Gorbaciov[V=]

Rezumarea primului mesaj :

MIHAIL  GORBACIOV-
3]Noi trebuie să vorbim mai clar despre sexualitate, contracepţie, despre avort, despre valoarea controlului populatiei, deoarece, pe scurt, criza ecologică este criza populaţiei. Reduceti populaţia cu 90%, iar apoi nu vor mai mai fi suficienti oameni pentru a face atat de multe  daune ecologice. 
2]Deasupra culturii europene pluteşt meninţarea unui mare pericol. Ameninţarea aceasta a traversat Atlanticul pentru a ajunge aici. Nu putem fi decît uimiţi că o cultură precum cea europeană, puternică, profund inteligentă şi umană prin însăşi natura ei, poate să dea înapoi în faţa larmei primitive produse de violenţă, pornografie şi idei ieftine.
1]Dezastrul de la Cernobîl a demonstrat slăbiciunea sistemului nostru, modul în care ne grăbim să ascundem sau să muşamalizăm accidente şi alte probleme, iresponsabilitatea şi neglijenţa, beţia sau munca făcută de mîntuială. De zeci de ani, savanţii, specialiştii şi miniştrii ne tot spun că sîntem în siguranţă. Asta i-a făcut, întotdeauna, să creadă că vor fi priviţi ca nişte zei. Însă acum am ajuns la un fiasco total. Ceea ce s-a petrecut la Cernobîl ne-a făcut, pe mine şi pe colegii mei, să schimbăm foarte multe lucruri.

Fetele lui Gorbaciov: Vezi ce vedete au participat la petrecerea octogenarului!
Sharon Stone, Goldie Hawn si Kevin Spacey au fost gazdele petrecerii VIP a fostului lider sovietic Mihail Gorbaciov, care a implinit 80 de ani.

Gorbaciov la 80 de ani: De la încăierarea cu...
Mihail Gorbaciov, ultimul lider sovietic, împlineşte astăzi 80 de ani. „Omul care a schimbat lumea“ şi care a fost cât pe ce să se bată cu Ceauşescu a devenit un personaj dispreţuit în propria ţară şi admirat în Occident. Dar cine este Mihail Gorbaciov şi cum a ajuns să fie ultimul Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) şi primul preşedinte al acesteia între 1985 şi 1991? care au fost relaţiile cu Nicolae Ceauşescu? Şi cum este privit astăzi de întreaga lume?

Ca orice orice comunist „veritabil”, originile lui Mihail Gorbaciov sunt modeste. S-a născut la 2 martie 1931, într-o familie de ţărani în satul Privolnoe. A avut o copilărie grea în timpurile în care în fruntea ţării s-a aflat Stalin. Bunicii săi fuseseră deportaţi pentru vina de a fi fost culaci. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a trăit vremurile grele ale ocupaţiei germane, după ce, pe 2 august 1942, armatele naziste au cucerit Stavropolul. Din 1946 până în 1950, Gorbaciov a lucrat ca ajutor de mecanizator în diferite ferme agricole din regiune sa. Deşi a avut o copilărie marcată de multe dificultăţi, Mihail a fost un elev fruntaş în timpul şcolii, arătând un interes special pentru istorie şi matematică. La numai 16 ani, pentru că şi-a ajutat tatăl la strângera recoltei din acel an, o recoltă record pentru colhoz, a fost recompensat cu Ordinul Steagul Roşu pentru Muncă. În 1950, acest ordin i-a deschis calea către admiterea la cursurile Universităţii din Moscova, acesta este şi anul când s-a înscris în Partidul Comunist. În perioada în care a urmat cursurile universitare o va cunoşte pe viitoarea sa soţie, Raisa Maximovna Titarenko, cu care se va căsătorii la 25 septembrie 1953. După absolvire va începe ascensiunea în cadrul PCUS. Mai întâi, ajunge din funcţie, în funcţie, prim-secretar al regiunii Stavropol (1970), devenind unul dintre cei mai tineri primi-secretari de partid din URSS. Acesta este momentul în care cariera sa „explodează”. În 1971, este promovat membru în Comitetului Central al Partidului Comunist din URSS. După doar trei ani, devine deputat în Sovietul Suprem şi preşedinte al "Comitetului pentru problemele tineretului" iar în 1978 este ales membru al "Secretariatului pentru agricultură a CC al PCUS". La doar un an distanţă, în1979, Gorbaciov este ales membru în Politiceskoe Biur, devenind protejatul lui Iuri Andropov, directorul KGB, originar şi el din provincia unde s-a născut Mihail. După moartea lui Andropov şi apoi a lui Cernenko, Gorbaciov devine la 11 martie 1985, Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.
Impactul reformelor lui Gorbaciov



Venirea la conducerea URSS a lui Mihail Gorbaciov a fost însoţită de lansarea unui proces de restructurare - perestroika -, care se adresa în egală măsură sferei interne şi celei externe. Restructurarea internă, caracterizată prin trei concepte cheie - perestroika (iniţial, restructurarea în sens economic), glasnost (transparenţa) şi uskorenie (accelerare) - a vizat trei arii mari: economie, societate, Partidul-Stat. În acelaşi timp, noua gândire politică, dimensiunea externă a perestroikăi, a fost caracterizată de o abordare mai suplă a relaţiilor atât cu statele capitaliste, cât şi cu sateliţii.
Gorbaciov va încerca să "câştige" Occidentul şi să înlăture eticheta de "imperiu al răului", pe care preşedintele american Ronald Reagan o aplicase Uniunii Sovietice, la începutul deceniului nouă, făcând apel nu doar la cuvinte - o retorică nouă, pacifistă, care accentua valorile umane în detrimentul celor de clasă -, ci şi la fapte, concretizate prin disponibilitatea de a reduce armamentul nuclear.
În ceea ce privea comunitatea socialistă, Gorbaciov a ales o politică de persuasiune în locul uneia de impunere a noului curs aplicat la Moscova. Gorbaciov ar fi dorit ca ţările din lagărul socialist să procedeze la o restructurare controlată, după modelul sovietic, afirmând chiar la Bucureşti, în 26 mai 1987, că "suntem bucuroşi când tarile frăţeşti găsesc ceva util pentru ele în activitatea creatoare care se desfăşoară la noi în ţară", însă nu era dispus să exercite presiuni în această direcţie.
Gorbaciov şi Ceauşescu



În aceste condiţii, ecoul pe care politica reformistă a lui Gorbaciov l-a înregistrat în ţările frăţeşti a fost diferit. Dacă liderii din Polonia sau Ungaria s-au arătat mai receptivi faţă de noile idei, cei din România, Cehoslovacia sau R.D.G. s-au menţinut departe de influenţa reformatoare sovietică, potenţial contagioasă. Erodarea capitalului de imagine de care se bucura Nicolae Ceauşescu la începutul anilor 1980 s-a petrecut în paralel cu degradarea economiei naţionale, cu scăderea drastică a nivelului de trai al populaţiei, în condiţiile intensificării eforturilor pentru plata datoriei externe şi cu accentuarea progresivă a cultului personalităţii lui Nicolae Ceauşescu. Simpatia acumulată de Mihail Gorbaciov în Occident, după venirea sa la putere, va lipsi regimul de la Bucureşti de obiectul opoziţiei şi îl va expune din ce în ce mai mult criticilor internaţionale. Prima întâlnire între Ceauşescu şi Gorbaciov se va produce odată cu numirea celui din urmă în funcţia de secretar general al PCUS, în 1985.
A doua întâlnire



În aceste împrejurări a avut loc, în mai 1987, a doua vizita a lui Mihail Gorbaciov în România. Evenimentul a generat un interes deosebit din partea mass media occidentală, care a relatat pe larg vizita liderului sovietic la Bucureşti. Articolele şi analizele apărute în presa internaţională au devenit cunoscute românilor prin intermediul posturilor de radio care emiteau în limba românaă (Europa libera, Vocea Americii etc.). Emisiunile difuzate de acestea prezentau românilor, afectaţi de izolarea informaţionala la care erau supuşi, comentarii, reacţii, percepţii occidentale în privinţa vizitei, dar şi asupra regimului de la Bucureşti.

Discuţiile între cei doi au vizat, în ansamblul lor, problema raporturilor bilaterale, cu un mare accent pe problemele economice, aspectele teoretice şi practice ale construcţiei socialismului, precum şi aspecte ale vieţii internaţionale.
Dincolo de aceste aspecte oficiale, vizita a oferit parţii sovietice posibilitatea de a-şi atinge unul din obiectivele stabilite: familiarizarea românilor cu transformările din Uniunea Sovietica. Discursul lui Gorbaciov la Marea Adunare Populara consacrată prieteniei româno-sovietice, din 26 mai, a prezentat pe larg direcţiile reformelor şi a accentuat, probabil nu fără un scop anume, importanţa glasnost-ului, a criticii reale în toate domeniile de activitate, dar şi necesitatea reformării partidului, a înlăturării unor fenomene negative, precum nepotismul sau goana după înavuţire. Pentru un regim ca acela din România, pentru care "unitatea dintre cuvinte şi fapte" nu reprezenta decât un slogan, discursul lui Gorbaciov suna ca o lecţie de democraţie.
În ceea ce priveşte momentele mai putin protocolare - dialoguri spontane ale liderului sovietic cu cetăţenii români, critici sau chiar ciocniri verbale între cei doi lideri pe tema unei relaxări a regimului în România - acestea au fost prezentate exclusiv de mediile de informare externe.

Însă, liderul rus punea încă din 1987 eticheta pe regimul politic al lui Ceauşescu. „O vizită în România mi-a oferit încă un argument ca să continui perestroika: trebuia să se isprăvească pentru totdeauna cu încercarea de a se «ferici» societatea cu de-a sila. Întregul sistem reprobabil al intimidării, al îndobitocirii conştiente şi al manipulării luase sfârşit”, spune fostul lider sovietic în memoriile sale publicate în 1995.
La a treia întrevedere, Ceauşescu şi Gorbaciov erau să se bată



În iulie 1989, cei doi lideri se întâlnesc din nou la Bucureşti, de această dată la o întrevede Comitetului Politic Consultativ al statelor participante la Tratatul de la Varşovia. Deja tensiunile erau maxime între cei doi conducători. Istoricul Alex Mihai Stoenescu descrie ce s-a întmâplat la întalnire privată dintre Ceauşescu şi Gorbaciov. „Ultimul dialog, şi cel mai violent, a fost cel din vila lui Drăghici, din cartierul Primăverii. Era vara lui 1989. Seara, Ceauşescu l-a adus pe Gorbaciov şi au vorbit ei acolo, între patru ochi, şi erau să se ia la bătaie, să intre gărzile peste ei să îi despartă”. Neînţelegerile dintre cei doi erau de netrecut.


La 4 decembrie 1989, a avut loc la Moscova întrunirea conducătorilor ţărilor membre în Tratatul de la Varşovia. Întrunirea s-a convocat ca urmare a întrevederii dintre Mihail Gorbaciov şi George Bush, care avusese loc în zilele de 2-3 decembrie 1989 la Malta. Este ultima dată, când Gorbaciov şi Ceauşescu se întâlnesc. Deja blocul comunist dădea semne de slăbiciune, zidul Berlinului se prăbuşise. Este adoptată o declaraţie în care conducătorii Bulgariei, R.D. Germane, Poloniei, Ungariei şi Uniunii Sovietice afirmă: “introducerea trupelor statelor lor în R.S. Cehoslovacă, întreprinsă în 1968, a constituit un amestec în treburile interne ale Cehoslovaciei suverane şi trebuie să fie condamnată (…) Istoria a confirmat cît de important este, chiar şi în cea mai complexă situaţie internaţională (…) să fie respectate cu stricteţe principiile suveranităţii şi independenţei în relaţiile dintre state”. România nu a semnat acel comunicat fiindcă nu participase în 1968 la invadarea Cehoslovaciei.

Atitudinea lui Nicolae Ceauşescu în cadrul dezbaterii a fost deosebit de dură faţă de URSS. A cerut retragera trupelor sovietice din toate ţările din Estul Europei şi Centrul, Cehoslovacia, Ungaria, Polonia dar şi din Germania. Lipsesc însă mărturiile despre ce s-a discutat la întrevederea privată dintre cei doi. Această întâlnire s-a ţinut în formulă redusă. La ea au participat: Gorbaciov şi Rîjkov, prim-ministrul URSS, de partea cealaltă Ceauşes şi Dăscălescu

În 2010, când a vizitat Romania, fostul lider sovietic a declarat că soţii Ceauşescu nu trebuiau împuşcaţi "ca nişte animale", indiferent cât de grea era situaţia în România.
Cum îl văd azi ruşii pe Gorbaciov?



Un sondaj recent efectuat în Rusia relevă fără drept de apel antipatia ruşilor faţă de Gorbaciov: doar 14 la sută din ruşi au o opinie pozitivă despre acesta, în schimb 51 la sută dintre ei spun că Stalin a jucat un rol pozitiv. Ruşii îi reproşează lui Gorbaciov faptul că a provocat dispariţia Uniunii Sovietice şi a impus perestroika şi glasnostul.

Tot pe lista punctelor negative puse pe seama politicii lui Gorbaciov figurează restricţiile pe care le-a impus în anii 80 la vânzarea de băuturi alcoolice. Actualii lideri ruşi, pe care, e adevărat, Gorbaciov nu ratează nicio ocazie să-i critice sunt deosebit de duri când fac aprecieri despre fostul lider sovietic. Vladimir Putin afirma, nu demult că "dispariţia URSS a fost cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului trecut". În schimb, în Vest, Mihail Gorbaciov este văzut drept o adevărată capacitate intelectuală, un om neînfricat care prin încercările sale de reformare a URSS-ului a dus la sfârşitul războiului rece.

Mihail Gorbaciov: „Nu am crezut că voi trăi 80 de ani”
În aceste zile, ultimul lider sovietic este, probabil, cel mai solicitat personaj atât de către mass-media ruseşti, cât şi de cele internaţionale. Căci...

Gorbaciov,aniversat

Gorbaciov plănuise reînvierea strategiei Cominternului
Prima ţară din lagărul socialist fără comunişti a fost România. În ... Citeşte articolul

O pagină importantă a Istoriei: Mihail Gorbaciov






Gorbaciov s-a născut pe 2 martie 1931, la Stavropol - URSS. A făcut parte din PCUS şi a fost căsătorit cu Raisa, supranumită "Ţarina Roşie", fiind cea care i-a călăuzit drumul în viaţă viitorului preşedinte. Mihail Gorbaciov a avut o ascensiune fulminantă, avînd abilitatea de a-şi impune ideile personale. Trăind în mediul rural, el a dorit o schimbare a politicii departamentului agricol din URSS.
De altfel, el a absolvit cursurile Institutului Agricol, cu specializarea economist-agronom. El a fost acela care a contribuit la reorganizarea fermelor colective, îmbunătăţirea vieţii lucrătorilor agricoli şi a permis ţăranilor o mai mare libertate în planificarea activităţilor agrare. Pentru toate aceste idei novatoare, Gorbaciov a mai urcat o treaptă în ierarhia vieţii politice. În 1972, a condus vizita unei delegaţii sovietice în Belgia, iar 2 ani mai tîrziu era deputat în Sovietul Suprem. În anul 1979, a fost promovat în Biroul Politic, devenind protejatul lui Iuri Andropov, şeful KGB-ului, originar, şi el, din Stavropolul natal al lui Gorbaciov. Treaptă cu treaptă, Gorbaciov urcă în ierarhia politică, ajunge secretar general al Partidului Comunist al URSS, la 11 martie 1985, fiind, astfel, primul lider al partidului, născut după victoria revoluţiei bolşevice. În funcţia deţinută, el a încercat să reformeze partidul şi economia aflată în recesiune prin introducerea glasnostului (transparenţă), perestroicăi (reconstrucţie) şi uskoreniei (accelerarea dezvoltării economice). Este recunoscut pentru reformele lansate într-un URSS ruginit. Începe cu Ministerul de Externe şi urmează lupta cu sistemele economice învechite. Gorbaciov devine un nou gînditor, ce urma să se lupte cu vechii conservatori. Un exemplu este chiar dezastrul de la Cernobîl, cînd Gorbaciov a fost dezinformat de complexul militaro-industrial şi trădat de conservatori, care nu i-au prezentat informaţiile corecte. Anul 1987 este considerat ca fiind începutul maturităţii procesului de reforme al lui Gorbaciov, dar, în acelaşi an, un german, Mathias Rust, aterizează cu un avion în Piaţa Roşie, fără a fi detectat de apărarea antiaeriană. Acest lucru a însemnat o palmă şi o grea lovitură dată armatei ruseşti. Gorbaciov ia măsuri drastice, şi-l numeşte ministru al Apărării pe Dimitri Iazov. Gorbaciov publică, în noiembrie 1987, cartea "Perestroika", moment în care relaţiile dintre Gorbaciov şi Boris Elţîn devin încordate. În 1988, Gorbaciov dă o palmă dură NEP-ului lui Lenin, permiţînd dreptul privat în mai multe sectoare de muncă şi dînd frîu liber clasei de mijloc. Anul 1989 a reprezentat prăbuşirea Uniunii Sovietice. Încep luptele religioase dintre ortodocşi şi musulmani, în ţările ce făcuseră parte din URSS, iar toate acestea se petrec în forţă şi violenţă. Între anii 1990-1991, se întrevedea o criză unională, iar pe 15 martie Gorbaciov este ales primul şi singurul preşedinte al Uniunii Sovietice şi Sovietului Suprem. Gorbaciov, încet-încet, primeşte noi puteri executive de la Sovietul Suprem, dar forţele întunecate creează mai multe mişcări împotriva ideilor lui, mişcări care duc la demisia lui Eduard Şevardnadze, acest fapt dorindu-se a fi o lovitură dată lui Gorbaciov. În ţările ce au format URSS-ul încep noi mişcări tulburi, în special în Ţările Baltice şi în ţările musulmane. Se încearcă o lovitură de stat, iar Elţîn nu stă departe de evenimente, în timp ce grupul ALFA al KGB-ului îşi duce la bun sfîrşit toate operaţiunile. URSS pierde, categoric, Ţările Baltice. În luna martie, a fost organizat un referendum, legat de viitorul uniunii, la care Estonia, Lituania, Letonia, Armenia, Georgia şi Moldova nu au participat. Mă simt nevoită să repet că în august 1991 a fost, clar, o tentativă de lovitură de stat, iar Boris Elţîn devine tot mai puternic. Paradoxal, cei mai mulţi dintre pucişti erau indivizi promovaţi în funcţii de conducere de către Mihail Gorbaciov. Dintre aceştia, mulţi au fost arestaţi, iar alţii s-au sinucis. Urmările loviturii de stat au dus, definitiv, la prăbuşirea Uniunii Sovietice. În contrast cu ceea ce se întîmpla pe plan intern, Gorbaciov era foarte bine văzut în străinătate. El a stabilit relaţii apropiate cu liderii occidentali, precum cancelarul german Helmut Kohl, preşedintele SUA, Ronald Reagan, şi prim-ministrul britanic, Margaret Thatcher. În 8 aprilie 1985, Gorbaciov anunţă suspendarea amplasării sistemului de rachete SS-20 în Europa şi propune americanilor ca, împreună cu Rusia, să-şi reducă arsenalul nuclear, iar în 1986, Gorbaciov face cea mai îndrăzneaţă mişcare pe scena politică internaţională, propunînd eliminarea rachetelor cu rază medie de acţiune din Europa şi a tuturor armelor nucleare. Pe 11 octombrie 1989, Gorbaciov şi Reagan se întîlnesc la Reykjavik, pentru a discuta problema rachetelor, iar cei doi lideri ajung la o înţelegere. În februarie 1988, Gorbaciov începe retragerea Armatei sovietice din Afganistan, anunţă abandonarea doctrinei Brejnev, promite blocului răsăritean independenţa politică internă. El întreprinde vizite peste hotare, unde este apreciat, iar nemţii îl iubesc pentru căderea Zidului Berlinului şi unificarea Germaniei, se bucură de admiraţia SUA, a Marii Britanii, a Franţei etc. Abrogarea doctrinei Brejnev a condus la revoluţii în Europa Răsăriteană în anul 1989, an în care comunismul s-a prăbuşit în toate ţările aliate ale URSS. Toate revoluţiile anticomuniste au fost paşnice, excepţie făcînd România, unde căderea Regimului Ceauşescu a avut loc în mod barbar, mod pe care Gorbaciov nu l-a înţeles şi cu care nu a fost de acord, întrebîndu-se retoric "de ce" a fost necesară atîta violenţă în România? Pierderea poziţiilor dominante ale URSS în Europa Estică a pus capăt Războiului Rece şi, pentru această realizare, Gorbaciov a primit, pe 15 octombrie 1990, Premiul Nobel pentru Pace. El a fondat, în 1993, "Crucea Verde Internaţională", iar în 1995 a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Durham. La 26 noiembrie 2001, a înfiinţat Partidul Social Democrat. Însă, în 2004, a demisionat din funcţia de lider.
În prezent, îşi continuă turneele prin lume şi recunoaşte că ascensiunea sa se datorează atît ţăranilor ruşi, pentru care a făcut reforme benefice, cît şi vizitelor efectuate pe plan extern, în care a fost admirat şi aprobat în tot ce a întreprins. Fără această simpatie internaţională, n-ar fi fost posibilă căderea comunismului.
Citeste mai mult...

Mihail Gorbaciov: "Europa va supravieţui crizei"


15:58Fostul președinte al Uniunii Sovietice crede că Europa va trece peste criza economică, însă consideră că cel mai important lucru este ca europenii "să fie conștienți de ceea ce se întâmplă".

Gorbaciov condamna impuscarea sotilor Ceausescu

Bătaie pentru un loc la masa lui Gorbaciov

Gorbaciov vine să lanseze un ziar în România




Mihail Gorbaciov, ultimul preşedinte al Uniunii Sovietice, va veni luna viitoare în România, ca invitat al unei firme private, la lansarea ziarului „Puterea”.

Mihail Gorbaciov, magicianul schimbarii

Mihail Gorbaciov recomandă SUA să se retragă din Afganistan

Gorbaciov le cere marilor puteri să reducă arsenalele nucleare

Gorbaciov, omul care a schimbat lumea

Mihail Gorbaciov a fost operat la ochi

Fostul preşedinte sovietic Mihail Gorbaciov (77 de ani) a suferit o intervenţie chirurgicală la ochi, după ce fusese internat la Spitalul clinic central din Moscova. Fostul lider a declarat pentru Interfax că se simte bine şi că aşteaptă [...]

Gorbaciov prezice aderarea Rusiei la UE

Fostul lider sovietic Mihail Gorbaciov a prezis integrarea Rusiei în structurile Uniunii Europene peste câteva decenii. "Cred că este verosimilă unificarea tuturor ţărilor europene într-un singur bloc puternic, din care va face [...]