Like/Tweet/+1
Ultimele subiecte
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE2Scris de Admin 26.08.17 22:37
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE1
Scris de Admin 26.08.17 22:36
» Comunitatea evreiască din Botoșani (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» Comunitatea evreiască din Botoșani (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:19
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:18
» DESPRE ANTISEMITISMUL MAREȘALULUI ION ANTONESCU
Scris de Admin 04.08.17 23:54
» Romanizarea Romaniei 1940-44 legi antisemite, CNRomanizare
Scris de Admin 04.08.17 21:13
» ROMÂNIA LUI ANTONESCU ȘI LOGICA VIOLENȚEI(3): VIOLENŢA MILIT
Scris de Admin 05.03.17 11:01
» Anunțuri Administrative
Scris de Admin 25.02.17 20:07
Marin[Bodo][v=]
Pagina 9 din 13
Pagina 9 din 13 • 1, 2, 3 ... 8, 9, 10, 11, 12, 13
Marin[Bodo][v=]
Rezumarea primului mesaj :
Andreea
Bogdan
Mihaela
Cheech
Petre
Gaston
Sanda
Ion
Andreea
Bogdan
Mihaela
Cheech
Petre
Gaston
Sanda
Ion
Ultima editare efectuata de catre Admin in 07.03.15 10:49, editata de 104 ori
Andreea Marin Banica ar putea parasi TVR
Andreea Marin Banica ar putea parasi TVR
Emisiunea "Surprize, Surprize", prezentata de Andreea Marin Banica, va iesi, la inceputul anului 2008 din grila de programe a TVR 1, dupa noua ani, si va fi inlocuita, in lunile ianuarie si februarie, cu filme. Postul public de televiziune TVR 1 va difuza in data de 29 decembrie ultima editie a emisiunii prezentate de Andreea Marin Banica, "Surprize, Surprize". In intervalul orar in care era difuzata emisiunea "Surprize, Surprize", TVR 1 va difuza filme pina in luna martie, cind se va schimba grila de programe. "In lunile ianuarie si februarie vom difuza filme. Inca nu se stie ce program va fi difuzat pe acel tronson orar odata cu grila de primavara", potrivit biroului de presa al TVR. Andreea Marin Banica a primit, in ultima vreme, mai multe oferte de a colabora cu diverse posturi de tele ...
continuare
Goala in luna a noua de sarcina
Goala in luna a noua de sarcina
Dupa modelul vedetelor internationale - Demi Moore, Britney Spears, Cindy Crawford sau Christina Aguilera, care au lasat la o parte inhibitiile si au pozat goale in timpul sarcinii, sotia lui Banica Jr. s-a lasat fotografiata in toata splendoarea, desi este cu burtica la gura. Nurii Zinei pot fi admirati in cel mai nou numar al revistei Tango, unde Andreea Marin Banica s-a lasat imortalizata intr-o ipostaza de inger, imbracind o rochie alba, transparenta si cu gaurele, la care au fost atasate niste aripi. La capitolul "Lucruri trasnite", vedeta de la TVR a marturisit urmatoarele: "Zilele trecute, mi-am desenat pe burtica doi ochi veseli, un nasuc si o gura rizind si a fost un moment copilaresc si tandru, de buna dispozitie. L-am surprins intr-o fotografie de neuitat. Poate banal pentru alt ...
continuare
ANDREEA MARIN continuă lupta cu MIHAELA RĂDULESCU
Zâna surpizelor nu se lasă mai prejos decât Mihaela. Are activităţi umanitare diva de la Antena 1, Andreea comite şi ea o faptă bună. În emisiunea „Surprize-Surprize” a TVR-ului s-a prezentat cazul copiilor bolnavi de leucemie de la Spitalul de Oncologie Prof. Dr. „Al. Trestioreanu” din Bucureşti. Am fost în vara acestui an la Secţia de Oncopediatrie a spitalului menţionat şi am fost impresionat de cele câteva cazuri relatate de mamele micuţilor afectaţi de această teribilă maladie. Copiii aceştia au fost condamnaţi să-şi piardă copilăria, făcâd naveta între casă, şcoală şi spital. Cura cu citostatice, care îi ţine ţintuiţi la pat aproximativ cinci zile, este foarte dureroasă şi are drept repercusiune principală căderea părului. O altă problemă ar fi faptul că ei sunt priviţi, de către vecini, prieteni, colegi ca şi cum ar avea o boală transmisibilă. însă şefa Secţiei de Oncopediatrie, conf. dr. Monica Dragomir, ţine să precizeze că această maladie nu se transmite nici de la om la om, nici de la animal la om. Dureros este faptul că aceşti copii, evoluând în viaţă, se vor distanţa şi înstrăina de oamenii sănătoşi. Mi s-a relatat şi cazul unei tinere care a născut deja doi copii şi a venit să-şi consulte medicul oncolog dacă mai poate avea copii. Deci, avertismentul medicilor pentru părinţi este să-şi aducă odraslele la controlul medicului pediatru, pentru că, astfel, şansa de a fi salvaţi este de peste 80%.
Dragi prieteni şi colegi,
Vă scriu într-un moment în care îmi promisesem o necesară perioadă de linişte, de atenţie acordată doar sănătăţii, aşa cum ar fi fost firesc poate să fac mai devreme, pentru că a deveni mamă e o responsabilitate în faţa căreia nu poţi trişa, cel puţin asta îmi spun cei dragi şi sunt conştientă că au dreptate, dar...
Uneori, ştii că merită să existe un „dar…”. Simţi că ai o mână protectoare, de undeva de sus, pe umărul tău, că poţi fi iertat dacă încalci regulile, având un motiv bun. Eu ştiu că există o şansă de a schimba ceva în bine ACUM şi nu mâine, şi nu mi-aş putea ierta dacă aş ignora-o, chiar dacă „sunt însărcinată” e o scuză unanim acceptată, de înţeles, mai ales cu o lună înainte de a deveni mamă.
Mai mult decât atât, sper să deveniţi şi voi, cei ce citiţi aceste rânduri, parte din această şansă pe care o putem da celor ce au acum nevoie disperată de ea, şi nu fac apel la voi ca jurnalişti în primul rând, ci mai cu seamă ca oameni, pur şi simplu.
Să mă explic: e poate momentul celor mai puternice momente din viaţa mea şi – coincidenţă ?! – stau toate sub semnul cifrei 9: închei o etapă extrem de importantă din viaţa mea profesională după 9 ani minunaţi, pentru că ştiu că pot mai mult decât atât, dar nu e o decizie simplă; am făcut deja pasul spre luna a noua de sarcină şi … tocmai când am hotărât să mă „liniştesc” pentru o perioadă, o întâmplare neaşteptată ce mi-a scos în cale un copil cu o poveste extraordinară m-a determinat să schimb macazul: până la sfârşitul lui decembrie, miam spus, trebuie să fiu în stare să fac ce-a de a 9-a campanie de suflet din viaţa mea.
Acum 2 săptămâni, în holul unui hotel în care eram prezentă pentru o conferinţă, la plecare, îmi iese în cale această fetiţă de 5 anişori, cu o carte în mână pe care mi-o dăruieşte cu îndrăzneală şi cu un zâmbet care m-a topit. O frumuseţe de copil, energică, veselă, iar la câţiva paşi, în urma ei, mama care îmi zâmbea cu emoţie. Am dat mâna, am ajuns să le cunosc şi în câteva vorbe am înţeles povestea de dincolo de aparenţă: fetiţa are leucemie, e norocoasă pentru că boala acum e ţinută sub control, după îndelungi suferinţe, iar cartea pe care mi-a dăruit-o, numită „Speranţa ilustrată“, e o lecţie de viaţă incredibilă, menită a fi oferită în dar oricărui om care ar face o donaţie minimă de 50 RON pentru copiii care- şi trăiesc zilele triste la Spitalul Fundeni, bolnavi de leucemie, ciroză, insuficienţă renală, sindrom nefrotic…
Dincolo de copertă, intri în lumea lor: copiii sunt fotografiaţi cu sensibilitate, privirea lor îţi pătrunde sufletul şi spune o întreagă istorie despre durere, neputinţă, speranţa pierdută între pereţii unui spital ce lea devenit casă fără voie; alături, desenele copiilor, extrem de sensibile, expresive, incredibile, precum şi mărturiile lor, uneori în versuri, despre ceea ce trăiesc şi noi nici măcar nu putem bănui.
M-am gândit imediat la copilul meu, la anii din urmă în care l-am aşteptat atât de mult, la lunile de fericire în care am simţit cum creşte în mine şi la posibilitatea pe care nu vrem s-o acceptăm… nici unul dintre noi… că într-o zi totul s-ar putea prăbuşi pentru că nimeni nu e ferit, din păcate, de o veste cruntă. Nu ţine de statutul social al părintelui, de precauţiile de zi cu zi în privinţa sănătăţii, boala nu alege.
„Nu ştiu încotro să o luăm, vrem să facem ceva pentru copiii din Spitalul Fundeni“ – mi-a mărturisit mama fetiţei, dezorientată. „Tot ce am ştiut să facem până acum e această carte. Poate ne ajută să adunăm un ban un plus, pentru că singura cameră din spital unde copiii mai zâmbesc, se exprimă liber şi se simt utili, singurul loc unde viaţa lor albnegru prinde culoare, după îndelungi ore de citostatice, e acest „atelier de lucru” ce riscă să moară…”
M-am înfiorat să aflu că, pentru cei 100 de copii îngrijiţi zilnic în spital, acest loc unde se adună să scrie ceea ce simt, să deseneze, să comunice liber, trăieşte dintr-un buget de doar…100 $ pe lună! Ce poţi cumpăra cu aceşti bani? Nici măcar destule creioane colorate şi foi de desen şi, uneori, se duc toţi pe o fiolă pentru a alina durerea unui copil în momentul de criză… Aceasta a fost întâlnirea care mia schimbat opţiunea pentru luna ce vine.
Am încercat alături de echipa „Surprizelor”, pe ultima sută de metri, adică în ultima emisiune în direct pe care o mai aveam la dispoziţie, să schimbăm ceva rapid pentru aceşti copii şi iată ce am reuşit: – în urma apelului nostru şi a expoziţiei cu desenele lor din platou, telespectatorii impresionaţi au cumpărat zeci de cărţi pe zi şi au făcut deja donaţii în contul lor, mai exact în contul fundaţiei For God’s Chidren International, care a avut ideea realizării cărţii şi a atelierului de lucru de la Fundeni. Această fundaţie are doar câţiva oameni cu suflet mare, posibilităţi materiale extrem de mici, mai degrabă e vorba de entuziasmul unor oameni sensibili care nu s-au putut descurca mai mult de atât (Cont: RO 24 BPOS 70202904082 ROL 01, BANC POST, SUCURSALA MOşILOR );
– am găsit rapid câţiva sponsori care să asigure banii pentru cumpărarea unui stoc de rezervă pentru medicamentele necesare alinării durerii celor mici şi fără posibilităţi în situaţiile de criză;
– oamenii care ne-au urmărit au hotărât să contribuie lunar, în timpul anului viitor, cu sume „normale”, dar extrem de utile pentru că devin o bază a cheltuielilor de zi cu zi, de care copiii au atâta nevoie;
– o editură şi un lanţ cunoscut de librării au răspuns apelului nostru şi au oferit tuturor copiilor unelte de lucru pentru atelierul de pictură, ghiozdane moderne în care aceştia au găsit: cărţi viu colorate, enciclopedii de cultură generală, realizate într-o manieră de excepţie, CD-uri cu cursuri de engleză (să nu uităm că aceşti copii îşi întrerup grădiniţa şi şcoala din pricina bolii…), jocuri;
– o altă fundaţie s-a angajat ca pe întreg parcursul anului viitor să cumpere şi să transporte la Spitalul Fundeni carne proaspătă, legume şi fructe pentru o alimentaţie sănătoasă de care cei mici au atâta nevoie;
– un donator anonim a pus la dispoziţie suma necesară dotării saloanelor de pe un întreg etaj cu aparate de aer condiţionat ce lucrează în regim rece-cald, de care am aflat că duce lipsă spitalul, iar o firmă specializată a agreat să ne acorde gratuit transportul şi montajul aparatelor, astfel încât să nu avem cheltuieli suplimentare.
Asta e ceea ce am putut noi face rapid, în câteva zile, pentru micuţii de la Fundeni, care deja zâmbesc cu încredere. Am început cu nevoile lor primare, dar, cunoscându-i mai bine, ascultându-i, n-am mai putut da înapoi şi am luat o hotărâre: lucrurile nu pot rămâne aşa, e nevoie de mai mult, de o campanie care să mişte lucrurile în direcţia cea bună, pentru ca sprijinul nostru punctual să nu rămână doar o floare care nu e în stare să aducă primăvara.
Am căutat posibili parteneri. şi am găsit. Iată ce am reuşit: pe 17 decembrie vom organiza la Bucureşti un concert extraordinar de Crăciun cu Ansamblul Instrumental Scaligero, muzicienii de la Scala din Milano, care au agreat să facă un gest de omenie alături de mine: onorariile noastre vor fi primele donaţii din acea seară pentru copiii îngrijiţi la Fundeni. ADV Communications se va ocupa împreună cu TVR de acest eveniment şi nu voi intra mai mult în detalii, ele sunt de găsit cu siguranţă în comunicatele de presă ce vor fi trimise în curând. Pe 21 decembrie, concertul poate fi văzut şi la televizor. Important pentru mine e faptul că vom avea copii în sală, în măsura în care starea lor de sănătate le-o va permite, că o expoziţie cu totul specială, cu desenele lor şi felicitările create de ei pentru sărbători, va fi la îndemâna invitaţilor într-o sală special amenajată, că donatorii de la faţa locului vor putea pleca acasă cu „Speranţa ilustrată”, cartea-mărturie care te face să vezi altfel viaţa şi, nu în ultimul rând, important e faptul că oamenii de afaceri ce vor fi în sală – români şi italieni care lucrează foarte bine împreună de ani buni – sunt gata să contrazică istoria controverselor actuale şi să scrie, prin donaţiile lor, o altă poveste de viaţă, să facă un lucru bun împreună.
Aşa stau lucrurile şi, dacă fetiţa mea va avea răbdare şi va reflecta previziunile medicilor, vom fi acolo împreună pe 17 decembrie. În orice caz, fiecare detaliu va fi pus la punct în timp util, astfel încât lipsa mea să nu fie un impediment, în cazul în care nu voi putea fi la faţa locului.
Ştiu că scrisoarea mea către voi este prea lungă, prea sentimentală, prea… vreau doar să ştiţi că nu e vorba de un comunicat atipic, nu-mi doresc să vă rog să publicaţi ceva de această dată, ci spun doar atât: dacă vreţi să faceţi un gest ca oameni, şi nu ca jurnalişti, vizitaţi în decembrie un copil la Fundeni. Sau faceţi un drum până la librăria „Noi” din Piaţa Universităţii, unde veţi găsi „Speranţa ilustrată“. Răsfoiţi-o alături de fraţii sau copiii voştri. Sau pur şi simplu spuneţile şi prietenilor voştri contul destinat acestor copii, renunţaţi la o cutie de prăjituri sau la un pachet de ţigări şi puneţi banii în această „urnă”. Şi sunt convinsă că veţi face cel mai bun lucru din câte aţi făcut în ultimul timp.
Mulţumesc pentru răbdare şi închei, ataşând mai jos un mesaj incredibil, primit în urma demersului nostru de la o tânără de 16 ani, olimpică aflată pe podiumul fazei naţionale la limba română anul acesta, care, la vârsta de 7 ani, a aflat că are leucemie acută, a trăit 6 ani din viaţă între Spitalul Fundeni şi propria casă şi a decis să doneze alocaţia sa alături de noi, pentru că ştie cel mai bine despre ce vorbim. Oricât m-aş strădui, n-aş putea spune lucrurile mai bine decât o face ea.
Un gând bun !
Andreea Marin Bănică
PS: Iată scrisoarea tinerei Ana Maria Iwada, din Bucureşti:
„Nu vă scriu aceste rânduri pentru a vă atrage atenţia asupra mea, ci pentru a vă mulţumi şi a saluta eforturile pe care le depuneţi pentru copiii din spitalul Fundeni. Am văzut la televizor multe persoane publice făcând donaţii în scopuri caritabile sau participând la baluri de caritate. Cred că e uşor să fii mărinimos când participi la gale fastuoase şi camerele de luat vederi sunt îndreptate spre tine. Dar după aceea, majoritatea oamenilor pleacă acasă cu conştiinţele împăcate şi atât! Câţi dintre ei au dorit să cunoască exact situaţia copiilor bolnavi de cancer din Spitalul Fundeni? Câte doamne din înalta societate şi-au rupt o oră din programul de îngrijire corporală pentru a mângâia pe frunte un copil muribund? Câte mame celebre au renunţat la o şedinţă foto, şi-au luat copilul şi au venit să ne viziteze? Cred că unui copil răsfăţat de soartă i-ar prinde bine să vadă şi această realitate crudă! M-am hotărât să vă scriu dumneavoastră pentru că aţi dovedit că vă pasă şi vă mulţumesc pentru asta! Ştiţi ce înseamnă sala-atelier din Spitalul Fundeni pentru noi, copiii bolnavi? Ea este balonul nostru cu aer proaspăt şi normal! De ce normal? în primul rând, pentru că acolo toţi arătăm la fel. Aproape toţi nu avem păr, suntem umflaţi din cauza medicamentelor, schimonosiţi de boală şi suferinţă. Îmi amintesc cu groază că atunci când mergeam la şcoală nu puteam să mă joc cu colegii mei în pauze şi stăteam retrasă în bancă, de frică să nu îmi sară peruca pe care o purtam chiar şi în plină vară, purtam tricouri cu mâneci lungi pentru a-mi ascunde rănile şi vânătăile hidoase produse de venele sparte în atâtea locuri... În afara spitalului, trăiam o spaimă continuă că un vecin sau un prieten mă va vedea în starea în care eram. Dar la sala-atelier suntem toţi la fel! Nu trebuie să ne ascundem. Nu contează câţi bani au părinţii noştri. De-abia aşteptăm să terminăm toate tratamentele de dimineaţă şi să ne refugiem în colţul destinat nouă. Acolo nu e parcă atâta durere. Acolo putem scăpa de privirile îndurerate şi neputincioase ale mamelor noastre. Acolo suntem toţi trataţi ca nişte copii normali. Evadăm în lumea desenelor şi a poveştilor, în lumea minunată a jocului şi prieteniei adevărate! Nu vreau să vă întristez cu aceste rânduri, ci doar să înţelegeţi mai bine ce înseamnă mâna de ajutor pe care ne-o întindeţi. V-aş putea povesti romane întregi despre neputinţa, furia, dramele prin care trecem din primii ani ai vieţii, dar nu vreau asta... Vreau să ştiţi că, dincolo de boală, suntem nişte copii frumoşi, deştepţi, curajoşi, adevăraţi luptători pentru viaţă.
Despre mine doresc să vă spun că o să lupt cu îndârjire pentru viaţa mea şi promit să fac ceva important cu ea. Dacă Dumnezeu mi-a dat putere şi m-a binecuvântat, simt că am o datorie de îndeplinit. Învăţ bine şi-mi doresc să mă autodepăşesc. Îmi doresc cu ardoare să ajut, după puterile mele, alţi copii care se confruntă cu durerea şi boala. V-am scris această scrisoare de mulţumire în numele meu, al copiilor din Spitalul Fundeni, dar şi în numele celor care nu mai sunt printre noi...
ANDREEA MARIN continuă lupta cu MIHAELA RĂDULESCU
Dragi prieteni şi colegi,
Vă scriu într-un moment în care îmi promisesem o necesară perioadă de linişte, de atenţie acordată doar sănătăţii, aşa cum ar fi fost firesc poate să fac mai devreme, pentru că a deveni mamă e o responsabilitate în faţa căreia nu poţi trişa, cel puţin asta îmi spun cei dragi şi sunt conştientă că au dreptate, dar...
Uneori, ştii că merită să existe un „dar…”. Simţi că ai o mână protectoare, de undeva de sus, pe umărul tău, că poţi fi iertat dacă încalci regulile, având un motiv bun. Eu ştiu că există o şansă de a schimba ceva în bine ACUM şi nu mâine, şi nu mi-aş putea ierta dacă aş ignora-o, chiar dacă „sunt însărcinată” e o scuză unanim acceptată, de înţeles, mai ales cu o lună înainte de a deveni mamă.
Mai mult decât atât, sper să deveniţi şi voi, cei ce citiţi aceste rânduri, parte din această şansă pe care o putem da celor ce au acum nevoie disperată de ea, şi nu fac apel la voi ca jurnalişti în primul rând, ci mai cu seamă ca oameni, pur şi simplu.
Să mă explic: e poate momentul celor mai puternice momente din viaţa mea şi – coincidenţă ?! – stau toate sub semnul cifrei 9: închei o etapă extrem de importantă din viaţa mea profesională după 9 ani minunaţi, pentru că ştiu că pot mai mult decât atât, dar nu e o decizie simplă; am făcut deja pasul spre luna a noua de sarcină şi … tocmai când am hotărât să mă „liniştesc” pentru o perioadă, o întâmplare neaşteptată ce mi-a scos în cale un copil cu o poveste extraordinară m-a determinat să schimb macazul: până la sfârşitul lui decembrie, miam spus, trebuie să fiu în stare să fac ce-a de a 9-a campanie de suflet din viaţa mea.
Acum 2 săptămâni, în holul unui hotel în care eram prezentă pentru o conferinţă, la plecare, îmi iese în cale această fetiţă de 5 anişori, cu o carte în mână pe care mi-o dăruieşte cu îndrăzneală şi cu un zâmbet care m-a topit. O frumuseţe de copil, energică, veselă, iar la câţiva paşi, în urma ei, mama care îmi zâmbea cu emoţie. Am dat mâna, am ajuns să le cunosc şi în câteva vorbe am înţeles povestea de dincolo de aparenţă: fetiţa are leucemie, e norocoasă pentru că boala acum e ţinută sub control, după îndelungi suferinţe, iar cartea pe care mi-a dăruit-o, numită „Speranţa ilustrată“, e o lecţie de viaţă incredibilă, menită a fi oferită în dar oricărui om care ar face o donaţie minimă de 50 RON pentru copiii care- şi trăiesc zilele triste la Spitalul Fundeni, bolnavi de leucemie, ciroză, insuficienţă renală, sindrom nefrotic…
Dincolo de copertă, intri în lumea lor: copiii sunt fotografiaţi cu sensibilitate, privirea lor îţi pătrunde sufletul şi spune o întreagă istorie despre durere, neputinţă, speranţa pierdută între pereţii unui spital ce lea devenit casă fără voie; alături, desenele copiilor, extrem de sensibile, expresive, incredibile, precum şi mărturiile lor, uneori în versuri, despre ceea ce trăiesc şi noi nici măcar nu putem bănui.
M-am gândit imediat la copilul meu, la anii din urmă în care l-am aşteptat atât de mult, la lunile de fericire în care am simţit cum creşte în mine şi la posibilitatea pe care nu vrem s-o acceptăm… nici unul dintre noi… că într-o zi totul s-ar putea prăbuşi pentru că nimeni nu e ferit, din păcate, de o veste cruntă. Nu ţine de statutul social al părintelui, de precauţiile de zi cu zi în privinţa sănătăţii, boala nu alege.
„Nu ştiu încotro să o luăm, vrem să facem ceva pentru copiii din Spitalul Fundeni“ – mi-a mărturisit mama fetiţei, dezorientată. „Tot ce am ştiut să facem până acum e această carte. Poate ne ajută să adunăm un ban un plus, pentru că singura cameră din spital unde copiii mai zâmbesc, se exprimă liber şi se simt utili, singurul loc unde viaţa lor albnegru prinde culoare, după îndelungi ore de citostatice, e acest „atelier de lucru” ce riscă să moară…”
M-am înfiorat să aflu că, pentru cei 100 de copii îngrijiţi zilnic în spital, acest loc unde se adună să scrie ceea ce simt, să deseneze, să comunice liber, trăieşte dintr-un buget de doar…100 $ pe lună! Ce poţi cumpăra cu aceşti bani? Nici măcar destule creioane colorate şi foi de desen şi, uneori, se duc toţi pe o fiolă pentru a alina durerea unui copil în momentul de criză… Aceasta a fost întâlnirea care mia schimbat opţiunea pentru luna ce vine.
Am încercat alături de echipa „Surprizelor”, pe ultima sută de metri, adică în ultima emisiune în direct pe care o mai aveam la dispoziţie, să schimbăm ceva rapid pentru aceşti copii şi iată ce am reuşit: – în urma apelului nostru şi a expoziţiei cu desenele lor din platou, telespectatorii impresionaţi au cumpărat zeci de cărţi pe zi şi au făcut deja donaţii în contul lor, mai exact în contul fundaţiei For God’s Chidren International, care a avut ideea realizării cărţii şi a atelierului de lucru de la Fundeni. Această fundaţie are doar câţiva oameni cu suflet mare, posibilităţi materiale extrem de mici, mai degrabă e vorba de entuziasmul unor oameni sensibili care nu s-au putut descurca mai mult de atât (Cont: RO 24 BPOS 70202904082 ROL 01, BANC POST, SUCURSALA MOşILOR );
– am găsit rapid câţiva sponsori care să asigure banii pentru cumpărarea unui stoc de rezervă pentru medicamentele necesare alinării durerii celor mici şi fără posibilităţi în situaţiile de criză;
– oamenii care ne-au urmărit au hotărât să contribuie lunar, în timpul anului viitor, cu sume „normale”, dar extrem de utile pentru că devin o bază a cheltuielilor de zi cu zi, de care copiii au atâta nevoie;
– o editură şi un lanţ cunoscut de librării au răspuns apelului nostru şi au oferit tuturor copiilor unelte de lucru pentru atelierul de pictură, ghiozdane moderne în care aceştia au găsit: cărţi viu colorate, enciclopedii de cultură generală, realizate într-o manieră de excepţie, CD-uri cu cursuri de engleză (să nu uităm că aceşti copii îşi întrerup grădiniţa şi şcoala din pricina bolii…), jocuri;
– o altă fundaţie s-a angajat ca pe întreg parcursul anului viitor să cumpere şi să transporte la Spitalul Fundeni carne proaspătă, legume şi fructe pentru o alimentaţie sănătoasă de care cei mici au atâta nevoie;
– un donator anonim a pus la dispoziţie suma necesară dotării saloanelor de pe un întreg etaj cu aparate de aer condiţionat ce lucrează în regim rece-cald, de care am aflat că duce lipsă spitalul, iar o firmă specializată a agreat să ne acorde gratuit transportul şi montajul aparatelor, astfel încât să nu avem cheltuieli suplimentare.
Asta e ceea ce am putut noi face rapid, în câteva zile, pentru micuţii de la Fundeni, care deja zâmbesc cu încredere. Am început cu nevoile lor primare, dar, cunoscându-i mai bine, ascultându-i, n-am mai putut da înapoi şi am luat o hotărâre: lucrurile nu pot rămâne aşa, e nevoie de mai mult, de o campanie care să mişte lucrurile în direcţia cea bună, pentru ca sprijinul nostru punctual să nu rămână doar o floare care nu e în stare să aducă primăvara.
Am căutat posibili parteneri. şi am găsit. Iată ce am reuşit: pe 17 decembrie vom organiza la Bucureşti un concert extraordinar de Crăciun cu Ansamblul Instrumental Scaligero, muzicienii de la Scala din Milano, care au agreat să facă un gest de omenie alături de mine: onorariile noastre vor fi primele donaţii din acea seară pentru copiii îngrijiţi la Fundeni. ADV Communications se va ocupa împreună cu TVR de acest eveniment şi nu voi intra mai mult în detalii, ele sunt de găsit cu siguranţă în comunicatele de presă ce vor fi trimise în curând. Pe 21 decembrie, concertul poate fi văzut şi la televizor. Important pentru mine e faptul că vom avea copii în sală, în măsura în care starea lor de sănătate le-o va permite, că o expoziţie cu totul specială, cu desenele lor şi felicitările create de ei pentru sărbători, va fi la îndemâna invitaţilor într-o sală special amenajată, că donatorii de la faţa locului vor putea pleca acasă cu „Speranţa ilustrată”, cartea-mărturie care te face să vezi altfel viaţa şi, nu în ultimul rând, important e faptul că oamenii de afaceri ce vor fi în sală – români şi italieni care lucrează foarte bine împreună de ani buni – sunt gata să contrazică istoria controverselor actuale şi să scrie, prin donaţiile lor, o altă poveste de viaţă, să facă un lucru bun împreună.
Aşa stau lucrurile şi, dacă fetiţa mea va avea răbdare şi va reflecta previziunile medicilor, vom fi acolo împreună pe 17 decembrie. În orice caz, fiecare detaliu va fi pus la punct în timp util, astfel încât lipsa mea să nu fie un impediment, în cazul în care nu voi putea fi la faţa locului.
Ştiu că scrisoarea mea către voi este prea lungă, prea sentimentală, prea… vreau doar să ştiţi că nu e vorba de un comunicat atipic, nu-mi doresc să vă rog să publicaţi ceva de această dată, ci spun doar atât: dacă vreţi să faceţi un gest ca oameni, şi nu ca jurnalişti, vizitaţi în decembrie un copil la Fundeni. Sau faceţi un drum până la librăria „Noi” din Piaţa Universităţii, unde veţi găsi „Speranţa ilustrată“. Răsfoiţi-o alături de fraţii sau copiii voştri. Sau pur şi simplu spuneţile şi prietenilor voştri contul destinat acestor copii, renunţaţi la o cutie de prăjituri sau la un pachet de ţigări şi puneţi banii în această „urnă”. Şi sunt convinsă că veţi face cel mai bun lucru din câte aţi făcut în ultimul timp.
Mulţumesc pentru răbdare şi închei, ataşând mai jos un mesaj incredibil, primit în urma demersului nostru de la o tânără de 16 ani, olimpică aflată pe podiumul fazei naţionale la limba română anul acesta, care, la vârsta de 7 ani, a aflat că are leucemie acută, a trăit 6 ani din viaţă între Spitalul Fundeni şi propria casă şi a decis să doneze alocaţia sa alături de noi, pentru că ştie cel mai bine despre ce vorbim. Oricât m-aş strădui, n-aş putea spune lucrurile mai bine decât o face ea.
Un gând bun !
Andreea Marin Bănică
PS: Iată scrisoarea tinerei Ana Maria Iwada, din Bucureşti:
„Nu vă scriu aceste rânduri pentru a vă atrage atenţia asupra mea, ci pentru a vă mulţumi şi a saluta eforturile pe care le depuneţi pentru copiii din spitalul Fundeni. Am văzut la televizor multe persoane publice făcând donaţii în scopuri caritabile sau participând la baluri de caritate. Cred că e uşor să fii mărinimos când participi la gale fastuoase şi camerele de luat vederi sunt îndreptate spre tine. Dar după aceea, majoritatea oamenilor pleacă acasă cu conştiinţele împăcate şi atât! Câţi dintre ei au dorit să cunoască exact situaţia copiilor bolnavi de cancer din Spitalul Fundeni? Câte doamne din înalta societate şi-au rupt o oră din programul de îngrijire corporală pentru a mângâia pe frunte un copil muribund? Câte mame celebre au renunţat la o şedinţă foto, şi-au luat copilul şi au venit să ne viziteze? Cred că unui copil răsfăţat de soartă i-ar prinde bine să vadă şi această realitate crudă! M-am hotărât să vă scriu dumneavoastră pentru că aţi dovedit că vă pasă şi vă mulţumesc pentru asta! Ştiţi ce înseamnă sala-atelier din Spitalul Fundeni pentru noi, copiii bolnavi? Ea este balonul nostru cu aer proaspăt şi normal! De ce normal? în primul rând, pentru că acolo toţi arătăm la fel. Aproape toţi nu avem păr, suntem umflaţi din cauza medicamentelor, schimonosiţi de boală şi suferinţă. Îmi amintesc cu groază că atunci când mergeam la şcoală nu puteam să mă joc cu colegii mei în pauze şi stăteam retrasă în bancă, de frică să nu îmi sară peruca pe care o purtam chiar şi în plină vară, purtam tricouri cu mâneci lungi pentru a-mi ascunde rănile şi vânătăile hidoase produse de venele sparte în atâtea locuri... În afara spitalului, trăiam o spaimă continuă că un vecin sau un prieten mă va vedea în starea în care eram. Dar la sala-atelier suntem toţi la fel! Nu trebuie să ne ascundem. Nu contează câţi bani au părinţii noştri. De-abia aşteptăm să terminăm toate tratamentele de dimineaţă şi să ne refugiem în colţul destinat nouă. Acolo nu e parcă atâta durere. Acolo putem scăpa de privirile îndurerate şi neputincioase ale mamelor noastre. Acolo suntem toţi trataţi ca nişte copii normali. Evadăm în lumea desenelor şi a poveştilor, în lumea minunată a jocului şi prieteniei adevărate! Nu vreau să vă întristez cu aceste rânduri, ci doar să înţelegeţi mai bine ce înseamnă mâna de ajutor pe care ne-o întindeţi. V-aş putea povesti romane întregi despre neputinţa, furia, dramele prin care trecem din primii ani ai vieţii, dar nu vreau asta... Vreau să ştiţi că, dincolo de boală, suntem nişte copii frumoşi, deştepţi, curajoşi, adevăraţi luptători pentru viaţă.
Despre mine doresc să vă spun că o să lupt cu îndârjire pentru viaţa mea şi promit să fac ceva important cu ea. Dacă Dumnezeu mi-a dat putere şi m-a binecuvântat, simt că am o datorie de îndeplinit. Învăţ bine şi-mi doresc să mă autodepăşesc. Îmi doresc cu ardoare să ajut, după puterile mele, alţi copii care se confruntă cu durerea şi boala. V-am scris această scrisoare de mulţumire în numele meu, al copiilor din Spitalul Fundeni, dar şi în numele celor care nu mai sunt printre noi...
ANDREEA MARIN continuă lupta cu MIHAELA RĂDULESCU
Bodo si-a scos iubita in lume
Bodo si-a scos iubita in lume Invitat la un eveniment monden Bogdan Marin, pe numele de scena "Bodo", a venit insotit de actuala sa iubita, Loredana Preda. Gurile rele spun ca frumoasa bruneta ar fi fost marul discordiei intre fiica cea mare a presedintelui, Ioana Basescu, si solistul trupei Proconsul. Desi dupa divort solistul afirma ca inca o iubeste pe fiica presedintelui, la doar citeva luni si-a gasit alinarea alaturi de Loredana o femei de succes cu o cariera de invidiat. A excelat prin propriile sale puteri si a trecut rapid de la meseria de hosstesa la cea de asistent manager la o firma de publicitate, in prezent fiind un om foarte important intr-o companie de telefonie mobila. Ea este acum noua muza a solistului. Se pare ca lucrurile au inceput sa ii mearga iarasi ca pe roate lui Bodo, lansind cu putin timp ...
continuare
Andreea Marin incaseaza 25.000 de dolari pentru O viata fr
Andreea Marin incaseaza 25.000 de dolari pentru O viata frumoasa
BODO, cu fiul său aproape secret
BODO, cu fiul său aproape secret
Puţină lume ştie că Bodo are un băiat de 18 ani.
Solistul trupei Proconsul se bucură, de câteva zile, de venirea fiului său în România. Probabil că nu multă lume ştia acest aspect legat de viaţa intimă a cântăreţului, însă nouă ne face plăcere să vă prezentăm această exclusivitate. Bodo ne-a promis un interviu în exclusivitate cu el şi băiatul său, şi suntem convinşi că în câteva zile se va ţine de cuvânt. Până atunci, vă prezentăm în exclusivitate o poză cu cei doi, făcută sâmbătă seara, imediat după ce Proconsul au coborât de pe scena amplasată în Piaţa Constituţiei. Se pare că î"juniorulî" a fost plăcut impresionat de prestanţa tatălui său, întrucât nu s-a sfiit să-l aplaude îndelung după ce a terminat de cântat. Asemănarea dintre cei doi este foarte puţin vizibilă. Vă mărturisim că, dacă nu ni-l prezenta personal pe mezin, habar nu avea că este fiul său. Din păcate, nu am putut sta foarte mult de vorbă cu cei doi, întrucât Bogdan trebuia să ajungă foarte repede la o petrecere privată, unde îl ducea şi pe fiul său. Noi avem destule informaţii despre cei doi, mai ales despre băiatul lui Bodo, însă preferăm să vă mai ţinem puţin pe jar, până la publicarea interviului cu cei doi.
Puţină lume ştie că Bodo are un băiat de 18 ani.
Solistul trupei Proconsul se bucură, de câteva zile, de venirea fiului său în România. Probabil că nu multă lume ştia acest aspect legat de viaţa intimă a cântăreţului, însă nouă ne face plăcere să vă prezentăm această exclusivitate. Bodo ne-a promis un interviu în exclusivitate cu el şi băiatul său, şi suntem convinşi că în câteva zile se va ţine de cuvânt. Până atunci, vă prezentăm în exclusivitate o poză cu cei doi, făcută sâmbătă seara, imediat după ce Proconsul au coborât de pe scena amplasată în Piaţa Constituţiei. Se pare că î"juniorulî" a fost plăcut impresionat de prestanţa tatălui său, întrucât nu s-a sfiit să-l aplaude îndelung după ce a terminat de cântat. Asemănarea dintre cei doi este foarte puţin vizibilă. Vă mărturisim că, dacă nu ni-l prezenta personal pe mezin, habar nu avea că este fiul său. Din păcate, nu am putut sta foarte mult de vorbă cu cei doi, întrucât Bogdan trebuia să ajungă foarte repede la o petrecere privată, unde îl ducea şi pe fiul său. Noi avem destule informaţii despre cei doi, mai ales despre băiatul lui Bodo, însă preferăm să vă mai ţinem puţin pe jar, până la publicarea interviului cu cei doi.
ANDREEA MARIN la bursa de pariuri
ANDREEA MARIN la bursa de pariuri
Asasinul care şi-a ucis fiul, fosta soţie şi socrul a primit, ieri, mandat de arestare preventivă, sub acuzaţia de omor deosebit de grav. Decizia a fost luată de către magistraţii Tribunalului Prahova care au dispus arestul preventiv pentru ucigaş pe o perioadă de 29 de zile. Bărbatul şi-a ucis copilul, de numai 13 ani, fosta soţie şi pe socrul său din cauză că femeia, de care divorţase în luna mai a acestui an, nu a vrut să se împace cu el. Conform spuselor judecătoarei Alina Anton, purtătoarea de cuvânt a Tribunalului Prahova, mandatul de arestare a fost pus în aplicare începând de ieri, infracţiunea la care a fost încadrat criminalul fiind de omor deosebit de grav. Anton a mai declarat că, în cazul în care va fi găsit vinovat, bărbatul riscă detenţia pe viaţă sau o pedeapsă cu închisoarea cuprinsă între 15 şi 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. Ploieşteanul s-a prezentat, acum două zile, la sediul Poliţiei municipiului Ploieşti, pentru a anunţa că şi-a omorât fiul, fosta soţie şi socrul, în casa în care cei trei locuiau, situată în cartierul Bereasca din Ploieşti. La momentul în care a mărturisit, el a povestit anchetatorilor că a vrut ca, după comiterea faptei, să se arunce în faţa trenului, dar s-a răzgândit şi a vrut să fie pedepsit. În faţa poliţiştilor, bărbatul a mai declarat că a mers în locuinţa fostei sale soţii, în noaptea de sâmbătă spre duminică, a sărit gardul casei şi s-a ascuns într-o anexă a locuinţei. Asasinul a aşteptat în curtea imobilului până în jurul orei 6.00 dimineaţa, când fostul său socru, în vârstă de 72 de ani, a ieşit în curte pentru a da de mâncare păsărilor. La vederea acestuia, bărbatul l-a lovit în cap cu o furca şi un ciocan, după care a ascuns cadavrul în beciul locuinţei. După ce s-a asigurat că fosta soţie nu are cum să găsească cadavrul bătrânului, el s-a ascuns în locul iniţial şi a mai aşteptat o oră şi jumătate. Atunci a ieşit în curte şi fosta soţie, în vârstă de 39 de ani, pe care a sugrumat-o. Uciderea celor doi nu a fost suficientă pentru criminal şi de aceea criminalul cu sânge rece a mers în camera în care dormea fiul său şi l-a sugrumat şi pe acesta, în somn. Din declaraţiile date poliţiştilor a reieşit faptul că băieţelul a fost omorât deoarece criminalul nu a vrut ca acesta să crească în acelaşi mod în care a crescut şI el, fără tată.
Asasinul care şi-a ucis fiul, fosta soţie şi socrul a primit, ieri, mandat de arestare preventivă, sub acuzaţia de omor deosebit de grav. Decizia a fost luată de către magistraţii Tribunalului Prahova care au dispus arestul preventiv pentru ucigaş pe o perioadă de 29 de zile. Bărbatul şi-a ucis copilul, de numai 13 ani, fosta soţie şi pe socrul său din cauză că femeia, de care divorţase în luna mai a acestui an, nu a vrut să se împace cu el. Conform spuselor judecătoarei Alina Anton, purtătoarea de cuvânt a Tribunalului Prahova, mandatul de arestare a fost pus în aplicare începând de ieri, infracţiunea la care a fost încadrat criminalul fiind de omor deosebit de grav. Anton a mai declarat că, în cazul în care va fi găsit vinovat, bărbatul riscă detenţia pe viaţă sau o pedeapsă cu închisoarea cuprinsă între 15 şi 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. Ploieşteanul s-a prezentat, acum două zile, la sediul Poliţiei municipiului Ploieşti, pentru a anunţa că şi-a omorât fiul, fosta soţie şi socrul, în casa în care cei trei locuiau, situată în cartierul Bereasca din Ploieşti. La momentul în care a mărturisit, el a povestit anchetatorilor că a vrut ca, după comiterea faptei, să se arunce în faţa trenului, dar s-a răzgândit şi a vrut să fie pedepsit. În faţa poliţiştilor, bărbatul a mai declarat că a mers în locuinţa fostei sale soţii, în noaptea de sâmbătă spre duminică, a sărit gardul casei şi s-a ascuns într-o anexă a locuinţei. Asasinul a aşteptat în curtea imobilului până în jurul orei 6.00 dimineaţa, când fostul său socru, în vârstă de 72 de ani, a ieşit în curte pentru a da de mâncare păsărilor. La vederea acestuia, bărbatul l-a lovit în cap cu o furca şi un ciocan, după care a ascuns cadavrul în beciul locuinţei. După ce s-a asigurat că fosta soţie nu are cum să găsească cadavrul bătrânului, el s-a ascuns în locul iniţial şi a mai aşteptat o oră şi jumătate. Atunci a ieşit în curte şi fosta soţie, în vârstă de 39 de ani, pe care a sugrumat-o. Uciderea celor doi nu a fost suficientă pentru criminal şi de aceea criminalul cu sânge rece a mers în camera în care dormea fiul său şi l-a sugrumat şi pe acesta, în somn. Din declaraţiile date poliţiştilor a reieşit faptul că băieţelul a fost omorât deoarece criminalul nu a vrut ca acesta să crească în acelaşi mod în care a crescut şI el, fără tată.
Andreea Marin il place pe Banica in rol de dur
Andreea Marin il place pe Banica in rol de dur
In filmul “A Beautiful Life”, pentru care Andreea si Stefan au mers in Los Angeles, cantaretul are un rol asemanator cu cel pe c..
In filmul “A Beautiful Life”, pentru care Andreea si Stefan au mers in Los Angeles, cantaretul are un rol asemanator cu cel pe c..
Andreea Marin, ambasador al Printesei Diana
Andreea Marin, ambasador al Printesei Diana Andreea Marin va lansa astazi, la Bucuresti, cartea "Diana, asa cum a fost", o lucrare semnata de Paul Burrell, insotitor constant si, se spune, confident al printesei.
Bodo /Dă mai departe/
Bodo “Dă mai departe”
După ce s-a luptat să câştige un premiu la Festivalul de la Mamaia, Bodo a renunţat la el! Proconsul a obţinut locul 2 la Creaţie, dar i-a donat premiul tânărului Bogdan Gheorghe de la Interpretare.
De ce s-a supărat Proconsul ne-a povestit chiar Bodo. Interpretul spune că este inadmisibil ca, după 37 de ediţii ale Festivalului de la Mamaia, Teatrul de Vară să ofere condiţii jalnice artiştilor şi că gestul său este un semn de protest. “Am fost nevoiţi să ne schimbăm câte cinci-şase artişti în aceeaşi cabină, nu există un loc pentru machiaj, aerul e irespirabil, nu există nici măcar un ventilator ieftin, nu mai vorbim despre aer condiţionat, iar toaletele sunt insalubre.” Au fost voci care s-au întrebat de ce Proconsul s-a sesizat abia acum. Iată explicaţia: “Deoarece situaţia se degradează de la an la an. Iniţial, asta ne-a venit în minte: ne-am gândit să donăm banii pentru renovarea Teatrului de Vară, dar la o analiză mai atentă ne-am dat seama că există fonduri la Consiliul Judeţean Constanţa, însă nu sunt direcţionate unde trebuie. De aceea am preferat să-i dăm premiul unui tânăr care să nu se mai chinuiască cum ne-am chinuit noi. De altfel, şi noul album Proconsul, pe care îl vom lansa la sfârşitul lui septembrie, se intitulează «Dă mai departe». Nu este nici un fel de fiţă sau de promovare de imagine, ci un semnal de alarmă pentru ediţiile viitoare de la Mamaia”, a concluzionat Bodo.
Absenţi
“N-am venit să ridicăm premiul fiindcă eram la Satu-Mare, şi n-am putut străbate 850 de kilometric în timp util. Am fi vrut să fim pe scenă şi să explicăm gestul nostru, însă, din păcate, nu am reuşit să ajungem la timp la mare. Sperăm ca tinerii care vin din urmă să prindă vremuri mai bune. Este inadmisibil să ne chinuim în astfel de condiţii”
După ce s-a luptat să câştige un premiu la Festivalul de la Mamaia, Bodo a renunţat la el! Proconsul a obţinut locul 2 la Creaţie, dar i-a donat premiul tânărului Bogdan Gheorghe de la Interpretare.
De ce s-a supărat Proconsul ne-a povestit chiar Bodo. Interpretul spune că este inadmisibil ca, după 37 de ediţii ale Festivalului de la Mamaia, Teatrul de Vară să ofere condiţii jalnice artiştilor şi că gestul său este un semn de protest. “Am fost nevoiţi să ne schimbăm câte cinci-şase artişti în aceeaşi cabină, nu există un loc pentru machiaj, aerul e irespirabil, nu există nici măcar un ventilator ieftin, nu mai vorbim despre aer condiţionat, iar toaletele sunt insalubre.” Au fost voci care s-au întrebat de ce Proconsul s-a sesizat abia acum. Iată explicaţia: “Deoarece situaţia se degradează de la an la an. Iniţial, asta ne-a venit în minte: ne-am gândit să donăm banii pentru renovarea Teatrului de Vară, dar la o analiză mai atentă ne-am dat seama că există fonduri la Consiliul Judeţean Constanţa, însă nu sunt direcţionate unde trebuie. De aceea am preferat să-i dăm premiul unui tânăr care să nu se mai chinuiască cum ne-am chinuit noi. De altfel, şi noul album Proconsul, pe care îl vom lansa la sfârşitul lui septembrie, se intitulează «Dă mai departe». Nu este nici un fel de fiţă sau de promovare de imagine, ci un semnal de alarmă pentru ediţiile viitoare de la Mamaia”, a concluzionat Bodo.
Absenţi
“N-am venit să ridicăm premiul fiindcă eram la Satu-Mare, şi n-am putut străbate 850 de kilometric în timp util. Am fi vrut să fim pe scenă şi să explicăm gestul nostru, însă, din păcate, nu am reuşit să ajungem la timp la mare. Sperăm ca tinerii care vin din urmă să prindă vremuri mai bune. Este inadmisibil să ne chinuim în astfel de condiţii”
Andreea Marin Banica filmeaza `Surprizele` in avans
Andreea Marin Banica filmeaza `Surprizele` in avans Dupa o vacanta prelungita petrecuta in America, Germania si Franta, Andreea Marin Banica a revenit la pupitrul surprizelor. Pentru a-si onora pina la capat contractul cu Valeriu Lazarov, sotia lui Stefan Banica, insarcinata in luna a sasea, a decis sa filmeze, in avans, emisiunea `Surprize, surprise`. Pentru a preintimpina posibilele stari de rau, care sint inevitabile in ultima parte a sarcinii, zina a decis sa-si termine in timp util munca la Televiziunea Publica. Incepind din aceasta toamna, din cauza sarcinii, ea nu va mai modera in direct emisiunea `Surprize, surprise`. Prin urmare, chiar de saptamina viitoare, Andreea Marin Banica impreuna cu echipa sa vor da startul la filmari. Conform planului, se pare ca se vor filma chiar si cite doua editii pe saptamina. In prezent, vedeta TVR s ...
continuare
Bodo pleacă la peşte în Polonia
Bodo pleacă la peşte în Polonia
Patima unui pescar nu prea cunoaşte oprelişti, indiferent de statutul pe care-l ocupă. Pentru a se relaxa pe o baltă, cu „jde mii“ de lansete aruncate, cu momeli şi aşa mai departe, un împătimit al pescuitului se cam dezice de toate cele. Când i „se pune pata“, Bogdan Marin, solistul de la Proconsul, renunţă la tot pentru câteva zile de dat la peşte. În Polonia, fireşte...
Pentru a putea împăca şi capra, şi varza şi pentru a putea avea liber în perioada 2-8 septembrie, cât timp va fi în Polonia, Bodo a avut grijă să anunţe toţi organizatorii de concerte să nu programeze trupei nicio cântare în acest interval. Asta chiar de la începutul anului, de când a fost anunţat de concursul cu pricina. „O să fie mişto. Ne-am luat cu toţii un miniconcediu şi ne relaxăm un pic o săptămână, cât timp am să mă lupt eu cu crapul pe baltă. E de la sine înţeles că eu o să mă relaxez mai bine decât toţi, dar nu scrie asta, că se oftică ăştia pe mine“, ne-a declarat Bodo râzând. Pe de-o parte, ţinând cont că pescuitul va aduce un surplus de bunăstare spiritului, deplasarea sa în Polonia pare în regulă, însă faptul că o săptămână de stat pe baltă va costa trupa câteva mii de euro (vreo 6.000, de altfel), cât ar fi putut câştiga în urma cântărilor, cam dă de gândit.
„Nu pot să renunţ la pescuit!“
Bodo, pe de altă parte, este cât se poate de împăciuitor: „De parcă nu am avea timp tot anul să câştigăm bani... Asta e!... Nu pot să renunţ la pescuit nici dacă mă ţii închis! E plăcerea mea şi nu poate fi cumpărată cu bani, indiferent cât de mare ar fi suma“. Solistul nu va pleca singur, ci cu partenerul său „de baltă“ precum şi cu „antrenorul“ lor. Nu prea ne dăm noi seama cum poate cineva să antreneze oameni pentru pescuit, dar se pare că e treabă serioasă, nu jucărie. Liderul de trupă va avea cu el 10 lansete, cu toate că maximul admis este de şase: „Lasă, că e bine să mai am câteva de rezervă. De regulă, rămân cu ele intacte, însă nu se ştie niciodată...“.
De fapt, ceea ce nu multă lume ştie este faptul că această deplasare a solistului este cauzată de un alt aspect, unul mai... intim. Vrea să se relaxeze un pic înainte de un eveniment foarte important pentru el, ce va avea loc pe la jumătatea lunii septembrie.
Nu vă putem spune despre ce este vorba, deocamdată, întrucât nu a vrut să ne dea detalii, însă vă vom da detaliile aferente prin septembrie, când Bodo ne-a promis că va spune care este motivul pentru care nu prea mai doarme nopţile...
Patima unui pescar nu prea cunoaşte oprelişti, indiferent de statutul pe care-l ocupă. Pentru a se relaxa pe o baltă, cu „jde mii“ de lansete aruncate, cu momeli şi aşa mai departe, un împătimit al pescuitului se cam dezice de toate cele. Când i „se pune pata“, Bogdan Marin, solistul de la Proconsul, renunţă la tot pentru câteva zile de dat la peşte. În Polonia, fireşte...
Pentru a putea împăca şi capra, şi varza şi pentru a putea avea liber în perioada 2-8 septembrie, cât timp va fi în Polonia, Bodo a avut grijă să anunţe toţi organizatorii de concerte să nu programeze trupei nicio cântare în acest interval. Asta chiar de la începutul anului, de când a fost anunţat de concursul cu pricina. „O să fie mişto. Ne-am luat cu toţii un miniconcediu şi ne relaxăm un pic o săptămână, cât timp am să mă lupt eu cu crapul pe baltă. E de la sine înţeles că eu o să mă relaxez mai bine decât toţi, dar nu scrie asta, că se oftică ăştia pe mine“, ne-a declarat Bodo râzând. Pe de-o parte, ţinând cont că pescuitul va aduce un surplus de bunăstare spiritului, deplasarea sa în Polonia pare în regulă, însă faptul că o săptămână de stat pe baltă va costa trupa câteva mii de euro (vreo 6.000, de altfel), cât ar fi putut câştiga în urma cântărilor, cam dă de gândit.
„Nu pot să renunţ la pescuit!“
Bodo, pe de altă parte, este cât se poate de împăciuitor: „De parcă nu am avea timp tot anul să câştigăm bani... Asta e!... Nu pot să renunţ la pescuit nici dacă mă ţii închis! E plăcerea mea şi nu poate fi cumpărată cu bani, indiferent cât de mare ar fi suma“. Solistul nu va pleca singur, ci cu partenerul său „de baltă“ precum şi cu „antrenorul“ lor. Nu prea ne dăm noi seama cum poate cineva să antreneze oameni pentru pescuit, dar se pare că e treabă serioasă, nu jucărie. Liderul de trupă va avea cu el 10 lansete, cu toate că maximul admis este de şase: „Lasă, că e bine să mai am câteva de rezervă. De regulă, rămân cu ele intacte, însă nu se ştie niciodată...“.
De fapt, ceea ce nu multă lume ştie este faptul că această deplasare a solistului este cauzată de un alt aspect, unul mai... intim. Vrea să se relaxeze un pic înainte de un eveniment foarte important pentru el, ce va avea loc pe la jumătatea lunii septembrie.
Nu vă putem spune despre ce este vorba, deocamdată, întrucât nu a vrut să ne dea detalii, însă vă vom da detaliile aferente prin septembrie, când Bodo ne-a promis că va spune care este motivul pentru care nu prea mai doarme nopţile...
Andreea Marin: Am o sarcina fara probleme
Andreea Marin: Am o sarcina fara probleme.........
http://www.gardianul.ro/2007/07/05/mass_media-c45/andreea_marin_am_o_sarcina_fara_probleme_-s97409.html
In ultimele zile, zvonul ca Andreea Marin ar fi pierdut sarcina au circulat intens in redactiile mai multor publicatii. Asistentul personal ..
http://www.gardianul.ro/2007/07/05/mass_media-c45/andreea_marin_am_o_sarcina_fara_probleme_-s97409.html
In ultimele zile, zvonul ca Andreea Marin ar fi pierdut sarcina au circulat intens in redactiile mai multor publicatii. Asistentul personal ..
Andreea si Stefan au supravegheat primirea mobilierului
Andreea si Stefan au supravegheat primirea mobilierului
Desi lucreaza cu surprizele, Zana se teme de cele neplacute. Cel putin asta spun fotografiile facute de paparazzi saptamanalului Umbra, care i-au surprins din nou pe Andreea Marin si pe Banica jr in ipostaza de supervizori ai muncitorilor care le-au transportat mobila pentru noua lor resedinta. Nu este pentru prima data cand celebrul cuplu se gaseste in aceasta postura. Daca ar fi sa facem o statistica si sa contabilizam, Andreea a fost de cele mai multe ori prezenta pentru a lua pulsul bunului mers al constructiei si a se asigura ca vila in care vor locui va fi exact asa cum si-o doreste. Cum un lucru bun trebuie facut pana la capat, nu puteau lasa ca lucrurile sa scape de sub control tocmai acum, pe final. Zana nu s-a menajat deloc, dovedind ca este o luptatoare si, chiar daca este insarcinata, tot ea este cea care tine fraiele responsabilitatilor casnice in maini. Aceasta a sosit prima si a luat intiativa de coordonare a carausilor, in timp ce Stefan s-a lasat un pic asteptat. Odata sosit, actorul a luat insa in serios rolul de viitor cap de famlie si, ca un barbat grijuliu, i-a dat liber sotiei, ramanand sa se ocupe el de organizarea si distribuirea mobilei prin camerele vilei.
El - camuflat, ea - cu cateva kilograme in plus
De remarcat este faptul ca spre deosebire de sotul sau, care umbla camuflat sub o sapca si niste ochelari de soare (probabil pentru a nu fi recunoscut de admiratoare, ca de paparazzi e mai greu sa scapi), jumatatea lui Stefan nu se teme sa se arate si nu se oboseste sa ascunda ca a luat deja cateva kilograme in plus. Chiar daca nu va mai fi pentru o perioada acea prezenta diafana pe care ne-am obisnuit sa o vedem pe micul ecran, cu siguranta ne vom bucura de o zana mai dolofana, insa al carei chip straluceste prin acea aura de fericire ce daruieste o frumusete aparte tuturor femeilor care se pregatesc sa devina mame.
Desi lucreaza cu surprizele, Zana se teme de cele neplacute. Cel putin asta spun fotografiile facute de paparazzi saptamanalului Umbra, care i-au surprins din nou pe Andreea Marin si pe Banica jr in ipostaza de supervizori ai muncitorilor care le-au transportat mobila pentru noua lor resedinta. Nu este pentru prima data cand celebrul cuplu se gaseste in aceasta postura. Daca ar fi sa facem o statistica si sa contabilizam, Andreea a fost de cele mai multe ori prezenta pentru a lua pulsul bunului mers al constructiei si a se asigura ca vila in care vor locui va fi exact asa cum si-o doreste. Cum un lucru bun trebuie facut pana la capat, nu puteau lasa ca lucrurile sa scape de sub control tocmai acum, pe final. Zana nu s-a menajat deloc, dovedind ca este o luptatoare si, chiar daca este insarcinata, tot ea este cea care tine fraiele responsabilitatilor casnice in maini. Aceasta a sosit prima si a luat intiativa de coordonare a carausilor, in timp ce Stefan s-a lasat un pic asteptat. Odata sosit, actorul a luat insa in serios rolul de viitor cap de famlie si, ca un barbat grijuliu, i-a dat liber sotiei, ramanand sa se ocupe el de organizarea si distribuirea mobilei prin camerele vilei.
El - camuflat, ea - cu cateva kilograme in plus
De remarcat este faptul ca spre deosebire de sotul sau, care umbla camuflat sub o sapca si niste ochelari de soare (probabil pentru a nu fi recunoscut de admiratoare, ca de paparazzi e mai greu sa scapi), jumatatea lui Stefan nu se teme sa se arate si nu se oboseste sa ascunda ca a luat deja cateva kilograme in plus. Chiar daca nu va mai fi pentru o perioada acea prezenta diafana pe care ne-am obisnuit sa o vedem pe micul ecran, cu siguranta ne vom bucura de o zana mai dolofana, insa al carei chip straluceste prin acea aura de fericire ce daruieste o frumusete aparte tuturor femeilor care se pregatesc sa devina mame.
Pagina 9 din 13 • 1, 2, 3 ... 8, 9, 10, 11, 12, 13
Pagina 9 din 13
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum