Goia[V=]

http://lifestyle.bzi.ro/bomba-in-showbiz-nimeni-nu-se-astepta-la-asta-calin-goia-de-la-voltaj-a-avut-o-relatie-cu-o-frumoasa-cantareata-31300

http://www.mediafax.ro/life-inedit/calin-goia-voltaj-deja-ne-gandim-cum-sa-ajungem-mai-sus-de-locul-doi-la-eurovision-song-contest-13953291

Craciunul vedetelor Calin Goia crede ca mosul are fix 127 de kg

http://adevarul.ro/cultura/teatru/interviu-actrita-ilinca-goia-am-senzatia-renasc-45-ani-1_53bfd9c80d133766a8546d89/index.html

Călin Goia ştie să fie romantic

ILINCA GOIA
 
 
De curând, în subsolul diferitelor ecrane de televiziune, a "curs" o ştire (propulsată, ce-i drept, cu litere mult mai mici decât merita) care ne anunţa prezenţa la Bucureşti a starului hollywoodian Nicolas Cage, cu ocazia filmărilor la "The Dying of the Light". Parteneră: Ilinca Goia. Prilej unic de a afla cum arată în particular un "zeu" de la Hollywood.

Citeste tot articolul

http://www.evz.ro/detalii/stiri/1048653.html

ILINCA GOIA - "Decizia cea mai importantă din viaţa mea de până acum a fost să mă întorc în România"



A fost un rol foarte in­teresant. Povestea se struc­turează în jurul unei femei de aproximativ 60 de ani, Cor­nelia - interpretată ad­mi­­rabil de Luminiţa Gheor­­ghiu - o femeie de afaceri, cu multe pârghii în social şi politic, care însă, la această vârstă, are revelaţia sum­bră că unicul ei fiu nu o mai primeşte în viaţa lui, iar ea trebuie să accepte această situaţie şi să se re­com­pu­nă psihologic şi emoţional.

Citeste tot articolul

Călin Goia: "Pentru mine au însemnat foarte mult cei trei ani alături de colegii mei de la Şcoala Vedetelor"

Cărţile de căpătâi ale personalităţilor: Povestea Femeii Sălbatice


17:00Astăzi este rândul actriţei Ilinca Goia să scrie în această rubrică despre cărţile pe care le consideră fundamentale

Calin Goia, un baiat practic! Si-a reparat farul la benzinarie

Andreea si Calin Goia recomanda Cambodgia si Vietnam

"Am vazut cateva locuri aproape ireale: templele de la Angkor, plajele...

A fugit cu sotia in Vietnam
Calin Goia, solitul trupei Voltaj, i-a oferit partenerei sale de viata o escapada in Asia de Sud-Est, unde au petrecut trei saptamani. "Eu si Andreea am fost in Vietnam si Cambodgia. Am calatorit foarte mult, ne-am relaxat, am vazut templele din Angkor, am stat si cateva zile la plaja", ne-a spus

Interviu cu actriţa Ilinca GOIA
Ilinca Goia este o actriţă tânără, născută pe 6 martie 1969 la Bucureşti. Este frumoasă, cu ochi căprui şi este o adevărată profesionistă, fiind angajată la Teatrul Naţional din Bucureşti.
A studiat la “Teatrul Studenţesc – Podul” între 1987-1990; “Academia de Teatru şi Film” între 1988-1992. A făcut specializări în Statele Unite ale Americii între 1992-1996, urmând Academia Americană de
Muzic-Hall şi Artă Dramatică.
Are o bogată activitate profesională, în teatru a interpretat peste 40 de roluri, începând din anul 1987 pe vremea când era încă studentă.
Ilinca a jucat în peste 15 filme şi tot atâtea roluri în apariţiile de la televiziune, a participat la multe festivaluri şi a primit numeroase premii şi distincţii.
Vorbeşte, scrie şi citeşte, pe lângă limba română, franceza şi engleza. În faţa doamnei Ilinca GOIA mă înclin cu mare respect şi admiraţie.
Adalbert GYURIS: - Cum aţi descoperit pasiunea pentru acestă frumoasă meserie?
Ilinca GOIA: - În copilărie îmi amintesc că-mi alesesem drept model pe mătuşa mea, Cornelia Hancu, actriţă pe atunci la Teatrul Naţional din Iaşi. Ştia să inventeze jocuri imaginative, fermecătoare, avea o libertate interioară pe care încă de atunci am atribuit-o acestei magice profesii. După ce am crescut, părinţii mei m-au încurajat în această alegere timpurie, prin educarea şi cizelarea gustului teatral şi artistic în general. M-au dus la spectacole, la concerte, la expoziţii, mi-au pus cartea în mână la timp. Am fost călăuzită, cu dragoste şi atenţie, pe calea potrivită firii şi aspiraţiilor mele. În acele vremuri urâte, libertatea de gândire şi de expresie erau imposibil de trăit deplin şi demn. Unul dintre spaţiile de găsire a acestor libertăţi vitale era cel teatral.
- E grea meseria de actor? Familia joacă un rol important în această meserie?
- Este o meserie care consumă individul, cu fiecare rol pe care îl joc, am senzaţia că-mi răpeşte ani din viaţă, însă deopotrivă îmi dăruieşte o supleţe în exprimarea sufletului omenesc, la care n-aş fi avut acces altminteri. Pentru mine, actoria rămâne singura posibilitate de “călatorie în timp şi spaţiu” şi de cunoaştere a ceea ce este peren şi maiestuos în Om - indiferent de meridiane sau istorie.
Noi actorii trăim de aceea o viaţă atipică. Suntem mai ageri, mai impulsivi, mai atenţi la fenomene de orice fel - psihologice sau fizice -, mai inconfortabili ca parteneri (fie şi numai prin programul de muncă mereu “în asalt”), suntem “personalităţi paranormale”, dacă vreţi - ca şi poeţii - şi în consecinţă avem nevoie de o mai solidă stabilitate în căminul propriu. Mă mândresc cu această “oază” pe care mi-am creat-o acasă, cu familia unită de care mă bucur. Toţi ai mei mă ajută, mă întâmpină, mă înţeleg şi mă motivează în munca mea.
- Sunteţi o femeie frumoasă, credeţi că pentru un actor în general şi o actriţă în special şi frumuseţea joacă un rol important?
- Frumuseţea şi bogăţia interioară sunt noţiuni interdependente pentru mine. Ele sunt adevăratele “unelte” ale actorului, fără de care munca sa este lipsită de concludenţă. Trebuie să vă spun că practic această meserie cu o profundă răspundere, fiindcă am păşit acum 18 de ani pe platoul de filmare cu idealuri frumoase şi mentori de mare talent, ei m-au învăţat să mă respect pe mine însămi şi în aceeaşi măsură publicul căruia mă adresez. Subliminal fiecărui rol pe care-l abordez, am grijă de cum arată acesta, ceea ce înseamnă că am mare grijă de înfăţişarea mea întotdeauna.
- Vă bucură popularitatea?
- Nu o resimt prea des, dar fireşte mă bucură.
- Aveţi un actor model?
- Este greu de numit unul singur, şi încă mai greu de găsit acel anume actor care să-şi fi creat impecabil toate rolurile, fără să-şi rateze pe alocuri propriile căutări în viaţa personală.
De aceea mă voi gândi astăzi la Elena Solovei în “Sclava iubirii”, la Emily Watson în “Breaking the waves”, la Oleg Menshikov în “Bărbierul din Siberia”, la Al Pacino în “Scent of a woman”, la Anthony Quinn în “Zorba”, la Vivien Leigh în “A streetcar named Desire”, la Bjork în “Dancing in the dark”, la Toma Caragiu în “Actorii şi sălbaticii”, la Audrey Hepburn în “My fair lady”, la Merryl Streep în “Sophie’s choice”, la Innokenti Smoktunovski în “Hamlet”, la Adrien Brody în “Pianistul” şi la Charlie Chaplin în aproape toate filmele mute regizate şi interpretate... Credeţi-mă! Nu-mi este deloc uşor să mă opresc aici, dar ar cam fi cazul...
- Aţi avut un rol care să vă reprezinte în totalitate?
- Nu, chiar ar fi fost grav! Din fericire, această profesie presupune să descoperi, să detaliezi “cinetica psihologică” a unor persoane ce nu sunt (cel puţin nu în totalitate) tu însuţi. N-aş fi găsit toate personajele în mine însămi, altminteri n-aş fi putut să joc atâtea! A mă confunda cu personajul interpretat mi-ar fi declanşat un semnal de alarmă şi probabil aş fi renunţat la meseria aceasta, în fond ea nu este decât o meserie ca oricare alta - e adevarat, una prin care poţi induce criterii în rândul publicului tău - dar scopul ei nobil este în final acela de act eminamente cultural, nu personal.
Există însă în sufletul meu “locul aparte” pentru un anume rol, deoarece el mi-a deschis porţile meseriei şi ale vieţii personale deopotrivă: Eliza Doolittle din “Misterele Londrei”, musical românesc adaptat după “Pygmalion” de G.B. Shaw în regia lui Dominic Dembinski, într-o companie de mare talent şi inspiraţie, pe care l-am jucat trei ani cu mare succes pe scena Teatrului Nottara (1995-1998) alături de Ion Dichiseanu, Valentin Teodosiu, Anda Caropol, Ruxandra Şireteanu şi alţii. Iată: după atâţia ani sunt soţia lui Dominic, stabilită în România (fiindcă am înţeles la timp că aici îmi este scris să rămân), actriţă de musical (şi nu numai) în această ţară, şi - nu în ultimul rând ci dimpotrivă - mama fiului nostru, Nikita Andrei, elev în clasa a-IV-a la Liceul de Muzică G. Enescu.
- Este răsplătită acestă nobilă meserie în România?
- Ca actor de teatru, nu este răsplătită financiar pe măsură. Nici ca actor de film. În televiziune însă, lucrurile stau mai aproape de normalitate.
- Unde aveţi satisfacţia mai mare: în teatru sau în film?
- Pe scenă, munca actorului înseamnă o voluptate a descoperirii continue, în timpul repetiţiilor dar şi al reprezentării seară de seară în faţa publicului: mereu altul, mereu ager, receptiv, inteligent, pretenţios. Ca definiţie a creării/celebrării clipei efemere şi a trecerii ei în atemporal, voi alege teatrul înaintea filmului (unde comunicarea actorului cu spectatorul nu este la fel de directă şi de vie).
- Care credeţi că este apogeul unei actriţe?
- Aş spune momentul intens şi cinstit când se poate numi ea însăşi cu sinceritate “Actriţă”.
Aş mai spune “momentul marilor întâlniri”: cu un text, cu un partener, cu un rol, cu un regizor, cu o concepţie de creaţie, care să desţelenească din făptura ei adevăruri transcendente, expresive şi puternice.
Aş mai spune sacrul moment al maternităţii, dar acesta nu este “un moment” ci o sumedenie de vârste şi o adevărată vocaţie de sine stătătoare de fapt.
Şi aş mai cita pe Lee Strasberg, care spunea că un actor adevărat nu se poate recunoaşte decât după 20 de ani de carieră, de experienţă chinuitoare, lucidă, perfecţionată. Aşa încât eu încă îmi aştept “apogeul profesional”, nu mă pot lăuda că l-am cunoscut deja. Şi nu-l aştept ca Cenuşăreasa papucul prinţului, ci cu hotărâre, cu ambiţie, cu demnitate şi emoţie. Sper să fiu la fel de onestă când el va veni, ca atunci când doar visam la această profesie - în curtea bunicilor mei, pe strada Parfumului - unde mă jucam cu florile şi le numeam “prinţese” ori “ţigănci”, şi ca atunci când descopeream lumea, în Upper West Side of Manhattan, unde m-am specializat în actoria de musical.
- Stimată doamnă Goia vă mulţumesc pentru interviu şi vă doresc să aveţi roluri care să vă aducă doar bucurii şi multe satisfacţii.

Voltaj nu se destramă



Voltaj,
o trupă cu state vechi pe piaţa muzicii româneşti, va concerta, pe 4
septembrie, la Piatra Neamţ, în deschiderea oficială a mall-ului
Galleria.

Călin Goia, de la Voltaj, s-a mutat în casă nouă

Acum doi ani, când s-a însurat, Călin Goia şi-a cumpărat, cu 200.000 de euro, o [...]

Ilinca Goia - "Nu ma las alergata de nimeni"






... Sincer, e bizar cum eu, pe masura ce adun experienta, capat mai multa pofta de joc si de joaca, mai mare libertate si siguranta! Ma fericesc ca mi-am ales aceasta meserie in care nu te poti plictisi! Rolul jucat, chiar in multe stagiuni la rand, isi are propria sa viata. In fiecare seara este un alt public si se creeaza relationari diferite si neasteptate intre parteneri. Sentimentul de "inovatie" care ii ofera actorului voluptate si implinire este dublat de comuniunea cu publicul ager si viu din sala. Si reversul medaliei este dur. De curand, am prezentat un spectacol intr-o limba straina, intr-un cadru oficial "de rang inalt", si experienta aceasta m-a costat imense palpitatii. ...

Citeste tot articolul

Firul Scurt. Ilinca Goia. "Vacanta e doar una si e foarte scurta". Ma aflu dupa o stagiune foarte incarcata la Teatrul National si o colaborare cu Teatrul "Nottara". Desi inca n-am plecat in vacanta, ma gandesc de pe acum la ce ma asteapta in august cand incep repetitiile la "Trei surori", celebra pie...

Citeste tot articolul

Ilinca Goia e convinsa ca `Chicago` e music-hall
http://www.7plus.ro/?arhiva=21/04/2008&id=4911
Asa cum Monsieur Jourdain facea proza fara sa stie, actrita Ilinca Goia joaca intr-un musical, "Chicago", ferm convinsa ca presteaza, de fapt, intr-un music-hall. Mai mult decit atit, am auzit-o laudindu-se cu propriul organ al vorbirii ca "a fost scolita in music-hall, in America"! Daca e asa, asteptam s-o vedem intr-un local unde se danseaza can-can, se debiteaza bancuri si se cinta muzica usoara sau manele. Musicalul este cu totul si cu totul altceva (chiar daca unii il denumesc, printr-un barbarism, "muzical"): o piesa de teatru - sau un scenariu de film - cu actiune coerenta, in care, unele replici sint puse pe note. Dar, vorba lui Vizante: "Una e un musical pe Broadway si cu totul altceva, un muzical de la noi!"

Elena Basescu si Calin Goia, exercitii de cuplu in revista Tango


Numarul lunii martie al revistei Tango ii are in prim-plan pe Elena Basescu, fiica presedintelui Romaniei si pe Calin Goia, solistul trupei Voltaj. Daca pe coperta, Calin ii acorda Elenei Basescu ...