Like/Tweet/+1
Ultimele subiecte
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE2Scris de Admin 26.08.17 22:37
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE1
Scris de Admin 26.08.17 22:36
» Comunitatea evreiască din Botoșani (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» Comunitatea evreiască din Botoșani (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:19
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:18
» DESPRE ANTISEMITISMUL MAREȘALULUI ION ANTONESCU
Scris de Admin 04.08.17 23:54
» Romanizarea Romaniei 1940-44 legi antisemite, CNRomanizare
Scris de Admin 04.08.17 21:13
» ROMÂNIA LUI ANTONESCU ȘI LOGICA VIOLENȚEI(3): VIOLENŢA MILIT
Scris de Admin 05.03.17 11:01
» Anunțuri Administrative
Scris de Admin 25.02.17 20:07
Davidescu/Temisan[V=]
Pagina 2 din 4
Pagina 2 din 4 • 1, 2, 3, 4
Davidescu/Temisan[V=]
Rezumarea primului mesaj :
MONICAAURELIAN
MONICAAURELIAN
Ultima editare efectuata de catre Admin in 19.11.15 13:12, editata de 41 ori
Re: Davidescu/Temisan[V=]
Monica Davidescu, actriţă: „Aspectul fizic nici nu m-a încurcat, nici nu m-a descurcat“
Re: Davidescu/Temisan[V=]
Monica Davidescu: "Nu ne permitem lucruri mărunte"
Dacă doriţi să vedeţi un spectacol inedit, imprevizibil, amuzant şi modern, atunci cumpăraţi-vă bilet la "Scapino", pentru 6 iunie, de la Teatrul Naţional de Operetă "Ion Dacian". Regizorul Dan Tudor garantează că Ion Dichiseanu, Ileana Stana Ionescu, Valentin Uritescu, Dragoş Ionescu, Răzvan Oprea, Ilinca Goia, Monica Davidescu, Andrei Duban şi Orodel Olaru vor realiza un spectacol de teatru autentic, având ca punct de pornire geniul lui Molière. Monica Davidescu, Hyacinthe din "Scapino", s-a privit în oglindă şi ne-a spus ce vede...
● Jurnalul Naţional: Dacă nu ai fi fost actriţă, de ce ai fi venit la "Scapino"?
● Monica Davidescu: Aş fi venit pentru că cineva mi-ar fi pus oglinda în faţă şi aş fi vrut să mă privesc. Teatrul, prin raţiunea lui de a fi, îi pune societăţii oglinda în faţă. Am descoperit, recitind textul de la "Scapino", că este incredibil de actual. Iar regizorul a avut înţelepciunea să redea un comic de situaţie care te atrage la teatru. Doar dacă aş privi afişul şi aş vedea numele Ion Dichiseanu, Ileana Stana Ionescu, Valentin Uritescu, aş veni măcar pentru ele. Aş mai vedea actori tineri cunoscuţi de pe la televizor. Unul a apărut luând apărarea câinilor...
● Erai chiar tu, Monica Davidescu...
● (râde) Da, am început cu mine, să continuăm... Pe altul l-am văzut prezentând o emisiune dimineaţa la un post tv (n.r.– Andrei Duban sau Dan Tudor, regizorul), altuia i-am auzit vocea la un post de radio (n.r. – Orodel Olaru) şi tot aşa. Sunt nişte tineri frumoşi, pe care m-aş duce să-i văd jucând doar din curiozitate, după care aş descoperi şi oglinda aceea, despre care îţi vorbeam mai devreme... Şi m-aş gândi apoi la cel aflat lângă mine, din ce categorie de oameni face parte. Dacă face parte din categoria celor înşelaţi sau din cea a înşelătorilor.
● Tu faci parte din categoria actorilor...
● Da, sunt un actor care se întoarce întotdeauna la origini, cu umilinţă. Mă întorc la punctul zero al vieţii unui om şi întreb: ce?, de unde?, când?, cu cine? Aşa descopăr personajul şi aduc în scenă un om cu trăiri, cu sentimente, dar care nu sunt eu pe de-a întregul şi parcă tot eu sunt...
● Acum eşti, acum nu mai eşti. Ai o meserie versatilă...
● Când ies la aplauze, mă uit la oameni, îi văd bucurându-se. Într-o secundă îmi dau seama că bucuria din ochii lor este tot ceea ce au primit de la mine. După ce cade cortina, eu nu mai exist. Oamenii pleacă de la teatru cu o amintire, cu nimic palpabil. Le-am pansat sufletul, atât. Ei îşi văd în continuare de viaţa şi de problemele lor. Când simt nevoia unui alt pansament, vin din nou la noi, la teatru.
● Spuneai că nu te hrăneşti cu iluzii foarte mari, că ai încredere în ceea ce primeşti din partea publicului şi în ceea ce crezi că poţi să oferi. Doar atât? Nu-i prea puţin?
● Da, mi-ar conveni, ca o actriţă a Teatrului Naţional care sunt, să nu fiu obligată să am şi alte colaborări decât foarte rar. Din nefericire, trăiesc în România şi nu am siguranţa financiară. Suntem nevoiţi să muncim de dimineaţa până seara, cu multe alte colaborări, peste tot şi pretutindeni, doar pentru a avea un trai decent. În momentul în care mă duc la un eveniment caritabil, ziarista sau ziaristul "y" sau "z" mă critică pentru că am aceeaşi pereche de pantofi cu care m-a văzut încălţată acum doi ani. Pentru a avea un standard cât de cât, suntem nevoiţi să muncim pe brânci...
● Ai, cel puţin, satisfacţia că ţi se oferă o scenă pe care să joci...
● Da. Din păcate, sunt foarte mulţi actori talentaţi, dar care nu apucă să dezvăluie harul lor publicului. Eu am avut această şansă. Acum însă a devenit mult mai importantă familia, iar profesia a trecut uşor pe planul doi. Totuşi nu pot spune că am lăsat-o de izbelişte. Am aceleaşi ambiţii, aceeaşi grijă pentru rolurile pe care le aduc în scenă, doar că îi aloc mai puţin timp. Nu-mi mai fac planuri! Intervine soarta şi mă ajută. Nu credeam că o să reuşesc, după ce m-am dedicat familiei, să joc în toate piesele la Teatrul Naţional, să mai fac colaborări, şi să le fac chiar bine.
● Pentru un actor, fericirea e un lucru mărunt?
● Fericirea ţi-o faci din lucruri mărunte. Sunt fericită astăzi că am realizat ceva, că iubesc, dar mâine poate că nu mai sunt la fel de fericită. Îmi dau seama că şi fericirea se creează din lucrurile mărunte pe care ni le dorim şi care, adunate, creează ceva frumos... Însă ne chinuim să trăim. Trăim dintr-o societate care nu ne permite împlinirea lucrurilor mărunte care ne fac fericiţiCiteste articolul
Dacă doriţi să vedeţi un spectacol inedit, imprevizibil, amuzant şi modern, atunci cumpăraţi-vă bilet la "Scapino", pentru 6 iunie, de la Teatrul Naţional de Operetă "Ion Dacian". Regizorul Dan Tudor garantează că Ion Dichiseanu, Ileana Stana Ionescu, Valentin Uritescu, Dragoş Ionescu, Răzvan Oprea, Ilinca Goia, Monica Davidescu, Andrei Duban şi Orodel Olaru vor realiza un spectacol de teatru autentic, având ca punct de pornire geniul lui Molière. Monica Davidescu, Hyacinthe din "Scapino", s-a privit în oglindă şi ne-a spus ce vede...
● Jurnalul Naţional: Dacă nu ai fi fost actriţă, de ce ai fi venit la "Scapino"?
● Monica Davidescu: Aş fi venit pentru că cineva mi-ar fi pus oglinda în faţă şi aş fi vrut să mă privesc. Teatrul, prin raţiunea lui de a fi, îi pune societăţii oglinda în faţă. Am descoperit, recitind textul de la "Scapino", că este incredibil de actual. Iar regizorul a avut înţelepciunea să redea un comic de situaţie care te atrage la teatru. Doar dacă aş privi afişul şi aş vedea numele Ion Dichiseanu, Ileana Stana Ionescu, Valentin Uritescu, aş veni măcar pentru ele. Aş mai vedea actori tineri cunoscuţi de pe la televizor. Unul a apărut luând apărarea câinilor...
● Erai chiar tu, Monica Davidescu...
● (râde) Da, am început cu mine, să continuăm... Pe altul l-am văzut prezentând o emisiune dimineaţa la un post tv (n.r.– Andrei Duban sau Dan Tudor, regizorul), altuia i-am auzit vocea la un post de radio (n.r. – Orodel Olaru) şi tot aşa. Sunt nişte tineri frumoşi, pe care m-aş duce să-i văd jucând doar din curiozitate, după care aş descoperi şi oglinda aceea, despre care îţi vorbeam mai devreme... Şi m-aş gândi apoi la cel aflat lângă mine, din ce categorie de oameni face parte. Dacă face parte din categoria celor înşelaţi sau din cea a înşelătorilor.
● Tu faci parte din categoria actorilor...
● Da, sunt un actor care se întoarce întotdeauna la origini, cu umilinţă. Mă întorc la punctul zero al vieţii unui om şi întreb: ce?, de unde?, când?, cu cine? Aşa descopăr personajul şi aduc în scenă un om cu trăiri, cu sentimente, dar care nu sunt eu pe de-a întregul şi parcă tot eu sunt...
● Acum eşti, acum nu mai eşti. Ai o meserie versatilă...
● Când ies la aplauze, mă uit la oameni, îi văd bucurându-se. Într-o secundă îmi dau seama că bucuria din ochii lor este tot ceea ce au primit de la mine. După ce cade cortina, eu nu mai exist. Oamenii pleacă de la teatru cu o amintire, cu nimic palpabil. Le-am pansat sufletul, atât. Ei îşi văd în continuare de viaţa şi de problemele lor. Când simt nevoia unui alt pansament, vin din nou la noi, la teatru.
● Spuneai că nu te hrăneşti cu iluzii foarte mari, că ai încredere în ceea ce primeşti din partea publicului şi în ceea ce crezi că poţi să oferi. Doar atât? Nu-i prea puţin?
● Da, mi-ar conveni, ca o actriţă a Teatrului Naţional care sunt, să nu fiu obligată să am şi alte colaborări decât foarte rar. Din nefericire, trăiesc în România şi nu am siguranţa financiară. Suntem nevoiţi să muncim de dimineaţa până seara, cu multe alte colaborări, peste tot şi pretutindeni, doar pentru a avea un trai decent. În momentul în care mă duc la un eveniment caritabil, ziarista sau ziaristul "y" sau "z" mă critică pentru că am aceeaşi pereche de pantofi cu care m-a văzut încălţată acum doi ani. Pentru a avea un standard cât de cât, suntem nevoiţi să muncim pe brânci...
● Ai, cel puţin, satisfacţia că ţi se oferă o scenă pe care să joci...
● Da. Din păcate, sunt foarte mulţi actori talentaţi, dar care nu apucă să dezvăluie harul lor publicului. Eu am avut această şansă. Acum însă a devenit mult mai importantă familia, iar profesia a trecut uşor pe planul doi. Totuşi nu pot spune că am lăsat-o de izbelişte. Am aceleaşi ambiţii, aceeaşi grijă pentru rolurile pe care le aduc în scenă, doar că îi aloc mai puţin timp. Nu-mi mai fac planuri! Intervine soarta şi mă ajută. Nu credeam că o să reuşesc, după ce m-am dedicat familiei, să joc în toate piesele la Teatrul Naţional, să mai fac colaborări, şi să le fac chiar bine.
● Pentru un actor, fericirea e un lucru mărunt?
● Fericirea ţi-o faci din lucruri mărunte. Sunt fericită astăzi că am realizat ceva, că iubesc, dar mâine poate că nu mai sunt la fel de fericită. Îmi dau seama că şi fericirea se creează din lucrurile mărunte pe care ni le dorim şi care, adunate, creează ceva frumos... Însă ne chinuim să trăim. Trăim dintr-o societate care nu ne permite împlinirea lucrurilor mărunte care ne fac fericiţiCiteste articolul
Re: Davidescu/Temisan[V=]
Actriţa de mîna a paişpea Monica Davidescu se crede cel puţin Brigitte Bardot, sau Liz Taylor (?!)
Priviţi la această evreică parvenită şi arivistă! I se spune Monica Davidescu. Ea se crede artistă; în realitate, nu face decît să se dea în bărci pe la Teatrul Naţional şi, mai nou, pe la Partidul Ecologist Român, o gaşcă de buzunar, unde au început să se adune rataţii, la sîsîitul Şarpelui cu Ochelari, mult prea longeviv pentru răbdările noastre, Virgil Măgureanu. Într-un timp, Monica Răsturnica a încercat şi cu ipostaze jalnice de stripteuză, dar, fatalitate! Ceea ce le-a exhibat ea puştanilor plini de coşuri, în loc să-i stîrnească, i-a convertit la sodomie. Nu degeaba, în lumea artiştilor autentici, i se spune „Monicuţa – Suge Putza”. Cît despre înhăitarea ei cu ecologiştii lui Asztaloş, ascuţitoarea de creioane, adunată de prin Prahova, ţinteşte Parlamentul la alegerile de anul viitor. Că doar n-o fi Elena Udrea mai brează! O fi mare filozofie să te prostituezi, să minţi, să înşeli, să ai tupeu şi să n-ai scrupule? Aiurea! Lac să fie, că broaşte, destule! Şi cum credeţi că vrea ea să se lanseze în politica dîmboviţeană, în afară de îndeletnicirea cea mai veche de pe pămînt? Drept mare iubitoare de animale şi de natură! Chiar ieri, la sediul partidului securiştilor răsuflaţi ai lui Măgureanu, paraşuta a prezentat, într-o Conferinţă de Presă, platforma cu titlul Mişcarea Naţională „Monica Davidescu – Clubul Ecologist Român”. Adică să ştie lumea toată că ecologista de pripas s-a avîntat în lupta pentru cauza bietelor necuvîntătoare fără stăpîn! Numai că, deşi au fost lansate invitaţii fierbinţi, nici o organizaţie de protecţie a animalelor sau mediului nu a onorat-o cu prezenţa! Infatuarea acestei diletante frizează patologicul: ea se crede cel puţin Brigitte Bardot, sau Liz Taylor, dînd numele ei unei fundaţii? Ea fiind cine? Zero! De fapt, sclifosita asta se învîrte de ceva vreme pe lîngă ONG-urile din domeniu, parazitîndu-le şi agăţîndu-se de munca lor, ca să-şi facă imagine. Impostura nu se opreşte însă aici. Deja, escroaca, profitînd de toleranţa adevăraţilor iubitori de animale, simţind slăbiciunea publicului şi atenţia atrasă asupra unei astfel de teme, se erijează în port-drapelul cauzei. Neruşinata se screme să ia caimacul, prostind presa. Dar nu e singura băgată în şarlatanie. Inevitabil, trecutul de tîrfuliţă ieftină a aciuat-o pe şantajabila Monicuţa - Suge Putza pe lîngă Măgureanu. Şi nu lasă Asztaloş să-i scape aşa o pleaşcă pe capul lui! Monica are de ales: ori face pe dracu-n patru să atragă electoratul iubitor de animale către PER, ori publicul va afla despre isprăvile ei de alcov (ca să ne exprimăm elegant). Gurile rele, cunoscătoare ale vieţii ei personale, spun că, din cînd în cînd, figuranta joacă rolul căţelei în călduri în toiul orgiilor ecologisto-securiste. De la ritualul de împerechere nu lipseşte niciodată cioroiul şpăgar Viorel Pană, iar, sporadic, îşi mai dă chiloţii jos maestrul Claudiu Bleonţ. Oare ştie soţiorul ei şi bulangiu Aurică Voce Mică de unde vine Davideasca, obosită, acasă? Nu credem că e la curent. Altfel, ar lua măsuri: sterilizare sau, mai degrabă, eutanasiere!
Priviţi la această evreică parvenită şi arivistă! I se spune Monica Davidescu. Ea se crede artistă; în realitate, nu face decît să se dea în bărci pe la Teatrul Naţional şi, mai nou, pe la Partidul Ecologist Român, o gaşcă de buzunar, unde au început să se adune rataţii, la sîsîitul Şarpelui cu Ochelari, mult prea longeviv pentru răbdările noastre, Virgil Măgureanu. Într-un timp, Monica Răsturnica a încercat şi cu ipostaze jalnice de stripteuză, dar, fatalitate! Ceea ce le-a exhibat ea puştanilor plini de coşuri, în loc să-i stîrnească, i-a convertit la sodomie. Nu degeaba, în lumea artiştilor autentici, i se spune „Monicuţa – Suge Putza”. Cît despre înhăitarea ei cu ecologiştii lui Asztaloş, ascuţitoarea de creioane, adunată de prin Prahova, ţinteşte Parlamentul la alegerile de anul viitor. Că doar n-o fi Elena Udrea mai brează! O fi mare filozofie să te prostituezi, să minţi, să înşeli, să ai tupeu şi să n-ai scrupule? Aiurea! Lac să fie, că broaşte, destule! Şi cum credeţi că vrea ea să se lanseze în politica dîmboviţeană, în afară de îndeletnicirea cea mai veche de pe pămînt? Drept mare iubitoare de animale şi de natură! Chiar ieri, la sediul partidului securiştilor răsuflaţi ai lui Măgureanu, paraşuta a prezentat, într-o Conferinţă de Presă, platforma cu titlul Mişcarea Naţională „Monica Davidescu – Clubul Ecologist Român”. Adică să ştie lumea toată că ecologista de pripas s-a avîntat în lupta pentru cauza bietelor necuvîntătoare fără stăpîn! Numai că, deşi au fost lansate invitaţii fierbinţi, nici o organizaţie de protecţie a animalelor sau mediului nu a onorat-o cu prezenţa! Infatuarea acestei diletante frizează patologicul: ea se crede cel puţin Brigitte Bardot, sau Liz Taylor, dînd numele ei unei fundaţii? Ea fiind cine? Zero! De fapt, sclifosita asta se învîrte de ceva vreme pe lîngă ONG-urile din domeniu, parazitîndu-le şi agăţîndu-se de munca lor, ca să-şi facă imagine. Impostura nu se opreşte însă aici. Deja, escroaca, profitînd de toleranţa adevăraţilor iubitori de animale, simţind slăbiciunea publicului şi atenţia atrasă asupra unei astfel de teme, se erijează în port-drapelul cauzei. Neruşinata se screme să ia caimacul, prostind presa. Dar nu e singura băgată în şarlatanie. Inevitabil, trecutul de tîrfuliţă ieftină a aciuat-o pe şantajabila Monicuţa - Suge Putza pe lîngă Măgureanu. Şi nu lasă Asztaloş să-i scape aşa o pleaşcă pe capul lui! Monica are de ales: ori face pe dracu-n patru să atragă electoratul iubitor de animale către PER, ori publicul va afla despre isprăvile ei de alcov (ca să ne exprimăm elegant). Gurile rele, cunoscătoare ale vieţii ei personale, spun că, din cînd în cînd, figuranta joacă rolul căţelei în călduri în toiul orgiilor ecologisto-securiste. De la ritualul de împerechere nu lipseşte niciodată cioroiul şpăgar Viorel Pană, iar, sporadic, îşi mai dă chiloţii jos maestrul Claudiu Bleonţ. Oare ştie soţiorul ei şi bulangiu Aurică Voce Mică de unde vine Davideasca, obosită, acasă? Nu credem că e la curent. Altfel, ar lua măsuri: sterilizare sau, mai degrabă, eutanasiere!
Re: Davidescu/Temisan[V=]
Aurelian Temişan: "Fetiţa noastră este leită neamului meu, este bruneţică şi înaltă"
Re: Davidescu/Temisan[V=]
Monica Davidescu, o mămică energică! Nu stă deloc în pat şi se ocupă de activităţile ei în mod normal
Re: Davidescu/Temisan[V=]
Monica Davidescu vrea să nască în România
Tragedia de la Maternitatea Giuleşti nu a reuşit să-i sperie pe cântăreţul...
Tragedia de la Maternitatea Giuleşti nu a reuşit să-i sperie pe cântăreţul...
Re: Davidescu/Temisan[V=]
Aurelian Temişan despre drama de la Giuleşti: "Să naştem toţi în străinătate nu e o soluţie!"
Prima fotografie cu Monica insarcinata!
Prima fotografie cu Monica insarcinata!
Actrita Monica Davidescu este foarte fericita ca, in sfarsit, dupa ani lungi de asteptare, va avea un copil. Tematoare si superstitioasa, sotia lui Aurelian Temisan nu a facut tam-tam pe seama sarcinii, anuntand-o doar acum doua saptamani, si nici nu s-a afisat in public, motiv pentru care nu au
Actrita Monica Davidescu este foarte fericita ca, in sfarsit, dupa ani lungi de asteptare, va avea un copil. Tematoare si superstitioasa, sotia lui Aurelian Temisan nu a facut tam-tam pe seama sarcinii, anuntand-o doar acum doua saptamani, si nici nu s-a afisat in public, motiv pentru care nu au
La multi ani! Aurelian Temisan
La multi ani! Aurelian Temisan
Interpret de muzica usoara. A debutat in anul 1989 la Festivalul de la Mamaia. Temisan a avut succes si in teatru, unde a jucat alaturi de sotia sa, Monica Davidescu, in musicalul "Chicago", pe scena Teatrului National din Bucuresti.
Interpret de muzica usoara. A debutat in anul 1989 la Festivalul de la Mamaia. Temisan a avut succes si in teatru, unde a jucat alaturi de sotia sa, Monica Davidescu, in musicalul "Chicago", pe scena Teatrului National din Bucuresti.
Solidaritate cu animalele strazii - Monica Davidescu - "Ne c
Solidaritate cu animalele strazii - Monica Davidescu - "Ne cautam aliati in licee"
Dragostea mea pentru animale exista de cand ma stiu. Toata copilaria am fost inconjurata de ele. tin minte o intamplare amuzanta, dar si relevanta, de cand eram in clasa intai. Intotdeauna, cand plecam de-acasa, eu spuneam: "Saru' mana, tata, saru' mana, mamaie, saru' mana, tataie". Intr-o zi, tataie mi-a zis: "Da' tu stii ca Ursica, dulaul nostru, e mai batran decat tine? Are 18 ani si tu numai 6!". Gandul asta m-a rumegat toata ziua, iar cand m-am intors de la scoala, am salutat: "Saru' mana, tata, saru' mana, mamaie, saru' mana, tataie si saru' mana, Ursica". De-atunci, eu i-am spus "saru' mana" cainelui, pana cand a murit. ...
Citeste tot articolul
"Nu vreau sa-l las sa scape"
"Nu vreau sa-l las sa scape"
Aurelian Temisan continua razboiul cu familia Tardea, care l-a pagubit de 65.000 de euro si de onorariul sau de prezentator la emisiunea "Tombola castigatorilor" difuzata la TVR 2. Dupa ce a epuizat varianta unei intelegeri pe cale amiabila, cantaretul a trecut la atacul legal, trimitandu-i, pana
Aurelian Temisan continua razboiul cu familia Tardea, care l-a pagubit de 65.000 de euro si de onorariul sau de prezentator la emisiunea "Tombola castigatorilor" difuzata la TVR 2. Dupa ce a epuizat varianta unei intelegeri pe cale amiabila, cantaretul a trecut la atacul legal, trimitandu-i, pana
Cel mai fraier oltean: Aurelian Temişan
Cel mai fraier oltean: Aurelian TemişanFăcînd haz de necaz, Aurelian Temişan spune că singurul oltean prost din lume este chiar el. Dacă, pînă acum, s-a ştiut doar că Andrei Ţîrdea, spon... citeşte mai mult
Temişan îl dă în judecată pe fostul iubit al Andreei Mantea
Temişan îl dă în judecată pe fostul iubit al Andreei ManteaAurelian Temişan va da în judecată casa de producţie Oxygen Company, condusă de fostul iubit al Andreei Mantea, Andrei Ţîrdea. Cîntăreţul îl acuză ... citeşte mai mult
Are aceeasi greutate de 20 de ani
Are aceeasi greutate de 20 de ani
Monica Davidescu nu a tinut cura de slabire niciodata in viata ei. Pentru ca are aceeasi greutate de peste 20 de ani, actrita poarta si acum, in piesele in care joaca, costumele de scena care i-au fost facute in urma cu zece ani. Vegetariana convinsa, sotia lui Aurelian Temisan va povesti, sambata,
Monica Davidescu nu a tinut cura de slabire niciodata in viata ei. Pentru ca are aceeasi greutate de peste 20 de ani, actrita poarta si acum, in piesele in care joaca, costumele de scena care i-au fost facute in urma cu zece ani. Vegetariana convinsa, sotia lui Aurelian Temisan va povesti, sambata,
Temişan, îmbrăcat la Cerb de Adina Buzatu Cântăreţul Aurelia
Temişan, îmbrăcat la Cerb de Adina Buzatu
Cântăreţul Aurelian Temişan şi vedeta tv Mihai Constantin au fost prezentatorii celei de
Cântăreţul Aurelian Temişan şi vedeta tv Mihai Constantin au fost prezentatorii celei de
Monica Davidescu: Sunt in cautarea a doua curti care sa acc
Monica Davidescu: "Sunt in cautarea a doua curti care sa accepte un catel si o catelusa"
Pe Monica Davidescu o stim fie din piesele de teatru "Molto gran
impressione" (Teatrul National "I.L. Caragiale") si "Pijamale" (Teatrul
Metropolis), fie ca invitata in diferite emisiuni TV. Putini stiu insa
ca este deopotriva o activa militanta pentru drepturile animalelor.
M-am
nascut intr-o zi de vara, pe 6 august, acesta fiind poate si motivul
pentru care sunt o fiinta solara. Sunt Leoaica, deci zodie de foc, si
am ascendentul tot in Leu. Asa ca sunt dependenta de soare si de
caldura. Si in acest an, ca in fiecare de altfel, ziua de nastere mi-am
sarbatorit-o fara fast si fara tam-tam, alaturi de cei din familie.
N-am mai sarbatorit de 10 ani si atunci am facut-o doar pentru ca o
puteam sarbatori impreuna cu un prieten. Nu imi place sa sarbatoresc
si consider ca aceasta zi este singura din an pe care pot sa o rezerv
in exclusivitate pentru mine insami. Chiar daca nu am fost pe placul
celor care au sunat sa ma felicite si au gasit telefonul inchis sau pur
si simplu nu le-am raspuns! Sper ca acum vor intelege ca apreciez
foarte mult un mesaj pe care il pot citi oricand, decat un telefon care
suna intr-un moment nepotrivit in care eu doresc sa fac cu totul
altceva. Le multumesc tuturor pentru gandurile bune si pentru ca au
inteles felul meu de a ma bucura de ziua respectiva, rezervata mie.
Dupa
o astfel de zi, primesti deseori intrebari de genul: "Care este cel mai
frumos cadou pe care l-ai primit?" sau "Dar cel pe care ti l-ai fi
dorit?". Pentru mine, anul acesta, cel mai frumos cadou a venit din
partea unor oameni pe care nici nu ii cunosc prea bine. Este vorba
despre Alina si Laurentiu, ce se vor casatori peste cateva saptamani si
care au adoptat de la mine un catelus gasit pe strada accidentat. Dupa
ce a stat la mine aproape doua saptamani, timp in care i-am facut doua
operatii dificile, in care i-a fost recuperata mare parte din fata (era
scalpat la propriu pe intreaga parte stanga a capului si nu mai avea o
ureche), dupa tratament permanent si o grija absoluta fata de el, cei
doi au acceptat cu mare bucurie sa isi intregeasca familia cu acest nou
membru patruped. Care, chiar daca nu va mai fi la fel de aratos ca
inainte, va sti cu siguranta sa isi arate afectiunea inmiit. Iar mie
mi-au luat o sarcina in plus de pe umeri. Le multumesc din suflet
pentru generozitatea de care au dat dovada.
Sigur, mi-ar fi
placut sa primesc in dar si o vacanta de o saptamana. Oriunde, in tara
sau in strainatate, care sa ma deconecteze de agitatia din Bucuresti.
Dar... sotul meu (Aurelian Temisan - n.r.) este prins toata saptamana
in repetitii cu emisiunea "Tombola Castigatorilor", in fiecare
duminica la TVR 2, iar eu am tot felul de proiecte, asa ca nu am
putut aduna sapte zile consecutive care sa ne permita o plecare departe
de Bucuresti. Pentru mine, o vacanta adevarata inseamna macar o zi in
care sa nu trebuiasca sa fac toate lucrurile obisnuite de peste zi,
cele care tin de intretinerea noastra, a casei, a animalutelor, de
repetitii, interviuri, texte, costume, poze, decor, filmari,
post-sincron etc. etc. Mi-as dori foarte mult sa petrec o saptamana
intr-o rezervatie de animale din strainatate, sa dau o mana de ajutor
ingrijitorilor si asistentilor de acolo, sa traiesc in natura printre
creaturile patrupede.
De obicei, oamenii fac tot felul de bilanturi
de ziua lor. Daca ar fi sa fac si eu unul anul acesta, desi nu
obisnuiesc, as spune ca visul pe care l-am avut in copilarie, acela de
a deveni actrita, a devenit realitate si acest lucru este o mare
realizare pe plan profesional. Sunt multumita si fericita cu familia
pe care o formez alaturi de Aurelian Temisan si, chiar daca in viata
noastra un loc insemnat il ocupa Agatha, Cupi si Trotki, animalutele
noastre, stiu ca de aici lipseste un element extrem de important,
copilul. Sigur, el va veni cand ii e scris sa vina si la noi. Facem
tot ce ne sta in putinta sa il avem. Un copil si o casa pe pamant cred
ca ma vor implini cu adevarat. Si pentru ca tot a venit
vorba de animalute, in vara asta am reusit, ajutata de Giani Oprina
(prieten de familie), Marcela Lungu (Asociatia Cutu-Cutu), Eduard
Jighirgiu (finul nostru), Daniel Chinciu (nasul) si colegii de teatru
care si-au oferit imaginea sau vocea, sa fac spoturile publicitare
video si audio pentru a aduce in atentia oamenilor faptul ca singura
solutie pentru oprirea inmultirii cainilor fara stapan este
sterilizarea. Cu aceasta ocazie, ii rog pe toti cititorii revistei -
iubitori sau nu de animale - sa nu-si mai lase cainii sa se acupleze cu
catele de pe strada, sa-si sterilizeze cainele din curte, sa nu
abandoneze puii si sa sterilizeze macar un caine pripasit pe la blocul
lor. Este un lucru ce tine de civilizatie si de constiinta civica. Cu
atat mai mult cu cat acum, in Capitala, sterilizarea este gratuita
datorita unui program derulat de Primaria Municipiului Bucuresti.
Exemplul este urmat si de Primaria din Buftea, care a inceput de
asemenea campania de sterilizari gratuite. Exista putin oameni
implicati in aceasta munca si voluntariatul cetatenilor ar ajuta foarte
mult. Spoturile sunt acum la CNA pentru aprobare si sper ca
televiziunile si radiourile ne vor ajuta cu difuzarea lor cat mai des
posibil. Impreuna cu alti doi vecini, eu am sterilizat 30 de catele
din cartierul meu, am reusit sa plasez 20 de pui, mai mari sau mai
mici, si, in acest moment nu mai avem nici un pui prin zona care sa fie
la dispozitia celor ce maltrateaza si ucid animale. Ii hranesc in
continuare pe cei sterilizati, dar stiu sigur un lucru: nu se mai
inmultesc asa usor si le gasesc si lor cate o casa. I-am operat pe cei
accidentati, iar acum sunt in cautarea a doua curti care sa accepte un
catel cu trei picioare si o catelusa fara doua degete.
In
acelasi timp, am profitat de vacanta si am repetat la doua spectacole
in care joc la Teatrul Metropolis: "Mincinoasa", in regia Rodicai
Baitan, spectacol la care am avut deja avanpremiera, premiera urmand sa
aiba loc in stagiunea ce va incepe in septembrie, si spectacolul
"Fantoma, dragostea mea", in regia lui Puiu Serban, ce va avea premiera
tot in toamna. Pentru meseria mea eu inca invat tot timpul si de la
toti cei care ma inconjoara. Inca urmaresc pe strada diferite tipuri de
oameni, pe care la un moment dat ii voi imita, asumandu-mi stilul lor
daca asta ma poate ajuta in crearea unui nou personaj.
Fiecare
lucru pe care il faci in viata te poate ajuta in actorie la un moment
dat pentru ca noi sa aducem in fata spectatorilor personaje cu o mare
bogatie de sentimente, de trairi, de actiuni, pe care trebuie sa stie
sa le stapaneasca, personaje cu diferite meserii. Nu cred ca o
actrita, un actor, trebuie sa aiba un statut special. Eu ma consider
inainte de toate un om cu drepturi egale cu ale oricui de pe planeta,
indiferent de meseria pe care o practica.
Va multumesc si va salut, dragi cititori!
Pe Monica Davidescu o stim fie din piesele de teatru "Molto gran
impressione" (Teatrul National "I.L. Caragiale") si "Pijamale" (Teatrul
Metropolis), fie ca invitata in diferite emisiuni TV. Putini stiu insa
ca este deopotriva o activa militanta pentru drepturile animalelor.
M-am
nascut intr-o zi de vara, pe 6 august, acesta fiind poate si motivul
pentru care sunt o fiinta solara. Sunt Leoaica, deci zodie de foc, si
am ascendentul tot in Leu. Asa ca sunt dependenta de soare si de
caldura. Si in acest an, ca in fiecare de altfel, ziua de nastere mi-am
sarbatorit-o fara fast si fara tam-tam, alaturi de cei din familie.
N-am mai sarbatorit de 10 ani si atunci am facut-o doar pentru ca o
puteam sarbatori impreuna cu un prieten. Nu imi place sa sarbatoresc
si consider ca aceasta zi este singura din an pe care pot sa o rezerv
in exclusivitate pentru mine insami. Chiar daca nu am fost pe placul
celor care au sunat sa ma felicite si au gasit telefonul inchis sau pur
si simplu nu le-am raspuns! Sper ca acum vor intelege ca apreciez
foarte mult un mesaj pe care il pot citi oricand, decat un telefon care
suna intr-un moment nepotrivit in care eu doresc sa fac cu totul
altceva. Le multumesc tuturor pentru gandurile bune si pentru ca au
inteles felul meu de a ma bucura de ziua respectiva, rezervata mie.
Dupa
o astfel de zi, primesti deseori intrebari de genul: "Care este cel mai
frumos cadou pe care l-ai primit?" sau "Dar cel pe care ti l-ai fi
dorit?". Pentru mine, anul acesta, cel mai frumos cadou a venit din
partea unor oameni pe care nici nu ii cunosc prea bine. Este vorba
despre Alina si Laurentiu, ce se vor casatori peste cateva saptamani si
care au adoptat de la mine un catelus gasit pe strada accidentat. Dupa
ce a stat la mine aproape doua saptamani, timp in care i-am facut doua
operatii dificile, in care i-a fost recuperata mare parte din fata (era
scalpat la propriu pe intreaga parte stanga a capului si nu mai avea o
ureche), dupa tratament permanent si o grija absoluta fata de el, cei
doi au acceptat cu mare bucurie sa isi intregeasca familia cu acest nou
membru patruped. Care, chiar daca nu va mai fi la fel de aratos ca
inainte, va sti cu siguranta sa isi arate afectiunea inmiit. Iar mie
mi-au luat o sarcina in plus de pe umeri. Le multumesc din suflet
pentru generozitatea de care au dat dovada.
Sigur, mi-ar fi
placut sa primesc in dar si o vacanta de o saptamana. Oriunde, in tara
sau in strainatate, care sa ma deconecteze de agitatia din Bucuresti.
Dar... sotul meu (Aurelian Temisan - n.r.) este prins toata saptamana
in repetitii cu emisiunea "Tombola Castigatorilor", in fiecare
duminica la TVR 2, iar eu am tot felul de proiecte, asa ca nu am
putut aduna sapte zile consecutive care sa ne permita o plecare departe
de Bucuresti. Pentru mine, o vacanta adevarata inseamna macar o zi in
care sa nu trebuiasca sa fac toate lucrurile obisnuite de peste zi,
cele care tin de intretinerea noastra, a casei, a animalutelor, de
repetitii, interviuri, texte, costume, poze, decor, filmari,
post-sincron etc. etc. Mi-as dori foarte mult sa petrec o saptamana
intr-o rezervatie de animale din strainatate, sa dau o mana de ajutor
ingrijitorilor si asistentilor de acolo, sa traiesc in natura printre
creaturile patrupede.
De obicei, oamenii fac tot felul de bilanturi
de ziua lor. Daca ar fi sa fac si eu unul anul acesta, desi nu
obisnuiesc, as spune ca visul pe care l-am avut in copilarie, acela de
a deveni actrita, a devenit realitate si acest lucru este o mare
realizare pe plan profesional. Sunt multumita si fericita cu familia
pe care o formez alaturi de Aurelian Temisan si, chiar daca in viata
noastra un loc insemnat il ocupa Agatha, Cupi si Trotki, animalutele
noastre, stiu ca de aici lipseste un element extrem de important,
copilul. Sigur, el va veni cand ii e scris sa vina si la noi. Facem
tot ce ne sta in putinta sa il avem. Un copil si o casa pe pamant cred
ca ma vor implini cu adevarat. Si pentru ca tot a venit
vorba de animalute, in vara asta am reusit, ajutata de Giani Oprina
(prieten de familie), Marcela Lungu (Asociatia Cutu-Cutu), Eduard
Jighirgiu (finul nostru), Daniel Chinciu (nasul) si colegii de teatru
care si-au oferit imaginea sau vocea, sa fac spoturile publicitare
video si audio pentru a aduce in atentia oamenilor faptul ca singura
solutie pentru oprirea inmultirii cainilor fara stapan este
sterilizarea. Cu aceasta ocazie, ii rog pe toti cititorii revistei -
iubitori sau nu de animale - sa nu-si mai lase cainii sa se acupleze cu
catele de pe strada, sa-si sterilizeze cainele din curte, sa nu
abandoneze puii si sa sterilizeze macar un caine pripasit pe la blocul
lor. Este un lucru ce tine de civilizatie si de constiinta civica. Cu
atat mai mult cu cat acum, in Capitala, sterilizarea este gratuita
datorita unui program derulat de Primaria Municipiului Bucuresti.
Exemplul este urmat si de Primaria din Buftea, care a inceput de
asemenea campania de sterilizari gratuite. Exista putin oameni
implicati in aceasta munca si voluntariatul cetatenilor ar ajuta foarte
mult. Spoturile sunt acum la CNA pentru aprobare si sper ca
televiziunile si radiourile ne vor ajuta cu difuzarea lor cat mai des
posibil. Impreuna cu alti doi vecini, eu am sterilizat 30 de catele
din cartierul meu, am reusit sa plasez 20 de pui, mai mari sau mai
mici, si, in acest moment nu mai avem nici un pui prin zona care sa fie
la dispozitia celor ce maltrateaza si ucid animale. Ii hranesc in
continuare pe cei sterilizati, dar stiu sigur un lucru: nu se mai
inmultesc asa usor si le gasesc si lor cate o casa. I-am operat pe cei
accidentati, iar acum sunt in cautarea a doua curti care sa accepte un
catel cu trei picioare si o catelusa fara doua degete.
In
acelasi timp, am profitat de vacanta si am repetat la doua spectacole
in care joc la Teatrul Metropolis: "Mincinoasa", in regia Rodicai
Baitan, spectacol la care am avut deja avanpremiera, premiera urmand sa
aiba loc in stagiunea ce va incepe in septembrie, si spectacolul
"Fantoma, dragostea mea", in regia lui Puiu Serban, ce va avea premiera
tot in toamna. Pentru meseria mea eu inca invat tot timpul si de la
toti cei care ma inconjoara. Inca urmaresc pe strada diferite tipuri de
oameni, pe care la un moment dat ii voi imita, asumandu-mi stilul lor
daca asta ma poate ajuta in crearea unui nou personaj.
Fiecare
lucru pe care il faci in viata te poate ajuta in actorie la un moment
dat pentru ca noi sa aducem in fata spectatorilor personaje cu o mare
bogatie de sentimente, de trairi, de actiuni, pe care trebuie sa stie
sa le stapaneasca, personaje cu diferite meserii. Nu cred ca o
actrita, un actor, trebuie sa aiba un statut special. Eu ma consider
inainte de toate un om cu drepturi egale cu ale oricui de pe planeta,
indiferent de meseria pe care o practica.
Va multumesc si va salut, dragi cititori!
Aurelian Temisan - "Abia astept sa vina Craciunul. Imi place
Aurelian Temisan - "Abia astept sa vina Craciunul. Imi place sa atarn ghirlande si luminite peste tot"
"... Ne-am pastrat sufletele de copil. (rade chiar ca un copil) Craciunul si Pastele sunt, pentru noi, sarbatorile cele mai emotionante, alaturi de aniversari. Si ne pregatim pentru fiecare in stilul nostru. Adica din timp. Eu nu alerg niciodata dupa cadouri pe ultima suta de metri. Daca in august am vazut ceva potrivit pentru un cadou, l-am si cumparat. Apoi il tin ascuns pana cand vine momentul si-l asez sub brad. Si apropo de brad: Monica e, mai curand, adepta simplitatii, eu, in schimb, sunt mai flamboaiant, sunt innebunit sa-mpodobesc casa. Imi place sa atarn globuri si luminite, sa asez ghirlande, nu numai in brad, ci si prin restul apartamentului. ..."
Citeste tot articolul
"... Ne-am pastrat sufletele de copil. (rade chiar ca un copil) Craciunul si Pastele sunt, pentru noi, sarbatorile cele mai emotionante, alaturi de aniversari. Si ne pregatim pentru fiecare in stilul nostru. Adica din timp. Eu nu alerg niciodata dupa cadouri pe ultima suta de metri. Daca in august am vazut ceva potrivit pentru un cadou, l-am si cumparat. Apoi il tin ascuns pana cand vine momentul si-l asez sub brad. Si apropo de brad: Monica e, mai curand, adepta simplitatii, eu, in schimb, sunt mai flamboaiant, sunt innebunit sa-mpodobesc casa. Imi place sa atarn globuri si luminite, sa asez ghirlande, nu numai in brad, ci si prin restul apartamentului. ..."
Citeste tot articolul
Monica Davidescu"Cheia vietii e sa gandesti pozitiv". - Actr
Monica Davidescu"Cheia vietii e sa gandesti pozitiv". - Actrita de teatru si cinema, prezentatoare de moda (in timpul liber), povestea fostei invatatoare de tara, care azi straluceste pe scena Nationalului bucurestean, pare desprinsa din carti (chiar daca drumul spre stele a fost spalat, cateodata,...
Citeste tot articolul
Citeste tot articolul
Leneşul Temişan se joacă de-a vacanţa
Leneşul Temişan se joacă de-a vacanţa
DIN CHICAGO, LA PLOIEŞTI ● Mihail Sebastian, îndulcit cu balet Pînă duminica trecută s-au jucat de-a vacanţa. De luni, actorii Teatrului de Revistă"Majestic" din Ploieşti chiar au intrat în concediu, dar abia aşteaptă să vină septembrie, ca să înceapă, din nou, "Jocul de-a...
DIN CHICAGO, LA PLOIEŞTI ● Mihail Sebastian, îndulcit cu balet Pînă duminica trecută s-au jucat de-a vacanţa. De luni, actorii Teatrului de Revistă"Majestic" din Ploieşti chiar au intrat în concediu, dar abia aşteaptă să vină septembrie, ca să înceapă, din nou, "Jocul de-a...
Pagina 2 din 4 • 1, 2, 3, 4
Pagina 2 din 4
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum