de pe tort”, la 15 august 1988, Gorbaciov va anula printr-un decret toate privaţiunile cetăţeneşti hotărâte între 1966 și 1988.

Noutăţile aduse de Gorbaciov nu se opresc aici. Vor fi eliberate şi artele, ajungându-se la o explozie a genurilor cinematografice – cel mai bun exemplu este succesul filmului „Taxi Blues”, realizat de Pavel Lughin. De asemenea, lucrările cenzurate reapar în librării. În iulie 1989, Sovietul Suprem va aboli delictul de crimă în cazul “propagandei antisovietice”. Presa va cunoaşte un real câştig la 12 iunie 1990, când se dă o lege referitoare la liberalizarea exerciţiului acesteia.

Societatea sovietică de atunci era o societate în care se găseau foarte multe elemente negative, ca şi în Occident. Nu lipseau din cadrul acesteia consumul şi traficul de droguri, violențele sau dezastrele de orice natură. Libertatea informaţională spre care se îndreaptă societatea sovietică începe să devină tot mai clară încă din 1986, când, la o televiziune este difuzată o emisiune despre consumul de droguri şi în care se dezvăluie povestea unei tinere toxicomane provenită dintr-o familie destul de înstărită. De asemenea, sunt realizate filme, cum ar fi de exemplu “E uşor să fii tânăr?”, regizat în 1986 de către Iuris Podnieks, în care este prezentată înclinarea adolescenţilor spre violenţă, rock, droguri şi bani.

Modalităţile prin care Gorbaciov încearcă să schimbe societatea aflată într-o stare de derivă vizează mai multe planuri. Pe lângă eliberările de importanţi deţinuţi politici, tot ca o ruptură de vechiul regim, el trece şi la anihilarea corupţiei. În lupta să împotriva corupţiei, Gorbaciov va reuşi să obţină condamnarea, în 1988, a ginerelui lui Brejnev, Iuri Ciurbanov, cunoscut drept capul aşa-zisei “mafii uzbekistane”.

Lupta dusă în economie

Economia găsită de Gorbaciov la venirea la conducerea Uniunii Sovietice era una cu standarde destul de scăzute. În ultimele două decenii URSS se confrunta cu o degradare semnificativă a nivelului de trai, intensificarea dezinteresului pentru muncă (scăderea productivităţii) şi dezvoltarea unei economii subterane. Explicaţia în acest sens este că sistemul de dezvoltare extensivă pus în practică până atunci îşi atinsese limitele. Sigur, printre explicaţiile declinului economic ar putea fi şi lipsa inovaţiilor, implicarea Uniunii Sovietice în razboiul din Afghanistan, sporirea cursei înarmărilor. Tocmai de aceea, în 1985, guvernul sovietic va publica un proiect privind Orientările pentru dezvoltarea economică şi socială a URSS între 1986-1990 şi pentru perioada până în anul 2000. Atunci se specifică: “Următorii 15 ani vor fi o perioadă istorică pentru ţara noastră pe calea către perfecţionarea socialismului şi construirea comunismului”^[sup][3][/sup]. Orientările din economia sovietică au vizat tentativa de reglare a sistemului şi amplă politica de reforme.

În măsurile luate,Gorbaciov se va bizui, în mod special, pe concepţiile şi lucrările lui Abel Abanbegian, Stanislav Satalin şi Nikolai Petrakov. Cel de-al XII-lea plan cincilan(1986-1990) era unul favorabil obiectivelor de ameliorare a controlului calităţii şi de reducere a consumului de alcool, de reînnoire a cadrelor şi evoluţie spre înlesnirea acţiunilor individuale şi private.

În mai 1985, Gorbaciov va adopta un program împotriva băuturilor alcoolice^[sup][4][/sup]. Acest program viza scăderea drastică a producţiei de alcool. Foarte multe întreprinderi producătoare de alcool se vor închide. Cei care au propus în Biroul Politic această măsură au fost Egor Ligachev şi Mihail Solomentsev, dar în opinia publică Gorbaciov este iniţiatorul acestei măsuri. Măsură a fost bine primită în rândul femeilor, care o încurajau. Pentru mulţi oameni însă, campania antialcool echivala cu „castrarea clasei muncitoare”.

În 1987 se va ajunge la un consum cât jumătatea de cantitate consumată în 1985. Cresc preţurile la vodkă, este raţionalizată aprovizionarea şi se reduc orele programului de servire. Ca un efect, la început măsura a permis o reducere considerabilă a numărului de accidente de muncă şi de circulaţie, dar din cauză că vânzările de alcool aduceau un profit important la buget şi că aceasta infuzie de capital din urmă vânzărilor de alcool scăzuse, în 1988 acest program va fi abandonat.

În luna martie a anului 1986, un Comitet de Stat va fi însărcinat cu supravegherea calităţii producţiei. Comerţul extern suferă şi el o reorganizare în luna august a aceluiaşi an, urmând ca la 1 mai 1987 să fie autorizat doar un număr limitat de întreprinderi şi de ministere care să opereze direct asupra pieţelor externe.

În noiembrie 1986 Gorbaciov a legalizat afacerea individuală/de familie^[sup][5][/sup]. Legea a intrat în vigoare tot la 1 mai 1987. Se permitea reintrarea în legalitate a grupurilor de persoane care lucrau până atunci pe ascuns. Acestea aveau sarcina de a identifica acea gamă de servicii care să o ofere populaţiei, gama ce nu putea sau nu se dorea a fi asumată de către stat.

Opera reformatoare nu se oprește aici.În 1987 se va da o lege cu privire la inteprinderile de stat. Motivarea adoptării acestei legi era faptul că Ministerul Economiei exercita o influenţă destul de puternică şi că economia prea centralizată nu avea rezultatele dorite. Însă Comitetul planificării de stat (Gosplan) şi Ministerul Economiei au găsit o modalitate prin care menţineau puterea exercitată în întreprinderi. Legea a condus la o inflaţie mare şi la îndatoriri ale întreprinderilor. Un efect al acestei legi este acela că spre sfârşitul anilor ’80 managerii de fabrici s-au transformat în proprietarii acestora. Legea întreprinderilor de stat stipula şi o autonomie financiară şi contabilă crescută pentru acestea. Legea întreprinderilor viza circa 90% din întreprinderi. Întreprinderile îşi vede câmpul de acţiune mult mai lărgit şi îşi elaborează singura planul de activitate, însă trebuiau să-şi găsească singure furnizorii şi clienţii. În lege este enunţată şi posibilitatea de a declara falimentul pentru întreprinderile mai puţin rentabile. Este introdus un sistem de individualizare a retribuţiilor. Colectivele de lucrători îşi vor putea alege propria conducere a întreprinderii, dintr-o listă de candidaţi.

Gorbaciov a urmărit şi o remodelare a sistemului bancar. Până atunci există o bancă centrală atotputernică, Gosbank, care se sprijinea pe o bancă pentru operaţiunile externe – Vneshtorgbank,o bancă pentru construcţii – Stroibank şi o reţea de case de economii. La 1 ianuarie 1988 sistemul bancar^[sup][6][/sup] va fi reformat.

Importantă a fost şi legea cooperativelor, ratificată la 26 mai 1988. Legea autorizează muncitorilor să părăsească sectorul de stat pentru a exerrcita o activitate în rândul cooperativelor. La sfârşitul anului 1990 cooperativele foloseau 4% din totalul forţei de muncă. Pe plan extern întreprinderile de stat şi cooperativele considerate competitive vor fi autorizate în decembrie 1988 să-şi comercializeze liber produsele pe piaţa externă începând de la 1 ianuarie 1989.

La 6 martie 1990 este elaborată o lege a proprietăţii. Se recunosc prin aceasta trei forme de proprietate – proprietatea de stat, proprietatea “publică” şi proprietatea “cetăţeanului”, ultima dintre aceastea fiind considerată privată.

Eşecuri survenite

Sistemul continua să se confrunte cu un fenomen de blocaj. După primele măsuri, efectul nu a fost cel scontat, economia începând să intre din ce în ce mai rău în derivă datorită campaniei antialcool, micşorării veniturilor din exporturile de petrol şi creşterii cheltuielilor. Aceste lucruri vor duce la un deficit bugetar considerabil înregistrat între 1985 şi 1987. Deficitul bugetar poate fi explicat prin lipsa profitului din taxele fiscale, scăderea cursului mondial al petrolului, subvenţii pentru produsele de bază şi efortul militar pentru cursa înarmării.

Valul de reforme a provocat neliniştea din ce în ce mai mare a populaţiei. Statul va avea să se confrunte cu un număr destul de mare de şomeri, în 1990 ajungându-se la aproximativ 6 milioane. De asemenea, reforma întreprinderilor trebuia să asigure o legătură strânsă între vânzător şi cumpărător, dar n-a dat roade din cauza birocraţiilor şi a protecționalismului regional. Şefii de întreprinderi erau şi ei ostili reformelor, ei fiind şi puşi în faţă situaţiei în care angajaţii pot alege lideri. Reprezentanţii colhozurilor erau de asemenea nemulţumiţi de acordarea de pământ ţăranilor, prin măsura din 28 iulie 1988.

Se vorbeşte în acea perioadă de o inflaţie^[sup][7][/sup] mascată, tradusă prin penuria de produse şi prin cozile la magazine. Preţurile nominale pornesc pe o pantă încontinuu ascendentă. Ele sunt şi în multe cazuri generate de către Comitetul de Stat al preţurilor şi nu reflectă costurile de producţie. Inflaţia mai este încurajată de mărirea deficitului bugetar. Libertatea acordată întreprinderilor şi apariţia noilor insitutii financiar comerciale contribuie de asemenea la derapajul inflaţionist.

Spre sfârşitul lui 1988, deficitul bugetar era de 100 miliarde de ruble (11% din PIB). În ciuda mai multor planuri^[sup][8][/sup], puciul declanşat în 1991 îl va deposeda pe Gorbaciov de prerogativele speciale în economie. Odată cu prăbuşirea URSS, Rusia, după modelul altor republici, îşi va recăpăta suveranitatea din punct de vedere economic. La 1 noiembrie 1991, Boris Elţân va obţine puteri speciale pentru politica de reformă economică radicală în Rusia.

Perioada 1985 – 1991 a fost o perioadă cu schimbări dramatice ţinând cont de ultimele decenii. Uniunea sovietică se bucura de o largă libertate politică, economică și socială cum nu a mai avut până atunci. Politica promovată în această perioadă a dus la desfiinţarea URSSS. Gorbaciov declara : „Am făcut tot ce depindea de mine pentru a preveni ameninţarea dezintegrării ţării noastre multinaţionale, constituită în decurs de secole”.

Memoriile lui Gorbaciov
O editură din Hamburg, Hoffmann und Campe, a dobândit dreptul exclusiv de publicare a autobiografiei preşedintelui sovietic Mihail Gorbaciov la nivel internaţional. Volumul ar urma să apară în februarie 2013, după cum precizează grupul editorial Ganske, din care face parte editura menţionată, transmite Deutsche Welle (DW).

http://www.ziuaveche.ro/international/externe/ce-propune-gorbaciov-pentru-ca-rusia-sa-scape-de-putin-71367.html

Gorbaciov: Autorii puciului au fost nişte idioţi

Mihail Gorbaciov: “Trebuia să demisionez mai repede din Partidul Comunist”. Ce greşeli regretă fostul lider comunist

Gorbaciov revine. Ce crede fostul preşedinte sovietic despre campania electorală din 2012

Ultimul schimb de scrisori între Ceauşescu şi GorbaciovA intrat in istorie intalnirea de la Malta (2-3 decembrie 1989) dintre presedintele american George Bush si cel sovietic, Mihail Gorbaciov. Aceasta a fost pregatita din timp, in cele mai mici amanunte. La 21 septembrie 1989, cu prilejul vizitei ministrului de Externe sovietic Eduard Sevardnadze la Washington si a discutiei acestuia cu Bush, s-a cazut de acord asupra unei intalniri la nivel inalt la care sa se discute despre "schimbarile rapide" care aveau loc in blocul rasaritean si a evolutiei democratice in lume in general. Presedintele american a apreciat ca nu era neaparat necesar ca in urma discutiilor sa fie "semnate documente", dar isi exprima convingerea ca intalnirea se va incheia "cu rezultate"1


Pregatirea Maltei si reformarea comunismului
Ambasadorul Romaniei la Washington informa Ministerul de Externe de la Bucuresti ca Gorbaciov a raspuns pozitiv la o scrisoare a lui Bush privind "inspectiile de verificare asupra armelor strategice" si ca a facut "noi propuneri" pentru a se ajunge la "oprirea reciproca a productiei de materiale fisionabile pentru focoasele nucleare" . in realitate, dominante erau problemele politice, chiar daca cele militare ocupau un loc important in relatiile americano-sovietice.
Dupa intense pregatiri, s-a convenit ca intalnirea Bush - Gorbaciov sa aiba loc langa insula Malta, in Marea Mediterana, la bordul unor nave militare (una sovietica, alta americana, alternativ). Convorbirile nu vor avea un caracter oficial. intalnirea oficiala urma sa aiba loc in prima jumatate a anului 1990.
Ministrul Sevardnadze declara la 31 octombrie ca la Malta va avea loc un dialog deschis, sincer si liber, ca nu se vor incheia acorduri asupra unor probleme concrete, iar presa nu va avea acces la discutii
A doua zi, 1 noiembrie, George Bush, afirma ca niciuna din parti "nu avea in vedere ca la aceasta intalnire sa se adopte hotarari importante sau sa se incheie intelegeri", dar ca va reitera interesul SUA pentru succesul "restructurarii" initiata de Gorbaciov si evolutia evenimentelor din Europa Rasariteana
in preajma intalnirii, la 22 noiembrie, presedintele american preciza ca va cere lui Gorbaciov "sa construim impreuna o lume noua", deoarece in Europa "a venit libertatea" si dorea ca Uniunea Sovietica sa adopte o atitudine "care sa depaseasca limitele retinerii", precizand ca "pacea pe care o construim impreuna trebuie sa fie diferita de cea de pana acum". Presedintele Bush dadea asigurari ca "SUA nu vor cauta sa obtina vreun avantaj de pe urma problemelor si dificultatilor intampinate de Uniunea Sovietica si de statele din Europa Rasariteana" si ca dorea ca procesul de reforme din aceste tari "sa reuseasca pe deplin".
Regimul Ceausescu - refuz si inchistare
Perspectiva intalnirii Bush - Gorbaciov, precum si evolutiile din statele socialiste europene erau privite cu multa ingrijorare de oficialitatile romane, care se vedeau complet depasite de situatie. La 21 august 1989 in Polonia a fost numit in functia de prim-ministru Tadeusz Mazowieschi, provenit din sindicatul anticomunist Solidaritatea; la 9 noiembrie a fost daramat zidul Berlinului, care semnifica impartirea Europei in doua grupari politico-militare ostile, a doua zi, 10 noiembrie Todor Jivkov a fost inlaturat de la conducerea Bulgariei; in Cehoslovacia se desfasurau mari manifestatii de strada impotriva lui Gustav Husák; la 27 noiembrie cancelarul Helmuth Kohl a prezentat proiectul planului de unificare a Germaniei
in acest context, a avut loc un schimb de scrisori intre Mihail Gorbaciov si Nicolae Ceausescu, in perspectiva intalnirii de la Malta. Aceste documente se pastreaza in fondul C.C. al P.C.R. - Cancelarie, de la Arhivele Nationale Istorice Centrale. Probabil ca scrisori cu un continut similar au fost adresate de Gorbaciov si celorlalti lideri din statele membre ale Tratatului de la Varsovia.
Gorbaciov - ultimul avertisment
Scrisoarea lui Gorbaciov adresata lui Nicolae Ceausescu a fost prezentata la 23 noiembrie lui Constantin Olteanu, secretar cu probleme internationale al C.C. al P.C.R. de E.M. Tiajelnikov. in document mai erau prezentate considerentele in problemele europene pe care Gorbaciov intentiona sa le abordeze in discutiile cu Bush.
Continutul scrisorii este urmatorul:
Draga tovarase Nicolae Ceausescu,
In aceste zile se incheie pregatirile pentru intalnirea cu presedintele SUA, G. Bush. Desi in vederea acestei intalniri nu exista o ordine de zi convenita in prealabil, una din temele centrale va privi credem, procesele ce au loc in Europa rasariteana, aspecte internationale ale acestora, influenta asupra situatiei din Europa si din lume. in orice caz, sint semnale din partea americanilor in aceasta privinta.
in dezbaterea acestora probleme intentionam sa pornim de la pozitiile noastre principiale, examinate in cadrul Consfatuirii de la Bucuresti a Comitetului Politic Consultativ al statelor participante la Tratatul de la Varsovia, al recentei intalniri a ministrilor afacerilor externe ai statelor noastre, care s-a desfasurat la Varsovia.

Poate fi vorba, in primul rand, despre urmatoarele:
1. Temelia temeliilor relatiilor Uniunii Sovietice cu celelalte state, inclusiv, se intelege, cu aliatii nostri, o constituie recunoasterea dreptului suveran al fiecarui popor de a-si alege calea propriei sale dezvoltari. O asemenea recunoastere trebuie sa fie reciproca, intrucit fara aceasta nu este posibila o dezvoltare internationala constructiva.
2. Interdependenta crescinda a statelor, deosebit de vizibila pe continentul european necesita sa se puna capat ramasitelor "razboiului rece", politicii si psihologiei nascute, sau generate de confruntarea dintre blocuri. Ce transformari sunt necesare in legatura cu aceasta, in ce directie si in ce ritmuri vor avea loc transformarile, se poate hotari numai in contextul si ca urmare a unui dialog general european constructiv, si in aceasta privinta noi nu trebuie sa pornim de la zero. Exista un fundament bun - Actul de la Helsinki, se desfasoara cu succes procesul general european, in cadrul caruia SUA si Canada participa pe baze de egalitate.
Uniunea Sovietica si aliatii sai sint gata - si au confirmat aceasta prin actiunile practice - sa reduca pana la minimul rezonabil fortele armate si armamentele, sa treaca de la confruntare la colaborare, practic in toate domeniile.
Noi sintem gata - si in aceasta privinta exista dovezi serioase - sa respectam drepturile omului, sa lucram mina in mina cu fiecare dintre cei care tind spre dezvoltarea traditiilor umaniste europene, spre imbogatirea culturii europene, a gindirii tehnologice, spre cautarea unor cai sigure din punct de vedere ecologic de dezvoltare a civilizatiei.
1.Cele mai curajoase schimbari de pe continentul nostru pot fi insa incununate de succes si pot fi reciproc avantajoase, numai in conditiile mentinerii si intaririi bazelor stabilitatii europene. Acestea nu trebuie sa afecteze realitatile teritorial politice statornicite, sa renasca pretentii teritoriale vechi, sau sa dea nastere altora noi, sa afecteze granitele existente ale statelor europene. Tocmai aici se ascund cauzele primului si celui de-al doilea razboi mondial. Pacea in Europa va ramine trainica atita timp cit va fi inchisa aceasta "cutie a Pandorei".
2.Pasii cunoscuti intreprinsi in ultima vreme de R.D. Germana au dat nastere multor zvonuri privind "problema germana", perspectivele unirii Germaniei. Noi nu intentionam sa intram intr-o dezbatere detaliata a acestei probleme, dar consideram in mod ferm ca existenta si dezvoltarea RDG in toti acesti ani a fost si ramine garantia cea mai importanta a echilibrului european, a pacii si stabilitatii internationale. RDG, stat suveran membru al Tratatului de la Varsovia a fost si ramane aliatul nostru strategic din Europa. Din cite intelegem noi, politicienii cu simt de raspundere din Occident inteleg bine aceasta realitate. Nu pot fi insa subapreciate pericolele provocate de pasiunile si starile de spirit revansiste, care se invioreaza. incingerea acestora este capabila sa submineze increderea ce se formeaza si chiar sa dea inapoi toate realizarile de importanta istorica in dezvoltarea raporturilor dintre Est si Vest.
O trasatura esentiala a noii gindiri politice o constituie deideologizarea raporturilor interstatale. Aceasta contribuie la avansarea dinamica pe calea conlucrarii constructive practice, a intaririi increderii.
in acest scop, la 4 decembrie 1989, s-ar putea organiza o intilnire corespunzatoare la Moscova. Conducatorii statelor aliate ar putea sa soseasca la Moscova la 4 decembrie, in prima jumatate a zilei, in asa fel incit lucrarile sa inceapa la orele 15.30.
Se are in vedere ca din partea sovietica la intalnire sa participe tovarasii M.S. Gorbaciov, N.I. Riskov, E.A. Sevardnadze. A.N. Takovlev.
Va rugam sa ne comunicati componenta participantilor la intalnire din partea dumneavostra8.
Tovarasul secretar C. Olteanu i-a precizat ambasadorului ca raspunsul partii romane in legatura cu mesajul transmis urmeaza sa fie comunicat ulterior, dupa ce va fi examinat de conducerea partidului.
Ceausescu - nu vrea sa inteleaga
Peste patru zile, la 27 noiembrie, Constantin Olteanu l-a primit pe Tiajelnikov, caruia i-a inminat raspunsul lui Nicolae Ceausescu la mesajul ce i-a fost adresat de Mihail Gorbaciov. Acesta l-a asigurat pe Olteanu ca il va transmite neintarziat tovarasului M.S. Gorbaciov.9
Continutul scrisorii lui Ceausescu este urmatorul:
"Stimate tovarase Mihail Gorbaciov,
Am primit mesajul Dumneavoastra in legatura cu intilnirea pe care urmeaza sa o aveti, la inceputul lunii decembrie, cu presedintele SUA, G. Bush.
Dupa cum rezulta din mesaj, la intilnire, una din temele centrale ale discutiei va privi procesele care au loc in Europa rasariteana si aspectele internationale ale acestora.
1. Consideram ca la intilnirea dintre conducatorii URSS si SUA nu se poate discuta, sub nici o forma, situatia din tarile socialiste. Despre probleme care au aparut in unele tari socialiste se poate discuta numai in cadrul unei intilniri intre conducerile tarilor socialiste. De altfel, Partidul Comunist Roman a insistat de mai multe ori sa se organizeze o asemenea intilnire a tarilor socialiste, insa pina in prezent ea nu a avut loc. Daca in cadrul intilnirilor bilaterale sovieto-americane va avea loc o asemenea discutie, aceasta va fi considerata de toate popoarele ca un amestec in treburile interne ale tarilor socialiste.
2. tinind seama de problemele grave ale vietii internationale ca urmare a continuarii cursei inarmarilor, in conformitate cu cele discutate la Consfatuirea Comitetului Politic Consultativ al statelor participante la Tratatul de la Varsovia care a avut loc la Bucuresti, apreciem ca in cadrul intilnirii sovieto-americane la nivel inalt vor trebui sa se puna cu toata taria problemele securitatii europene, ale dezarmarii si, in primul rind, ale dezarmarii nucleare. Trebuie sa se exprime clar necesitatea renuntarii definitive la orice programe si actiuni de perfectionare si modernizare a armelor nucleare, incetarii tuturor experientelor nucleare, abandonarii pentru totdeauna a politicii e asa-zisa descurajare nucleara, indiferent sub orice forma s-ar manifesta. in ce priveste reducerea armamentelor conventionale, a efectivelor si cheltuielilor militare din Europa, ele trebuie solutionate in cadrul negocierilor de la Viena.
3. Referitor la formularea din mesajul Dumneavoastra privind "noul rol al NATO" si Tratatul de la Varsovia, noi consideram ca problema care se pune nu este aceea de a se stabili o colaborare intre cele doua grupuri militare care ar insemna o permanentizare a lor, ci aplicarea celor stabilite in comun de tarile socialiste europene privind desfiintarea concomitenta - intr-un timp cit mai scurt - a celor doua blocuri militare.
4. Desigur, dezvoltarea relatiilor dintre URSS si SUA, constituie o problema a celor doua tari, in ce priveste, insa, relatiile si prolemele internationale care se refera la Tratatul de la Varsovia si tarile socialiste, ele trebuie solutionate in conformitate cu hotaririle adoptate in cadrul sedintei Comitetului Politic Consultativ de la Bucuresti si la intilnirea dintre ministri afacerilor externe, de la Varsovia, in documentele carora tarile socialiste au "reafirmat nazuinta comuna de a actiona in interesul socialismului, perfectionarii colaborarii dintre statele aliate, asigurarii securitatii lor trainice", a dezvoltarii raporturilor dintre ele pe baza egalitatii, independentei si a dreptului fiecaruia de a-si elabora linia politica proprie, strategia si tactica, fara amestec din afara".
5. Avind in vedere politica anticomunista de destabilizare a situatiei din tarile socialiste, in care Statele Unite au un rol activ, consideram ca trebuie sa se ceara cu toata fermitatea ca SUA sa inceteze si sa renunte definitiv la orice politica de amestec in treburile interne ale altor state.
6. in ce priveste problema germana - la care va referiti in mesaj - si noi consideram ca este necesar sa se asigure dezvoltarea socialista a R.D. Germane, ca existenta celor doua state germane constituie o realitate a Europei de azi si de maine, care trebuie mentinuta si respectata, in interesul stabilitatii si pacii pe continent.
7. Consideram ca ar fi gresit si de neinteles sa se puna problema dezideologizarii relatiilor interstatale. Partidul nostru apreciaza ca, atita timp cit exista imperialism, exista lupta de clasa si nu se poate renunta la conceptiile ideologice in viata internationala. De altfel, imperialistii nici nu ascund acest lucru. Ei declara deschis ca vor sa consolideze si sa intareasca forta capitalismului, a imperialismului. in abordarea problemelor internationale trebuie sa se porneasca de la respectarea si aplicarea principiilor coexistentei pasnice intre state cu orinduiri social-politice diferite.
Trebuie avut in vedere ca primul si cel de-al doilea razboi mondial au fost razboaie imperialiste, avind ca scop reimpartirea lumii in sfere de influenta. Acest pericol va exista atita timp cit va exista imperialismul.
8. in ce priveste propunerea privind intilnirea din 4 decembrie pentru a informa despre rezultatele convorbirilor sovieto-americane, noi consideram ca nu este necesara o intalnire la nivel inalt in acest scop. Aceasta informare se poate face pe cale diplomatica sau, cel mult, in cadrul unei intilniri la nivelul ministrilor afacerilor externe.
O delegatie a Partidului Comunist Roman, la nivel inalt, ar putea veni la Moscova in scopul unei intilniri cu o delegatie la nivel inalt a PCUS, in ziua de 5 decembrie, pentru a discuta probleme bilaterale si o serie de alte probleme ale vietii politice internationale.
Cu acest prilej, delegatia noastra ar putea lua parte si la intilnirea din 4 decembrie, daca aceasta va avea loc.
Daca nu va fi posibila organizarea unei intilniri bilaterale la nivel inalt, vom trimite la intilnirea pentru informare, un reprezentant al partidului nostru. Avem in vedere sa participe, eventual, ministrul afacerilor externe.
Lupta de clasa a murit!
Din analiza celor doua documente rezulta ca era un singur punct de convergenta intre Gorbaciov si Ceausescu: mentinerea granitelor existente in Europa si neacceptarea unificarii Germaniei. Gorbaciov afirma ca "existenta si dezvoltarea RDG" constituia "garantia cea mai importanta a echilibrului european, a pacii si stabilitatii internationale". Ceausescu aprecia ca "era necesar sa se asigure dezvoltarea socialista a R.D. Germane, existenta celor doua state germane fiind "o realitate a Europei de azi si de miine".
Dar exact acest singur punct de convergenta avea sa fie spulberat in mai putin de un an: la 3 octombrie 1990, se realiza oficial unificarea celor doua state, sub numele Republica Federala Germana.
in toate celelalte probleme Gorbaciov si Ceausescu se aflau pe pozitii diferite.
1. Gorbaciov a cautat sa acrediteze ideea ca "nu exista o ordine de zi convenita", dar credea ca una din temele centrale va privi "procesele ce au loc in Europa rasariteana". El dadea asigurari ca intentiona sa porneasca de la "pozitiile noastre principiale" si anume "recunoasterea dreptului suveran al fiecarui popor de a-si alege calea propriei sale dezvoltari".
Nicolae Ceausescu afirma, categoric, ca la acea intalnire nu se putea discuta, "sub nicio forma, situatia din tarile socialiste" despre problemele ivite in unele state socialiste se putea discuta "numai in cadrul unei intalniri intre conducerile tarilor socialiste". Daca la intilnirea sovieto-americana va ea loc o asemenea discutie "aceasta va fi considerata ca un amestec in treburile interne ale tarilor socialiste", fapt cu totul inacceptabil.
in opinia lui Ceausescu principalele probleme, care trebuiau puse "cu toata taria" erau cele ale securitatii europene, dezarmarii, in primul rand a dezarmarii nucleare.
2. Gorbaciov era pentru eliminarea ramasitelor "razboiului rece" a confruntarii intre blocurile politico - militare si cerea "sa se treaca de la confruntare la colaborare" in toate domeniile. O colaborare intre Tratatul de la Varsovia si NATO putea contribui la "intarirea securitatii in Europa" si "apropierea momentului dizolvarii ambelor aliante".
Secretarul general al PCR afirma ca o asemenea colaborare insemna permanentizarea existentei celor doua blocuri cu care el nu era de acord si cerea desfiintarea concomitenta si intr-un termen cat mai scurt a acestora.
3. Gorbaciov se pronunta pentru "dezideologizarea raporturilor interstatale" si dezvoltarea relatiilor si a increderi intre state, pe baze pragmatice.
Nicolae Ceausescu a ramas ferm pe vechea pozitie a luptei de clasa, a confruntarii intre capitalism si socialism. El aprecia ca "ar fi gresit si de neinteles sa se puna problema dezideologizarii relatiilor interstatale", deoarece, in opinia sa, "atita timp cit exista imperialism, exista lupta de clasa". Pentru liderul roman la baza relatiilor intre cele doua sisteme social-politice trebuia sa stea principiile "coexistentei pasnice".
4. Secretarul general al CC al PCUS afirma ca sovieticii erau gata sa respecte "drepturile omului" si sa lucreze "mana in mana" cu cei care doreau dezvoltarea cooperarii europene.
Nicolae Ceausescu tinea sa sublinieze faptul ca SUA promova o politica "anticomunista de destabilizare a situatiei din tarile socialiste". in consecinta, trebuia sa se ceara "cu toata fermitatea ca SUA sa inceteze si sa renunte definitiv la orice politica de amestec in treburile interne ale altor state". Ceausescu avea in vedere mai ales campania extrem de vehementa care se ducea in Occident impotriva Romaniei, unde nu se respectau drepturile omului.
5. Secretarul general al CC al PCUS sustinea ca "restructurarea din Uniunea Sovietica, reformele dintr-o serie de tari socialiste" reprezentau un "proces de reinnoire a societatii socialiste".
Secretarul general al PCR avea o cu totul alta viziune, pe care nu a expus-o in aceasta scrisoare, mentionand doar ca PCR a propus in repetate randuri organizarea unei "intalniri intre conducerile tarilor socialiste" la care sa se discute "problemele care au aparut" in aceste tari. El era convins ca reformele respective nu numai ca nu duceau la intarirea socialismului, ci din contra, ii subrezeau bazele si deschideau calea revenirii la capitalism.
6. Gorbaciov isi exprima disponibilitatea ca, imediat dupa intalnire, sa informeze despre rezultatele acesteia pe conducatorii statelor aliate, drept care propunea ca la 4 decembrie sa se organizeze o intalnire la Moscova, incepand cu ora 15.30 si avea sa se comunice componenta delegatiei romane. in scrisoare se prezenta componenta delegatiei sovietice: secretarul general al partidului, primul-ministru, ministru de externe, sugerand astfel care ar trebui sa fie nivelul de reprezentare a Romaniei (ca si a celorlalte state membre ale Tratatului de la Varsovia).
Ceausescu a apreciat ca "nu este necesara" o asemenea intalnire, dar ca o delegatie la nivel inalt a PCR ar putea veni la Moscova in ziua de 5 decembrie, "pentru a discuta probleme bilaterale si o serie de alte probleme ale vietii politice internationale". Delegatia ar putea lua parte la intalnirea din 4 decembrie, pentru informare. Daca intalnirea bilaterala nu ar fi posibila, Nicolae Ceausescu avea in vedere ca la sedinta de informare propusa de Gorbaciov sa participe, eventual, ministrul afacerilor externe".
Acesta a fost ultimul schimb de scrisori intre Mihail Gorbaciov si Nicolae Ceausescu. Dincolo de o anumita diferenta de ton, este ca ambii lideri se gaseau intr-o situatie delicata. Gorbaciov era nevoit sa accepte, chiar daca nu o spunea public, ca reformele nu au ameliorat cu nimic situatia cetatenilor din Uniunea Sovietica, a caror nivel de trai s-a deteriorat considerabil. Rolul sau de lider mondial era mai curand unul de fatada, pentru ca, in realitate, occidentalii stiau prea bine ca Uniunea Sovietica se afla intr-o profunda criza economica si morala, iar dezagregarea "colosului sovietic" se apropia cu pasi repezi. N. Ceausescu, reales in functia de secretar general al PCR la Congresul al XIV-a, desfasurat cu putin timp in urma, ca "cel mai iubit fiu al poporului roman", se considera in continuare, promotorul unor relatii principiale pe plan international, avea initiative, punea conditii, dar in fapt devenise extrem de vulnerabil. Valul schimbarilor se apropia de granitele Romaniei, iar starea de nemultumire din tara atingea cote explozive. Peste mai putin de trei saptamani el avea sa fie nevoit sa abandoneze puterea, iar la 25 decembrie cadea ciuruit de gloante intr-o cazarma in Targoviste