Like/Tweet/+1
Ultimele subiecte
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE2Scris de Admin 26.08.17 22:37
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE1
Scris de Admin 26.08.17 22:36
» Comunitatea evreiască din Botoșani (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» Comunitatea evreiască din Botoșani (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:19
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:18
» DESPRE ANTISEMITISMUL MAREȘALULUI ION ANTONESCU
Scris de Admin 04.08.17 23:54
» Romanizarea Romaniei 1940-44 legi antisemite, CNRomanizare
Scris de Admin 04.08.17 21:13
» ROMÂNIA LUI ANTONESCU ȘI LOGICA VIOLENȚEI(3): VIOLENŢA MILIT
Scris de Admin 05.03.17 11:01
» Anunțuri Administrative
Scris de Admin 25.02.17 20:07
CINEMATOGRAFIE
Pagina 1 din 13
Pagina 1 din 13 • 1, 2, 3 ... 11, 12, 13
Re: CINEMATOGRAFIE
http://greatnews.ro/top-cele-mai-bune-filme-din-ultimii-25-de-ani-pe-care-trebuie-sa-le-vezi/
Re: CINEMATOGRAFIE
Secretele filmului mut care va vor lasa... fara grai!
Când se gândesc la „epoca de aur” a filmului mut de la Hollywood, cei mai multi dintre noi îsi imagineaza actori si actrite îmbracati la patru ace, stilati, distinsi si intangibili, ca niste veritabili zei coborâti, doar pentru putin timp, printre muritori. Dar, la o privire mai detaliata asupra fenomenului, ne vom da seama ca stereotipurile pe care le-au avut asupra sa sunt cu totul false, iar adevarul e de-a dreptul socant.
Mirajul drogurilor
Ati fi banuit, vreodata, ca în „anii nebuni” din perioada interbelica, actorii de la Hollywood erau niste consumatori de droguri care i-ar fi putut lasa fara marfa si pe faimosii narcobaroni columbieni? Desi consumul de droguri e asociat mai ales perioadei hippy, Hollywoodul a fost un bastion al cautatorilor de lumi virtuale înca din anii ’20. Unul dintre cei mai faimosi actori ai acelei epoci, a carui viata a fost însa ruinata de droguri, a fost Wallace Reid. „Amantul perfect” era favoritul mogulului cinematografiei, Cecil B. DeMille, dar, în 1919, la apogeul carierei sale, a fost grav ranit într-un accident feroviar. Pentru a-i usura durerile, medicii i-au prescris morfina. Reid a fost atât de multumit de tratament încât a continuat sa consume morfina si dupa ce s-a vindecat, pentru a muri în 1923, la doar 31 de ani, din cauza unei supradoze.
O alta vedeta, actrita Alma Rubens, regina a filmului mut, a fost arestata în 1931 pentru posesie de cocaina; eliberata, a continuat sa se drogheze si, desi câstiga 3.000 de dolari pe saptamâna, o suma imensa pentru acea vreme (salariul mediu era de 60 de dolari), a murit în mizerie, pentru ca si-a tocat toti banii pe droguri.
Adultere, divorturi si avorturi
Desi pentru majoritatea cuplurilor divortul era, în anii ’20, de neimaginat, starurile hollywoodiene apelau frecvent la el, iar revistele mondene nu pierdeau niciun detaliu. Printre cele mai renumite „povesti cu nabadai” s-a numarat idila dintre Mary Pickford, „logodnica Americii” si chipesul Douglas Fairbanks. Cei doi se cunoscusera pe platourile de filmare în 1915 si, desi ambii casatoriti, au început o relatie furtunoasa, spre deliciul presei tabloide si disperarea partenerilor legitimi.
În 1918, nevasta lui Fairbanks a cerut divortul, pe motiv de adulter, si un an mai târziu, Owen Moore, sotul lui Mary Pickford îi va urma exemplul. În 1920, cei doi amorezi se vor casatori, în cadrul unei ceremonii fastuoase, pentru a divorta cu scandal în 1936.
La rândul sau, Rudolph Valentino, „amantul latin” prin excelenta, a avut mai multe casatorii la activ, dar nu a mai apucat sa se însoare si cu ultima lui cucerire, frumoasa Pola Negri, murind din cauza unei banale apendicite netratate la timp.
Uneori, ca urmare a acestor relatii, vedetele feminine erau nevoite sa recurga la avort, un alt tabu pentru societatea americana a vremii. Interventiile se faceau în cel mai deplin secret si implicau mari riscuri. Dar vedetele preferau sa-si riste viata decât sa-si distruga cariera, devenind mamici... A fost cazul Gloriei Swanson care, ramasa însarcinata, a fugit în Franta pentru a avorta. A fost o interventie dificila, care era cât pe ce s-o coste viata pe renumita diva.
Contracte de conduita pentru staruri
Tocmai având în vedere asemenea situatii, producatorii impuneau actorilor contracte drastice, prin care acestia se angajau sa duca o viata de... sfinti! Multe contracte aveau o „clauza de moralitate”, prin care vedetele se angajau sa nu calce strâmb. Bineînteles, cel mai adesea mogulii filmului închideau ochii la vreo aventura, cu conditia ca aceasta sa nu devina publica. Daca însa un anumit actor se implica într-o relatie care nu era pe placul „bossului”, avea de ales între a ramâne implicat în ea sau a-si vedea cariera ruinata.
Homosexualitatea, un lucru firesc
Stim cu totii ca homosexualitatea a constituit, în cea mai mare parte a secolului XX, un prilej de oprobriu public. Cu toate astea, multe staturi hollywoodiene erau homosexuale, desi, ce-i drept, îsi tineau ascunse pasiunile sexuale. Ramon Novarro, de pilda, era visul oricarei femei: tânar, chipes si burlac pe deasupra. Doar ca lui îi placeau barbatii; totusi, pentru ca semnase un contract de conduita, n-a fost niciodata vazut în compania amantilor sai, ci doar singur si inaccesibil, fapt care le-a facut pe fanele lui sa continue sa viseze...
Existau însa si cazuri în care actorii homosexuali erau mult mai îndrazneti în privinta afirmarii sexualitatii. Pentru a pune capat rumorilor ca William Haines, un actor foarte popular, ar fi homosexual, bossul studiourilor MGM, Louis B. Mayer, i-a cerut sa încheie un „mariaj de catifea”, cu o femeie aleasa de el. Actorul a refuzat, fiind concediat pe loc si nevoit sa-si câstige existenta ca „designer de interior”.
Dar cel mai celebru caz de acest gen a fost cel al Gretei Garbo, o actrita care si-a ascuns atât de bine pasiunea pentru acelasi sex încât adevarul nu a iesit la iveala decât dupa moartea ei, când corespondenta dintre cea supranumita „Sfinxul scandinav” si profesoara ei de actorie a relevat existenta a numeroase idile cu alte femei.
Hollywood, „trompeta” guvernului
Desi înainte de Primul Razboi Mondial, producatorii de la Holywood erau cunoscuti pentru vederile lor pacifiste, în 1917, la rugamintea presedintelui Wilson, ei au început sa faca filme de propaganda, sprijinind intrarea SUA în razboi. Louis B. Mayer nu se sfia sa afirme ca „filmele noastre trebuie sa fie intermediarul dintre public si guvernul de la Washington”. Culmea e ca starurile nici macar nu erau platite pentru a face propaganda, actori ca Mary Pickford, Douglas Fairbanks si chiar Charlie Chaplin participând de buna voie la parade militare si spectacole pentru sprijinirea efortului de razboi.
Subiecte delicate
Desi astazi privim filmele mute ca pe niste aparitii diafane, din trecut, pline de povesti lacrimogene, cu printese si corsari neînfricati, la Hollywood s-au realizat înca de la începuturile cinematografiei pelicule socante, care l-ar putea face invidios pe Quentin Tarantino. De pilda, în 1914 a fost realizat filmul „Damaged Goods”, care spunea povestea a doi tineri bolnavi de sifilis. Un Tarantino al acelor vremuri a fost controversata Lois Weber, care a abordat, curajos, multe subiecte delicate: consumul de droguri, în „Hop, the Devil’s Brew” (1914), pedeapsa cu moartea, în „The People vs John Doe” (1916) si conditia femeii, în „What Do Men Want?” (1917).
GABRIEL TUDOR
Când se gândesc la „epoca de aur” a filmului mut de la Hollywood, cei mai multi dintre noi îsi imagineaza actori si actrite îmbracati la patru ace, stilati, distinsi si intangibili, ca niste veritabili zei coborâti, doar pentru putin timp, printre muritori. Dar, la o privire mai detaliata asupra fenomenului, ne vom da seama ca stereotipurile pe care le-au avut asupra sa sunt cu totul false, iar adevarul e de-a dreptul socant.
Mirajul drogurilor
Ati fi banuit, vreodata, ca în „anii nebuni” din perioada interbelica, actorii de la Hollywood erau niste consumatori de droguri care i-ar fi putut lasa fara marfa si pe faimosii narcobaroni columbieni? Desi consumul de droguri e asociat mai ales perioadei hippy, Hollywoodul a fost un bastion al cautatorilor de lumi virtuale înca din anii ’20. Unul dintre cei mai faimosi actori ai acelei epoci, a carui viata a fost însa ruinata de droguri, a fost Wallace Reid. „Amantul perfect” era favoritul mogulului cinematografiei, Cecil B. DeMille, dar, în 1919, la apogeul carierei sale, a fost grav ranit într-un accident feroviar. Pentru a-i usura durerile, medicii i-au prescris morfina. Reid a fost atât de multumit de tratament încât a continuat sa consume morfina si dupa ce s-a vindecat, pentru a muri în 1923, la doar 31 de ani, din cauza unei supradoze.
O alta vedeta, actrita Alma Rubens, regina a filmului mut, a fost arestata în 1931 pentru posesie de cocaina; eliberata, a continuat sa se drogheze si, desi câstiga 3.000 de dolari pe saptamâna, o suma imensa pentru acea vreme (salariul mediu era de 60 de dolari), a murit în mizerie, pentru ca si-a tocat toti banii pe droguri.
Adultere, divorturi si avorturi
Desi pentru majoritatea cuplurilor divortul era, în anii ’20, de neimaginat, starurile hollywoodiene apelau frecvent la el, iar revistele mondene nu pierdeau niciun detaliu. Printre cele mai renumite „povesti cu nabadai” s-a numarat idila dintre Mary Pickford, „logodnica Americii” si chipesul Douglas Fairbanks. Cei doi se cunoscusera pe platourile de filmare în 1915 si, desi ambii casatoriti, au început o relatie furtunoasa, spre deliciul presei tabloide si disperarea partenerilor legitimi.
În 1918, nevasta lui Fairbanks a cerut divortul, pe motiv de adulter, si un an mai târziu, Owen Moore, sotul lui Mary Pickford îi va urma exemplul. În 1920, cei doi amorezi se vor casatori, în cadrul unei ceremonii fastuoase, pentru a divorta cu scandal în 1936.
La rândul sau, Rudolph Valentino, „amantul latin” prin excelenta, a avut mai multe casatorii la activ, dar nu a mai apucat sa se însoare si cu ultima lui cucerire, frumoasa Pola Negri, murind din cauza unei banale apendicite netratate la timp.
Uneori, ca urmare a acestor relatii, vedetele feminine erau nevoite sa recurga la avort, un alt tabu pentru societatea americana a vremii. Interventiile se faceau în cel mai deplin secret si implicau mari riscuri. Dar vedetele preferau sa-si riste viata decât sa-si distruga cariera, devenind mamici... A fost cazul Gloriei Swanson care, ramasa însarcinata, a fugit în Franta pentru a avorta. A fost o interventie dificila, care era cât pe ce s-o coste viata pe renumita diva.
Contracte de conduita pentru staruri
Tocmai având în vedere asemenea situatii, producatorii impuneau actorilor contracte drastice, prin care acestia se angajau sa duca o viata de... sfinti! Multe contracte aveau o „clauza de moralitate”, prin care vedetele se angajau sa nu calce strâmb. Bineînteles, cel mai adesea mogulii filmului închideau ochii la vreo aventura, cu conditia ca aceasta sa nu devina publica. Daca însa un anumit actor se implica într-o relatie care nu era pe placul „bossului”, avea de ales între a ramâne implicat în ea sau a-si vedea cariera ruinata.
Homosexualitatea, un lucru firesc
Stim cu totii ca homosexualitatea a constituit, în cea mai mare parte a secolului XX, un prilej de oprobriu public. Cu toate astea, multe staturi hollywoodiene erau homosexuale, desi, ce-i drept, îsi tineau ascunse pasiunile sexuale. Ramon Novarro, de pilda, era visul oricarei femei: tânar, chipes si burlac pe deasupra. Doar ca lui îi placeau barbatii; totusi, pentru ca semnase un contract de conduita, n-a fost niciodata vazut în compania amantilor sai, ci doar singur si inaccesibil, fapt care le-a facut pe fanele lui sa continue sa viseze...
Existau însa si cazuri în care actorii homosexuali erau mult mai îndrazneti în privinta afirmarii sexualitatii. Pentru a pune capat rumorilor ca William Haines, un actor foarte popular, ar fi homosexual, bossul studiourilor MGM, Louis B. Mayer, i-a cerut sa încheie un „mariaj de catifea”, cu o femeie aleasa de el. Actorul a refuzat, fiind concediat pe loc si nevoit sa-si câstige existenta ca „designer de interior”.
Dar cel mai celebru caz de acest gen a fost cel al Gretei Garbo, o actrita care si-a ascuns atât de bine pasiunea pentru acelasi sex încât adevarul nu a iesit la iveala decât dupa moartea ei, când corespondenta dintre cea supranumita „Sfinxul scandinav” si profesoara ei de actorie a relevat existenta a numeroase idile cu alte femei.
Hollywood, „trompeta” guvernului
Desi înainte de Primul Razboi Mondial, producatorii de la Holywood erau cunoscuti pentru vederile lor pacifiste, în 1917, la rugamintea presedintelui Wilson, ei au început sa faca filme de propaganda, sprijinind intrarea SUA în razboi. Louis B. Mayer nu se sfia sa afirme ca „filmele noastre trebuie sa fie intermediarul dintre public si guvernul de la Washington”. Culmea e ca starurile nici macar nu erau platite pentru a face propaganda, actori ca Mary Pickford, Douglas Fairbanks si chiar Charlie Chaplin participând de buna voie la parade militare si spectacole pentru sprijinirea efortului de razboi.
Subiecte delicate
Desi astazi privim filmele mute ca pe niste aparitii diafane, din trecut, pline de povesti lacrimogene, cu printese si corsari neînfricati, la Hollywood s-au realizat înca de la începuturile cinematografiei pelicule socante, care l-ar putea face invidios pe Quentin Tarantino. De pilda, în 1914 a fost realizat filmul „Damaged Goods”, care spunea povestea a doi tineri bolnavi de sifilis. Un Tarantino al acelor vremuri a fost controversata Lois Weber, care a abordat, curajos, multe subiecte delicate: consumul de droguri, în „Hop, the Devil’s Brew” (1914), pedeapsa cu moartea, în „The People vs John Doe” (1916) si conditia femeii, în „What Do Men Want?” (1917).
GABRIEL TUDOR
Re: CINEMATOGRAFIE
http://cultural.bzi.ro/acesta-este-primul-film-cu-scene-deocheate-e-din-1897-video-34971
Re: CINEMATOGRAFIE
http://cultural.bzi.ro/topul-celor-mai-bune-filme-romanesti-din-toate-timpurile-trebuie-sa-le-vezi-macar-o-data-in-viata-34981
Re: CINEMATOGRAFIE
Gastronomia salveaza cinematografia
Un mucalit din lumea celei de-a sapte arte spunea candva ca filmele despre mancare sunt singurul lucru mai bun decat mancarea insasi. De-a lungul vremii s-au facut numeroase pelicule direct referitoare la gastronomie sau gravitand in jurul acestui subiect, insa putine au fost de exceptie. Ca o curiozitate amuzanta, daca in toate celelalte domenii, filmele hollywoodiene domina topurile, in privinta peliculelor... culinare, americanii stau destul de prost. Sa ne mai miram ca le plac atat de mult hamburgerii si cartofii prajiti?
Marea crapelnita (1973)
Fara indoiala ca filmul numarul 1 in clasamentul nostru nu poate fi decat La Grande Bouffe – Marea Crapelnita, o coproductie franco-italiana pe afisul careia gasim patru monstri sacri ai cinematografiei europene: Marcello Mastroianni, Ugo Tognazzi, Michel Piccoli si Philippe Noiret. Adunati in vila unuia dintre ei, patru prieteni se decid sa se indoape cu mancare pana mor. Va urma un festin pantagruelic, condimentat de prezenta unor prostituate care, dandu-si seama ce urmeaza sa se petreaca, isi iau rapid talpasita. Cei patru isi indeplinesc ultima dorinta, mancand, efectiv, „pana crapa”. Filmul, o critica furibunda a societatii consumeriste, a declansat un imens scandal la vremea respectiva si, desi au trecut mai bine de patru decenii de la lansarea lui, e astazi mai actual ca niciodata.
Vatel (2000)
Cu o distributie de exceptie – Gerard Depardieu si Umma Thurman au avut rolurile principale – acest film e inspirat de fapte reale, mai precis de viata bucatarului elvetian Francois Vatel. Angajat la curtea printului de Conde, care vrea sa-l impresioneze pe Ludovic al XIV-lea si sa fie recompensat cu comanda unei armate, Vatel trebuie sa pregateasca o masa somptuoasa, pe masura invitatilor – Curtea Regelui Soare. Indragostit de Anne de Montausier, cea mai recenta amanta a regelui, Vatel isi da seama insa ca diferentele sociale dintre el si Anne, care raspunde sentimentelor sale, sunt ireconciliabile.
Sfasiat de contradictii, frustrat de pozitia sa inferioara, Vatel se simte o marioneta in mainile puternicilor zilei si sfarseste prin a se sinucide. Realitatea a fost ceva mai prozaica: adevaratul Vatel nu si-a curmat viata pentru ca s-ar fi simtit folosit sau inferior social, ci pentru ca pestele si fructele de mare pe care le comandase nu au sosit la timp, iar el n-a putut indura aceasta rusine!
Ciocolata cu dragoste (2000)
Realizat dupa romanul omonim al scriitoarei Joanne Harris, acest film este o minunata drama romantica. Juliette Binoche face un rol exceptional, dand viata unei tinere mame, Vianne Rocher, sosita intr-un satuc din Franta, impreuna cu fiica ei de 6 ani. Aici, ea deschide o ciocolaterie, La Chocolaterie Maya. O initiativa laudabila, veti spune, doar ca vine intr-un moment nepotrivit: inceputul postului Pastelui. Satenii, catolici impatimiti, nu o privesc cu ochi buni pe „straina”, dar incet-incet, farmecul ei si, mai ales, dulciurile care-i ies din maini incep sa-i cucereasca pe localnici, inclusiv pe recalcitrantul primar, ce sfarseste prin a fi cucerit de delicioasa ciocolata a Viannei.
Bella Martha (2001)
Cine a spus ca germanii nu sunt capabili de romantism ar trebui sa vada filmul regizoarei germane Sandra Nettelbeck. Martha Klein e o veritabila dictatoare in bucataria unuia dintre cele mai luxoase restaurante din orasul ei. Viata ei cunoaste o turnura neasteptata atunci cand sora ii moare intr-un accident rutier, lasand in urma o fetita de 8 ani. Obsedata, pana atunci, doar de gastronomie, careia ii dedicase intreaga viata, Martha se vede acum in postura de mama de ocazie. Nepoata ei e deprimata, trista, inchisa in sine si nu vrea sa se mai atinga de mancare.
Norocul ii surade Marthei, in persoana noului bucatar, extravagantul Mario, un tip mereu pus pe sotii, care reuseste nu doar sa o scoata pe micuta din depresie, dar si sa o faca sa renunte la refuzul ei de a manca. Evident, intre Martha si Mario se va infiripa o idila si, in ciuda unor intamplari dramatice, cei doi vor ramane impreuna, legati pentru totdeauna de micuta orfana.
Ca apa pentru ciocolata (1992)
Dupa ce a fost, mai intai, o carte de mare succes, scrisa de Laura Esquivel, „Ca apa pentru ciocolata” a devenit si un film pe masura. Aducand pe ecran ceva din realismul magic al lui Gabriel Garcia Marquez, filmul spune povestea Titei, mezina unei familii mexicane, care asista deznadajduita la nunta baiatului pe care il iubeste, cu sora ei mai mare. Pentru a se razbuna, Tita incepe sa-si foloseasca priceperea in bucatarie ca pe o arta magica si curand toti devin subjugati de preparatele ei, inclusiv barbatul iubit, Pedro. Laureata cu 11 premii Ariel (un fel de „Oscar” al Academiei Mexicane de Film), pelicula a devenit si cel mai profitabil film de limba spaniola distribuit vreodata in Statele Unite, aducand incasari de peste 21 milioane de dolari.
Rattatouille (2007)
Si nu putem incheia periplul nostru prin lumea peliculelor gastronomice fara a vorbi si despre cel mai faimos soarece-bucatar. Al optulea film de desene animate de lungmetraj produs de Studiourile Pixar, Rattatouille a fost un imens succes. Titlul e un joc de cuvinte, intre faimoasa tocanita frantuzeasca omonima si termenul englezesc pentru „sobolan” – rat. Remy nu e insa un rozator oarecare, ci un gurmand. El vrea sa ajunga bucatar si pentru asta va apela la ajutorul lui Linguini, un tanar angajat sa duca gunoiul la un mare restaurant frantuzesc.
Pentru a crea animatiile folosite, regizorul Brad Bird a discutat cu numerosi bucatari de restaurante cu specific frantuzesc, care au inventat chiar si o mancare speciala pentru productia Rattatouille – confit bayaldi. Pe langa cele 623 de milioane incasari, filmul a primit si Oscarul pentru cea mai buna animatie, in 2008.
GABRIEL TUDOR
Re: CINEMATOGRAFIE
http://okmagazine.ro/agenda/cele-mai-bune-filme-spaniole-din-toate-timpurile/index.html
Re: CINEMATOGRAFIE
http://www.revistamagazin.ro/content/view/11988/18/
Magia celei de-a saptea arte ne-a facut adesea – nu doar cand eram copii, ci si ca oameni mari – sa ne visam, alaturi de personaje, transportati in lumea feerica imaginata de scenaristi si regizori. Cati nu s-au imaginat calarind alaturi de Winnetou, d’Artagnan sau alti eroi ai filmelor de aventuri? Cate tinere n-au suspinat, inchipuindu-se eroine ale filmelor de dragoste, in locul unei Vivien Leigh, Elizabeth Taylor sau, mai recent, Meg Ryan sau Sandra Bullock?
Tocmai pornind de la aceste premise, intreprinzatori din toata lumea au creat veritabile „tururi cinefile”, oferind pasionatilor de film si turistilor posibilitatea de a calatori in locurile reale unde s-au filmat peliculele lor favorite. La o asemenea calatorie-virtuala, in cazul de fata – va invitam si noi...
Castelul Alnwick – „Harry Potter”
Nu exista pusti pe lumea asta sa nu-si doreasca sa urmeze scoala de magie de la Hogwarts! Desigur, o asemenea institutie nu exista in realitate, dar ii puteti face copilului dvs surpriza vietii ducandu-l la castelul britanic Alnwick, locul unde s-au filmat primele doua episoade din seria „Harry Potter” – „Piatra filosofala” si „Camera secretelor”. Castelul are si o importanta istorica, aici desfasurandu-se numeroase ciocniri in timpul „Razboiului Celor doua Roze”, dintre Casele York si Lancaster.
Padurea Wood – „Gladiatorul”, „Harry Potter”
Descrisa de Charles Darwin inca din secolul XIX, ca una dintre cele mai interesante zone floristice si faunistice din Anglia, padurea Wood e un teritoriu dominat de conifere situat la sud de Farnham, comitatul Surrey. Dupa 1999, ea a intrat in atentia producatorilor de film, aici turnandu-se faimoasa scena a bataliei dintre romani si barbari, din debutul filmului „Gladiator”. Padurea a mai fost folosita drept cadru pentru doua filme din seria „Harry Potter”, dar si pentru „Busola de Aur”.
Cabana Timberline – „Stralucirea”
O cabana pe care trebuie s-o vizitati doar daca sunteti un fan al filmelor horror, intrucat aici s-au realizat filmarile exterioare pentru faimoasa pelicula „Stralucirea”, cu un Jack Nicholson absolut fabulos in rolul principal. Cabana – de fapt un hotel in toata puterea cuvantului, se afla la circa 1800 m altitudine, pe versantul sudic al muntelui Hood, in statul american Oregon. Construit in anii 30, sub administratia Roosevelt, hotelul se afla aproape in paragina atunci cand regizorul Stanley Kubrick a avut ideea de a ecraniza aici romanul „Stralucirea” al lui Stephen King. O idee stralucita din puncte de vedere financiar pentru hotelieri, care s-au trezit cu un aflux de turisti. Astazi, hotelul, modernizat intre timp, beneficiaza de cele mai luxoase facilitati si gazduieste festivaluri de muzica, reuniuni artistice si chiar receptii de nunta, fiind vizitat anual de peste un milion de turisti.
Matamata – „Stapanul Inelelor”
Majoritatea fanilor seriei „Stapanul Inelelor” stiu deja faptul ca superbele peisaje infatisate acolo au fost filmate in Noua Zeelanda, dar nu cunosc prea multe despre zona ca atare. Majoritatea scenelor au fost filmate langa orasul Matamata, iar o ferma din apropiere a devenit atractia turistica numarul unu, intrucat aici a fost recreata asezarea hobbitilor, simpaticii pitici din Taramul de Mijloc – 37 de grote sculptate in stanca, in care va puteti caza, desigur, daca aveti lichiditati... uriase!
Al Khazneh – „Indiana Jones”
Nu putem sa-i uitam nici pe iubitorii filmelor de aventuri. Daca peripetiile lui Indiana Jones v-au tinut cu sufletul la gura, trebuie sa va faceti timp pentru o excursie la Petra, in Iordania. Aici veti gasi, printre numeroase minunatii antice, si templul Al Khazneh, locul unde s-au turnat mai multe filme („Rechinii din Marea Rosie”, „Sindbad Marinarul”, „Aventurile lui Tintin” etc), dar care a devenit o atractie turistica abia dupa ce eroii din „Indiana Jones si Ultima Cruciada” s-au duelat, in fata lui, cu raufacatorii, intr-o scena de mare dramatism.
Café des 2 Moulins – „Amelie”
O cafenea modesta, ca atatea altele in Paris, infiintata inca din 1964, dar care a devenit faimoasa si, evident, ticsita de lume dupa ce aici s-au turnat interioarele la „Amelie”. Situata la intersectia dintre Rue Lepic si Rue Cauchois (adresa sa este 14, rue Lepic, 75018, Paris), cafeneaua si-a luat numele de la cele doua „mori” istorice din apropiere, Moulin Rouge si Moulin de la Galette.
Castelul Hellbrun – „Sunetul muzicii”
Salzburg, orasul lui Mozart, a fost, este, si va fi, un templu al muzicii, asaltat anual de milioane de turisti. Cei care iubesc nu doar muzica, ci si filmul, pot gasi, in acest templu, si o... capela pe masura gusturilor lor. Este superbul gazebo din fostul imperial Hellbrun, unde s-au turnat mai multe scene din „Sunetul muzicii”, unul dintre cele mai indragite musicaluri din istorie. Curatorii au cu ce se lauda: numai anul trecut peste 300.000 de turisti au tinut sa-si faca selfie-uri in fata acestui gazebo, multe doamne si domnisoare neuitand sa imbrace, pentru aceasta ocazie, o rochie vaporoasa, asemenea celei purtate in film de Julie Andrews.
GABRIEL TUDOR
Magia celei de-a saptea arte ne-a facut adesea – nu doar cand eram copii, ci si ca oameni mari – sa ne visam, alaturi de personaje, transportati in lumea feerica imaginata de scenaristi si regizori. Cati nu s-au imaginat calarind alaturi de Winnetou, d’Artagnan sau alti eroi ai filmelor de aventuri? Cate tinere n-au suspinat, inchipuindu-se eroine ale filmelor de dragoste, in locul unei Vivien Leigh, Elizabeth Taylor sau, mai recent, Meg Ryan sau Sandra Bullock?
Tocmai pornind de la aceste premise, intreprinzatori din toata lumea au creat veritabile „tururi cinefile”, oferind pasionatilor de film si turistilor posibilitatea de a calatori in locurile reale unde s-au filmat peliculele lor favorite. La o asemenea calatorie-virtuala, in cazul de fata – va invitam si noi...
Castelul Alnwick – „Harry Potter”
Nu exista pusti pe lumea asta sa nu-si doreasca sa urmeze scoala de magie de la Hogwarts! Desigur, o asemenea institutie nu exista in realitate, dar ii puteti face copilului dvs surpriza vietii ducandu-l la castelul britanic Alnwick, locul unde s-au filmat primele doua episoade din seria „Harry Potter” – „Piatra filosofala” si „Camera secretelor”. Castelul are si o importanta istorica, aici desfasurandu-se numeroase ciocniri in timpul „Razboiului Celor doua Roze”, dintre Casele York si Lancaster.
Padurea Wood – „Gladiatorul”, „Harry Potter”
Descrisa de Charles Darwin inca din secolul XIX, ca una dintre cele mai interesante zone floristice si faunistice din Anglia, padurea Wood e un teritoriu dominat de conifere situat la sud de Farnham, comitatul Surrey. Dupa 1999, ea a intrat in atentia producatorilor de film, aici turnandu-se faimoasa scena a bataliei dintre romani si barbari, din debutul filmului „Gladiator”. Padurea a mai fost folosita drept cadru pentru doua filme din seria „Harry Potter”, dar si pentru „Busola de Aur”.
Cabana Timberline – „Stralucirea”
O cabana pe care trebuie s-o vizitati doar daca sunteti un fan al filmelor horror, intrucat aici s-au realizat filmarile exterioare pentru faimoasa pelicula „Stralucirea”, cu un Jack Nicholson absolut fabulos in rolul principal. Cabana – de fapt un hotel in toata puterea cuvantului, se afla la circa 1800 m altitudine, pe versantul sudic al muntelui Hood, in statul american Oregon. Construit in anii 30, sub administratia Roosevelt, hotelul se afla aproape in paragina atunci cand regizorul Stanley Kubrick a avut ideea de a ecraniza aici romanul „Stralucirea” al lui Stephen King. O idee stralucita din puncte de vedere financiar pentru hotelieri, care s-au trezit cu un aflux de turisti. Astazi, hotelul, modernizat intre timp, beneficiaza de cele mai luxoase facilitati si gazduieste festivaluri de muzica, reuniuni artistice si chiar receptii de nunta, fiind vizitat anual de peste un milion de turisti.
Matamata – „Stapanul Inelelor”
Majoritatea fanilor seriei „Stapanul Inelelor” stiu deja faptul ca superbele peisaje infatisate acolo au fost filmate in Noua Zeelanda, dar nu cunosc prea multe despre zona ca atare. Majoritatea scenelor au fost filmate langa orasul Matamata, iar o ferma din apropiere a devenit atractia turistica numarul unu, intrucat aici a fost recreata asezarea hobbitilor, simpaticii pitici din Taramul de Mijloc – 37 de grote sculptate in stanca, in care va puteti caza, desigur, daca aveti lichiditati... uriase!
Al Khazneh – „Indiana Jones”
Nu putem sa-i uitam nici pe iubitorii filmelor de aventuri. Daca peripetiile lui Indiana Jones v-au tinut cu sufletul la gura, trebuie sa va faceti timp pentru o excursie la Petra, in Iordania. Aici veti gasi, printre numeroase minunatii antice, si templul Al Khazneh, locul unde s-au turnat mai multe filme („Rechinii din Marea Rosie”, „Sindbad Marinarul”, „Aventurile lui Tintin” etc), dar care a devenit o atractie turistica abia dupa ce eroii din „Indiana Jones si Ultima Cruciada” s-au duelat, in fata lui, cu raufacatorii, intr-o scena de mare dramatism.
Café des 2 Moulins – „Amelie”
O cafenea modesta, ca atatea altele in Paris, infiintata inca din 1964, dar care a devenit faimoasa si, evident, ticsita de lume dupa ce aici s-au turnat interioarele la „Amelie”. Situata la intersectia dintre Rue Lepic si Rue Cauchois (adresa sa este 14, rue Lepic, 75018, Paris), cafeneaua si-a luat numele de la cele doua „mori” istorice din apropiere, Moulin Rouge si Moulin de la Galette.
Castelul Hellbrun – „Sunetul muzicii”
Salzburg, orasul lui Mozart, a fost, este, si va fi, un templu al muzicii, asaltat anual de milioane de turisti. Cei care iubesc nu doar muzica, ci si filmul, pot gasi, in acest templu, si o... capela pe masura gusturilor lor. Este superbul gazebo din fostul imperial Hellbrun, unde s-au turnat mai multe scene din „Sunetul muzicii”, unul dintre cele mai indragite musicaluri din istorie. Curatorii au cu ce se lauda: numai anul trecut peste 300.000 de turisti au tinut sa-si faca selfie-uri in fata acestui gazebo, multe doamne si domnisoare neuitand sa imbrace, pentru aceasta ocazie, o rochie vaporoasa, asemenea celei purtate in film de Julie Andrews.
GABRIEL TUDOR
Re: CINEMATOGRAFIE
http://cultural.bzi.ro/scenarii-de-filme-de-groaza-care-au-avut-loc-in-realitate-dar-care-au-fost-sterse-din-cartile-de-istorie-32461
Re: CINEMATOGRAFIE
http://www.frontpress.ro/2008/11/cele-mai-bune-ecranizari-din-istoria-cinematografiei.html
Re: CINEMATOGRAFIE
http://cultural.bzi.ro/filmele-mgm-incep-de-ani-buni-cu-leo-povestea-celui-mai-cunoscut-leu-din-lume-a-luat-nastere-in-1928-video-28398
Re: CINEMATOGRAFIE
http://nuaisacrezi.ro/cele-mai-bune-10-filme-motivationale-capodopere-ale-cinematografiei-internationale/
Re: CINEMATOGRAFIE
http://www.evz.ro/detalii/stiri/ill-be-back-faimoasa-replica-din-terminator-a-fost-votata-drept-cea-mai-buna-replica-d-1073235.html
Pagina 1 din 13 • 1, 2, 3 ... 11, 12, 13
Pagina 1 din 13
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum