Hausvater[v=]

În teatru ca şi în orice alt domeniu lucrurile bune se pregătesc temeinic şi din timp. Aşa se întâmplă cu Festivalul Dramaturgiei Româneşti de la Timoşoara, care, anul acesta, va ajunge la cea de-a XIV-a ediţie fiind organizat de Ministerul Culturii în perioada 4-12 octombrie. Cum baza de pornire a spectacolului este textul românesc de teatru, regizoarea Maria Adriana Hausvater, directoarea Naţionalului timişorean, s-a gândit să lanseze încă de pe acum cea de-a III-a ediţiei a Concursului Naţional de Dramaturgie Românească. Aşa după cum mi-a spus Maria Adriana Hausvater, noua ediţie a Concursului "are ca obiectiv central selecţia şi promovarea unor piese de teatru inedite, care nu au mai fost montate sub nici o formă artistică. Nu există restricţii tematice. El se adresează dramaturgilor de limbă română debutanţi sau deja consacraţi, din România şi din diaspora. Piesele vor fi trimise într-un plic cu adresa destinatarului: Teatrul Naţional Timişoara, str. Mărăşeşti nr. 2, 300086 Timişoara, jud. Timiş (cu specificarea "pentru Concursul Naţional de Dramaturgie Românească"). În interiorul acestui plic va fi introdus un altul, mai mic, pe care va fi scris titlul piesei. Acest al doilea plic - sigilat - care va conţine coordonatele autorilor, va fi deschis de juriu doar după desemnarea textelor câştigătoare. Vom acorda: Premiul I, Premiul al II-lea şi Premiul al III-lea. În vederea selecţionării, piesele vor fi tehnoredactate în format electronic, cu diacritice. Piesele intrate în concurs nu vor fi returnate autorilor. Piesele care nu vor avea coordonatele autorilor specificate în plic sigilat nu vor intra în concurs. Textele trebuie să ajungă pe adresa Teatrului Naţional Timişoara până cel târziu la data de 1 mai 2008, data poştei. Premiile vor fi anunţate şi decernate în 12 octombrie 2008, în cadrul Festivalului Dramaturgiei Româneşti, în seara decernării premiilor".
O iniţiativă lăudabilă, pentru că un festival profesionist se pregăteşte chiar din clipa când ediţia anterioară s-a încheiat. Sper ca Maria Adriana Hausvater să aibă cât mai multe texte bune pe care să le poată alege. Ar avea de câştigat atât festivalul, care trebuie să crească de la an la an, cât şi publicul.

Casting pentru „The Rocky Horror Show“ [2008-02-10]
SPECTACOL. Regizorul Alexander Hausvater organizează casting naţional pentru musicalul rock’n’roll Richard O’Brian „The Rocky Horror Show“, care va fi pus în scenă pentru prima oară în România. [Citeste]

Alexander Hausvater cauta la Iasi tineri pentru "un show incitant"

„Amoc”, cu Alexander Hausvater

V-ar placea carne de om?
In spectacolul regizorului Alexander Hausvater „ne-am mincat unii pe altii“ sint vorbele care definesc relatiile dintre oamenii obligati sa traiasca sau sa munceasca impreuna.

Directoarea Naţionalului "Mihai Eminescu", din Timişoara, Maria Adriana Hausvater mobilizează toată trupa pentru producţia Îngerul de foc.
Versiunea scenică şi regia îi aparţin lui Gregory Hlady. Proiectul s-a născut în urma succesului repurtat de workshop-ul de arta actorului susţinut de regizorul canadian de origine ucraineană Gregory Hlady în timpul Festivalului Dramaturgiei Româneşti 2006.
http://www.azi.ro/daca.htm

Hausvater monteaza "Trubadurul", fara tabuuri
Ziarul Gandul | 23 februarie 2007
Piesa lirica "Trubadurul", de Giuseppe Verdi, va avea premiera pe 3 martie, la Opera Nationala Bucuresti (ONB), regia spectacolului fiind sem�nata de Alexander Hausvater, a anuntat, joi, intr-o conferinta de presa, conducerea institutiei.

Montarea piesei va fi una cu valente moderne, a declarat Catalin Ionescu Arbore, directorul general al ONB. Acesta l-a descris pe Hausvater, la baza regizor de teatru, ca fiind o persoana cu un mare apetit pentru opera.

Potrivit regizorului, productia "Tru�badurul" se adreseaza unui public meloman, dar mai ales acelei generatii care descopera opera ca un mediu "total modern, in care se imbina toate artele posibile: muzica, coregrafia, miscarea, jocul, proiectiile, sculptura".

"Miza aces�tui spectacol a fost una destul de mare - aceea de a lasa in spate niste tabuuri", a declarat Tiberiu Soare. "Lucrul cu regizorul Hausvater a insemnat in primul rand depasirea unor prejudecati", a mai spus el. Scenografia spectacolului este imaginata de Viorica Petrovici, iar directia muzicala apartine dirijorilor Iurie Florea si Tiberiu Soare. "Trubadurul" cuprinde o distributie complexa, formata atat din solisti ai ONB, cat si din invitati ai scenei lirice romanesti si internationale. La realizarea acestui spectacol contribuie corul pregatit de Stelian Olariu, precum si ansamblul de balet. Miscarea scenica este realizata de Malina Andrei, care debuteaza in calitate de scenograf pe scena ONB.

Din nou Hausvater, din nou Mishima!



Anunţată de Teatrul Naţional "Vasile Alecsandri" din Iaşi pentru ultimele zile ale lui decembrie, premiera cu "Arborele tropicelor" de Yukio Mishima a fost reportată pentru primele zile ale lui ianuarie.
Motivele nici nu mai contează, a fost chiar mai bine aşa, cu atît mai mult cu cît la noi nu există obişnuinţa ca la cele mai importante sărbători religioase, precum Paştele ori Crăciunul, să te duci la spectacol. Cel puţin nu la unul care n-are legătură cu pomenitele evenimente. Proiectul, găzduit de sala Studio, îi aparţine lui Alexander Hausvater, de-acum un obişnuit al scenei ieşene, întrucît în ultimii ani numele său a apărut de cinci ori pe afişul Naţionalului. Colaborarea cu regizori din afara schemei proprii de personal e benefică, întrucît aduce o infuzie de noutate, binevenită pentru trupă, dinamizează, activează fermentul ineditului, atît de necesar în activitatea oricărei instituţii. Devenind "de-al casei", Hausvater n-a mai reprezentat acum o provocare, mai ales că a decis să monteze din nou Mishima, după @No. Cinci scrisori de dragoste@, precedenta sa propunere. Obişnuită cu stilul său, distribuţia pare c-a rezonat mai puţin intens, iar rezultatul e un spectacol lucrat curat, dar fără sclipire.

Autorul japonez a subintitulat "Arborele tropicelor", "tragedie", dorind parcă să prevină asupra situaţiilor limită în care sînt plasate dramatic personajele. Structural, piesa mizează pe o geometrie familială în care cei patru (Mama, Tatăl, Fiul şi Fiica) devin pionii unor contexte complexe, ce nu pot fi soluţionate decît exclusiv prin soluţii extreme. Elementul perturbator e Mama, cea a cărei dragoste ciudată pentru membrii propriei familii acţionează resorturile urii, ale schimbărilor drastice. Dragostea sa se află sub semnul unei ambiguităţi periculoase, care melanjează maladiv iubire maternă, incestuoasă, conjugală, erotism, perversitate. E un univers închis, expresionist, în care spectatorul e imersat odată cu începerea reprezentaţiei şi a cărui presiune o simţi apăsătoare pînă la final. Versiunea lui Hausvater e una în care atmosfera primează, cu o coloană sonoră autentică (Silviu Iuraşcu), cu costume reuşite, ochioase (Stela Verebceanu), cu o scenografie (Rodica Arghir) care reuşeşte să iasă din decorativ şi să devină sugestivă.

Neinspirată a fost ideea regizorului de a dubla fiecare personaj, cu excepţia Mamei; interpretarea în dublet a fiecărui rol nici nu creşte dramatismul, nici nu facilitează receptarea. Dimpotrivă, o îngreunează. Iar în planul unităţii interpretative, produce un decalaj valoric care nu face bine nici actorilor, nici mizanscenei: pe actorii mai puţin în formă îi face să pară şi mai modeşti, iar spectacolului îi accentuează inegalităţile. Cu alte cuvinte, complică inutil o montare în care lucrurile par că nu se leagă, plasîndu-se sub semnul eclecticului.

http://www.evenimentul.ro/articol/din-nou-hausvater-din-nou-mishima.html

Cunoscutul regizor Alexander Hausvater revine pe scena Naţionalului ieşean cu o montare după Yukio Mishima. Este vorba despre premiera românească şi europeană, care a avut loc ieri, la Sala Studio, la ora 19.00, Arborele Tropicelor. "Este un spectacol foar-te interesant, care are la bază un scriitor la fel de controversat ca şi regizorul. Deşi sala este destul de mică pentru a primi un public mai numeros, dorim să oferim mai multe reprezentaţii" - a spus regizorul Cristian Hadji Culea, directorul Naţionalului ieşean. La rândul său, Hausvater este de părere că montarea sa, inspirată din opera unui mare autor japonez, este "un haiku pe scenă, o întâlnire între est si vest, între o Japonie conservatoare şi una modernă, sub semnul exploziilor tropicale ale renaşterii.
Piesa este de o intimitate extrordinară şi este realizată pentru un public şi un spaţiu restrâns. Din acest motiv, noi am instalat în Sala Studio a Teatrului un dispozitiv special, care va determina apropierea între public şi actori. Pentru mine Mishima şi-a trăit ideile. E un cercetător al fiinţei umane. Vorbeşte în piesa sa despre tradiţie, cultura proprie, viaţă" - mărturiseşte Hausvater despre acest autor, care s-a sinucis, conform tradiţiei japoneze, prin seppukuAZI

"La tiganci", zece ani de aplauze continue
Spectacolul conceput de trei oameni liberi: Alexander Hausvater, Adrian Enescu si Cristian Popescu"La tiganci" bulverseaza Teatrul..

Directoarea Naţionalului timişorean, regizoarea Maria Adriana Hausvater caută proiecte pentru noua Sală Pocket din sediul, complet refăcut, al Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional a judeţului Timiş. Programul PocKet are ca scop promovarea dramaturgiei contemporane şi tinerilor creatori de teatru, dar şi studenţi. Selecţia proiectelor va fi făcută de directoare. (I.B.)

Monstri sacri si rinoceri

Hausvater a montat la Iasi un spectacol cu piesele lui Yukio Mishima

In opinia multora, piesa montata la Timisoara de regizorul Alexander Hausvater e prima reusita notabila a Teatrului National, dupa ani intregi de anonimat. Un spectacol cu adevarat european, pe care, bine spunea realizatorul lui, nu trebuie sa il rateze nici un timisorean.
„Athénée Palace Hotel” a deschis sambata seara Festivalul Dramaturgiei Romanesti, si nu oricum. Aplauzele frenetice de la final au confirmat un succes de scena previzibil, in care au contat, in egala masura, jocul actorilor, muzica, decorul si costumele. Alexander Hausvater a vrut sa prezinte Romania nefardata dinaintea intrarii in al doilea razboi mondial, vazuta prin ochii unui strain, si a reusit cum nu se poate mai bine, a dorit sa arate grandoarea si mizeria umana, marirea si decaderea, lucru izbutit pe deplin. A vrut sa te faca sa plangi si sa nu razi – din nou i-a reusit. A cautat sa-ti aminteasca de ororile istoriei, de cumplitele crime indreptate impotriva evreilor, de vii si morti, de placeri carnale si dureri sufletesti, de cosmopolitismul pierdut al Bucurestiului, de iubitul Paris ingenuncheat, de gloria unei epoci si de multe altele. Nu a dat gres.
Romania fara farduri
Totul se intampla intr-o singura zi, cea a caderii Parisului: 21 iunie 1940. Rosie Waldeck, jurnalista americanca aflata la Bucuresti si cazata la Athénée Palace, surprinde in celebrul hotel „ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi”, intr-un mod absolut subiectiv, pentru a prezenta mai tarziu o realitate proprie, asa cum se vede ea din holul hotelului, din sala de masaj ori frizerie, cum apare in discutiile de alcov sau in aventurile de-o noapte. Reuseste astfel sa simta libertatea romanilor „de-a muri de foame”, lasitatea in fata provocarii istoriei, jocul la doua capete, slabiciunile, coruptia, parvenitismul, ura interetnica, sa vada de pe bulevardul Victoriei – „cea mai importanta artera din sud-estul Europei” – o Romanie bogata si totusi saraca, un popor inapt pentru democratie, dar priceput in a organiza petreceri de pomina. In piesa, regizorul amesteca destinul unei jurnaliste germane, propagandista de prima mana, cu cel al unui intelectual francez, macinat de teama pentru familia sa, al unui demnitar roman, silit sa doneze germanilor tot petrolul tarii, cu cel al unei tiganci deghizate in dansatoare spaniola, scapata dintr-un lagar de exterminare. Hausvater cladeste un Turn Babel, despartit de lumea fara chip de afara printr-o usa rotativa, in care 8 limbi se vorbesc fluent, unde liftierul hotelului face trecerea de la un nivel la altul. E locul unde consulul german la Bucuresti pretinde ca afla pentru prima data de planul diabolic prin care se exterminau milioane de nearieni, in care o cantareata de opera isi cauta faima pierduta, iar un responsabil de hotel, fugit din Rusia, incearca sa-si regaseasca fiul abandonat. Un spatiu in care noaptea se fabrica bombe, se consuma pasiuni, orori, se priveste discret prin ferestre si se intretin vicii. O altfel de arca a lui Noe, pe care razboiul nu o va cruta.
Viata in nuditatea ei
„Athénée Palace Hotel”, o adaptare de Alexander Hausvater si Robert Serban, dupa volumul „Athénée Palace”, e un spectacol cu trei finaluri, din care publicul il poate alege pe cel preferat. E rezultatul jocului fara cusur al unor actori talentati, dintre care se remarca in primul rand Ion Rizea, actorul Teatrului National din Timisoara, ce reuseste perfect sa intre in pielea francezului izolat de familia si patria sa, intr-un hotel cu realitati contrastante. Fiecare intrare a lui in scena provoaca furnicaturi, fiecare remarca „Vive la France” zguduie. O interpretare reusita i-a izbutit si actritei Tania Popa, intruchiparea jurnalistei americance Rosie Waldeck. Deloc mai prejos au fost si Georg Peetz, alaturi de Oana Rusu, dozand impecabil o dragoste aproape imposibila intre un diplomat german si o tiganca amenintata de exterminare. Cei doi sunt si protagonistii unei scene de nuditate, lipsita de vreo conotatie pornografica, prin intermediul careia viata e privita in simplitatea ei, fara haine. Totul se petrece intr-un decor exceptional, ce poarta amprenta scenografului canadian Guido Tondino, si pe fundalul unei muzici ravasitoare, care i se datoreaza lui Dan Simon. Ohoho, si costumele... Ce costume! O explozie de culoare, creativitate si bun-gust, controlata de artista Stela Verebceanu.
„Personajele sugereaza perversitatea de ieri si de astazi a fiecaruia dintre noi”
„Pentru o zi, un hotel din Romania devine Europa. Pentru o zi, intr-un hotel din Romania, cineva apasa butonul rosu. Pentru o zi, intr-un hotel din Romania, istoria are ziduri, nu pagini, pentru ca nu mai are nimeni timp sa le scrie. Pentru o zi, un hotel din Romania este insasi Europa”, noteaza Codruta Popov in caietul de sala al spectacolului. La randul sau, istoricul Victor Neumann declara ca arareori i-a fost dat sa citeasca o piesa de teatru cu atat de multe idei si mesaje admirabil formulate. „Scrisa de Alexander Hausvater si Robert Serban si inspirata de romanul-reportaj al contesei Waldeck, Athénée Palace Hotel este o piesa ce invoca Bucurestiul de ieri si dintotdeauna, semnificatiile spiritului balcanic, farmecul lumii aflate la granita dintre Orient si Occident. E vorba de un fragment din istoria ce se face la rascruce de drumuri si de timpuri, de limbi, culturi si civilizatii. O istorie a ambivalentelor de tot felul, din care Romania isi trage cele mai frumoase si statornice dintre particularitatile sale. Traind ori relatand propriile iubiri, observand cu luciditate ori fantazand in legaturile cu tragediile razboiului, personajele lui Hausvater si Serban sugereaza perversitatea de ieri si de astazi a fiecaruia dintre noi. Ele descriu momentele de mare tensiune politica si arata ce simboluri prevaleaza intr-un ceas de cumpana. Desfranate ori nu, comportamentul lor stimuleaza imaginatiile si lasa loc speculatiilor despre viitor”.
Asadar, patrundeti in viata nebuna, trepidanta a hotelului Athénée Palace, in care, asa cum remarca secretarul literar al TNT, Codruta Popov, „totul este posibil, unde, intre candelabre de cristal si asternuturi de matase, universul cel mic inchide in sine universul cel mare, cu tot ce are el mai sublim si mai abject, mai adevarat si mai fals, mai trecator si mai definitiv”. Acesta este cu adevarat spectacolul Timisoarei!
Cosmin LUNGU
http://www.focusvest.ro/femei/index.html

Hausvater muta Capitala la Timisoara