Dragan[v=]

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/dida-dragan-steaua-epocii-de-aur-ce-mai-fac-artista-care-odata-era-nelipsita-de-la-tv-518634.html

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/dida-dragan-neschimbata-marea-artista-doamna-ireprosabila-la-68-de-ani-501138.html

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/Dida-Dragan-Am-crezut-ca-mor-375959.html

Daniel Dragan lanseaza doua romane la Iasi

De ce a fost părăsită Nicoleta Drăgan de soţ?


Pentru că nu era gospodină şi nu îşi dorea copii prea curând, Nicoleta Drăgan, fosta membră HI-Q a fost lăsată de soţ, asta la doar câteva luni după ce se căsătorise.
Tânăra s-a măritat în vara anului trecut şi a avut parte de o nuntă extravagantă tocmai în Hawaii. Ea şi handbalistul Marius Novanc promiteau să devină unul dintre cele mai hot cupluri din showbizul românesc. Dar iată că nu a fost aşa, soţul vedetei ar fi dorit ca soţia sa să fie una tradiţionalistă, care să fie preocupată mai degrabă de treburile şi îndatoririle gospodăreşti decât de alte activităţi. Şi cum Nicoleta nu s-a dovedit a fi fata pe care o căuta, mariajul a ajuns să se destrame.

Dida Dragan candideaza la parlament, din partea PNL

Femeile din viaţa lui Iosif Constantin Drăgan

Bătălia pentru miliardele lui I.C. Drăgan: teste de paternitate, negocieri de culise, procese interminabile

Averea de 1,6 miliarde euro (conform Top 300 Capital, ediţia 2007) a lui Iosif Constantin Drăgan are un viitor incert, o răsturnare spectaculoasă de situaţie nefiind exclusă.de Robert VERESS
Citeste

Misterul lui Drăgan: de la legionar la „găzarul roşu“ [2008-08-24]
Trupul miliardarului român este depus azi la Universitatea Europeană Drăgan din Lugoj, iar mâine va avea loc înhumarea. [Citeste]

Primul miliardar român îşi ia secretele în groapă
Iosif Constantin Drăgan a murit la 91 de ani, lăsând în urmă un imperiu financiar de peste 1,5 miliarde de dolari şi multe controverse.
[citeste]

Totul despre moartea unuia dintre cei mai bogati romani
http://www.cancan.ro/2008-08-23/Totul-despre-moartea-unuia-dintre-cei-mai-bogati-romani.html
Mostenitorii. Cand moare un miliardar, intrebarea cinica este nu "de ce?", "cum?" sau "unde va fi ingropat?", ci "cui ii ramane averea?". Moartea lui I.C. Dragan creeaza, din aceasta perspectiva, o noua regina a Top 300, dar deschide drum si unor foarte probabile mari scandaluri
Unul dintre cei mai enigmatici magnati romani s-a stins din viata, la 91 de ani, dupa ce a facut avere din gaz de butelie, pornind, spun unii, de la fonduri ale fostei "Garzi de fier". Uriasa sa avere va fi mostenita de sotie si de cei trei copii pe care ii are cu aceasta, dar, mai mult ca sigur, foarte curand se va declansa un mare proces in justitie din cauza celui de al patrulea copil, din afara respectivei casatorii. Cancan va prezinta, in randurile urmatoare, povestea ultimilor ani de viata ai miliardarului si cateva dintre cele mai spectaculoase lucruri legate de acesta, asa cum au fost relatate de presa. Pentru ca povestea e fierbinte. In 1997, lumea a ramas socata de neasteptata casatorie dintre fiica generalului Stefan Gusa si miliardarul septuagenar si vaduv (dupa moartea Terezei Miriglioni), diferenta de varsta dintre ei fiind de 56 de ani: ea, 24 neimpliniti, el 80. Cum s-a produs "cuplarea" nimeni nu stie cu precizie.



Un love story iesit din comun



Versiunea oficiala a fost relatata de Daniela Veronica Gusa intr-unul dintre foarte putinele interviuri: tatal sau intrase, candva, in posesia unui manuscris al profesorului Dragan si i-a cerut fiicei sale ca, dupa moartea sa, sa i-l inmaneze acestuia. Stefan Gusa a murit in 1994 de cancer la oase, fiica sa sustinand, insa, ca el a fost, de fapt ucis. Gusa a fost, se stie, omul trimis de Ceausescu la Revolutie, la Timisoara. O luna mai tarziu, frumoasa Veronica intra in audienta la magnat pentru a respecta dorinta tatalui. Dragan a fost impresionat, spune femeia, de faptul ca nu i s-a cerut nimic pentru acel manuscris si astfel, lipeala a fost gata. La scurt timp dupa casatorie, Veronica l-a facut tatal a trei copii pe Dragan, deja octogenar, doi fiind gemeni. Cativa ani mai tarziu, in presa de la noi a izbucnit scandalul: s-a spus ca miliardarul, devenit senil, este tinut ostatic, efectiv, de catre tanara sotie si de o clica de oameni plantati de aceasta in jurul lui Dragan, dar acest lucru nu a putut fi dovedit niciodata, lucru oricum greu de crezut. Ca element de interes, putem spune doar ca seful de cabinet al lui Gusa a devenit aghiotantul lui Dragan, desi generalul murise inainte de a-si cunoaste viitorul ginere. Mai mult, au existat chiar zvonuri ca Dragan ar fi murit, dar ca nu se recunoaste oficial, lucru care s-a dovedit, insa, si el, eronat. Sigur este ca, la inceputul acestui deceniu, fosta asistenta medicala de nici 30 de ani a fost propulsata in fruntea imperiului de afaceri Dragan, prima masura fiind retezarea fondurilor pentru cioplirea in piatra a statuii lui Decebal de la Portile de Fier, unul dintre proiectele dragi lui Dragan, ramas nefinalizat. In aceeasi perioada s-a speculat ca fiul dintr-o relatie anterioara a lui Dragan, Mike Fink, recunoscut oficial de o instanta italiana, incearca fara succes sa intre in contact cu tatal sau, din cauza figurilor din jurul acestuia, care ii bareaza accesul. Anul trecut, un jurnalist roman a fost primit la resedinta magnatului din Palma de Mallorca, spulberand mitul mortii sale. Acum, moartea lui Dragan va deschide drum, probabil, pentru iesirea Veronicai in lumina reflectoarelor, mai ales ca are planuri de afaceri extrem de ambitioase, dorind ca, anul viitor, Butan Gas sa ajunga numarul 1 in Europa. La fel de probabil este, insa, ca averea miliardarului va fi disputata, curand, in instanta de familia oficiala, de Mike Fink si, cine stie?, poate si de alte rubedenii uitate.

MILIARDARUL INVIZIBIL


http://www.revistaflacara.ro/index.php?an=2007&luna=iunie&nr=6&articol=MILIARDARUL_INVIZIBIL.xml

Au venit la mine, la redactia Publicatiilor Flacara, doi barbati la costum si cravata, impecabil tunsi si rasi, cu pantofii bine lustruit i. Alura de culturisti. Parca erau descinsi din filmul Oameni in negru. Mi-au spus ca lucreaza la Butan Gassi la Fundatia Dragan.Mi-au amintit ca in 1984 i-am luat un interviu lui Josif Constantin Dragan si m-au informat ca interviul cu pricina va aparea intr-o carte de dialoguri la Editura RAO. Am pufnit in ras amintindu-mi prima intrebare din acel interviu: "Josif Constantin Dragan, sunteti, am impresia, primul capitalist cu care discut. Cum mai merg afacerile?" Am redevenit serios si le-am spus: dialogul a aparut si in cartea mea O istorie a societat ii romanesti in interviuri - 1975-2004.Nu stiau. Le-am da- ruit cele doua volume ale Istoriei... Mi-au multumit politicos. Apoi mi-au propus sa merg la Palma de Mallorca si sa-i iau un nou interviu miliardarului.


M-am mirat. De ce tocmai eu? N-am avut legaturi cu domnia-sa si de unele dintre ideile sale legate, de pilda, de protocronism, sau de modul in care a reeditat Istoria lui Calinescu in care, in locul fotografiei lui Geo Bogza, a aparut o caricatura, m-am delimitat inca de la prima discutie pe care am avut-o. Mi-au raspuns: pentru ca sa realizam un arc in timp. Bine, bine, dar i-au mai luat si altii interviuri inainte de 1990. Iar eu nu sunt un ziarist la moda.

Au zambit. A fost o alegere dupa ce ne-am consultat mai multi dintre noi. O alegere in perfecta cunostinta de cauza. Sunteti de acord? Am fost de acord. Nu pentru ca n-am mai fost pana acum la Palma de Mallorca. Scopul deplasarii mi se parea incitant. Citisem mai multe articole care ma lasasera perplex. In ele se afirma raspicat ca Josif Constantin Dragan este ostatec al propriei sale familii. In unele se avansa ideea ca nici nu mai traieste si ca anuntul disparitiei sale dintre noi va fi facut dupa ce imensa lui avere va fi impartita intre cei care l-au tinut in ultimii ani departe de ochii publicului.

Urma sa descifrezitele unui complot pus la cale cu abilitate? Aveam sa ma trezesc intr-un viespar dornic sa ma imbrobodeasca, astfel incat sa infirm toate acele zvonuri? Pentru ca, mai mult, citisem si despre un fiu pe care miliardarul nu-l recunostea ca fiind al sau. Da, le-am spus celor doi barbati, sunt de acord. In acest caz, veti primi maine biletul de calatorie. Zburati, mai intai, pana la Barcelona, dupa care luati un alt avion cu destinatia Palma de Mallorca. Drum bun! Va vom astepta la aeroport. Asa m-am metamorfozat dintr-un autor de romane politiste intr-un erou al unei carti cu mult suspans. Am primit biletul de calatorie.

Am inceput sa rasfoiesc cu febrilitate carti despre Josif Constantin Dragan sau scrise de catre el. Am bantuit pe internet in cautarea unor informatii cat mai credibile despre cel mai bogat roman. Imi faceam bagajele cand am primit un telefon de la unul dintre oamenii in negru. Incredibil! Ne pare rau, dar deplasarea la Palma de Mallorca nu mai are loc. Domnul profesor nu se simte bine. Va rugam sa ne scuzati. Nu face nimic, am baiguit eu siderat. La revedere. Brusc, imaginatia mea a luat-o razna. Zeci de scenarii au inceput sa mi se invartejeasca in cap. Toate aveau acelasi final: articolele despre sechestrarea miliardarului sunt reale. Am fost contactat doar pentru a acredita ideea, in anturajul meu, de unde s-ar fi propagat tot mai departe, ca totul este in regula cu Josif Constantin Dragan, si doar o indispozitie de moment a acestuia a contramandat intrevederea.

Mi l-am inchipuit incuiat intr-o incapere cu zabrele la ferestre, impiedicat sa comunice cu alti oameni, anesteziat de medicamente care sa-i amorteasca orice dorinta de a scapa de sub o supraveghere stricta. Ce-ar trebui sa fac? Sa ma duc pe cont propriu la Palma de Mallorca? Intre timp, devenise pentru mine Pumnul de Mallorca. Dar cum sa intru in vila miliardarului, probabil pazita ca o fortareata? Dar stupoare! Peste 48 de ore am primit un alt telefon. Eram din nou invitat pe insula cu nume de alint. Mi-a fost adus la redactie un alt bilet. Si am plecat. Am ajuns cu bine la destinatie. De la aeroport am fost purtat cu un Mercedes pana la un hotel de lux, ospatat cu mancaruri rafinate, purtat prin locuri mirifice.

Nici o clipa n-am fost lasat singur. Doar noaptea, cand ajungeam in camera de hotel, aveam sa cunosc linistea solitudinii. Apoi, a urmat intalnirea cu Josif Constantin Dragan. L-am gasit in gradina, scriindu-mi o dedicatie pe o carte care i-a aparut de curand. Nu m-a recunoscut. Nici n-avea cum sa ma recunoasca, m-a vazut doar vreo doua ore, in urma cu peste doua decenii. Eu l-am recunoscut. Marcat, evident, de cei 90 de ani pe care ii implines te in iunie. Se deplaseaza mai greu, trebuie sa-i vorbesti mai tare. M-am plimbat cu el prin gradina cu gazon ingrijit, unde cresc pini, palmieri, leandri, glicine, si unde se afla un pavilion si o piscina.

L-am sustinut de brat. Tot timpul romancierul politist care sunt a sperat ca, la un moment dat, neobservat de ceilalti, imi va strecura un biletel pe care sa scrie doar atat: "Salveaza-ma!". Ar fi devenit un biletel faimos. Am incercat sa-i citesc pe chip vreun semn de avertizare ca lucrurile nu sunt in regula si ca ne aflam in miezul unei conspiratii cum n-a mai fost. Nimic. Nici macar in putinele clipe cand nu ne putea auzi nimeni nu s-a intamplat ceva deosebit. Ne-am dus intr-una din incaperi cu vedere spre portul unde sunt ancorate sute de iahturi. Pereti acoperiti de tapiserii. Una infatiseaza cu mult realism un taran care stoarce strugurii cu picioarele intr-un ciubar, o alta prezinta pe o batranica hatra cum mulge o vaca.

Marmura de pe jos e acoperita in buna parte de un covor. O masa rotunda, cu o corabie din argint pe ea, un barometru, un vas verde de sticla si alte obiecte lucrate cu mult rafinament. Din tavanul inalt atarna un candelabru. Draperii grele la ferestrele imense. O oglinda care e probabil dintr-un alt secol. Sunt intr-o vila pe care a ravnit-o si Evita Peron. S-au servit bauturi racoritoare. Ne-am asezat amandoi pe o canapea - desigur, o mobila de pret, ca si celelalte obiecte din camera, printre care doua scrinuri. Dar nimic care sa dezvaluie o dorinta de etalare a unei opulente ostentative.

Totul dovedeste un bun gust desavarsit. N-am avut voie sa folosesc reportofonul. A trebuit sa notez cu pixul, ca in vremea tineret ii, pe un bloc-notes, raspunsurile la intrebarile mele. La discutie au asistat doamna Daniela Veronica Gusa de Dragan, trei oameni in negru si un cameraman. Discutia a fost inregistrata video si pe un reportofon al familiei. A fost un dialog dificil, cu pauze, pentru ca profesorul sa-si recapete energia. Dupa aceea am mai zabovit in gradina, am vorbit despre una, alta, am facut fotografii. Profesorul a primit vizita unor cunostinte.

De dincolo de parapetii de iasomie - o iasomie de inaltimea pomilor -, razbatea vuietul masinilor care strabateau soseaua din fata vilei, in dreptul careia profesorul a inaltat un bust al lui Emil Racovita. Incercam din rasputeri sa ma conving ca am intalnit un om la capat de drum care nu mai vrea publicitate si ochi iscoditori, ci vrea liniste, ca sa se mai bucure, alaturi de copii si sotie, de popasul pe aceasta planeta. Totusi, o intrebare nu-mi dadea pace, ca si acum, cand astern aceste randuri: oare am fost manipulat cu o asemenea finete incat nu m-am prins nici o clipa? Si, in acelasi timp, imi venea sa zambesc: m-am purtat, o data in viata, ca un capitalist veritabil.

O investitie pe care am facut-o in urma cu peste doua decenii mi-a adus posibilitatea unui sejur gratuit la Palma de Mallorca. In plus, mi-a starnit si pofta de a scrie un roman politist pornind de la un caz senzational. La despartire i-am strans din nou mana miliardarului. Nici de data asta in palma mea n-a fost strecurat biletelul asteptat. Dar daca m-as fi pomenit cu un petec de hartie, cu o cerere disperata de ajutor, oare ce-as fi facut? Cum as fi reactionat? Insa oamenii in negru s-au dovedit a fi niste barbati cumsecade si la locul lor, eficienti si politicosi. Altfel, nu v-as mai fi relatat toate acestea.

- Dumneavoastra sunteti chiar domnul Josif Constantin Dragan? Cel pe care l-am intalnit in urma cu peste doua decenii?
- Ce intrebare e asta?
- Prima.
- Si de ce o puneti?
- Pentru a ma asigura ca zvonurile legate de persoana dumneavoastra nu sunt reale. - Si ce spune gura targului?
- Ca sunteti ostatec in propria casa, ca nici nu mai existati si ca in locul dumneavoastra e altcineva, care va seamana si joaca un rol, pentru a insela opinia publica.
- Mi se pare o prostie, iar cei care au emis astfel de ipoteze ciudate ar trebui sa raspunda, macar in fata propriei constiinte. La randul meu as putea sa va intreb: dumneavoastra sunteti chiar George Arion, cel care mi-a luat un interviu acum 24 de ani?

- Am sa va raspund la sfarsit. Dar v-a aparut o noua carte - contine zeci de interviuri, cu sute de intrebari care va contureaza biografia. N-ati refuzat sa raspundeti la nici o intrebare, oricat de incomoda ar fi fost ea. De ce?
- Aceasta ar putea fi prima intrebare la care nu raspund.
- De ce i-ati pus acestei carti titlul Despre succes?
- Fiecare om care se naste prin voia mamei noastre Natura trebuie sa aiba in vedere sa se realizeze, sa se implineasca, sa aiba succes. Prin munca si iar munca. Eu am cautat sa traiesc prin propriile mele idei, nedepinzand de altii. Poate de aceea am si reusit. De fapt, nu stiu ce as putea sa adaug la cele spuse la prima noastra intalnire. E un interviu care ma reprezinta si care nu poate fi modificat. Sustin aceleasi idei si principii, pe care le respect in mod corect, onorabil.

- De ce nu cunosc toti succesul?
- Pentru ca nu au principii in care sa creada si sa vrea sa le realizeze.
- Ce leaga adolescenta pe care ati avut-o de celelalte varste pe care le-ati cunoscut?
- Increderea in mine insumi. Am spicuit intotdeauna de pretutindeni ceea ce este corespunzator ideilor mele.
- Despre miliardarul Dragan stie multa lume. Dar despre autorul de carti de istorie, de memorialistica se stie mai putin. De ce oare?
- Banii vin si se duc. Dar ideile din cartile mele vor ramane.
- Ce parere aveti despre Romania de azi?
- Trebuie refacuta. Lipsa de educatie e vizibila cu ochiul liber. De la educatie pot porni toate realizarile.
- Sa vorbim putin despre o legenda care circula in legatura cu dumneavoastra. Se spune ca ati fugit cu tezaurul legionarilor, pe care l-ati folosit pentru a va porni afacerile si la scurt timp l-ati restituit.

- Eu nu am cunostinta despre acest tezaur. A existat vreodata?
- Nu v-ar placea o formula de adresare gen "Domnule Miliardar"? Preferati sa vi se spuna "Domnule Profesor". De ce?
- Prefer "Domnule Profesor" pentru ca ma reprezinta si nicidecum pe cea de miliardar, expresie care nu ar trebui folosita nicaieri.
- Parca Rockefeller a spus odata: "Nu ma intrebati cum am facut primul milion". Dumneavoastra cum l-ati facut?
- Nu am numarat niciodata banii, nu a fost preocuparea mea. Preocuparea mea principala a fost sa muncesc.
- V-ati bucurat de o energie debordanta. Cum va impacati acum cu o activitate mai redusa?

- Sufar ca nu pot sa dezvolt totul in aceeasi masura ca altadata, ci doar intr-un ritm mai lent, dar nu am renuntat la unele planuri si programe deja elaborate sau gandite. - Cum trece o zi din viata dumneavoastra acum?
- Majoritatea timpului il dedic vietii de familie, alaturi de sotia mea, Veronica, si de cei trei baieti ai nostri, Stefan, Alexandru si Tudor. Prin ei gandesc la realizarile viitoare.
- Multi viseaza sa fie bogati, dar, la un moment, bogatia poate ajunge o povara. E asa sau nu?
- Ce se intelege prin bogatie? In viata exista si alte valori.

- Bogatia nu insingureaza? - Depinde de capacitatea fiecaruia si de imaginatia celor care formuleaza astfel de ganduri sa se simta sau nu singuri.
- Vorbiti-mi despre familia pe care o aveti acum. V-ati asteptat sa mai descoperiti ceva nou la anii dumneavoastra?
- Am descoperit sentimentul de implinire in plan personal.
- Ati fost fericit de multe ori in viata?
- Ce este fericirea? E greu de definit. Am incercat intr-o zi sa dau o definitie fericirii. Pentru mine exista echilibru in tot. Fericirea e cand ai gandit bine si ai realizat ce ai gandit.

- La 90 de ani, cum priviti in urma: cu seninatate, cu mandrie, cu manie?
- Am trei baieti nazdravani care ma obliga sa privesc inainte cu seninatate si mandrie.
- Ce credeti ca lasa important J.C. Dragan in urma sa? O avere imensa sau un model de viata?

- Trei baieti si un mod de gandire si realizare, bazat pe principii morale, pe care il recomand ca pe un model de echilibru in viata. - Care considerati ca este personalitatea care v-a inspirat in viata?
- Nu a fost una singura, ci mai multe persoane de la care puteam invata ceva, din ideile, gandurile si realizarile lor.
- Ce sfaturi ati da tinerilor romani care au venituri mici?
- Le-as oferi ca model sa fiu urmat prin munca si realizari, munca fiind la baza existentei.
- Cum ii vedeti pe copiii dumneavoastra peste douazeci de ani?
- Diferiti, pentru ca sunt diferiti, si cu talente diferite. Au aptitudini diverse, mai mult sau mai putin economice, artistice, sau poate, cine stie... Important este sa continue ideile si principiile mele.
- Ati schimba ceva la dumneavoastra?
- Nu am ce sa schimb.

- Prin urmare, daca ar trebui sa va reluati viata, ati face totul ca sa traiti la fel?
- Daca s-ar pune o astfel de problema, as face aceiasi pasi. Si as fi atent sa nu depind de altii. Asa cum n-am depins niciodata.
- Sunteti egoist?
- Toti suntem egoisti, mai mult sau mai putin.
- Ati opri timpul in loc?
- De ce sa cer ceva care nu se poate si care nu trebuie?

Dar mi-ati ramas dator cu un raspuns.
- Asa e. Dupa cum se stie, la sapte ani toate celulele din corpul nostru se schimba. Prin urmare, trebuie sa recunosc, eu nu mai sunt acelasi cu care ati stat de vorba odinioara. Ca de altfel, nici dumneavoastra.

Generali MAPN la un pas de a înhăţa un miliard de euro - CEL MAI BOGAT ROMÂN, IOSIF CONSTANTIN DRĂGAN, PE MOARTE

- Cel mai bogat român al vremii, Iosif Constantin Drăgan, a pierdut controlul asupra averii sale, estimată de către revista „Capital“ la peste un miliard de dolari.

- Surse bine informate din anturajul afaceristului şi omului de cultură I.C. Drăgan susţin că omul de afaceri se află într-o stare precară de sănătate, fiind dependent de aparatură medicală.

- Oricum, de aproximativ şapte ani, acesta s-ar afla într-o „carantină“ impusă de actuala soţie, Veronica Guşă-Drăgan. Veronica este fiica generalului Guşă, fostul şef al Marelui Stat Major al Armatei, iar cu ajutorul acesteia, un grup de generali din armată încearcă să pună stăpânire pe afacerile şi averea lui Iosif Constantin Drăgan.

- Munca de o viaţă a lui Drăgan ar putea astfel să dispară ca şi cum n-ar fi existat vreodată, aşa cum s-a întâmplat cu averea Ceauşeştilor.

„Interesul Public“ vă va prezenta începând de astăzi detalii incendiare legate de modul în care averea celui mai bogat român riscă să ajungă pe mâna unor parveniţi. Născut în Lugoj, în anul 1917, Iosif Constantin Drăgan a părăsit România încă din anul 1941, cu o bursă de studii în Italia. Acolo, a înfiinţat societatea ButanGas, care până în 1948 a „cucerit“ întreaga Italie. Astăzi, grupul Butan Gas SPA, patronat de Drăgan, este o prezenţă importantă în nouă ţări europene, inclusiv în România, unde deţine o treime din piaţa de gaz petrolifer lichefiat (GPL). Istoria recentă a lui Iosif Constantin Drăgan este legată de Daniela Veronica, fata generalului Guşă, fostul şef al Marelui Stat Major al Armatei. În urmă cu peste zece ani, în anturajul miliardarului, care se apropia atunci de 80 de ani, cineva a introdus-o pe fiica generalului Guşă. Acest lucru a făcut ca, în 1995, Drăgan să se căsătorească cu Daniela Veronica, deşi între ei era o diferenţă de vârstă de 53 de ani. În ciuda vârstei, cei doi s-au înţeles bine şi din iubirea lor au rezultat trei copii.

Când au început problemele lui I.C. Drăgan

Dacă până la aproape 80 de ani, Iosif Constantin Drăgan a reuşit într-un mod remarcabil să-şi controleze afacerile atât de bine încât a speriat întreaga Europă de Vest, imediat ce s-a căsătorit cu Veronica, pe atunci o tânără de numai 22 de ani, istoricul a început să dea semne de senilitate. A rupt orice relaţie cu fiul său cel mare, Mike Fink, rezultat dintr-o relaţie anterioară şi a evitat, voit sau nu, să mai aibă vreo apariţie atât în presa din România, cât şi în cea occidentală. În acest context, în anul 2003, în societăţile lui Iosif Constantin Drăgan a început să apară şi Veronica Guşă Drăgan, ca asociat sau ca preşedinte delegat cu puteri depline al consiliului de administraţie. Tot de atunci, societăţi precum Butan Gas România, Fed Print România, Mari Gas, cu capital social de zeci de milioane de dolari, nu au mai avut profit. În schimb, au apărut alte entităţi comerciale, în 2003, alimentate cu sute de milioane de lei, în care nu mai apare Iosif Constantin Drăgan. Veronica apare însă alături de rudele din familia Guşă, între care şi mama ei, Steliana.

Datele incorecte în fişele societăţilor

În societăţile mari, unde acţionar cu peste 90% este Butan Gas SPA (n.r. - firma-mamă din Italia), numele lui Iosif Constantin Drăgan apare când corect, când Jose, când Konstan. De asemenea, sunt greşeli ale datelor de naştere, iar la cetăţenie şi la domiciliu, în fiecare entitate comercială apare altceva. În ceea ce o priveşte însă pe doamna Guşă-Drăgan, astfel de greşeli au fost evitate. Greşelile de acest gen, aparent banale, au menirea de a împiedica pe eventualii moştenitori nedoriţi să-şi obţină partea care li s-ar cuveni. Aşa cum este primul născut al lui Drăgan, Mike Fink, recunoscut drept moştenitor legal de către un tribunal occidental. Deşi acesta din urmă a încercat, timp de aproape doi ani, să ia legătura cu tatăl său, nu a mai primit răspuns nici la scrisori, nici la telefon. Ca şi cum ar fi mort, grav bolnav sau în captivitate. Astfel, sursele din anturajul miliardarului spun că întâlnirea dintre tată şi fiu depinde de bunăvoinţa Danielei Veronica Guşă-Drăgan.

Generalii şi averea lui Drăgan

Mariajul lui Drăgan cu fiica generalului Guşă a coincis în mod straniu cu momentul în care majoritatea prietenilor şi colegilor săi se stingeau din viaţă. Acestea se pare că au fost momentele în care istoricul a început să dea primele semne de senilitate. Odată cu dispariţia vechilor colegi şi prieteni din jurul miliardarului I.C. Drăgan, în anturajul acestuia au apărut şi feţe noi, plasate acolo, culmea, chiar de către soţia sa. Presa a semnalat la acea vreme că fiica fostului şef al Marelui Stat Major al Armatei a fost cea care a făcut posibilă înlocuirea oamenilor vechi, care au stat mereu lângă Drăgan, cu unii noi despre care nimeni nu auzise. Schimbările, ordonate din câte se pare de anumite grupuri de interese de la Bucureşti, nu au vizat numai personalul care se afla în jurul istoricului. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi la Fundaţia Europeană Drăgan, de la Milano. Vechiul personal a fost destituit şi înlocuit cu oameni necunoscuţi care nu aveau nicio legătură cu studiile de istorie promovate de respectiva fundaţie. Majoritatea cunoscuţilor şi prietenilor istoricului aflaţi încă în viaţă au susţinut de fiecare dată că aceste schimbări bruşte au fost determinate de existenţa unor grupuri de interese care încearcă să pună mâna pe milioanele de dolari şi pe afacerile istoricului. Aceiaşi prieteni ai lui Drăgan au lansat şi ipoteza că respectivele grupuri sunt formate din generali din armată care, împreună cu fiica generalului Guşă, care profită de starea de sănătate şi de vârsta înaintată a lui Drăgan pentru a face avere.



Cel mai bogat român al vremii, Iosif Constantin Drăgan, a pierdut controlul asupra averii sale, estimată de către revista „Capital“ la peste un miliard de dolari. Surse bine informate din anturajul afaceristului şi omului de cultură I.C. Drăgan susţin că omul de afaceri se află într-o stare precară de sănătate, fiind dependent de aparatură medicală. Oricum, de aproximativ şapte ani, acesta s-ar afla într-o „carantină“ impusă de actuala soţie, Veronica Guşă-Drăgan. Veronica este fiica generalului Guşă, fostul şef al Marelui Stat Major al Armatei, iar cu ajutorul acesteia un grup de generali din armată încearcă să pună stăpânire pe afacerile şi averea lui Iosif Constantin Drăgan. Munca de o viaţă a lui Drăgan ar putea astfel să dispară ca şi cum n-ar fi existat vreodată, aşa cum s-a întâmplat cu averea Ceauşeştilor.

1384 Afisari
[citeste]

Nostalgia TV: Dida Dragan
Dida Dragan, supranumita "vocea de aur a rockului romanesc", s-a nascut pe 14 septembrie 1947, in Arges.

Tocmai a ieşit din tipografie şi trei exemplare mi-au fost încredinţate pentru a le înmâna autorului. N-am timp s-o citesc, doar o frunzăresc. E o culegere de interviuri pe care cunoscutul om de afaceri le-a acordat de-a lungul anilor, în ţară şi în străinătate. Conturează traiectoria unui om apărut într-o familie modestă din Lugoj, care a avut tenacitatea şi priceperea de a acumula o avere imensă după ce a plecat din România în 1940. Avere de care nu face mare caz. Imediat îmi dau seama de atitudinea gazetarilor care i-au luat interviuri miliardarului.
Unii adoptă o atitudine smerită, notează cu evlavie tot ce li se spune, alţii sunt incisivi, au curajul de a pune întrebări incomode şi nu sunt timoraţi că se află în faţa unui om care apare în Forbes şi care posedă un imperiu – Ovunque andate, Butan Gas trovate, sună sloganul cel mai cunoscut la produsul pe care şi-a construit aproape întreaga avere.
Printre alţii, îi dau o notă bună lui Marius Tucă (nu e o periuţă la adresa directorului Jurnalului Naţional). Îl invidiez cordial pentru că a avut posibilitatea să pună întrebări într-un climat de libertate, care mi-au stat pe limbă în urmă cu ani, dar m-am autocenzurat, pentru a nu intra în vreun bucluc. Îmi dau o notă bună şi mie (interviul meu apare şi el în carte).

ÎNTREBĂRI. Delimitarea mea faţă de protocronism (deşi discretă, nu aveam cum s-o strig în gura mare) şi faţă de modul de reeditare a Istoriei... lui Călinescu, în care în locul fotografiei lui Geo Bogza apare o caricatură, înseamnă totuşi o doză de curaj (o precizare pentru cei mai tineri: în acei ani, Geo Bogza era socotit un adversar al regimului Ceauşescu. Prin urmare, apariţia unei caricaturi în locul fotografiei a fost interpretată ca o susţinere a regimului din partea editorului).
Îi dau o notă bună şi lui J.C. Drăgan: răspunde la orice întrebare, oricât de stânjenitoare ar fi.
Subliniez câteva întrebări şi răspunsuri care îmi plac: Marius Tucă – De unde pasiunea dumneavoastră pentru istorie?; J.C. Drăgan: Nevoia proprie de a cunoaşte ca român istoria neamului în care m-am născut, a Ţării Româneşti şi a altora din Europa şi din întreaga lume. Această pasiune pentru cunoaşterea istoriei era stimulată de stabilirea mea în Italia, pe care o consider a doua patrie, şi de faptul că 30 de ani după plecarea din România nu am putut să revin în ţară din cauza unui decret dat de Ana Pauker, în care se prevedea pierderea cetăţeniei românilor care nu se întorceau în ţară în termen de 60 de zile. Am fost considerat mult timp apatrid; M.T. – Cât de des îşi vede familia cel mai bogat român?; J.C.D.: Nouă ani, soţia mea a stat alături de mine zi de zi. Păstrăm tradiţia şi ideea de familie prin prezenţa celor trei copii: Ştefan Constantin, de 4 ani, şi gemenii Alexandru Eugen şi Tudor Sebastian, de 2 ani, pentru care, de exemplu, masa de prânz este sfântă. Tot timpul suntem împreună, îmi desfăşor viaţa alături de ei şi sunt parte nelipsită din viaţa mea, suport activ al acesteia (din interviul publicat în Jurnalul Naţional, 17 noiembrie 2003).

ÎNTÂLNIREA. Sunt smuls din lectură de glasul comandantului aeronavei tip Boeing 737-700, care ne anunţă că ne pregătim de aterizare. De la Barcelona, în 45 de minute, cu o altă cursă, Air Europa – Flight UX 6039, la Palma de Mallorca. Sunt aşteptat la aeroport şi condus la un hotel de lux de pe faleză. E o căldură umedă, neplăcută. Spre seară ajung la vila miliardarului. E impresionantă. Domină împrejurimile. Nu e de mirare că a râvnit-o şi Evita Peron.
În interior domnesc bunul-gust, simplitatea şi rafinamentul. Ambianţele sunt mai curând austere. Iată ce se găseşte într-una dintre încăperile în care m-am aflat: un birou pe care sunt o corabie confecţionată din argint, un delfin din acelaşi metal, un telefon. Pe un piedestal, un bust în marmură al unei zeiţe, pe un altul, un cap în bronz al profesorului, o vitrină cu mai multe volume. Pe un perete – un tablou al Terezei Moriglioni, prima soţie a lui J.C. Drăgan. Mai multe scaune din vechime, pe care sunt puse bileţele pe care scrie: Non toccare, grazie. Am grijă să nu ating nimic. De fapt, nici personajele care trăiesc în această ambianţă nu vor să fie atinse.

Mă întâlnesc cu profesorul – aceasta e formula de adresare pe care o agreează, punând preţ mai mare pe vocaţia sa de istoric şi pedagog, decât pe aceea de om de afaceri –, în grădina îngrijită de mâini pricepute. Poartă o jachetă stacojie încheiată cu un fermoar până la gât. Îmi dăruieşte cu dedicaţie unul dintre volumele pe care i le-am adus din Bucureşti. Scrisul e uşor tremurat. Apoi, începem să stăm de vorbă de parcă n-au trecut peste două decenii de când ne-am văzut singura dată în viaţă.
Prima mea întrebare îi descumpăneşte pe toţi cei care asistă la întrevedere: “Dumneavoastră sunteţi chiar domnul Josif Constantin Drăgan? Cel pe care l-am întâlnit în urmă cu peste două decenii?”. Asta pentru a risipi orice bănuială că am stat de vorbă cu o dublură a sa. “Ce întrebare e asta? Şi de ce o puneţi?” “Pentru a mă asigura că zvonurile legate de persoana dvs. nu sunt reale.” “Şi ce spune gura târgului?” “Că sunteţi ostatic în propria casă, că nici nu mai existaţi şi că în locul dumneavoastră e altcineva…” “Mi se pare o prostie, iar cei care au emis astfel de ipoteze ciudate ar trebui să răspundă măcar în faţa propriei conştiinţe. La rândul meu, aş putea să vă întreb: dumneavoastră sunteţi chiar George Arion…?” Dialogul se poartă cu oarecare dificultate, e clar că profesorul nu se mai bucură de energia de odinioară, care îi uimea pe toţi cunoscuţii săi, dar şi pe multele personalităţi pe care le-a cunoscut: Robert Schuman, Konrad Adenauer, Generalul Franco, Regele Juan Carlos, Ana Aslan, Papa Ioan Paul al II-lea şi multe altele. “Ce părere aveţi despre România de azi?” “Trebuie refăcută…” Alături de noi se află doamna Daniela Veronica Guşă de Drăgan. O fiinţă aparte, fără nici o legătură cu ţoapele care sunt nevestele bogătaşilor noştri de tranziţie. Îşi priveşte ocrotitoare soţul: “Kostea, mai vrei un suc?”, “Ia-l pe domnul Arion de braţ şi faceţi câţiva paşi prin grădină!”, “Nu ţi-e rece?”. Îi mângâie cu tandreţe mâinile. Se fac fotografii, iar un cameraman ne filmează.

Doamna Drăgan mă lămureşte: “Facem zilnic fotografii şi folosim camera video ore în şir. Profesorului îi place să se pozeze alături de cei trei copii ai noştri, pe care îi adoră”. Imediat îmi trece prin minte un gând: “Vrea să dăinuie alături de cei dragi şi după inexorabilul sfârşit. Are astfel acces la un pic de nemurire”. Condiţie: nu se publică decât fotografiile permise de familia Drăgan, din arhiva personală.
Doamna. Se înserează. Profesorul se refugiază într-un ungher al grădinii împreună cu nişte cunoştinţe. N-am stat împreună mai mult de trei ore. Timp în care în conturile sale s-au mai adăugat, probabil, multe mii de euro. Noi, ceilalţi, mai sporovăim despre una, despre alta.

AM O VAGĂ NEMULŢUMIRE. Aş fi vrut să-i mai pun câteva întrebări: dacă a avut obsesia succesului, dacă a colaborat cu Securitatea, ce sentimente îi provoacă avuţia imensă pe care a strâns-o. Aflu, în schimb, altceva. Apropo de cel care susţine că ar fi o progenitură a profesorului, cineva îmi spune ce a declarat miliardarul când s-a pus problema unui test ADN: “Ce test ADN? Un test de inteligenţă trebuie. Să vedem ce IQ are”. Discuţia începe să lâncezească. Profesorul şi-a luat rămas-bun şi s-a retras într-una dintre încăperile de la etaj.
Doamna Drăgan ne propune să mâncăm la un restaurant. Mă sui în maşina pe care o conduce ea însăşi – un jeep de culoare neagră. Conduce atent şi cu eleganţă. O privesc cu coada ochiului – de o frumuseţe neostentativă, pare timidă şi e clar că a primit o bună creştere în familie.
N-a prea vrut să apară în fotografiile care s-au făcut. Nici pe copii nu i-am văzut. Din când în când, pe chip îi apare o umbră de amărăciune – nu poate trece uşor peste pierderea tatălui, generalul Ştefan Guşă, produsă în condiţii misterioase.
Străbatem câţiva kilometri şi ne oprim în faţa restaurantului Cappucino Grand Cafe Lounge. Suntem şase persoane la masă. O conversaţie animată şi amuzantă despre preferinţe culinare, frumuseţea locurilor, planuri de vacanţă. O muzică în surdină se aude din nişte boxe pe care nu le văd. La plecare primesc în dar două CD-uri pe care sunt înregistrate cântecele pe care le-am ascultat.
Mă uit la titlurile lor: nu-mi spun nimic. Dar melodiile sunt foarte frumoase şi ori de câte ori le voi asculta îmi voi aduce aminte că am petrecut o seară lângă soţia unui miliardar şi a unora dintre colaboratorii săi. Ieşim sub cerul care s-a înseninat şi acum e plin de stele. Mâine va fi din nou zăpuşeală.
Ajung cu acelaşi jeep la hotel. Mă despart cu tot respectul de gazda mea – la urma urmei, doamna Drăgan are o putere imensă, conduce, în calitate de preşedinte al consiliului de administraţie, societăţile care îi aparţin marelui om de afaceri. Am făcut o vizită la o avere de peste un miliard de dolari, ca să-l parafrazez pe Raymond Chandler, ilustrul scriitor de cărţi poliţiste.
Suspiciunile mele s-au spulberat. J.C. Drăgan trăieşte, e lucid, are proiecte în minte, vrea să le vadă realizate şi, mai curând, el îi ţine ostatici pe toţi cei din jurul său. Am întâlnit nişte oameni care doresc doar să se ferească de ochi indiscreţi şi de aceea, de la o vreme, nu se mai afişează în public. Ca şi Howard Hughes, bogătaşul american pe care de la un moment dat nu l-au mai văzut decât cei foarte apropiaţi lui.
Intru în hotel fără să privesc în urmă. Mai e jeepul parcat sau a pornit spre casă? Dar ce importanţă mai are? E vremea ca fiecare să se întoarcă la condiţia sa. Totuşi, nu pot să-mi alung impresia că am fost doar folosit. A trecut de miezul nopţii, suntem în 23 mai. Noapte bună, Mallorca!

În vizită la o avere de un miliard de dolari

Trăieşte în Palma de Mallorca şi la 21 iunie împlineşte 90 de ani. J.C. Drăgan. Primul miliardar român în dolari.
La 21 de ani îşi lua licenţa în Drept. În 1940 obţine o bursă la Roma din partea guvernului italian şi în acelaşi an devine “dottore in giurisprudenza”. După război începe să îşi înfiripe un imperiu. Al petrolului. În prezent are o avere estimată la peste un miliard de dolari. Un personaj misterios, despre care la un moment dat se spunea că a dispărut fără urmă. După ani buni de discreţie, Drăgan doreşte o întrevedere cu cineva din România. Scurtă.

TELEFONUL. Îi trimit un mail Roxanei Roseti, editorul Jurnalului de Duminică: “Plec la Palma de Mallorca pentru a-i lua un interviu celui mai bogat român – J.C. Drăgan. Pot să-mi predau rubrica «Trei minute de suspans» cu o zi întârziere?”. Mă pomenesc cu ea val-vârtej la mine în redacţie, la “Publicaţiile Flacăra”: “E foarte tare! Nu faceţi ceva şi pentru Jurnalul de Duminică?”. De ce nu? Suntem în ziua de 17 mai.
Plecarea e fixată pentru 21 mai. Am deja biletul în buzunar. Un bilet cumpărat de pe Internet. Încep să mă documentez cu înfrigurare. Sunt înconjurat de cărţi, de tăieturi din ziare. Apelez şi la Google. Aflu informaţii halucinante, pe care nu le-am prea luat în seamă atunci când au apărut în presă. Oare de ce? Potrivit unor gazetari, miliardarul este ostatic al propriei sale familii, împiedicat să comunice cu lumea. Unii susţin că nici nu mai trăieşte. Mai mult, ar avea un fiu pe care nu-l recunoaşte şi care încearcă zadarnic să-i vorbească. Dacă lucrurile stau aşa, de ce sunt invitat în Palma de Mallorca, la una dintre reşedinţele marelui om de afaceri? Ca să ce? Să infirm zvonurile? Dar de ce tocmai eu? Îşi închipuie cineva că sunt uşor de manipulat? Ceva nu e în regulă. Oare în ce m-am băgat? Ca să-mi alung gândurile negre, îmi recitescinterviul pe care i l-am luat în 1984, apărut mai întâi în Flacăra şi apoi în cartea mea “O istorie a societăţii româneşti contemporane în interviuri”. Ne-am întâlnit la restaurantul de la parterul Hotelului Bulevard, situat pe 6 Martie (actualul Bulevard Regina Elisabeta), lângă Librăria Academiei – aceasta nu mai există azi. L-am întrebat la un moment dat: “De numele dumneavoastră se leagă prima reeditare a «Istoriei literaturii române de la origini până în prezent» de G. Călinescu. Când aţi descoperit această lucrare?”. Mi-a răspuns: “Personal am descoperit-o târziu. Practic, o dată cu întoarcerea mea în ţară. M-a cucerit şi am rămas impresionat, pentru că n-am văzut la multe popoare opere de acest fel. Nu suntem cunoscuţi suficient în străinătate, din lipsa publicaţiilor, din cauza lipsei operelor române traduse în limbi străine, din cauza raportului disproporţionat dintre traducerile operelor străine şi invers. De aceea mi s-a părut deosebit de utilă o cunoaştere a culturii româneşti printr-o astfel de carte de sinteză”.

“Dar de ce în locul portretului lui Geo Bogza a apărut o caricatură?”. “Pentru a pune ediţia în lucru trebuia să folosim un exemplar curat al Istoriei... de care nu dispuneam. Volumul aflat în posesia noastră fusese citit şi subliniat de proprietarul ei anterior, care mai avusese şi imaginaţia grafică de a mai «înfrumuseţa» unele figuri ale autorilor. Beneficiarul cel mai mare a fost Geo Bogza. Sublinierile au mai putut fi şterse. Faţa autorilor din fotografii, nu. Şi atunci au fost două soluţii: ori nu reproducem fotografia, ori o scoatem. La primul tiraj am reprodus originalul. Al doilea a apărut fără fotografie.”
O explicaţie pe care n-am comentat-o atunci, dar mă bucur că am îndrăznit să abordez chestiunea. În acele vremuri, uneori, o întrebare aparent nevinovată stârnea un interes deosebit. Dar ce pot să înţeleagă toţi cei care n-au cunoscut acele timpuri?
Din reveriile mele sunt smuls cu brutalitate de un telefon ce mă lasă perplex: “Domnul profesor nu se simte prea bine. Deplasarea nu mai are loc”. “Asta e”, zic eu, încercând să nu par descumpănit. Suntem în seara zilei de 18 mai.

MESAJE. Primul gând e la Roxana. Nu vreau s-o încurc. Amân totuşi pentru a doua zi să-i dau ştirea. Adică pentru 19 mai. Zi în care mă iau cu diverse treburi şi nu-i comunic ce întorsătură ciudată au luat lucrurile. La ora 19 şi 14 minute primesc un mesaj de la ea: “Fiţi atent: la 27 mai nu aveţi rubrică, deoarece e un număr special de Rusalii. Deci veţi avea numai grija interviului. Nu uitaţi de interviul din ’84 şi de întrebarea de ce acum. Ştiu că sunt pisăloagă, dar trebuie să iasă foarte tare!”. N-apuc să-i răspund. La 19 şi 20 telefonul mă avertizează că a mai sosit un mesaj. Tot de la Roxana: “Dacă nu mă înşel, anul acesta împlineşte 90 de ani (nu ştiu în ce lună e născut), ceea ce e iarăşi foarte tare”. În sfârşit, îi transmit Roxanei vestea cea rea. Îmi răspunde imediat: “Mai există o variantă la întrebarea de ce a vrut acum interviul: are 90 de ani şi vrea un ultim interviu. În altă ordine de idei, şi apropo de teoria conspiraţiei, nu vi se pare ciudat că a amânat exact după discuţia noastră!?”. E ora 19:41. Îi răspund sec: “Ba da”. De fapt, nu ştiu de ce i-am răspuns aşa. Arunc totuşi priviri circumspecte prin biroul meu.

CĂLĂTORIA. Trece o noapte în care dorm puţin, asaltat fiind de cele mai bizare scenarii. Pe unele dintre ele mi-ar plăcea să le transform în filme. Ar avea un succes garantat. Mult suspans, un protagonist prins într-o plasă de intrigi şi minciuni, înconjurat de personaje malefice. A doua zi mă duc la redacţie cu ochii împăienjeniţi de nesomn. Încerc să mă concentrez asupra treburilor mele curente. La 12:33 – mesaj de la Roxana: “Cred următoarele: solicitarea lui a fost un strigăt de ajutor. Simte nevoia să vorbească (şi nu mai poate vorbi cu oricine, tocmai de aceea v-a ales pe dvs.). A făcut solicitarea fără să ştie familia. Familia nu l-a lăsat niciodată să vorbească, pentru că sunt interese mari la mijloc. Mă incită mult acest subiect”.
Îi răspund: “E într-adevăr straniu”. La 12:46 – alt mesaj: “Mi-a venit o idee: dacă într-adevăr e un strigăt de ajutor, şi cred că asta este, cred că se poate combina (ca să zic aşa) interviul din ’84 cu cartea care i-a apărut. Trec eu pe la dvs., săptămâna viitoare, pentru că într-adevăr se poate face ceva de excepţie fără a leza pe nimeni”. Personal n-am încredere în varianta asta, aşa că nu-i răspund. Dar entuziasmul ei îmi place.

TELEFONUL. Vine şi ziua de luni. La ora prânzului – un telefon neaşteptat din Palma de Mallorca. Sunt din nou invitat în acest loc în care n-am poposit niciodată. Am un puseu de orgoliu şi pentru o clipă vreau să refuz această nouă chemare. Accept totuşi, gândindu-mă dacă nu cumva peste o oră invitaţia va fi din nou revocată.
În dimineaţa zilei de 22 mai sunt în cursa TAROM – Flight RO 0421, cu destinaţia Barcelona. Evident, la M-Economy Coach. Până la destinaţia mea, zborul durează trei ore şi douăzeci de minute. Iau rapid micul dejun privind la ruta afişată pe micile ecrane fixate deasupra capetelor noastre. Am ajuns deja deasupra fostei Iugoslavii. Altitudinea – 11.000 de metri. Temperatura de afară – minus 50 de grade. Profit de faptul că nu sunt turbulenţe în aer şi mă adâncesc mai bine în scaun, îmi lărgesc centura de siguranţă şi încep să răsfoiesc cartea lui J.C. Drăgan cu titlul “Despre succes”.

AFLAT IN TOPUL CELOR MAI AVUTI OAMENI DIN EUROPA, JOSIF CONSTANTIN DRAGAN A INCEPUT AFACERILE LA 15 ANI CU PORTOFELE DIN PIELE DE CAPRA

CUM A FACUT AVERE CEL MAI BOGAT ROMAN

Josif Constantin Dragan, om de cultura si socotit ani de-a randul cel mai bogat roman, nu si-a cladit averea cu "o suta" de lei, asa cum sustin alti magnati romani.


Nici cu "oul" din zicala romaneasca nu le-a avut. Insa a invatat de timpuriu mecanismul cerere-oferta. Si toata viata l-a perfectat.

UCENIC LA TABACARIE
Tatal sau, Stefan, provenea dintr-o familie cu sapte copii, iar mama sa, Cornelia, dintr-o familie cu noua copii. N-au fost saraci, pentru ca parintii au muncit din rasputeri si au asigurat traiul si educatia copiilor. Stefan a fost singurul dintre frati care a plecat la oras si a intrat ucenic la o tabacarie, meserie grea, care avea sa devina traditie in familia sa, stabilita la Lugoj. Toti cei trei fii ai lui, Josif, Jianu si Zeno, aveau sa-si ia mai intai certificatul de tabacar, fara favoritisme din partea comisiei breslei. Dar toti trei au fost indemnati sa invete pentru ca, spunea tatal, "invatatura este singura avere pe care nu o sa v-o ia nimeni".

PORTOFELE DIN PIELE DE CAPRA

Era in clasa a IX cand Josif a inceput sa castige primii lui bani. Confectiona portofele din piele de capra si pungi pentru tutun, pe care le vindea colegilor. In timpul liber, crestea iepuri. Banii castigati ii strangea pentru investitii mai importante. Pentru ca de atunci visa la afaceri de anvergura. Iar la invatatura era primul. Excela la matematica, germana, latina, istorie... cam la toate materiile. Lua si lectii de pian, pentru ca avea talent, "iar talentul nu trebuie sa se iroseasca", dupa cum spunea mama Cornelia.
STUDENT LA DOUA FACULTATI
Josif Constantin Dragan s-a inscris la Facultatea de Drept din Bucuresti, dar, pentru ca se simtea atras spre comert, a urmat in paralel si cursurile Academiei Comerciale. In anul trei, a auzit ca Institutul Italian de Cultura organiza cursuri gratuite de limba si literatura. S-a inscris. Acest institut avea sa-l propulseze spre culmile gloriei.

PASAPORTUL CU NR. 13
Prima data, a castigat o calatorie in Italia. A doua oara, a castigat din partea Institutului o bursa de studii la Universitatea din Roma. Era la sfarsitul anului 1940. Isi luase licenta in Drept si efectuase stagiul militar. In decembrie, avand o valiza confectionata de Tabacaria Dragan, posesor al pasaportului cu numarul 13, se suie in trenul vietii. Tatal l-a insotit la gara si l-a sfatuit: "Vegheaza sa nu ne faci de ras pe acolo!". Nu avea sa-l mai vada, pentru ca Stefan Dragan a murit dupa ce comunistii i-au confiscat toata truda de-o viata.

VAGOANE DE CIUPERCI
Bursa era de 500 de lire pe luna, plus o suta pe care o castiga tinand registrele firmei de mezeluri a gazdei sale. Isi ia licenta cu nota maxima in Drept Corporativ si se inscrie in anul III la Stiinte Politice si Economice. Ii trebuiau mai multi bani. La Ambasada Romana, il cunoaste pe inginerul Gheorghe Morariu, care ii ofera o colaborare la revista Rassegna, unde se publicau tot felul de cereri si oferte. Afla ca italienilor le plac ciupercile uscate. Isi face firma si devine angrosist de ciuperci, manatarci si ghebe uscate, pe care le aduce din Romania cu vagoanele. A fost prima lui afacere ca reprezentant comercial.
PROPRIETATI IN SAPTE TARI
Josif Constantin Dragan este proprietar a peste 65 de societati comerciale in toata lumea, e actionar unic al Companiei Butan Gaz si are proprietati in Romania, Italia, Spania, Grecia, Canada, Austria, Germania. Este fondator al Universitatii Europene "Dragan", de la Lugoj, cu Facultatile de Drept, Stiinte Economice, Cibernetica si Administratie Publica, cu predare de nivel european.
http://www.ziarulcn.com/article/aid/39399/CUM-A-FACUT-AVERE-CEL-MAI-BOGAT-ROMAN
_________________

Dida Drăgan, propunerea PNL pentru CA al TVR
12 IUNIE 2007
http://www.gandul.info/dida-dragan-propunerea-pnl-tvr.html?3939;343941
Conducerea PNL a decis, în şedinţa Biroului Politic Central care s-a reunit luni dimineaţă, să o propună pe Dida Drăgan membru în Consiliul de Administraţie al TVR, au declarat, pentru Mediafax, surse din partid. Parlamentul a respins raportul SRTv pe anul 2006, ceea ce a condus la demiterea întregului Consiliu de Administraţie al TVR. Marcela Feraru, Ducu Bertzi şi Vlad Velcu sunt numele dintre care premierul Tăriceanu ar putea alege propunerea pentru reprezentantul Guvernului în CA. PRM a anunţat că îl va propune în noul Consiliu de Administraţie al TVR pe Radu Toma ca titular şi pe Ciprian Tănăsescu, fiul senatorului PRM Dan Claudiu Tănăsescu, ca membru supleant. Conducerea PSD a decis să-i propună în CA al TVR pe Alexandru Sassu, Anne Jugănaru şi Victor Socaciu. Social-democraţii au decis ca propunerile pentru supleanţi să fie Vasile Arhire, Dumitru Pelican şi Lucian Purcăreanu. UDMR îl propune ca membru titular în Consiliul de Administraţie al TVR pe Stanik Istvan, iar supleant pe Salamon Marton Laszlo.

AFACERI SUB BOMBARDAMENTE