Like/Tweet/+1
Ultimele subiecte
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE2Scris de Admin 26.08.17 22:37
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE1
Scris de Admin 26.08.17 22:36
» Comunitatea evreiască din Botoșani (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» Comunitatea evreiască din Botoșani (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:19
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:18
» DESPRE ANTISEMITISMUL MAREȘALULUI ION ANTONESCU
Scris de Admin 04.08.17 23:54
» Romanizarea Romaniei 1940-44 legi antisemite, CNRomanizare
Scris de Admin 04.08.17 21:13
» ROMÂNIA LUI ANTONESCU ȘI LOGICA VIOLENȚEI(3): VIOLENŢA MILIT
Scris de Admin 05.03.17 11:01
» Anunțuri Administrative
Scris de Admin 25.02.17 20:07
Hausvater[v=]
Pagina 1 din 2
Pagina 1 din 2 • 1, 2
Re: Hausvater[v=]
http://adevarul.ro/cultura/teatru/regizorul-alexander-hausvater-gala-uniter-trebuie-facem-loc-tinerilor-1_5564149ecfbe376e359a20af/index.html
Re: Hausvater[v=]
http://adevarul.ro/cultura/carti/lansarea-cartii-golem-mit-spectacol-regizorul-alexander-hausvater-vernisajul-expozitiei-legende-mituri-iudaice-1_55006864448e03c0fd75c4ee/index.html
Re: Hausvater[v=]
Regizorul Alexander Hausvater: „Sunt ca un jidov rătăcitor, dar simt nevoia unui acasă“
Re: Hausvater[v=]
VIDEO Regizorul Alexander Hausvater, la Adevărul Live: „Teatrul e o căutare. Suntem ca stelele. Ce miracol e când stelele se întâlnesc“
Re: Hausvater[v=]
http://adevarul.ro/cultura/teatru/premierA-balcanicele-regia-alexander-hausvater-teatrul-tony-bulandra-targoviste-1_54a8e947448e03c0fd492354/index.html
Re: Hausvater[v=]
http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/Omul%20Zilei/omul-zilei-de-sambata-alexander-hausvater--93481.html
Re: Hausvater[v=]
http://www.adevarul.ro/cultura/Alexander_Hausvater-regizor-_-Criza_majora_este_ca_noua_generatie_nu_merge_la_Opera_0_630537238.html
Re: Hausvater[v=]
http://cronicaromana.com/2012/01/11/alexander-hausvater-ne-pregateste-un-spectacol-tanar-cu-%e2%80%9cnabucco%e2%80%9d/
Omul zilei: Alexander Hausvater
Omul zilei: Alexander Hausvater
La Teatrul Ţăndărică se repetă de zor la "Galaxia Svejk", un spectacol dedicat adulţilor, în regia lui Alexander Hausvater. Această "epopee tulburătoare", cum o defineşte conducerea teatrului, utilizează muzica, coregrafia, animaţia, proiecţiile, mânuirea şi jocul, artele [...]
La Teatrul Ţăndărică se repetă de zor la "Galaxia Svejk", un spectacol dedicat adulţilor, în regia lui Alexander Hausvater. Această "epopee tulburătoare", cum o defineşte conducerea teatrului, utilizează muzica, coregrafia, animaţia, proiecţiile, mânuirea şi jocul, artele [...]
Omul zilei: Ada Hausvater
Omul zilei: Ada Hausvater
În perioada de criză, o echipă condusă de o femeie regizor reuşeşte să deschidă spaţii noi pentru spectacole. Este echipa Teatrului Naţional din Timişoara, iar femeia - directorul general Ada Hausvater, numită şi "constructor în ale teatrului". Pe bună dreptate. În [...]
În perioada de criză, o echipă condusă de o femeie regizor reuşeşte să deschidă spaţii noi pentru spectacole. Este echipa Teatrului Naţional din Timişoara, iar femeia - directorul general Ada Hausvater, numită şi "constructor în ale teatrului". Pe bună dreptate. În [...]
Din nou Hausvater
Din nou Hausvater
Ne-am bucurat nespus să aflăm că piesa Recviem de Hanoch Levin publicată în numărul 3-4/ 2004 al revistei „Drama“ în traducereaDenisei Idel constituie suportul unui spectacol pe scena Teatrului Bacovia din Bacău pus în scenă de Alexander Hausvater, mereu preocupat de universul literar evreiesc, ceea ce ne face să credem că va ajunge, curând, la Mihail Sebastian. Hanoch Levin este, însă, scriitorul israelian prin excelenţă născut (1943), crescut şi format la Tel Aviv. Recviem este ultimul spectacol al regizorului care a fost, deopotrivă, scriitorul Hanoch Levin, pus în scenă la Teatrul Cameri din Tel Aviv înaintea dispariţiei sale premature, în 1999. Deşi este vorba de adaptarea scenică a trei schiţe de Cehov, piesa este întunecată şi deprimantă în spirit dantesc. Puţine lucruri au mai rămas din ironia lui Cehov, dar, în orice caz, amplasarea într-un spaţiu rusesc belstemat (“un ţinut îndepărtat dintr-o ţară mare, într-un sat uitat de lume”) situat între Pupka, Hlupka, Drupka, Scioci şi Pjioji, tot atâtea eufonii ruseşti luate, desigur, din umorul ciudat al lui Cehov. Levin/Hausvater ne aruncă direct într-un Purgatoriu unde lumea umblă cu morţii în braţe încercând să-i facă sănătoşi, sub ochii unor veseli heruvimi care le mai alină durerea: „Unde-i buba? Să-ţi dăm noi un pupic şi trece”. Oamenii au meserii funerare: Felcerul, mereu beat, care nu poate vindeca pe nimeni, dar prescrie aceleaşi comprese şi prafuri pentru că nu are nimic de făcut împotriva morţii, cosciugarul care şi-a pierdut bătrâna nevastă de care nu i-a fost milă niciodată şi, alături de ei, inocenţi fără rost, asemenea femeii cu pruncul de şase luni peste care bărbatul a aruncat o căldare cu apă clocotită. Mai bântuie prin această margine a împărăţiei morţii beţivani şi târfe urât mirositoare, dar nevoia de iubire rămâne şi după moarte. Textul lui Hanoch Levin are pentru fiecare o frază potrivită.
Alexander Hausvater a refuzat orice idee narativă adoptând formula unui spectacol ambiental (ritual, de fapt, doar că nu este consacrat pentru că oamenii îndeplinesc un ritual fără să ştie) de o densitate şi o cuminţenie neobişnuite pentru hiperbolicul artist. Păstrează o briză rusească de la Cehov, mai ales prin acele denumiri provinciale caraghioase, deja menţionate, de sate în care se mişcă o lume în pragul morţii şi chiar dincolo de acest prag. O iudaizează cu personaje luate din tablourile lui Marc Chagall, pictorul crucificaţilor şi al muzicanţilor zburători. Inventează personaje extrase din tablourile lui Chagall (violonistul săltăreţ, de pildă) care te fac să te simţi ca în iernile de la Vitebsk ale pictorului. Perfect adaptat textului, Hausvater înţelege spectacolul ca o călătorie perpetuă cu o trăsură creată din pantomimă (calul este interpretat cu veselie, nu neapărat cu talent, de un actor) care plimbă de la zero la minus infinit un grup de oameni ce nu trăiesc decât pentru a se îngropa şi jeli unii pe alţii. Hausvater este hotărât să ne arate cum este dincolo şi creează un spectacol al tăcerii folosind cu intensitate pantomima vocii sau mimavoce. Actorii simulează rostirea, dar vocile vin din altă parte. Spectacol de imagine, sunet şi fum, interpretat de actori complementari care îşi împrumută vocile (efectul este infernal pentru că se mişcă buzele unuia şi se aude sunetul din altă parte, ca pe lumea cealaltă), Recviem este exact pe măsura Teatrului Bacovia din Bacău, oraşul unde „dormeau adânc sicriele de plumb”. Regretăm că, din lipsa unui pliant cu distribuţia, nu am reuşit să identificăm actorii. Fireşte, nu ne-a scăpat Viorel Baltag, dar echipa este cu totul excepţională în situaţia, deloc confortabilă, la care trebuie să se adapteze.
“Poveste de iarnă”, în viziunea lui Hausvater
“Poveste de iarnă”, în viziunea lui Hausvater
luni, 12 ianuarie 2009 - 02:00
Evenimentul cultural timişorean al anului a avut premiera sâmbătă seara în oraşul de pe Bega, unde Teatrul Naţional a prezentat “Povestea de iarnă” a lui Shakespeare în viziunea lui Alexander Hausvater. [Citeste]
luni, 12 ianuarie 2009 - 02:00
Evenimentul cultural timişorean al anului a avut premiera sâmbătă seara în oraşul de pe Bega, unde Teatrul Naţional a prezentat “Povestea de iarnă” a lui Shakespeare în viziunea lui Alexander Hausvater. [Citeste]
Teatrul ca o stare de laborator
Teatrul ca o stare de laborator
http://www.azi.ro/index.php?data=11.10.2008&rubrica=Daca_aveti_timp&citeste=1
Dacă nu ar fi existat energia, tenacitatea şi inspiraţia regizoarei Maria Adriana Hausvater, cunoscută în lumea teatrală sub numele de Ada Lupu, Festivalul Dramaturgiei Româneşti nu ar fi căpătat un nou suflu, consistenţă şi impunerea noilor texte autohtone. Ea a reuşit să transforme acest festival într-o stare de laborator, unde se creează în permanenţă. Mai mult decât atât a reuşit ca ritmicitatea festivalului să fie anuală. Am avut prilejul ca în pauzele din festival să stau de vorbă cu ea.
Începutul lunii octombrie înseamnă şi debutul în forţă al ediţiei cu numărul XIV al Festivalului Dramaturgiei Româneşti. Care sunt noutăţile actualei ediţii?
Mărturisesc că, de fiecare dată, când încep un festival e ca şi cum m-aş naşte din nou. Nu uita că anul trecut, când am avut o discuţie similară şi ne aflam ca şi acum în plin festival, mă gândeam deja la următorul, la cum o să arate el.
Pentru că un festival de o asemenea amploare, unic în peisajul nostru festivalier, necesită o gândire pe termen lung şi nu o mentalitate heirupistă, cum se obişnuieşte pe la noi. După cum ştii, mi-am dorit şi, din păcate a rămas la stadiul de dorinţă, să instituţionalizez acest festival.
Cu siguranţă că de la anul acest lucru se va întâmpla, dar birocraţia şi administraţia ne-au dat din nou de furcă. Dar ca să revin la întrebarea ta, noutatea ediţiei actuale este crearea unui nou mod de a privi teatrul. Mai exact scrisul pentru teatru relaţia dintre autor, regizor şi actor.
Bineînţeles în această ecuaţie intră cea mai importantă verigă: publicul. De aceea am pus festivalul sub semnul stării de laborator. Actul artistic este tot timpul perfectibil, la vedere, dar în spatele lui se ascund mii şi mii de procese de elaborare a gândului teatral. Mai precis, am încercat şi sper că am reuşit să aduc la Timişoara cei mai interesanţi autori, regizori şi actori, care să reprezinte cu umbre şi lumini ceea ce suntem noi în acest moment.
Pentru că eşti o fire atât de energică şi, prin felul tău de a fi, mobilizezi pe toţi cei care intră în contact cu tine, ai avut desigur şi o echipă.
În primul rând, am avut-o lângă mine pe Cristina Modreanu, care anul acesta îşi la revedere de la festival.
Dar colaborarea noastră a fost foarte bună şi am căzut în general, pe aceleaşi idei şi propuneri. Mâna mea dreaptă, nu doar în festival, ci şi în viaţa de zi cu zi a teatrului, este dramul meu Ion Rizea un minunat actor, în care am descoperit un spirit managerial pe care nu l-aş fi bănuit.
Nu am cum să nu-i mulţumesc, şi asta o fac de fiecare dată, omului care cred că ştie tot ce mişcă în instituţia noastră, de la facerea ei şi până astăzi, Mariana Voicu. Am fost înconjurată de echipa de oameni tineri cu care lucrez de câţiva ani la festival Ciprian Marinescu, Mirela Iacob, Codruţa Popov, ca să enumăr doar pe câţiva dintre ei.
Ţi-ai asumat un risc destul de mare atunci când ai pus toate luminile rampei pe dramaturgia tinerilor. Mulţi strâmbă din nas, dar tu continui să crezi în valoarea lor. Ce motive ai?
Motivul e foarte simplu. Textul dramaturgilor, pe care i-ai văzut şi tu în festival, şi i-aş aminti pe Alina Nelega, Ştefan Caraman, Peca Ştefan, Mihaela Michailov, Gianina Cărbunariu şi Ana Maria Bamberger, ca să nu mai vorbim de consacratul Matei Vişniec, se identifică cu ceea ce noi, ca oameni obişnuiţi, trăim zi de zi.
Din punctul meu de vedere, dramaturgia clasică nu mai răspunde nici sensibilităţii artiştilor şi nici percepţiei publicului. Atelierele sunt un factor important, în cadrul acestui festival.
Şi este vorba despre trei ateliere: cel susţinut de Radu Afrim, cu tema „Textul clasic, un pretext“, Radu Apostol cu tema „Teatrul ca artă colectivă“, Alexandru Dabija cu tema „Cum se alcătuieşte o distribuţie“ şi Mihaela Michaelov care a propus ca subiect „Patologia regulilor de supravieţuire optimă“.
În afară de secţiunile „Concurs“ şi „Satelit“, unde timişorenii au avut ocazia să vadă spectacolul de teatru-dans al lui Răzvan Mazilu, Urban Kiss, poemul de iubire după Cântarea Cântărilor, regizat de Cătălina Buzoianu, spectacolul Boala familiei M, regizat de Radu Afrim, devenit un fenomen aici, şi nu numai, şi Toţi în America, în regia lui Ion Ardeal Ieremia, am organizat, în premieră, Concursul Naţional de Dramaturgie. De asemenea este foarte importantă secţiunea „Forum“, unde au loc dialoguri, schimburi de experienţă, întâlniri între profesionişti.
Vreau să-mi spui câteceva despre Sala 2, care este un spaţiu cu totul special, dar şi despre cum va arăta viitoarea ediţie.
Aşa este. Şi suntem foarte fericiţi că acest proiect al nostru, demarat la ediţia trecută, acum este realizat. Fosta Menajerie regală s-a transformat într-un spaţiu de joc multifuncţional, destinat în principal teatrului experimental.
Mai avem încă de lucru la amenajarea lui definitivă, dar toată lumea este încântată şi se simte foarte bine în acest loc.
În ceea ce priveşte ediţia a XV-a, care va fi o ediţie jubiliară, sunt multe necunoscute, dar şi certitudini. Am spus necunoscute, pentru că noul selecţioner nu ştiu exact ce strategie va aplica şi care îi vor fi priorităţile.
Dar priorităţile mele sunt foarte clare: vom merge pe sistemul de co-producţii, aşa cum se face în foarte multe ţări din Europa occidentală. Mai multe nu are rost să divulg. Să ne vedem cu bine la anul.
http://www.azi.ro/index.php?data=11.10.2008&rubrica=Daca_aveti_timp&citeste=1
Dacă nu ar fi existat energia, tenacitatea şi inspiraţia regizoarei Maria Adriana Hausvater, cunoscută în lumea teatrală sub numele de Ada Lupu, Festivalul Dramaturgiei Româneşti nu ar fi căpătat un nou suflu, consistenţă şi impunerea noilor texte autohtone. Ea a reuşit să transforme acest festival într-o stare de laborator, unde se creează în permanenţă. Mai mult decât atât a reuşit ca ritmicitatea festivalului să fie anuală. Am avut prilejul ca în pauzele din festival să stau de vorbă cu ea.
Începutul lunii octombrie înseamnă şi debutul în forţă al ediţiei cu numărul XIV al Festivalului Dramaturgiei Româneşti. Care sunt noutăţile actualei ediţii?
Mărturisesc că, de fiecare dată, când încep un festival e ca şi cum m-aş naşte din nou. Nu uita că anul trecut, când am avut o discuţie similară şi ne aflam ca şi acum în plin festival, mă gândeam deja la următorul, la cum o să arate el.
Pentru că un festival de o asemenea amploare, unic în peisajul nostru festivalier, necesită o gândire pe termen lung şi nu o mentalitate heirupistă, cum se obişnuieşte pe la noi. După cum ştii, mi-am dorit şi, din păcate a rămas la stadiul de dorinţă, să instituţionalizez acest festival.
Cu siguranţă că de la anul acest lucru se va întâmpla, dar birocraţia şi administraţia ne-au dat din nou de furcă. Dar ca să revin la întrebarea ta, noutatea ediţiei actuale este crearea unui nou mod de a privi teatrul. Mai exact scrisul pentru teatru relaţia dintre autor, regizor şi actor.
Bineînţeles în această ecuaţie intră cea mai importantă verigă: publicul. De aceea am pus festivalul sub semnul stării de laborator. Actul artistic este tot timpul perfectibil, la vedere, dar în spatele lui se ascund mii şi mii de procese de elaborare a gândului teatral. Mai precis, am încercat şi sper că am reuşit să aduc la Timişoara cei mai interesanţi autori, regizori şi actori, care să reprezinte cu umbre şi lumini ceea ce suntem noi în acest moment.
Pentru că eşti o fire atât de energică şi, prin felul tău de a fi, mobilizezi pe toţi cei care intră în contact cu tine, ai avut desigur şi o echipă.
În primul rând, am avut-o lângă mine pe Cristina Modreanu, care anul acesta îşi la revedere de la festival.
Dar colaborarea noastră a fost foarte bună şi am căzut în general, pe aceleaşi idei şi propuneri. Mâna mea dreaptă, nu doar în festival, ci şi în viaţa de zi cu zi a teatrului, este dramul meu Ion Rizea un minunat actor, în care am descoperit un spirit managerial pe care nu l-aş fi bănuit.
Nu am cum să nu-i mulţumesc, şi asta o fac de fiecare dată, omului care cred că ştie tot ce mişcă în instituţia noastră, de la facerea ei şi până astăzi, Mariana Voicu. Am fost înconjurată de echipa de oameni tineri cu care lucrez de câţiva ani la festival Ciprian Marinescu, Mirela Iacob, Codruţa Popov, ca să enumăr doar pe câţiva dintre ei.
Ţi-ai asumat un risc destul de mare atunci când ai pus toate luminile rampei pe dramaturgia tinerilor. Mulţi strâmbă din nas, dar tu continui să crezi în valoarea lor. Ce motive ai?
Motivul e foarte simplu. Textul dramaturgilor, pe care i-ai văzut şi tu în festival, şi i-aş aminti pe Alina Nelega, Ştefan Caraman, Peca Ştefan, Mihaela Michailov, Gianina Cărbunariu şi Ana Maria Bamberger, ca să nu mai vorbim de consacratul Matei Vişniec, se identifică cu ceea ce noi, ca oameni obişnuiţi, trăim zi de zi.
Din punctul meu de vedere, dramaturgia clasică nu mai răspunde nici sensibilităţii artiştilor şi nici percepţiei publicului. Atelierele sunt un factor important, în cadrul acestui festival.
Şi este vorba despre trei ateliere: cel susţinut de Radu Afrim, cu tema „Textul clasic, un pretext“, Radu Apostol cu tema „Teatrul ca artă colectivă“, Alexandru Dabija cu tema „Cum se alcătuieşte o distribuţie“ şi Mihaela Michaelov care a propus ca subiect „Patologia regulilor de supravieţuire optimă“.
În afară de secţiunile „Concurs“ şi „Satelit“, unde timişorenii au avut ocazia să vadă spectacolul de teatru-dans al lui Răzvan Mazilu, Urban Kiss, poemul de iubire după Cântarea Cântărilor, regizat de Cătălina Buzoianu, spectacolul Boala familiei M, regizat de Radu Afrim, devenit un fenomen aici, şi nu numai, şi Toţi în America, în regia lui Ion Ardeal Ieremia, am organizat, în premieră, Concursul Naţional de Dramaturgie. De asemenea este foarte importantă secţiunea „Forum“, unde au loc dialoguri, schimburi de experienţă, întâlniri între profesionişti.
Vreau să-mi spui câteceva despre Sala 2, care este un spaţiu cu totul special, dar şi despre cum va arăta viitoarea ediţie.
Aşa este. Şi suntem foarte fericiţi că acest proiect al nostru, demarat la ediţia trecută, acum este realizat. Fosta Menajerie regală s-a transformat într-un spaţiu de joc multifuncţional, destinat în principal teatrului experimental.
Mai avem încă de lucru la amenajarea lui definitivă, dar toată lumea este încântată şi se simte foarte bine în acest loc.
În ceea ce priveşte ediţia a XV-a, care va fi o ediţie jubiliară, sunt multe necunoscute, dar şi certitudini. Am spus necunoscute, pentru că noul selecţioner nu ştiu exact ce strategie va aplica şi care îi vor fi priorităţile.
Dar priorităţile mele sunt foarte clare: vom merge pe sistemul de co-producţii, aşa cum se face în foarte multe ţări din Europa occidentală. Mai multe nu are rost să divulg. Să ne vedem cu bine la anul.
Regizorul Alexander Hausvater
Regizorul Alexander Hausvater
http://www.azi.ro/index.php?data=08.10.2008&rubrica=Daca_aveti_timp&citeste=1
Din Festivalul Dramaturgiei Româneşti de la Timişoara nu putea lipsi regizorul Alexander Hausvater. El va prezenta mâine, la Teatrul Naţional, la ora 19.00, spectacolul „Amoc“.
Astăzi este o zi mare pentru Festivalul Dramaturgiei Româneşti, aflat în curs de desfăşurare la Teatrul Naţional şi nu numai. Vom vedea premiera Cântarea Cântărilor, în regia Cătălinei Buzoianu, apoi o montare a teatrului gazdă semnată de Radu Afrim, Boala familiei M, de Fausto Paravidino, ambele aflate în secţiunea „Satelit“ şi montarea lui Marcel Ţop, de la Teatrul Luni de la Green Hours, Deformaţii, realizat după poemele tinerilor Mitoş Micleuşeanu, Răzvan Ţupa, Claudiu Komartin şi Adina Zorzini. Însă, un alt spectacol aşteptat de public este cel al lui Alexander Hausvater, Amoc, realizat la Teatrul Clasic din Arad, prezentat mâine seară, la ora 19.00, la Sala Teatrului Naţional, în secţiunea „Concurs“. Această montare este cea mai nouă semnată de Hausvater. El nu putea lipsi din festival, pentru că îşi aduce un aport însemnat. Amoc s-ar putea spune că este un spectacol-călătorie, care sondează tenebrele fiinţei. Periplul începe de la Calcutta spre Europa. Personajele: un doctor, un povestitor, o doamnă ce vrea să scape de copilul din pântece îşi trăiesc dramele pe o punte de vas, un pod suspendat, aşa cum a imaginat Hausvater, împreună cu Onisim Colta, spaţiul de joc. Cum este firesc, Orientul aduce cu el introspecţia, regăsirea şi contemplarea, pe când Europa trăieşte într-un automatism zilnic. Aceştia sunt pilonii pe care este construit spectacolul. Pornind de la nuvela lui Ştefan Zweig, Hausvater o transformă, cum a făcut-o de fiecare dată, când a avut la îndemână un text literar, într-un spectacol de teatru în care dimensiunile spaţio-temporale sunt clar delimitate. Hausvater a adus pe scenă, aşa cum am aflat vorbind cu cei care au văzut, deja, spectacolul, pe Ganesha, omuleţul cu cap de elefant şi cu trompă, simbol al cunoaşterii indiene. Această prezenţă crează o notă de mister. La augmentarea acestui mister se adaugă şi muzica, aleasă de Dan Simion. Dar ce este Amocul? O nebunie furioasă care se aude în sală în acorduri de violoncel. În rolul Romancierului joacă Bogdan Costea, în cel al Doctorului, Zoltan Lovas, în cel al Doamnei, Angela Petrean, alături de Ioan Peter, Carmen Butariu, Carmen Vlaga, Levente Kocsardi.
http://www.azi.ro/index.php?data=08.10.2008&rubrica=Daca_aveti_timp&citeste=1
Din Festivalul Dramaturgiei Româneşti de la Timişoara nu putea lipsi regizorul Alexander Hausvater. El va prezenta mâine, la Teatrul Naţional, la ora 19.00, spectacolul „Amoc“.
Astăzi este o zi mare pentru Festivalul Dramaturgiei Româneşti, aflat în curs de desfăşurare la Teatrul Naţional şi nu numai. Vom vedea premiera Cântarea Cântărilor, în regia Cătălinei Buzoianu, apoi o montare a teatrului gazdă semnată de Radu Afrim, Boala familiei M, de Fausto Paravidino, ambele aflate în secţiunea „Satelit“ şi montarea lui Marcel Ţop, de la Teatrul Luni de la Green Hours, Deformaţii, realizat după poemele tinerilor Mitoş Micleuşeanu, Răzvan Ţupa, Claudiu Komartin şi Adina Zorzini. Însă, un alt spectacol aşteptat de public este cel al lui Alexander Hausvater, Amoc, realizat la Teatrul Clasic din Arad, prezentat mâine seară, la ora 19.00, la Sala Teatrului Naţional, în secţiunea „Concurs“. Această montare este cea mai nouă semnată de Hausvater. El nu putea lipsi din festival, pentru că îşi aduce un aport însemnat. Amoc s-ar putea spune că este un spectacol-călătorie, care sondează tenebrele fiinţei. Periplul începe de la Calcutta spre Europa. Personajele: un doctor, un povestitor, o doamnă ce vrea să scape de copilul din pântece îşi trăiesc dramele pe o punte de vas, un pod suspendat, aşa cum a imaginat Hausvater, împreună cu Onisim Colta, spaţiul de joc. Cum este firesc, Orientul aduce cu el introspecţia, regăsirea şi contemplarea, pe când Europa trăieşte într-un automatism zilnic. Aceştia sunt pilonii pe care este construit spectacolul. Pornind de la nuvela lui Ştefan Zweig, Hausvater o transformă, cum a făcut-o de fiecare dată, când a avut la îndemână un text literar, într-un spectacol de teatru în care dimensiunile spaţio-temporale sunt clar delimitate. Hausvater a adus pe scenă, aşa cum am aflat vorbind cu cei care au văzut, deja, spectacolul, pe Ganesha, omuleţul cu cap de elefant şi cu trompă, simbol al cunoaşterii indiene. Această prezenţă crează o notă de mister. La augmentarea acestui mister se adaugă şi muzica, aleasă de Dan Simion. Dar ce este Amocul? O nebunie furioasă care se aude în sală în acorduri de violoncel. În rolul Romancierului joacă Bogdan Costea, în cel al Doctorului, Zoltan Lovas, în cel al Doamnei, Angela Petrean, alături de Ioan Peter, Carmen Butariu, Carmen Vlaga, Levente Kocsardi.
Despre vinovăţie şi canibalism într-un spectacol de Hausvate
Despre vinovăţie şi canibalism într-un spectacol de Hausvater
09 Sep 2008
Montarea Teatrului German de Stat din Timişoara, “Judecata” de Barry Collins, îi pune pe spectatori în postura de juriu care trebuie să dea verdictul în cazul unor prizonieri de război care şi-au mâncat camarazii pentru a supravieţui.
09 Sep 2008
Montarea Teatrului German de Stat din Timişoara, “Judecata” de Barry Collins, îi pune pe spectatori în postura de juriu care trebuie să dea verdictul în cazul unor prizonieri de război care şi-au mâncat camarazii pentru a supravieţui.
Regizorul Hausvater
Regizorul Hausvater
http://www.azi.ro/daca.htm
Nu este o premieră pentru cunoscutul regizor Alexander Hausvater de a lucra la montarea unui spectacol de operă. El lucrează în această vară la Opera Naţională din Bucureşti, la spectacolul "Il Trovatore".
http://www.azi.ro/daca.htm
Nu este o premieră pentru cunoscutul regizor Alexander Hausvater de a lucra la montarea unui spectacol de operă. El lucrează în această vară la Opera Naţională din Bucureşti, la spectacolul "Il Trovatore".
Cu toate că s-a anunţat o vară fierbinte, regizorul Alexander Hausvater nu-şi ia vacanţă. El lucrează, la Opera Naţională din Bucureşti, la un spectacol, ce va fi prezentat, în premieră, pe 30 noiembrie. Este vorba despre montarea Il Trovatore, de Giuseppe Verdi. În seara premierei va fi vernisată şi expoziţia de pictură "Margareta Sterian. Această suită de evenimente este inclusă într-un program menit să marcheze o dublă aniversare: 90 de ani de la declararea statului unitar român şi 60 de ani de la declararea statului independent Israel. Acest proiect se află sub patronajul premierului României, la care participă Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Culturii si Cultelor şi Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România. Însă până atunci, pe 3 iulie, la ora 19.00, pe scena Operei Naţionale din Bucureşti, va evolua trupa italiană de balet "New Space Ballet", care va prezenta Scripcarul pe acoperiş. Ca într-un veritabil lanţ al slăbiciunilor, Sholom Aleichem, a scris nuvela "Tevye and his Daughters". Dramaturgul Arnold Perl, inspirat fiind de această nuvelă, a scris o piesă de teatru cu acelaşi titlu. Piesa lui Perl a stat la baza filmului cu muzicalul Scripcarul pe acoperiş, regizat de Norman Jewison şi distins în 1971 cu premii Oscar pentru cea mai bună ecranizare, cea mai bună coloană sonoră şi cel mai bun sunet. Povestea lui Sholom Aleichem a fost adaptată de multe ori pentru scenă şi film, inclusiv pentru musicaluri în limba iddish, personajul Tevye devenind astfel bine cunoscut în lumea întreagă. Chiar şi celebrul tablou al lui Marc Chagall, "Scripcarul", a fost inspirat de cunoscuta nuvelă. Nici trupa "New Space Ballet", din Veneţia, n-a rezistat farmecului nuvelei lui Sholom Aleichem şi fascinaţiei tabloului lui Chagall şi a montat baletul clasic Scripcarul pe acoperiş. Din distribuţie fac parte Elisa Picco, Isabella Facile, Elisa di Giorgio, Federica Innocente, Sara Giorgiutti. Nicoleta Iosifescu este maestrul coregraf şi regizorul spectacolului.
O noua premiera marca Hausvater
O noua premiera marca Hausvater
“Femeile din Trahis” dupa Sofocle va fi prezentat in premiera nationala pe scena teatrului Tony Bulandra din Targoviste, intr-un nou spectacol ce poarta semnatura lui Alexander Hau ...
detalii
“Femeile din Trahis” dupa Sofocle va fi prezentat in premiera nationala pe scena teatrului Tony Bulandra din Targoviste, intr-un nou spectacol ce poarta semnatura lui Alexander Hau ...
detalii
Pagina 1 din 2 • 1, 2
Pagina 1 din 2
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum