Yeltsin[v=]

http://cultural.bzi.ro/opt-ani-de-la-moartea-lui-boris-eltin-primul-presedinte-ales-in-mod-democratic-la-kremlin-28647

Dubla victorie a lui Eltin

Presedintele rus avea alaturi de el - s-a observat din primul moment - un personaj care ajunsese extrem de neglijat si chiar dispretuit in practica si discursul comunismului sovietic: multimea in curs de mobilizare.

Boris Elţîn, de la extaz la agonie
Apropiaţii fostului preşedinte Boris Elţîn spun că acesta n-a avut niciodată probleme cu băutura, ci doar cu analgezicele puternice recomandate de doctorii săi. Totuşi, în septembrie 1994, pe aeroportul Shannon, Dublin, primul preşedinte al Rusiei după căderea comunismului a trăit cea mai penibilă situaţie unui şef de stat.

Premierul irlandez Albert Reynolds şi suita sa îl aşteaptă în zadar pe Elţîn să coboare din avion. Într-un târziu, sunt anunţaţi că liderul rus nu se simte bine. Jurnaliştii au aflat că era beat mort. Ajuns la Moscova, Elţîn şi-a certat consilierii că nu l-au „pus pe picioare”.
Boris Elţîn a luat contact cu prosperitatea capitalismului în timpul vizitei în SUA, în ’89, şi a fost năucit de diversitatea produselor dintr-un supermarket din Houston. „Atunci a murit ultima picătură de bolşevism din el. A jurat că aşa va trăi şi poporul său“, scria un apropiat. Boris Elţîn, primul preşedinte ales al Rusiei, s-a remarcat în timpul puciului din 1993, dar a fost acuzat că a dus ţara de râpă, prin „privatizările sălbatice“ care i-au îmbogăţit pe oligarhi.

Lui Boris Elţîn îi plăcea să cînte la... linguri!




... La muzeul etnografic a avut loc o întîmplare amuzantă. Fete localnice interpretau cîntece populare, acompaniindu-se la domră. Nazarbaev luase şi el o domră şi ne arăta că, la rîndul lui, e un cîntăreţ perfect. Boris Nikolaevici se hotărî să-şi acompanieze colegul cu... lingurile. Lîngă el se afla atunci şeful Direcţiei Gospodăriei a Preşedinţiei Federaţiei Ruse, I.G. Zagainov.
Acesta făcea tot posibilul să fie mereu în preajma lui Boris Nikolaevici, mai ales cînd era şi o cameră TV prin apropiere. Locurile din sala muzeului erau dispuse în amfiteatru, în pantă. Şeful se aşezase împreună cu Nazarbaev pe treapta cea mai înaltă, unde spătarele erau acoperite cu nişte covoare, iar şeful gospodăriei era cu vreo două trepte mai jos. Cînd Boris Nikolaevici a început să "cînte" la linguri, tare mai era tentat să le pocnească de chica grizonată a zelosului gospodar. Întîi, şeful şi-a lovit lingurile de propriul picior, cum trebuia, dar, după aceea, l-a trosnit cu zgomot în cap pe subaltern. Acesta nu îndrăznea să se supere şi zîmbea strîmb, chinuit. Spectatorii erau pe punctul să facă explozie, abţinîndu-se să nu rîdă, iar şeful, inspirat de reacţia sălii, îl pocnea tot mai tare şi tot mai ritmat pe Iuri Gheorghevici... Dacă pe Elţîn îl apuca pofta de cîntat la linguri, nimic nu-l mai putea opri. Nu găsea linguri de lemn, lua metalice. Zagainov a avut noroc - în Kazahstan aveau linguri de lemn.
Boris Nikolaevici a ţinut minte "găselniţa" aceasta creatoare şi de atunci lovea mereu cu lingurile în capul cîte unui vecin.
După vizita în Kazahstan, observam întotdeauna următoarea scenă: de cum se pregătea Elţîn să cînte la linguri, persoanele din jurul lui îşi găseau loc ceva mai în faţă sau, oricum, mai departe, iar alţii îşi cereau politicos permisiunea să iasă la o ţigară.

Citeste mai mult...

... La trei luni de la alegeri, preşedintele l-a dat afară pe Dima Samarin cu întreaga sa echipă. Ordonasem să nu existe nici un fel de sticle de vodcă în bucătărie. Elţîn ştia acest lucru şi, dacă vroia să bea, invita la cîte o recepţie vreo personalitate dintre oamenii lui de încredere.
Întîlnirile cu Cernomîrdin, de exemplu, se încheiau totdeauna cu porţia de "curaj" de care avea nevoie. Uneori însă chema pe cîte cineva din personalul de deservire de la camera de oaspeţi (alegea fără greş pe cel mai slab) şi-i ordona:
- Du-te şi cumpără.
Respectivul dădea fuga la mine:
- Aleksandr Vasilievici, Boris Nikolaevici mi-a dat 100 de dolari şi cere să-i aduc o sticluţă...
Îl trimit pe nefericit să schimbe banii, iar eu iau "de sub masă" o sticlă de vodcă, "verificată". Băieţii din Petrovka 38 îmi făcuseră rost de un dispozitiv de fixat dopuri. Utilajul era confiscat de la escrocii care falsificau băuturi. Şi astfel, în cabinetul meu de la Kremlin, mă ocupam şi de producţia de vodcă diluată. I-am livrat individului o sticlă curată, cu apă şi ceva vodcă, plină ochi. Am agitat bine sticla (în sinea mea numeam această operaţiune "Operaţiunea Cheful") şi i-am dat-o băiatului, care între timp reuşise să schimbe banii.
- Dă-i restul şi spune-i că nu ai găsit decît din aceasta - l-am instruit eu.
Boris Nikolaevici, din fericire, nu se prea pricepea la gustul "albiturii". Dacă mi se plîngea: "Vai, da' ce slabă au făcut-o!", eu îi răspundeam simplu: "Nu, aşa-i gustul ei, mai puţin aspră".
Să nu-i fi dat deloc era imposibil. Chiar şi după operaţia la inimă, contrar interdicţiei celei mai severe a medicilor, Naina Iosifovna tot îi mai aducea soţului un coniac mic.
... Înainte de alegeri îl vizita Cernoimîrdin cu regularitate. La o discuţie înainte de masă, de regulă, beau cîte ceva. În acest timp, cei de la bucătărie se pregăteau - puneau în dulap două sticle de vordcă "verificată" făcute dintr-una normală. De această dată însă, Vuktor Stepanovici l-a părăsit pe Elţîn nesperat de repede - după nici 15 nimute. Şeful s-a repezit la bucătărie şi a făcut o inspecţie. Fireşte, a găsit cele două sticle. Le-a băut şi apoi mi-a dat telefon pe direct:
- Îţi ordon să-i dai afară pe toţi cei de la bucătărie.
- De ce?
- Nu-mi place cînd sînt tras pe sfoară.
- Bine, mă voi strădui să lămuresc eu lucrurile - i-am răspuns cu promptitudine, diplomatic.
- Nu să lămureşti lucrurile îţi ordon, ci să-i dai afară! - s-a pornit şi mai tare preşedintele.
L-a sunat chiar el pe Krapivin şi i-a cerut să aleagă o altă echipă pentru bucătărie.
Krapivin, speriat, m-a întrebat pe mine:
- Ce să fac?
- Tu găseşte-i altă echipă pentru orice eventualitate, iar eu voi încerca între timp să aplanez lucrurile.
Lîngă cabinetul meu era o cameră liberă. I-am spus lui Samarin să vină cu oamenii acolo zilnic, ca la serviciu:
- Băieţi, şeful are toane.
Ei au început să vină acolo, servindu-i pe invitaţii mei cu un ceai, cu o gustare. Eu chiar aşa le şi spuneam:
- Concediaţilor, aduceţi, vă rog, nişte ceaiuri... Concediaţilor, puteţi merge acasă...
Preşedintelui i s-a adus o nouă garnitură de ospătari. Ce e drept, pe unul din ei l-a păstrat, pe Serghei. Eu tot am sperat că sfîrşitul alegerilor o să facă să-i scadă starea de încordare şefului şi că îi va chema pe toţi înapoi...
Pe Samarin l-au readus în funcţie după vreo patru luni. Dar nu Elţîn a semnat numirea. Cu încuviinţarea Nainei Iosifovna şi a Tatianei Diacenko, l-au adus pe Dima ascuns în spatele unei funcţii de administrator. Iar în februarie 1997, l-au dat iar afară, pentru că făcuse parte dintre cei care serbaseră victoria mea în alegerile din Dumă pentru postul de deputat de Tula. (Sfîrşit)

Ce bea şi ce mînca Boris Elţîn (I)



Bucătarul Dima Samarin a venit să lucreze la Elţîn în 1990. Trebuie să vă spun că eu îl priveam pe Dima ca pe un salvator - mă săturasem să tot alerg după mine cu termosul şi pacheţelul de gustări ca să-l hrănesc pe şef. Boris Nikolaevici povestea mereu cît de puţin mănîncă el. Probabil îi insuflase această idee cineva din Sverdlovsk, că e de bon ton să nu prea ai poftă de mîncare. În realitate, preşedintelui îi plăcea să mănînce mult şi bine. Adora în special friptura. O prefera pe cea de porc, rumenită şi cu ceva grăsime pe margini. Îi plăcea şi rulada de oaie cu garnitură simplă, fără prea multe tratamente culinare deosebite. Înainte, în familia Elţîn exista un adevărat cult al salatelor. Le ieşea foarte bine un fel care se chema scrumbie sărată "cu şubă".
N-am înţeles niciodată de ce bucătarilor de profesie nu le iese tot atît de gustos acest preparat, cum era cel făcut în casă la Elţîn. La micul dejun, Naina Iosifovna sau fetele îi făceau lui Boris Nikolaevici o caşă potrivit de moale din orez sau griş şi, în mod obligatoriu, ceai. Cafea mai rar. Cînd abia începusem să lucrăm împreună, lui Elţîn îi plăcea cîte o cafea bună. Dar dacă la vreo activitate oarecare se aşeza la masă străină, el comanda întotdeauna ceai. Ştiind acest lucru, purtam mereu cu mine un termos şi nu s-a întîmplat niciodată să-i toarne cineva şefului un ceai din vreun ceainic neverificat. În perioada de dizgraţie, ne făceam mereu omletă, la propunerea mea - măcar o dată pe zi să mănînce ceva cald. Puneam ulei de măsline şi, dacă Boris Nikolaevici nu avea nimic împotrivă, adăugam şi ceapă, şi roşii.
Elţîn spunea că-i place peştele sărat, dar de fapt mînca foarte rar aşa ceva. Mă gîndeam că-i vine greu să-l cureţe, căci nu are toate degetele de la mîna stîngă. Iar cînd fierbeam raci, Naina Iosifovna îi punea în farfurie bucăţelele gata alese, doar să le mestece. În timpul vizitei din China, am înţeles însă că degetele lipsă n-au nici o legătură. A învăţat într-o clipă să folosească beţişoarele şi le mînuia cu mare uşurinţă. Cît priveşte peştele sărat sau racii, îi era pur şi simplu lene să-i cureţe.
... Samarin a cercetat cu atenţie încăperile blocului alimentar de la Casa Albă şi, fără să mai stea pe gînduri, a acceptat să lucreze la noi. Îi oferisem 300 de ruble pe lună. La vremea aceea eu aveam 500. În scurt timp, la SSP a apărut o subunitate specială, care se îngrijea de calitatea hranei preşedintelui. Dacă trebuia să mănînce la vreo masă oficială, medicii îl preveneau:
- Boris Nikolaevici, am trimis bucătarul nostru să asiste la pregătiri. Din felul cutare vă sfătuim să nu luaţi prea mult. Uneori, însă, Elţîn neglija sfaturile medicilor şi recomandările lui Samarin. În Iakutia, de exemplu, în '94, s-a produs o adevărată "stare de urgenţă". Abia coborîse de pe scara avionului şi nişte fete iakute, în costum naţional, i-au oferit cumîs. Samarin i-a şoptit la ureche:
- În nici un caz să nu beţi cumîs.
Şi, conform protocolului, era suficient să-şi umezească doar buzele şi apoi să ia o bucăţică de pîine. Dar Elţîn a făcut o adevărată pasiune după cumîs şi, la scurtă vreme, a început "criza". Întreaga echipă răspunzătoare de securitatea preşedintelui pe timpul vizitei era în alertă. În cel mai scurt timp, pe traseul urmat de Boris Nikolaevici, au fost instalate cabine din lemn. Construcţii de acelaşi fel şi-au făcut apariţia şi în toate locurile unde preşedintele se întîlnea cu localnicii... (Va urma)
Explicaţie pozş:Lui Boris Elţîn îi plăcea, în egală măsură, să iasă la scăldat...
ALEXANDR KORJAKOV
Fost şef al gărzii prezidenţiale

http://www.ziarultricolorul.ro/?cmd=displaystory&story_id=5041&format=html

Clinton: "Elţîn, beat şi în chiloţi, a încercat să oprească un taxi"







În
timpul unei vizite efectuate la Washington, în 1995, preşedintele rus
Boris Elţîn a fost foarte aproape de a provoca un incident
internaţional, după ce s-a îmbătat într-o noapte şi a încercat să
oprească un taxi îmbrăcat doar cu lenjeria intimă. Aceasta este una
dintre povestirile laureatului premiului Pulitzer, Taylor Branch, ca
urmare a unor interviuri realizate cu fostul preşedinte american, Bill
Clinton.




Preşedintele
rus a fost descoperit, de agenţii de la Serviciul Secret american, pe
bulevardul Pennsylvania, în timp ce încerca să oprească un taxi pentru
că dorea să mănânce o pizza, relatează USA Today, citat de Antena3.
Boris Elţîn stătea la Casa Blair, reşedinţa oaspeţilor guvernului
american.

Noaptea următoare, Elţîn "i-a fentat" pe agenţii de
securitate încercând să iasă pe scara de incendiu din spatele Casei
Blair. Unul dintre paznici l-a luat drept un beţiv care încearcă să
pătrundă în clădire, el fiind salvat din această situaţie, în cele din
urmă, de agenţii de securitate ruşi şi americani.

Taylor Branch
relatează apoi, în articolul publicaţiei americane USA Today, discuţia
aprinsă pe care a avut-o cu vice-preşedintele Al Gore, imediat după ce
acesta a pierdut alegerile din 2000, în faţa lui George W. Bush.

Conversaţia
celor doi a fost calmă la început, însă a degenerat după ce Clinton i-a
spus lui Gore că ar fi câştigat alegerile dacă ar fi ştiut să se
folosească de popularitatea de care se bucura Bill în statele Arkansas
sau New Hampshire.

Gore i-a replicat spunându-i că a fost
urmărit pe întreaga durată a campaniei electorale de umbra scandalului
în care a fost implicat Clinton. Cei doi au izbucnit apoi aruncându-şi
reproşuri.

Bill Clinton a fost coleg de cameră cu scriitorul
Taylor Branch, şi i-a acordat acestuia 79 de interviuri pentru a
realiza o istorie a perioadei în care s-a aflat la Casa Albă. În ultima
perioadă, fostul preşedinte american l-a sunat de mai multe ori pe
Branch, din pricina noii cărţi publicate de acesta: Wrestling History
with the President (Istoria luptelor cu preşedintele).

Clinton
pare a regreta acum interviurile acordate lui Branch. "Cred că este
cinstit să spun că este nervos", a declarat scriitorul, în vârstă de 62
de ani. Clinton nu a dorit să facă vreun comentariu cu privire la
cartea publicată de Branch.







window.onload=function(){window.print()}

23 aprilie 2007 - A murit Boris Eltin

In 1991, Boris Nicolaievici Eltin devine primul presedinte al Rusiei dar si primul conducator al acestui stat ales in mod direct, prin scrutin popular. Nascut intr-o familie modesta din Sverdlovsk (astazi Ekaterinburg), la 1 februarie 1931, el a suferit, in copilarie, un accident nefericit, in urma caruia o grenada ramasa neexplodata in timpul celui de-al doilea razboi mondial a explodat, distrugandu-i doua degete de la mana stanga. Handicapul nu l-a impiedicat pe Boris sa urmeze, cu rezultate exceptionale, liceul Puskin din Berezniki, regiunea Perm si apoi Institutul Politehnic Ural, cu specializarea constructii.

Boris Elţîn, primul preşedinte ales al Rusiei

Preşedintele rus, Vladimir Putin, inaugurează un monument în memoria lui Boris Elţîn

Monument controversat Moscova. Familia lui Boris Eltan s-a declarat revoltata de intentia unui artist rus de a ridica un monument, in memoria fostului presedinte rus, pe care il considera o batjocura.

Expoziţie în memoria lui Elţin


La Moscova, aproape 20 de proiecte de monumente au fost expuse în memoria lui Boris Elţin. Evenimentul a fost organizat în cadrul unui concurs pentru a-i aduce un omagiu primului preşedinte al Rusiei post-sovietice. Expoziţia este deschisă la muzeul de Artă Actuală Art4.ru, primul muzeu privat din Moscova, care a lansat concursul la două luni după moartea lui Boris Elţin, la 23 aprilie.



Cele 20 de opere consacrate omului care a deschis brusc Rusia capitalismului sunt expuse pentru o lună.

“În total, am examinat peste o sută de proiecte şi am ales cinci cele mai bune în legătură cu care vizitatorii noştri vor fi invitaţi să se pronunţe timp de o lună”, a spus directorul muzeului, Ghenri Iassa, completând că proiectul care va primi cele mai multe voturi va fi propus apoi ca definitiv Ministerului rus al Culturii. Organizatorii concursului ar vrea ca viitorul monument să fie ridicat în piaţa Lubianka, în faţa sediului FSB (ex-KGB). Ei speră, de asemenea, să “ocolească” legea rusă care nu autorizează ridicarea unui monument al oricărei personalităţi politice decât după zece ani de la decesul său.

Văduva lui Elţin – dată afară de Putin din vila de la Barviha
http://www.gandul.info/vaduva-eltin-data-afara-putin-vila-barviha.html?3927;327416
Nainei Eltana, văduva primului preşedinte ales pe cale democratică în Rusia postsovietică, Boris Elţin, i s-a pus în vedere de către Direcţia pentru afaceri imobiliare a preşedinţiei de la Kremlin să părăsească vila de stat din Barviha, o suburbie luxoasă a Moscovei, unde familia Elţin a locuit în ultimii 15 ani, relatează în ediţia sa de marţi cotidianul rus Moskovski Komsomoleţ. Soţia defunctului preşedinte rus a primit avizul de evacuare a vilei la câteva zile de la parastasul de 40 de zile de la decesul lui Boris Elţin, remarcă publicaţia citată. În prezent, văduva lui Elţin trebuie să-şi împacheteze de urgenţă lucrurile. Cel mai probabil, Naina Iosifovna se va adăposti la una dintre fiicele sale, proprietare ale unor vile luxoase, deoarece vila personală pe care Boris Elţin a cumpărat-o în zona Gorki-10 (aceeaşi casă în care a locuit pe vremuri şi scriitorul Maxim Gorki) este încă în reparaţii. La 1 iunie, în a 40-a zi de la decesul primului preşedinte al Rusiei după căderea comunismului, actualul şef al statului rus Vladimir Putin a vizitat-o pe văduva lui Elţin la Barviha, exprimându-şi condoleanţele. “Este puţin neobişnuit să văd această casă în absenţa lui Boris Nikolaievici. E pustiu acum aici”, a spus, cu acea ocazie, Putin. Boris Elţin a decedat la vârsta de 77 ani, la 23 aprilie a.c., la Moscova, în clinica centrală a Kremlinului din cauza unui stop cardiac. El a fost îngropat la 25 aprilie la cimitirul mănăstirii Novodevicie din capitala rusă.

Eltin, inmormintat ca un Tar Pentru prima oara de la Revolutia bolsevica incoace, un sef de stat al Rusiei este inmormintat crestineste; funeraliile lui "Tar Boris", cum i se spunea lui Eltin, le-au reamintit privitorilor de fastuoasele inmormintari ale imparatilor dinastiei Romanov. Serviciul funebru pentru odihna sufletului celui care a fost primul presedinte ales in mod democratic al Federatiei Ruse a avut loc ieri la Catedrala lui Hristos Mintuitorul din Moscova. Demolat din ordinul expres al lui Stalin, sfintul locas a fost reconstruit in timpul "erei Eltin", care il considera "un simbol al renasterii Rusiei". Spre deosebire de predecesorii sai comunisti de la Kremlin, care au fost ingropati in Piata Rosie, Boris Nikolaevici Eltin a fost inmormintat la cimitirul Novodevichy, situat in apropierea riului Moscova, u ...

Condoleante pentru familia lui Eltin

O personalitate controversataBoris Elţîn va rămâne în istorie ca omul care i-a îndepărtat pe comunişti de la putere, în Rusia
Boris Elţîn, care a încetat din viaţă astăzi, la vârsta de 76 de ani, va rămâne în istorie drept omul care i-a înlăturat pe comunişti de la putere în august 1991 şi a deschis calea reformelor în Rusia, înainte de a-i ceda locul lui Vladimir Putin.

Născut la 1 februarie 1931, Elţîn a crescut într-o familie de ţărani din Butka, în apropiere de Ekaterinburg (fost Sverdlovsk), în Urali. Inginer, el şi-a început cariera politică la 37 de ani, devenind lider al filialei locale a Partidului Comunist.

În 1981, a fost numit în Comitetul Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Remarcat de preşedintele sovietic, Mihail Gorbaciov, Elţîn a devenit, în 1985, prim-secretar al filialei din Moscova a PCUS, dar relaţiile dintre cei doi s-au degradat de-a lungul timpului. Eliminat din Biroul Politic şi demis din funcţiile ministeriale, Elţîn a dispărut temporar din prim-planul scenei politice în perioada 1987 - 1989.

El a reuşit să revină spectaculos în 1989, când a fost ales deputat de Moscova pentru Congresul sovietic, iar în 1990 deputat de Sverdlovsk în Parlamentul Federaţiei Ruse. Ulterior, Elţîn a preluat conducerea mişcării democratice care i se opunea lui Gorbaciov.
Popularitatea lui a crescut când, în calitate de preşedinte al Parlamentului Rusiei, a părăsit Partidul Comunist Sovietic, iar în iunie 1991 a câştigat alegerile pentru preşedinţia Rusiei, cu 57,38 la sută din voturi.

La două luni după ce a devenit preşedinte al Federaţiei Ruse, a atras un val de susţinere populară pozând în apărător al democraţiei în timpul puciului din august 1991, îndreptat împotriva lui Gorbaciov.
Asaltul asupra parlamentului conservator, în toamna anului 1993, şi apoi reprimarea brutală a separatiştilor ceceni i-au afectat imaginea, iar capacitatea sa de lider a fost pusă deseori sub semnul întrebării, în special din cauza deselor probleme de sănătate, dar şi a imaginii sale de băutor redutabil.

Boris Elţîn a fost reales în iulie 1996 în funcţia de preşedinte al Rusiei, fiind supus, la scurt timp, unei intervenţii chirurghicale de by-pass coronarian cvintuplu.
Criza financiară din vara anului 1998 a dus la discreditarea completă a lui Elţîn, care a demisionat, provocând o surpriză generală, la 31 decembrie 1999.

A murit Boris Eltin
Fostul presedinte al Rusiei, Boris Eltin, a murit, luni, la Moscova, in varsta de 86 de ani.

Stirea a fost confirmata de purtatorul de cuvant al Kremlinului, Alexander Smirnov, citat de CNN. Acesta nu a precizat insa cauza mortii.

ELTIN SI-A PIERDUT PAMANTUL Fostul presedinte rus Boris Eltin nu-si...

Pierdut 40 milioane de dolari
Primul preşedinte al Rusiei, Boris Elţîn, a pierdut documente care atestă dreptul lui de proprietate asupra a două terenuri situate într-un perimetru de elită al Moscovei, cu o suprafaţă de patru hectare şi evaluate la aproximativ 40 milioane de dolari. Potrivit cotidianului "Komsomolskaia pravda", dispariţia hârtiilor a fost descoperită abia acum, dar sustragerea s-a produs probabil anul trecut.