Jones[V=]

http://www.evz.ro/are-tom-jones-stramosi-de-culoare.html

http://www.mediafax.ro/life-inedit/quincy-jones-producator-al-unor-albume-celebre-lansate-de-michael-jackson-spitalizat-de-urgenta-14722331

http://www.ziare.com/vedete/vedete-straine/o-artista-faimoasa-a-cumparat-casa-din-filmul-eat-pray-love-video-1381771

http://www.timesnewroman.ro/tnr-cultural/avantajul-unui-fizician-fata-de-spioni

Cei mai mari cantareti din lume - Tom Jones

http://www.evz.ro/detalii/stiri/drama-unui-actor-celebrul-vinnie-jones-sufera-de-cancer-1069138.html

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/vinnie-jones-dur-in-rusia-un-nou-serial-din-sase-parti-care-va-fi-difuzat-pe-national-geographic-channel-472236.html

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/tom-jones-romancele-sunt-adevarate-bombe-sexy-interviu-469347.html

http://www.psychologies.ro/vedete-si-psihologie/catherine-zeta-jones-iubesc-provocarile-2-2138709

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/catherine-zeta-jones-pazita-de-mama-ei-ca-sa-nu-se-omoare-461692.html

Catherine Zeta-Jones, internată în spital

Incredibil! Tom Jones are un fiu pe care nu l-a văzut niciodată

EXCLUSIV! Iubita de o noapte a lui Tommy Lee Jones, studentă şi manechin





15:39 Aflat pe plaiuri mioritice, Tommy Lee Jones nu a ratat o întâlnire fierbinte alături de o domnişoară de 20 de ani. Articol complet

R.V. Jones: Fizicianul care a înfrânt aviaţia nazistă


Bătălia Angliei nu a fost câştigată doar de la manşele avioanelor de
vânătoare: Reginald Victor Jones, un fizician britanic, a dus o acerbă
luptă împotriva aviaţiei naziste dintr-un simplu birou. Jones a
câştigat încleştarea minţilor cu fizicienii germani, învingând în aşa
numitul "Război al undelor" purtat deasupra Canalului Mânecii. R.V.
Jones este considerat părintele "informaţiilor ştiinţifice" - practic
şi-a folosit studiile de fizică în contracararea noilor arme germane.




Propaganda nazistă sublinia permanentă iminenţa apariţiei unei arme
minune care să încheie brusc războiul - de fapt era vorba de cercetări
intense pentru ghidarea electronică a avioanelor pe timp de noapte,
dezvoltarea rachetelor balistice, a radarelor. Sarcina lui Jones era
să prevadă ce noi dezvoltări ar putea să aibă armamentul german şi cum
vor putea fi contracarate. R.V. Jones s-a achitat cu succes de sarcina
primită - iar în semn de apreciere CIA a înfiinţat în 1993 "Pemiul
R.V. Jones" care este conferit oamenilor de ştiinţă cu contribuţii în
domeniul securităţii.

Un spion atipic

Biografia lui Reginald Victor Jones se confundă până în 1939 cu cea a
unui fizician obişnuit. În 1932 a absolvit Wadham College, Oxford după
care şi-a dat doctoratul în fizică în 1934, lucrând la Laboratorul
Clarendon. {i-a continuat studiile în astronomie la Balliol College,
Oxford. În 1936 cariera sa a cunoscut o schimbare - care totuşi nu l-a
îndepărtat de studiile de fizică: s-a angajat la laboratorul din
Farnborough al Ministerului Aerului, unde s-a ocupat de probleme
"legate de apărarea Marii Britanii de un atac aerian". La Farnborough
R. V. Jones s-a ocupat de studiul undelor infraroşii, militarii
intenţionând să le folosească în depistarea aeronavelor inamice pe
timp de noapte.

În septembrie 1939 R.V. Jones avea să ocupe postul unde să contribuie
major la victoria Marii Britanii: a fost angajat în calitate de expert
ştiinţific pentru Departamentul de Informaţii al Ministerului Aerului.
Nici un om de ştiinţă nu mai lucrase până atunci într-un serviciu de
informaţii, iar angajarea lui Jones a constituit pentru mulţi o
inovaţie inutilă.

Jones a reuşit să se adapteze la noua situaţie foarte repede - iar
glumele din perioada studenţiei le-a repetat în timpul războiului pe
spinarea germanilor la scara naţională, având la dispoziţie orice fel
de resurse - după cum îi plăcea să spună. Un exemplu îl constituie
bătălia pentru Malta, când germanii reuşiseră să bruieze extrem de
eficient radarele britanice de pe insulă. Militarii disperaţi l-au
întrebat pe Jones ce să facă, iar răspunsul lui a fost să nu facă
nimic, să continue să scaneze ca şi până atunci. După două săptămâni,
germanii lipsiţi de informaţii privind eficienţa măsurilor de bruiaj
şi văzând că radarele britanie operează în continuare, au încetat să
emită semnalele de bruiaj.

Undele Lorenz

Înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, atât germanii
cât şi britanicii ajunseseră la aceeaşi concluzie: pentru a fi
eficiente, bombardamentele trebuie efectuate pe timp de noapte,
concluzie datorată dezvoltării artileriei antiaeriene şi a aviaţiei de
vânătoare. RAF (aviaţia militară britanică) a investit masiv în
antrenarea unor navigatori care să ghideze bombardierele după poziţia
stelelor - în vreme ce Luftwaffe (aviaţia militară germană) a preferat
să cerceteze posibilitatea navigării cât mai precise pe baza undelor
radio. Navigaţia aeriană pe baza poziţiei stelelor s-a dovedit a fi în
practică un eşec total, iar britanicii au trebuit să renunţe la ea,
însă înainte de a-şi trimite bombardierele asupra Germaniei Londra a
trebuit să alunge bombardierele germane.

Luftwaffe s-a folosit de un sistem cât se poate de simplu pentru
orientarea bombardierelor sale, respectiv undele Lorenz. Sistemul era
deja pus în aplicare pentru a ghida aterizarea avioanelor în condiţii
meteorologice nefavorabile: un emiţător de la sol transmitea de-a
lungul pistei de aterizare două semnale, pe partea stângă "puncte", pe
partea dreaptă "linii", iar piloţii nu trebuiau decât să-şi alinieze
aeronava faţă de aceste semnale până când ele se suprapuneau - semn că
se află pe direcţia cea bună.

Prima aplicare în război a undelor Lorenz a fost numită de germani
Knickebein (picior şchiop) şi folosea două transmiţătoare: unul la
Stollberg, lângă graniţa cu Danemarca, celălalt la Kleve, la graniţa
occidentală. Cele două emiţătoare puteau fi rotite, iar punctul de
intersecţie constituia semnalul de atac pentru bombardierele germane.
Luftwaffe credea că astfel îşi va putea ghida eficient aeronavele
deasupra oricărui punct de pe harta Marii Britanii.


Radar german
Disputa

Responsabilii RAF nu credeau că germanii ar putea pune în aplicare un
sistem eficient de navigaţie aeriană bazat pe unde radio, iar primele
avertismente venite din partea lui R.V. Jones au fost respinse - deşi
fără o contraargumentaţie credibilă. Consilierul ştiinţific al
premierului Winston Churchill, fostul şef al lui Jones la laboratorul
Clarendon, fizicianul Frederick Lindemann susţinea că undele transmise
de germani nu ar fi urmat curbura pământului şi astfel nu ar fi fost
eficiente.

Între timp R.V. Jones aduna dovezi privind existenţa "bulevardelor"
electronice germane. Una dintre aceste prime dovezi a rezultat în urma
cercetărilor bombardierelor doborâte. Germanii au deghizat receptorul
de pe bombardiere într-un receptor obişnuit pentru aterizarea asistată
de la sol - însă Jones a ajuns la concluzia că acestea erau mult prea
sensibile şi bine reglate. Interceptări ale convorbirilor purtate de
piloţii germani luaţi prizonieri indicau faptul că există unde radio
folosite în ghidarea bombardamentelor.

Insistenţa lui Jones pentru a verifica dacă într-adevăr există unde
Lorenz deasupra Londrei a dat rezultate. Churchill l-a primit şi i-a
ascultat argumentele în favoarea existenţei "bulevardului undelor".
Premierul britanic îşi aminteşte şedinţa astfel: "Jones a intrat şi a
luat loc în capul mesei. Conform planului l-am invitat să deschidă
discuţia. Timp de 20 de minute sau mai mult a vorbit cu voce joasă,
desfăşurându-şi şirul dovezilor circumstanţiale, care prin fascinaţia
lor convingătoare nu au fost depăşite niciodată de poveştile lui
Sherlock Holmes". Churchill a ordonat să-I fie puse la dispoziţie lui
Jones mijloacele necesare pentru a dovedi existenţa undelor Lorenz. Un
avion Avro Anson a fost echipat cu un radio şi trimis să scaneze cerul
Londrei - echipajului nu I s-a spus ce caută, ci doar să caute un
anumit tip de semnal. După câteva zboruri a fost identificat primul
sistem german Knickebein al cărui punct de bombardament era deasupra
fabricii Rolls Royce din Derby - la acea dată singurul loc unde erau
fabricate motoarele Merlin pentru avioanele de vânătoare Spitfire.
Militarii britanici au intrat în panică şi au ordonat măsuri
immediate.

"Aspirină" pentru "migrene"

"Knickebein" a primit numele de cod britanic "Migrena" şi a fost
tratat cu "Aspirina" - o serie de măsuri simple şi eficiente imaginate
de R.V. Jones pentru inducerea în eroare a piloţilor germani.
Britanicii au instalat emiţătoare care operau pe aceeaşi frecvenţă cu
cele germane şi care emiteau o serie de "puncte" apropiate de
"punctele" emise de germani. Drept urmare piloţii Luftwaffe erau
tentaţi fie să se apropie de "punctele" britanice fie să se
îndepărteze de ele - în ambele cazuri fiind deviaţi de la cursul care
ar fi dus la ţintă. Mai mult, unii piloţi germani - lipsiţi de orice
fel de antrenament în navigaţia pe timp de noapte lipsită de control
radio - au aterizat pe aeroporturi engleze ferm convinşi că au ajuns
acasă.

Răspunsul Luftwaffe nu a întârziat - şi oricum nu intenţiona să
folosească Knickebein pentru bombardamentele la mare distanţă.
Bombardierele germane au fost echipate cu "X-Great" - "aparatul X" - o
variantă complet automatizată a Knickebein. Acest nou sistem se baza
pe o serie de patru unde radio cu o frecvenţă de 60 MHz: primul semnal
stabilea direcţia de deplasare, celelalte trei semnale setând un
computer analog care stabilea distanţa până la lansarea bombelor.
X-Gerat a fost folosit prima dată într-o serie de atacuri asupra
oraşelor Coventry, Wolverhampton şi Birmingham în noiembrie 1940. O
serie de bombardiere He 111 dotate cu X-Great au fost folosite pentru
a lansa bombe incendiare care au marcat zona ce trebuia atacată,
restul avioanelor nemaiavând nevoie de o navigaţie precisă. Dezastrul
de la Conventry - unde oraşul a fost transformat în ruine, i-a speriat
pe conducătorii britanici tot atât cât analiza de după bombardarea
oraşului Birmingham, care arăta că majoritatea bombelor germane au
lovit ţinte la mai puţin de 100 de metri de centrul undei
direcţionale, o precizie pe care bombardamentele pe timp de zi o
puteau atinge rareori.

Bruierea noului sistem al Luftwaffe s-a dovedit a fi mai dificilă şi a
reuşit abia după ce britanicii au capturat un He-111 intact şi au
putut studia "aparatul secret". "Aspirina" în acest caz a fost un prim
semnal fals care să declanşeze computerul analog mai înainte -
dificultatea consta în găsirea semnalului original pentru a putea
determina ţinta probabilă a raidului şi a stabili exact unde să fie
deturnate bombele germane.

Zeul chior

Victoriile în cazurile "Knickebein" şi "X-Gerat" l-au făcut pe Jones
să segândească la ce alte sisteme ar putea dezvolta germanii într-un
timp scurt şi l-au convins că dacă noul sistem ar fi blocat rapid ar
descuraja total Luftwaffe. Interceptările descifrate ale
comunicaţiilor germane menţionau existenţa unui nou sistem de navigare
electronică denumit Wotan. Jones a contactat analiştii specializaţi în
cultura germană a spionajului britanic şi a aflat că Wotan era unul
din zeii mitologiei nordice care avea un singur ochi - ceea ce a dus
la concluzia că Luftwaffe va încerca un sistem bazat pe o singură
undă. Jones s-a inspirat din "Raportul Oslo" - un document primit în
1939 care indica posibilele dezvoltări ale armamentului german - şi a
ajuns la concluzia că sistemul Wotan va folosi o undă radio care să
fie primită de un bombardier şi retransmisă staţiei de pe caontinent
care ţinând seama de viteza avionului urma să-i stabilească poziţia
exactă şi să-l ghideze.

"Wotan" a fost bruiat încă de la prima folosire: Jones s-a folosit de
transmiţătorul experimental al televiziunii BBC care avea aceeaşi
frecvenţă cu unda germană. Amestecul semnalului lui Jones avea să-I
facă pe piloţii germani să-i acuze pe operatorii de la sol că
transmisia lor este defectuoasă. După câteva raiduri perturbate de
intervenţiile lui Jones, piloţii germani şi-au pierdut cu totul
încrederea în sistemele electronice de navigaţie iar Luftwaffe a
început să înţeleagă că a pierdut Bătălia Angliei.

A murit Davy Jones