Yeltsin[v=]

Daca Eltin ar fi cazut pe scara, URSS nu s-ar fi destramat Cu exact 15 ani in urma, la 8 decembrie 1991, de pe harta lumii disparea URSS. Cum s-a intamplat si ce s-ar fi intamplat daca imperiul sovietic ar fi rezistat pana in zilele noastre?, se intreaba Komsomolskaia Pravda.

Schitele destramarii
In acea zi de 8 decembrie, a fost dat publicitatii doar Acordul de formare a CSI, semnata la resedinta Viskuli, din Poiana Belovejskoe. Celelalte insemnari si documente au fost pastrate de atunci de fostul ministrul belorus de externe, Piotr Kravcenko. Zilele acestea, el a aratat redactiei KP unele din acele hartii.
Pe una dintre ciorne, in josul textului, patru litere de tipar – EASG. Asta inseamna Comunitatea Statelor Eurasiatice, comenta Kravcenko. A fost prima denumire care ne-a venit in minte. A mai fost SDG – Comunitatea Statelor Democratice. Abia intr-un tarziu, chiar in dimineata lui 8 decembrie, a aparut CSI.
Kravcenko a fost cel care a reusit sa rosteasca fraza: "... Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste ca subiect de drept international si ca realitate geopolitica si-a incetat existanta..."
Cel mai dificil s-a dovedit a fi compunerea acordului dintre membrii CSI. Gaidar, pe atunci vicepremier, a propus sa fie luat ca baza tratatul ruso-ucrainean.
"Discutii aprinse s-au iscat pe marginea chestiunii nucleare" – a relatat mai departe Kravcenko. "Pana la urma a fost gasita o versiune de compromis, de toti acceptata – si anume ca «butonul atomic» va fi controlat de toate statele CSI". In acel document, Rusia nu era recunoscuta drept succesoarea valizei nucleare. Pozitiile au fost cedate ulterior.

Boris Eltin nu bea mult, "dar pierdea repede controlul asupra sa"
"... Este revoltator sa citesti cum ca Acordul de formare a CSI s-ar fi scris cu mintile inotand in alcool. La 8 decembrie, toti aveau capetele limpezi.... E adevarat, la cina din ajun se servisera bauturi alcoolice, dar nimeni nu s-a imbatat. Desi... se vedea ca sanatatea lui Boris Eltin lasa de dorit. A baut destul de putin, dar incepea rapid sa piarda controlul asupra sa si se facea nevazut.... Isi facea aparitia dupa o jumatate de ora, cu o mina de om odihnit si in perfecta stare de functionare"....
"Seara de 7 decembrie a marcat si o intamplare mai putin obisnuita. Dupa cina, Eltin a urcat la etaj, unde erau camerele lui. Pe neasteptate insa, la jumatatea scarii s-a impiedicat, inclinandu-se pe spate. Cum este un tip solid, o astfel de cazatura s-ar fi putut termina tragic. Garzile de corp au intrat in panica, toti au inlemnit. Situatia a fost salvata de Suskevici, care venea in urma lui Eltin si care l-a prins cu abilitate pe Boris Nikolaevici. Daca Eltin s-ar fi pravalit pe scara, intalnirea de la Vikula ar fi avut cu totul alt rezultat. Poate chiar URRS ar fi evitat dezintegrarea..."
(Din cartea lui Piotr Kravcenko, "Belorusia la rascruce sau Adevarul despre acordurile de la Belovesjsk")

Cum ar fi aratat URSS in anul 2006?
Boris Nemtov, membru al consiliului politic al SPS
Am fi avut acum o Uniune "capitalista", poate si-ar fi pastrat chiar vechile granite – cu exceptia, probabil, a tarilor baltice....
Viaceslav Nikonov, presedintele Fundatiei Politika
Nu, granitele nu s-ar fi modificat. Cum au fost cu 15 ani in urma, asa ar fi ramas.
Aleksandr Prohanov, redactor sef al ziarului Zavtra
URSS ar fi fost acum precum China. Ar fi aparut un conceptualist, care sa propuna o noua formula de conducere. In economie, am fi calcat tot pe urmele Chinei. Iar granitele ar fi ramas aceleasi.
Mihail Leontiev, politolog
Ar fi ramas Rusia si cei care ar doresc sa traiasca impreuna cu ea – Belorusia, Ucraina, Kazahstan. In cel mai rau caz, s-ar fi putut desprinde regiunile antirusesti. Cu Asia Centrala si Caucazul s-ar fi obtinut o asociere, ceva. In ceea ce priveste balticile, in schimbul desprinderii lor am fi putut cere asigurarea drepturilor rusilor si neaderarea la NATO, la alte blocuri ostile noua.

Seful statului
Aleksandr Prohanov
Ar fi fost nevoie de un conducator anticriza cu nume mondial – de exemplu, Jores Alferov. Este un superintelectual si nu este un dogmatic.
Mihail Leontiev
Nimeni. Gorbaciov nu putea fi seful statului. El putea fi seful vreunei ferme pentru cresterea porcilor sau al vreunui institut de calificare superioara. Daca in elita sovietica ar fi fost oameni capabili sa stea in fruntea statului, ar fi ramas pana acum acolo. Dar nu au fost !
Boris Nemtov
- Ar fi putut deveni Nemtov presedinte? .. (In receptor s-au auzit niste sunete ciudat e- n. K.P.). - Alo, nu s-a intrerupt legatura. Am scapat telefonul. M-ati luat prin surpridere. Nemtov ar fi fost, sau altcineva, nu conteaza. Esentiale sunt reformele si capitalismul. (Agentia "Rusia la zi" – 8 decembrie 2006)

Boris Eltin, nostalgic dupa URSS.Fostul presedinte rus, Boris Eltin, a marturisit intr-un interviu acordat cotidianului Rossiiskaia Gazeta, la aniversarea a 15 ani de la semnarea acordului de la Belovejskaia Puscia, prin care s-a fondat CSI, ca a pastrat pana in ziua de astazi "o anumita nostalgie dupa URSS. In acelasi timp, imi dau perfect seama ca dezintegrarea este soarta oricarui imperiu... Dar, nu este nimic de facut, o anumita nostalgie dupa URSS ramane, o nostalgie care vine din inima", a mai adaugat fostul sef al statului.

Multumire
Totusi, nu trebuie uitat cat "de grea era viata" in ultimii ani de existenta ai URSS. "Oamenii aveau dificultati materiale si spirituale. Am uitat cu totii, intr-un fel sau altul, rafturile goale din magazine, dar neputinta de a exprima opinii contrare «liniei generale a partidului»- aceasta nu se se poate uita in nici un caz".
Boris Eltin a subliniat ca crearea CSI era singura alternativa rationala la dezintegrarea inevitabila si incontrolabila a Uniunii Sovietice.
"Inca multumesc si azi tuturor celor care au semnat tratatul de fondare a CSI pentru simtul de responsabilitatea de care au dat dovada in fata istoriei si a popoarelor lor", explica Eltin.
Tratatul a fost semnat pe 8 decembrie 1991 de catre liderii Rusiei, Ucrainei si Belorusiei, iar pe 21 decembrie a aparut o noua asociere a tarilor sub forma Comunitatii Statelor Independente.

Ca in UE
Potrivit lui Eltin, procesul de transformare a Uniunii Sovietice in CSI era inevitabil. Conform acestuia, sistuatia economica din URSS la sfarsitul anilor ’80 si inceputul anilor ’90 era catastofala. "Rezervele strategice de produse alimentare erau reduse si se apropia vertiginos o criza financiara a statului. Miliardele de dolari din creditele acordate de tarile occidentale zburau in cateva luni."
Toate acestea au antrenat o criza politica, este de parere fostul lider: "Kremlinul intelegea perfect ca era imposibil sa se pastreze Uniunea Sovietica in vechea carcasa".
Boris Eltin crede ca, prin crearea CSI, liderii au incercat sa atenueze consecintele dezmembrarii statului pentru locuitorii URSS.
"Aceasta explica stabilirea unui regim fara vize intre noile state, absenta barierelor vamale, libertatea de deplasare a capitalurilor etc. Am incercat sa cream un model ce se apropia de Uniunea Europeana de acum, dar cu mai putina birocratie si centralizare". (Agentia "Rusia la zi" – 7 decembrie 2006)

2,8 milioane de ruble pentru Eltin, anul viitor


Fara a socoti banii pentru sanatate

Vineri, presedintele Comisiei pentru buget din cadrul Dumei de Stat, Iuri Vasiliev, a anuntat suma ce va fi alocata din bugetul federal pentru primul presedinte al Federatiei Ruse, Boris Eltin, in 2007. Ea se ridica la nu mai putin de 2,8 milioane ruble (peste 100.000 de dolari). Potrivit legii din 2001, fostii lideri de la Kremlin primesc o renta viagera egala cu 75% din salariul presedintelui in exercitiu al Federatiei Ruse, aminteste Komsomolskaia Pravda. Care precizeaza ca in aceasta suma nu intra cheltuielile legate de cazare, personal, protectie, asistenta medicala, calatorii, folosirea salilor oficiale de la aeroporturi si pentru relatii internationale.
Legea in cauza nu se extinde si asupra lui Mihail Gorbaciov, care a fost presedinte al URSS, nu al Federatiei Ruse. El insusi a dezvaluit ca are o pensie ca a oricarui functionar de stat – aproximativ 44.000 de ruble pe luna. (Agentia "Rusia la zi" – 12 noiembrie 2006)

Elţîn, un pensionar necostisitor

Eltin pastra in seif documente compromitatoare impotriva lui Volosin


7 noiembrie 2006
Evgheni Primakov a scris o carte despre timpul petrecut la putere
Presedintele Camerei de Comert si Industrie a Rusiei, Evgheni Primakov, este un om unic. Ziarist si un excelent expert in problemele lumii arabe, in relatii foarte bune cu Yaser Arafat si cu Saddam Hussein. Fost sef al Serviciului de spionaj extern si fost ministru de Externe. Si, in sfarsit, prim ministru in epoca "tarzie" a presedintiei lui Boris Eltin, Primakov a condus guvernul imediat dupa criza financiara. Un premier care a ramas in memorie inclusiv pentru ca a decis sa sa intorca avionul la bordul caruia calatorea spre SUA si sa revina la Moscova imediat dupa declansarea bombardamentelor din Iugoslavia. Despre toate acestea vorbeste in noua lui carte, "Campul minat al politicii", care abia a iesit de sub tiparul editurii Molodaia Gvardia, scrie Komsomolskaia Pravda.


Despre zborul deasupra Atlanticului



Era in dimineata zilei de 23 martie. Avionul, care decolase de pe aeroportul guvernamental Vnukovo-2, luase cursul spre America cu o escala de alimentare la Shennone... Acolo am fost anuntat ca sunase ambasadorul nostru la Washington, Usakov, si a transmis: "Statele Unite vor folosi forta militara impotriva Iugoslaviei".
Am cerut imediat o legatura telefonica directa cu Gore (vicepresedintele SUA). Gore a confirmat, ca "eventualitatea unui atac aerian creste permanent, pentru ca negocierile lui Holbrooke (la acea data emisar special al SUA la ONU), de la Belgrad, nu conduc nicaieri".
- Cand se va cunoaste rezultatul final al discutiilor cu Holbrooke?, am intrebat.
- In cateva ore, a raspuns Gore.
- Avand in vedere importanta pe care o au pentru noi relatiile cu SUA, am decis sa plec la Washington. Dar daca in timpul zborului meu se va decide bombardarea Iugoslaviei, rog sa fiu anuntat imediat. In acest caz, nu voi ateriza in SUA...
- Multumesc pentru aceasta convorbire. Sper ca la Shennone ai reusit sa gusti niste whisky scotian, a incercat sa glumeasca Gore.
- Prefer vodca ruseasca, i-am raspuns.
S-a auzit ordinul "Pe cai". Avionul s-a desprins de sol, luand cursul spre Washington. In sufletul tuturor domnea nelistea – toti asteptau telefonul lui Gore. Discutia a avut loc la ora 21.00, ora Moscovei.
Gore: ... Holbrooke tocmai a plecat de la Belgrad. Eforturile diplomatice au esuat. Si pregatirea pentru un atac este in plina desfasurare...
Primakov: ... Pentru ca-mi spui deschis ca loviturile aeriene sunt inevitabile, este de la sine inteles ca nu voi mai putea veni la Washington...
Dupa convorbire, l-am chemat pe comandantul aeronavei si i-am propus sa schimbe cursul de zbor. Pana la Moscova nu ne ajungea combustibil, de aceea am planifict inca o escala la Shennone. Avionul s-a intors.
Am rugat sa mi se faca legatura cu Eltin. I-am povestit totul. Presedintele a reactionat imediat: "Aprob decizia luata".

Despre relatiile cu "familia"



... "Familia" continua presiunile sale asupra presedintelui... "Familia" l-a insarcinat pe Aleksandr Volosin (seful Administratiei Prezidentiale in perioada 1999 – 2004) sa pregateasca a doua sedinta a Consiliului Federatiei si sa impuna aprobarea demisiei lui Skuratov (procurorul general al Rusiei). Volosin a venit la tribuna camerei superioare, a balmajit ceva, a spus o prostie. Cred ca, intr-o masura considerabila, discursul lui a influentat rezultatul votului: Consiliul Federatiei a respins, din a doua incercare, demisia procurorului general....
Imediat dupa vot, Volosin i-a adunat pe reprezentantii principalelor mijloace de informare in masa si le-a declarat: "Nu ma citati direct, faceti referire la «un inalt responsabil al administratiei», care v-a declarat ca Primakov a fost cel care a impus decizia Consiliului Federatiei in privinta lui Skuratov. Primakov face propriul lui joc si nu poate fi aliat al presedintelui".
Despre ce a spus Volosin la acea scurta intrevedere cu presa, am aflat nu doar de pe fluxul agentiei ITAR-TASS, dar un ziarist mi-a adus inregistrarea facuta pe reportofon. Am fost indignat pana in adancul sufletului....
... M-am dus la Eltin. I-am prezentat stenograma interventiei lui Volosin in fata ziaristilor, el m-a intrebat daca informatia este veridica. I-am raspuns: "Intrebati-l pe Volosin". Presedintele a apasat ferm pe buton. "Chemati-l pe Volosin".
A intrat seful Administratiei. Presedintele l-a invitat sa ia loc.
- Sunt vorbele dumneavoastra?, l-a intrebat Eltin, aratand spre stenograma.
Volosin a raspuns afirmativ.
- Cine sunteti dumneavoastra? Sunteti un simplu functionar. Sunteti in umbra mea. Nu ati realizat inca nimic demn de lauda. Cum indrazniti sa ma bagati in conflict cu presedintele guvernului?
Boris Nikolaevici i-a spus lui Volosin:
- O sa pun asta in seif. Tot timpul aceasta caseta va atarna deasupra capului dumneavoastra.
Cand am ramas singur, Eltin a rostit:
- Acum v-ati convins ca nu de la mine porneste totul?
A doua zi am aflat ca Volosin fusese invitat la masa la seful statului. Iar peste mai putin de o luna am fost demis din fruntea guvernului.

Despre demisie



In ziua de 12 mai 1999 m-am prezentat, la ora fixata, la presedinte, cu un nou raport de activitate. Am intrat in biroul lui de la Kremlin. Ca intotdeauna, m-a salutat plin de solicitudine....M-a pus oarecum pe ganduri, dar nu mai mult, modul in care l-a luat la rost pe secretarul lui de presa:
- Unde sunt ziaristii?
Cand in incapere au inceput sa intre reprezentantii canalelor de televiziune si agentiilor de presa acreditati la Kremlin, Eltin i-a intrebat:
- De nu ma intrebati despre guvern?
La intrebarile care au inceput imediat sa curga, el a raspuns:
- Da, schimbari vor fi. Privind la mine, a adaugat: Semnificative.
M-a strapuns gandul ca s-a decis destituirea adjunctilor mei pentru a ma determina, astfel, sa-mi depun singur cererea de eliberare din functie. Dar lucrurile au evolutat dupa alt scenariu.
Imediat ce ziaristii au iesit, presedintele a spus:
- V-ati indeplinit rolul. Acum, se pare va trebui sa plecati. Usurati-mi aceasta misiune, scrieti-va demisia si indicati orice motiv doriti...
- Nu, nu voi face asta. Nu voi usura nimic nimanui....
A mai repetat o data rugamintea de a-mi scrie demisia. Dupa noul meu refuz, presedintele l-a chemat pe Volosin, care, desigur, avea decretul gata scris.
- Aveti cu ce pleca?, m-a intrebat brusc Boris Nikolaevici.
Nu aveam un raspuns pregatit pentru o intrebare atat de neasteptata. Pot sa iau un taxi, i-am spus. Simteam ca Eltin sufera. Era clar ca nu era in apele lui. Schimonosindu-se de durere, si-a dus mana stanga la piept. Imediat, in birou au intrat medicii. Am vrut sa ma ridic si sa plec, dar m-a oprit cu un gest. Dupa ajutorul medical acordat, Eltin s-a simtit mai bine. S-a ridicat si a spus:
- Sa ramanem prieteni.
Si m-a strans in brate. (Agentia "Rusia la zi" –7 noiembrie 2006)
http://www.rusialazi.ro/index.php?a=politica2006110703.xml

Boris Eltin a adunat 330.000 de dolari in 1997

Un deputat rus publica o carte despre "dosarul medical" al lui Boris Eltin

Ghennadi Burbulis: "Eltin nu injura niciodata"
1 februarie 2005

Primul presedinte al Rusiei, Boris Eltin, implineste astazi 74 ani.
Incheind "o intelegere ca intre gentlemani" cu succesorul, Boris
Nicolaevici a iesit din politica, devenind un personaj al cronicilor
mondene. Ultima data, Eltin a fost vazut in public la Palatul de la
Kremlin, de Ziua Cekistului. La banchetul organizat dupa concert,
Eltin nu a baut nici o picatura de alcool, scrie Moskovski
Komsomolet. In general, fostul cuplu prezidential duce o viata care
ar putea fi invidiata de orice pensionar - calatorii, spectacole de
teatru, concerte... Naina Iosifovna a reusit, cu ajutorul nepotului,
sa patrunda tainele computerului. Insamarea pasiune a lui Eltin
ramane totusi tenisul. Protejatul lui este Marat Safin. Ghennadi
Burbulis, "eminenta cenusie" a lui Eltin, povesteste cateva detalii
picante ale vietii fostului lui sef.

Incapatanarea unui lider

"Þineti minte fotografiile care au facut inconjurul lumii, cu Eltin
pe tanc? Fara incapatanarea lui Boris Nikolaevici, asa ceva nu s-ar
fi petrecut. In timpul puciului, eu si Eltin am ajuns la Casa Alba
(sediul guvernului rus - n. n.), incercand sa intelegem ce se
intampla in Rusia. Curand am descoperit ca spre Casa Alba se
indreapta o unitate de blindate - tancuri. Asa se gandeau pucistii sa
ne sperie si sa ne blocheze. Normal, era o situatie iesita din comun.
Cum sa te comporti? Ce atitudine sa adopti? Eram toti adunati in
biroul lui Boris Nikolaevici. Brusc, intra Korjakov si anuta ca
tanchistii au iesit din blindate si ca stau de vorba cu trecatorii,
ca tanchistii au inteles unde fusesera trimisi si cu ce scop.
Excelenta idee, exclama, dintr-o data Boris Nikolaevici, cerand sa
fie lasat sa iasa afara, sa stea, la randul lui, de vorba cu
tanchistii, cu trecatorii. M-am opus cat am putut. Mai mult, am iesit
pe balcon sa vedem ce se petrece jos, in strada. Se porneste din nou:
nu, ca trebuie sa mergem acolo, sa vorbim cu oamenii. M-am impotrivit
pana in ultimul moment. Degeaba insa. Asa au aparut cadrele care,
intr-o jumatate de ora, au facut inconjurul lumii".

Cum lucra Eltin cu cadrele

"Pentru a ajunge la un numitor comun cu Boris Nikolaevici, era nevoie
de cateva lucruri. In primul rand, trebuia sa stii si sa faci ce nu
stia si nu putea sa faca el. Eltin dorea sa lucreze cu oameni
capabili sa-si asume responsabilitati, dar sa vina si cu idei noi, sa
fie in stare sa-si apere punctul de vedere, sa reuseasca. In al
doilea rand, Eltin, pe care-l stiu si de care-mi amintesc, a fost un
om de o remarcabine sensibilitate umana si sociala. Adica stia sa
traiasca atat bucuriile oamenilor, cat si tristetile lor. Trebuie sa
stii sa suferi pentru altii. In orice caz, atunci, acest lucru era
important pentru Eltin. Nu era simplu sa lucrezi cu el. Ii placea sa
demonstreze cine este adevaratul stapan in casa. Unul dintre
momentele memorabile - negocierile noastre cu polonezii. Vizita lui
Walesa in 1992. In ajunul unor asemenea evenimente se desfasoara o
minutioasa munca de pregatire, la care participa, practic, toate
departamentele adminsitratiei prezidentiale. Multe dintre subiecte se
convin pe cai diplomatice, sunt analizate consecintele si reactiile
la nivel international. Intalnirile intre patru ochi erau, la acea
data, o practica destul de noua. Iar Boris Nikolaevici, cu Walesa la
masa de negociere, a anuntat lucruri care nu coincideau cu lucrurile
stabilite anterior si nici cu interesele noastre nationale. Dar
astfel de gesturi au constituit, intotdeauna, farmecul politicii
eltiniene".

http://www.rusialazi.ro/index.php?a=diverse2005020103.xml

Boris Eltsîn (născut în 1931)
În
iulie 1991, Boris Eltsîn a ajuns la putere susţinut de un sentiment
uriaş de popularitate, devenind preşedintele Rusiei. Poporul îşi dorea
un lider puternic, care să îl călăuzească în perioada de tranziţie de
la comunism către democraţie. Eltsîn părea omul cel mai potrivit. Însă
după numai doi ani, atât Rusia, cât şi Eltsîn se aflau într-un moment
de criză. Alexander Korsakov, care a lucrat ca bodyguard al lui Eltsîn
timp de opt ani, îşi aminteşte că preşedintele era atât de deprimat,
încât considera că nici nu mai merită să trăiască. În versiunea sa, se
pare că preşedintele demonstrase chiar tendinţe sinucigaşe.

Pe
tot parcursul carierei sale, Eltsîn suferise nu numai de depresie, ci
şi de schimbări bruşte de dispoziţie, specifice ciclotimiei – o
tulburare caracterizată de momente de euforie alternate cu momente de
cădere psihică. Aceste schimbări bruşte de dispoziţie păreau
definitorii pentru comportamentul lui Eltsîn. Unul dintre cele mai
cunoscute exemple s-a produs în public în 1991, când radicalii
comunişti au pus la cale o lovitură de stat contra liderului Mihail
Gorbaciov. Eltsîn a fost cel care a însufleţit mulţimea, urcându-se pe
unul dintre tancurile care intrau în Moscova pentru a zdrobi mişcarea
de opoziţie. Acest gest eroic a demonstrat simptomele unei persoane
ciclotimice, aflate într-un moment de euforie: tendinţa de a se expune
pe sine şi pe cei din jur unor riscuri considerabile.

Deşi a
fost aclamat ca un erou, Eltsîn a căzut ulterior pradă unei depresii
profunde şi s-a retras din viaţa publică. Cea mai neagră perioadă a sa
a fost în anul 1933, când mama sa a murit, iar el s-a confruntat cu o
revoltă a Parlamentului. Fostul erou al democraţiei a ordonat trupelor
să deschisă focul asupra Parlamentului şi peste 100 de civili au fost
ucişi. Eltsîn a început să îşi administreze tot mai des stimulentul său
preferat, vodca, iar acest obicei a devenit o parte tot mai consistentă
a programului său zilnic de lucru.

Bufoneriile sale alimentate
de consumul de alcool au început să atragă atenţia publicului. La o
ceremonie care marca retragerea trupelor ruseşti din Berlinul de Est,
Eltsîn a smuls cu o mişcare de om beat bagheta din mâna dirijorului şi
a dirijat el însuşi orchestra. Alcoolismul masca însă o problemă mult
mai gravă, care urma să îi pună viaţa în pericol.

În
septembrie, 1994, Eltsîn, care se întorcea acasă după un summit în SUA,
a făcut o escală pe Aeroportul Shannon, pentru a se întâlni cu primul
ministru irlandez Albert Reynolds. Eltsîn însă nu a reuşit să coboare
din avion. Lumea a crezut că era prea beat. Adevărul este însă că
suferise un atac de cord.

După această dură confruntare cu
ideea de mortalitate, Eltsîn a lansat acel brutal şi dezastruos război
din Cecenia, unde au murit zeci de mii de oameni. Sprijinul popular
acordat liderului de la Kremlin a scăzut dramatic, iar problemele sale
cardiace s-au agravat serios. Dar consilierii lui Eltsîn au ascuns
adevărul asupra stării sale de sănătate, mergând pâna acolo încât au
falsificat fotografii care îl prezentau pe preşedinte lucrând la biroul
său. La momentul alegerilor din 1996, Eltsîn suferise deja şase atacuri
de cord. Principalul său rival era un comunist fanatic şi noua elită a
oamenilor de afaceri din Rusia prefera un Eltsîn bolnav şi slăbit decât
o revenire la regimul sovietic de odinioară. Extrem de fragil,
incapabil să ţină un discurs de intrare în funcţie mai lung de cinci
minute, Eltsîn a fost votat pentru un nou mandat.

Din
nefericire însă, oamenii de afaceri prosperi, oligarhii care
susţinuseră reinstalarea în funcţie a lui Eltsîn, doreau ca acesta să
conducă ţara într-un mod avantajos pentru ei. Ca urmare, Eltsîn a creat
o nouă economie coruptă, capitalistă, bazată pe scheme frauduloase de
privatizare. În această perioadă de schimbări majore, Eltsîn a fost
supus celei de-a cincea operaţii by-pass pe cord în urma căruia însă a
refuzat din nou să renunţe la putere – şi la obiceiul de a bea.

În
1999, a stârnit uluire la summit-ul NATO când a deviat de la linia
mesajului său, anunţând cu o voce nedesluşită că rachetele nucleare
ruseşti nu vor mai fi îndreptate asupra ţărilor NATO. Nimeni nu a
înţeles la ce se referea şi o echipă rusească a trebuit să retracteze,
cu multă stânjeneală, aceste comentarii.

În ajunul Anului Nou,
în 1999, Eltsîn şi-a înaintat demisia. A fost sfârşitul tragic al unui
om care preluase puterea cu intenţii măreţe, dar care nu a fost capabil
să le pună în practică. A rămas prizonier al unui ciclu de depresie,
alcool şi boală, care a pus în pericol viitorul Rusiei. Totuşi, la ora
actuală, Rusia trebuie să îi fie recunoscătoare lui Eltsîn pentru
caracterul şi forţa sa, căci datorită acestui om ţara a reuşit să facă
uriaşul salt de la comunism la democraţie.

http://www.discovery.ro/oameni_de_stat/eltsin/index.shtml