Rosen[v=]

„Haaretz” îl elogiază pe rabinul român care a reuşit să scoată 400.000 de evrei din România lui Ceauşescu

Simpozion „Moses Rosen” la Bucureşti de Eva Galambos

Cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la naşterea celui care a fost şef-rabinul României timp de aproape 50 de ani, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România împreună cu Centrul pentru Studierea Istoriei Evreilor din România a organizat un simpozion-dezbatere cu privire la personalitatea şi rolul lui Moses Rosen în istoria postbelică a evreilor români.

În opinia publică el este receptat ca o personalitate controversată, cu prieteni şi duşmani, căruia i s-au adus aprecieri dintre cele mai elogioase pentru ceea ce a făcut în vederea salvării iudaismului în această ţară, şi critici dure, atât la adresa felului autoritar în care a condus comunitatea evreiască, precum şi la adresa compromisurilor pe care le-a făcut ( poate sub pretextul „scopul scuză mijloacele”), punându-se în slujba regimului comunist, şi oferindu-şi sprijinul lui Nicolae Ceauşescu, contraserviciul primit de la autorităţile româneşti fiind supravieţuirea evreilor şi plecarea lor în Israel.

Cam acest lucru a reieşit şi din luările de cuvânt ale simpozionului, în majoritatea lor din partea unor persoane care l-au cunoscut , au colaborat cu el şi din care vom cita câteva idei.. Un portret echilibrat a fost schiţat de prof. univ.dr.Liviu Rotman, directorul Centrului de Istorie, care a arătat poziţia dificilă în care Rosen a preluat mai întâi funcţia de şef-rabin. .Contrar unor afirmaţii care susţineau că marele rabin Alexandru Şafran ar fi fost obligat să-şi părăsească postul şi România, Liviu Rotman a fost de părerfe că plecarea lui a fost dinainte pregătită, Şafran aşteptând să vadă cum evoluiază lucrurile în România.

Până în 1990, şef-rabinul Rosen a ştiut „să citească harta politică a României”, să se adapteze şi să profite de contextul intern şi internaţional în favoarea comunităţii evreieşti. Desfiiinţarea Comitetului Democratic Evreiesc (CDE) i-a permis să acceadă şi la funcţia de preşedinte al Federaţiei, să iniţieze acţiuni care au dus la menţinerea evreimii.

După 1990, nu a reuşit să înţeleagă mecanismele democraţiei, dar chiar şi atunci a sesizat pericolul valului de antisemitism care se declanşase imediat după schimbarea de regim, nu numai în revista „România Mare” dar şi în alte publicaţii din România, a arătat Liviu Rotman. Dr. Lya Benjamin a scos în evidenţă marele merit al şef-rabinului, de relansare a studierii istoriei evreilor din România, de creare a şcolii de istoriografie modernă a evreimii române.

Rabinul Rosen a făcut compromisuri pentru salvarea iudaismului din România, a fost de părere vorbitoarea. Era sau nu era Rosen un „rabin roşu”?, s-a întrebat cercetătoarea şi a anjuns la concluzia că rabinul avea o gândire de stânga, social-democrată, se pronunţa pentru dreptate socială şi susţinea că nu există o incompatibilitate între idealurile sociale, Tora şi dragostea faţă de Sion. El a luptat pentru supravieţuirea spiritualităţii iudaice, concretizată printre altele prin înfiinţarea Revistei Cultului Mozaic pe care a şi folosit-o în acest scop. Că aşa s-a şi întâmplat, o confirmă rapoartele Securităţii despre care a vorbit cercetătoarea dr. Anca Ciuciu, care a arătat cum agenţii care răspundeau de revistă căutau şi găseau mesaje secrete ascunse printre rânduri şi atrăgeau atenţia asupra „pericolelor” pe care le reprezenta publicaţia, cu un tiraj mare, răspândită şi în străinătate.

Rosen a fost o personalitate dură, în conflict cu intelectualii evrei care, după 1990, i-au reproşat că se îmbată cu elogiile la propria-i persoană, ce deranja spiritul critic al intelectualilor, a arătat dr. Harry Kuller. El a schiţat cariera şef-rabinului, subliniind că atunci când a reuşit să aibă în mână toate pârghiile de conducere ale vieţii evreieşti, a putut să obţină o serie de avantaje pentru menţinerea comunităţii şi supravieţuirea iudaismului. Emigrarea masivă a evreilor nu a fost o iniţiativă a lui Rosen ci a statului român, dar prin intervenţiile lui în favoarea obţinerii clauzei naţiunii celei mai favorizate pentru România, a reuşit să asigure condiţii mai bune celor care făceau Alia.

Alţi vorbitori au scos în evidenţă o serie de trăsături negative ale lui Moses Rosen, cultul personalităţii care s-a creat în jurul lui, dorinţa lui de a concentra puterea într-o singură mână, duritatea care o caracteriza, manifesatându-se diferenţe de opinii şi în ceea ce priveşte motivele care l-au determinat să colaboreze cu regimul comunist. Deoarece portretul real al lui Moses Rosen necesită multe opinii, s-a decis continuarea dezbaterilor în cadrul unui alt simpozion.

Memorialul martirilor evrei din Romania Dr. Moses Rosen

Editura Hasefer a publicat de curind, in conditii grafice de exceptie,
un volum intitulat Memorialul martirilor evrei din Romania „Dr. Moses
Rosen“. Fotografiile si facsimilele de documente sint reproduse din
expozitia Martiriul evreilor din Romania, „o istorie in exponate
fotodocumentare“. Textul si selectia imaginilor apartin Lyei Benjamin.
In circa 70 de pagini pe hirtie lucioasa e prinsa – intr-adevar – o
intreaga istorie atroce. Un set de „repere tematice“ si de „date
statistice“ despre societatea evreiasca din anii ’30-’40, precum si
despre evreii in razboaiele Romaniei moderne (1877-1878, 1916-1919)
prefateaza documentarul martiriului evreiesc din Romania anilor
1940-1944. Pogromul de la Dorohoi din 1940, pogromul de la Bucuresti
din perioada statului national-legionar (ianuarie 1941), politica
antonesciana in problema evreiasca dupa reprimarea rebeliunii
legionare, pogromul/crima organizata de la Iasi (29 iunie-6 iulie
1941), evacuarile, ostaticii, taberele de munca fortata, semnul
distinctiv (steaua galbena) si alte masuri discriminatorii, spolierea
populatiei evreiesti prin contributiile silite, politica de exterminare
dusa in Basarabia si Bucovina ca varianta locala a „solutiei finale“
naziste, iadul transnistrean, barbaria deportarilor din Transilvania de
Nord (avind ca destinatie camerele de gazare), pogromul de la Sarmas
din septembrie 1944, „actiuni de omenie in timpuri de neomenie“, o
lista a cetatenilor romani-drepti ai popoarelor – sint tot atitea
„capitole“ ale unei reconstituiri verité impresionante. Fotografiile,
imaginile atrocitatilor, facsimilele de documente oficiale s.cl.
confera o autenticitate suplimentara acestui memorial al ororii. Cartea
a aparut cu sprijinul Departamentului pentru Relatii Interetnice.

http://www.observatorcultural.ro/Memorialul-martirilor-evrei-din-Romania-Dr.-Moses-Rosen*articleID_11087-articles_details.html

A fost investit noul rabin al comunitatii evreilor
Comunitatea Evreilor din Romania are un nou rabin in persoana lui Shlomo Sorin Rosen, care a fost investit duminica 30 septembrie, in cadrul unei ceremonii desfasurate la Templul Coral din Bucuresti. Rabinul Rosen are 29 de ani si este primul lider religios al evreilor, din ultimi 35 de ani, care s-a nascut in Romania.
La ceremonia de investire au fost prezenti invitati din lumea intreaga, reprezentanti ai presedintiei, ai guvernului, diplomati ai Ambasadei Israelului si ai Ambasadei Statelor Unite ale Americii, acredidati la Bucuresti, dar si oameni de cultura si artisti, printre care actrita Maia Morgenstern, relateaza presa centrala.
Ritualul de investire consta, in cultul mozaic, in ceremonia daruirii talitului – o pelerina cu care a fost imbracat de catre mentorul sau, Marele Rabin, Menachem Hacohen. "Multe greutati si provocari il asteapta", a spus Menahem Hacohen.
Marele Rabin, in virsta de 65 de ani, s-a retras invocind virsta inaintata. El nu locuia efectiv in Romania, ci la Tel Aviv, si venea la Bucuresti numai cu prilejul unor festivitati, a declarat pentru Rompres, sefa biroului de presa al Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania, Liana Cojocaru.
Noul rabin a fost recomandat de catre seful Departamentului de Lege Iudaica a Institutului new-yorkez „Yeshivat Chovevei Torah” – Rabin Yaakov Love, care a laudat daruirea cu care tinarul rabin a studiat Torah si dragostea sa pentru poporul evreu.
Presedintele Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania, doctor Aurel Vainer, l-a incredintat pe noul rabin de sprijinul intregii federatii.
Shlomo Sorin Rosen, in virsta de 29 de ani, a studiat informatica la Politehnica din Bucuresti si a urmat cursurile Institutului de studii Iudaice, „Yeshivat Chovevei Torah”, din New York.

Charles RosenCharles Rosen (născut la 05 mai 1927) este un pianist de Statele Unite ale Americii şi teoria muzicii. Rosen a efectuat o carieră dublu. Ca un pianist virtuoz el a apărut în numeroase recitaluri şi angajamente orchestrale din întreaga lume, şi a înregistrat o serie de lucrări secolului 20, la invitaţia compozitorilor lor, inclusiv lucrari de Igor Stravinski, Elliott Carter, şi Pierre Boulez. Rosen este, de asemenea, autorul a numeroase cărţi pe scară largă admirate despre muzica. Poate cele mai faimoase lucrari este stilul clasic, care analizează natura şi evoluţia stilului clasic de mare cum a fost dezvoltat de Joseph Haydn, Wolfgang Amadeus Mozart şi Ludwig van Beethoven. Formulare Sonata este în anumite privinţe un follow-up pe stil clasic, este o analiză intensivă a formă muzicală primare utilizate în epoca clasică.Generaţia Romantic acoperă activitatea generaţie timpurie a compozitorilor romantice, inclusiv Frédéric Chopin, Franz Liszt, Schumann Robert, şi Mendelssohn Felix.Rosen polymathic are, de asemenea, publicat în alte domenii ale ştiinţelor umaniste: Romantismul şi realismul: Mitologia de al XIX-lea Artă şi poeţi romantic, Critics, si nebuni Alte. Rosen a din timp în timp a deţinut poziţii ca un profesor universitar. El deţine un doctorat în literatura franceză de la Universitatea Princeton, şi a predat la Harvard, Oxford University şi la Universitatea din Chicago. El este un contribuitor regulat la New York Review of Books.

Rabinul-şef Sorin Rosen: "Mareşalul Antonescu e un criminal. Nu poate fi reabilitat"
http://www.evz.ro/detalii/stiri/rabinul-sef-sorin-rosen-maresalul-antonescu-e-un-criminal-nu-poate-fi-reabilitat-908626.html

Rabinul-şef al comunităţilor evreieşti din România, Shlomo Sorin Rosen, vorbeşte într-un interviu special despre moştenirea Holocaustului orchestrat de regimul mareşalului Antonescu, despre vină, responsabilitate şi viitor, despre învăţăturile Talmudului şi forumişti, despre Mahmud Ahmadinejad şi mitralierele sprijinite de rafturile bibliotecilor din Israel. "Tot ceea ce trebuie ca răul să triumfe este ca oamenii buni să nu facă nimic", avertizează acesta.Sursa: Agerpres


Început de octombrie peste intersecţiile aglomerate ale Bucureştiului. Plouă mocăneşte. Biroul rabinului Shlomo Sorin Rosen e inundat de un aer seniorial şi cald.

"Măcar atât vă pot oferi, puţină căldură", glumeşte păstorul spiritual al comunităţilor evreieşti din România. E unul dintre cei mai tineri rabini din Europa. Are 32 de ani şi aproape zece mii de oameni pe care încearcă să îi ţină laolaltă.

Pe 9 octombrie, pentru evreii români a fost o zi specială. Ziua Holocaustului. Recent, s-au împlinit şi şaptezeci de ani de la pogromul de la Dorohoi, borna de start a unei istorii sângeroase şi evitate. Moştenirea aceasta este, în egală măsură, a lor şi a noastră.


EVZ: Istoria Holocaustului s-a construit pe clişee. “Evreul care îi păcăleşte pe ceilalţi". “Evreul care, financiar, o duce mult mai bine decât ceilalţi". Cum apar aceste clişee? Şi de ce rezistă ele?
Shlomo Sorin Rosen: Holocaustul a plecat de la nişte ideologii ale purităţii rasei. Nişte ideologii complet aiurea care au prins rădăcini în condiţiile în care Europa avea probleme financiare. Modelul ţapului ispăşitor merge în perioade de criză. Întotdeauna se găseşte cineva pe care se poate arunca vina. Problema Holocaustului e foarte stranie în România.

În toate războaiele ţării, evreii au luptat pentru România. Există monumente în cimitire, morminte de eroi cu nume evreieşti care şi-au dat viaţa pentru ţară. La un moment dat însă, fiind aliaţi cu Germania nazistă, cineva şi-a adus aminte că trebuie să dăm curs politicii de exterminare a evreilor.

Cum vedeţi argumentele de tipul “Antonescu a încercat să-i salveze"?
Sunt argumentele reciclate ale celor care încearcă să reabiliteze un criminal de război. Antonescu, oricum am vrea să-l reabilităm, nu poate avea această şansă. E complet aiurea să spui că i-a salvat pe evrei. Când a devenit clar că Germania pierde războiul, într-adevăr s-a dat ordinul de reîntoarcere în ţară a evreilor. Dar cine dăduse ordinul de trimitere la moarte? Tot Antonescu!

Există stenograme din perioada respectivă în care Antonescu spune, şi citez din memorie acum, că nu îl interesează dacă va intra în istorie ca un criminal şi că vrea România curăţată de jidani.

Nu era singurul purtător al unui astfel de discurs. Cred că aţi urmărit recentul scandal legat de moneda comemorativă înfăţişându-l pe primul patriarh BOR, Miron Cristea.
În toate vremurile sunt promotori ai acestui tip de discurs. Să fim lămuriţi totuşi, comunitatea evreilor nu condamnă poporul român, nu vorbim aici de vină colectivă. Au existat responsabili. Statul român şi-a asumat recent această perioadă neagră din istoria României.

De ce ajung evreii, în toate perioadele istorice, ţinte ale urii?
Putem vorbi de anumite clişee puternice, pentru că în decursul istoriei s-au văzut manifestări de antisemitism chiar şi în absenţa evreilor.

Ar putea fi relativa lor incapacitate de a se apăra un motiv? Mă referă aici strict la perioada Holocaustului.
Corect, mai ales în condiţiile în care, la un moment dat în istoria României, nu erau cetăţeni şi nu aveau niciun drept. În Germania, pe de altă parte, fenomenul a fost şi mai interesant, pentru că acolo evreii nici măcar nu-şi declarau etnia, ci se considerau cetăţeni germani de religie mozaică. Probabil că nimeni n-o să poată pricepe până la capăt ideologia nazistă.

Foarte mulţi o uită, totuşi, repede sau o resping pe de-a-ntregul.
Asta e provocarea vremurilor noastre. Acum începe să se piardă generaţia războiului, oamenii care au trăit, care au văzut, care pot să vorbească despre mărturiile lor. Posibilitatea de a se repeta există întotdeauna. Posibilitatea ca un ticălos sau un nebun să vină la putere există.

Scopul principal al adunărilor comemorative nu este ca supravieţuitorii să se întâlnească şi să-şi amintească de nişte momente pe care ar vrea mai degrabă să le uite. Scopul e de a transmite mai departe unei generaţii care n-a văzut aceste lucruri.

Tinerii evrei români cum se raportează la experienţa Holocaustului?
Amintirea Holocaustului e o parte din identitatea evreilor de pretutindeni. Sunt mulţi oameni care au părinţi implicaţi într-un fel sau altul în povestea asta. O bună prietenă îmi spunea, odată, că prima sa experienţă de viaţă e legată de imaginea mamei în faţa revolverelor legionare. Fenomenul a fost atât de mare încât nu există casă evreiască în care să nu fie cineva de plâns.

Fie oameni cu morminte necunoscute prin pustietăţile Transnistriei, fie oameni despre care se cunoaşte, la oră şi la minut, când au ajuns la Auschwitz şi cum n-au mai plecat de acolo. Problemă mare e ce facem cu tinerii care nu au ocazia să intre în contact cu supravieţuitori sau nu sunt evrei.

Cum le faceţi accesibilă informaţia?
Există manuale alternative, de exemplu, dar marea provocare este de a convinge profesorii să nu evite subiectul. E un subiect incomod, fără doar şi poate, dar istoria e istorie, nu putem schimba faptele pentru că nu ne place ce auzim. Nu facem decât să ne ascundem de noi înşine şi riscăm ca, undeva, cineva să spună că nu s-a întâmplat.

Vorbiţi de o realitate prezentă sau de un posibil pericol viitor?
Există legi în România care pedepsec negarea Holocaustului, dar eu n-am auzit până acum de cineva care să fi fost condamnat, deşi opiniile de acest fel sunt prezente. Nu vreau să condamn un întreg sistem, dar adevărul e că sunt cazuri de tineri care pictează svastici pe pereţi şi îi ia poliţia, îi dojeneşte puţin şi-i trimite acasă. Să zicem că acestea ar fi manifestările minore.

Dar ce te faci cu oamenii care de ani de zile neagă Holocaustul în publicaţii de mare tiraj? Există bloguri pline de ură, nu doar împotriva evreilor. La fel, pe forumurile ziarelor, dacă te uiţi pe comentarii te doare capul.

Antisemitism într-o ţară în care mai sunt zece mii de evrei?
Să ştiţi că în Polonia e mai dramatică situaţia. Eu cred că simplul fapt că a venit cineva şi a recunoscut public şi şi-a asumat nu doar o vină, ci şi o parte neagră din istoria ţării, e un pas înainte.

• "Holocaustul nu e o problemă evreiască, Holocaustul este o problemă a omenirii. În sensul că el reprezintă ura faţă de celălalt, ura faţă de un oarecare pe care vrei să-l transformi în subom. Dacă evreii ar fi dispărut, s-ar fi trecut la alte categorii", Shlomo Sorin Rosen
  

DESPRE VINĂ

"România nu este o ţară antisemită"

Aveţi o explicaţie pentru faptul că în perioada comunistă, deşi în eşaloanele superioare ale puterii erau mulţi evrei, nu s-a discuta absolut deloc despre tragedia Holocaustului?
Nu am, sincer, o explicaţie pentru asta, dar observ că, după ce evreii au fost învinuiţi pentru că erau evrei, acum sunt de vină şi pentru că au adus comunismul în România. Ecuaţia asta a victimelor este întotdeauna una perdantă. În primul rând, e un lucru îngrozitor atunci când oamenii încep să se joace cu cifre. “N-au murit 300.000, au murit doar 200.000", de parcă aşa se diminuează grozăvia.

Dacă a murit unul pentru că era evreu, tot un Holocaust este. În iudaism există o vorbă, “cine a salvat viaţa unui om a salvat întreaga omenire". La fel, am putea spune că cine a luat viaţa unui om, a omorât întreaga omenire. Repet, oamenii care trăiesc astăzi în România nu pot fi acuzaţi pentru ce s-a întâmplat în urmă cu 70 de ani. N-au nicio vină pentru ce au făcut sau n-au făcut unii bunici de-ai lor.

Îi putem acuza, totuşi, pentru refuzul de a cunoaşte?
Îi putem acuza pentru asta, îi putem acuza pentru indiferenţă, îi putem acuza pentru revigorarea unor voci care îndeamnă la ură. Asta e partea cea mai tristă, că nu învăţăm din istorie. Trecem printr-o perioadă neagră, vedem cum dezumanizarea celuilalt aduce dezumanizarea propriei fiinţe, dar nu învăţăm.

Vă loviţi în prezent de efectele acestei neînţelegeri?
Cred că oamenii în România au învăţat. Eu merg pe stradă cu chipa pe cap şi nu mi s-a întâmplat să mi se zică altceva decât, eventual, “shalom". Ba da, de fapt, mi-a zis cineva la un moment dat şi “heil Hitler". Ok, ce să spun? Sunt şi nebuni pe lumea asta. N-am dat importanţă şi gata. România nu-i o ţară antisemită. Sunt doar unele voci care se tot aud şi nu înţeleg de ce este atât de greu să fie reduse la tăcere.



CV DE RABIN

• Shlomo Sorin Rosen s-a născut în anul 1978 în Bucureşti, într-o familie mixtă, mama sa fiind creştin ortodoxă, iar tatăl său, evreu. În 1993, călătoreşte pentru prima oară în Israel, experienţă care îi va inspira transformarea religioasă. Revenit în România, Sorin Rosen începe să frecventeze sinagoga, participând, în fiecare vineri seara, la rugăciuni împreuna cu alţi tineri evrei. La 18 ani, viitorul rabin optează pentru religia iudaică şi intră în legătură cu Marele Rabin al comunităţilor evreieşti din România, Menachem Hacohen. După absolvirea cursurilor Facultăţii de Automatică şi Calculatoare din cadrul Universităţii Politehnice, Rosen urmează studii rabinice la Institutul de Studii Iudaice "Yeshivat Chovevei Torah" din New York. La finalul celor patru ani şi jumătate de acomodare cu învăţăturile Torei şi ale Talmudului, tânărul evreu român se reîntoarce în ţară, unde este recomandat pentru funcţia de rabin-şef. Pe 30 septembrie 2007, Sorin Rosen a fost investit în funcţie chiar de mentorul său, Menachem Hacohen.
  

FAŢĂ ÎN FAŢĂ CU FORUMIŞTII

“Sub masca anonimatului, internetul dă ocazia unor manifestări aflate sub demnitatea umană"

Dacă vă întreabă cineva ce sunteţi, ce răspundeţi ? Român sau evreu?
Sunt român şi evreu, amândouă. Născut în România, crescut în România. Provin dintr-o familie mixtă şi mă identific atât cu valorile româneşti, cât şi cu cele evreieşti. Ştiu că se joacă jocul ăsta, “eşti mai întâi român sau evreu?". Dar nu ai cum să separi lucrurile acestea. E ca şi cum ai tăia un om în două.

Remarc însă că dilema asta e proprie tuturor minorităţilor din România: ucraineni, lipoveni, maghiari sau romi. Toţi oamenii ăştia sunt născuţi în România, trăiesc în valorile existente la ora actuală şi au nişte elemente de diversitate care ţin de propria lor etnie.

Într-un interviu pentru Cotidianul din 2007 spuneaţi că unul dintre predecesorii dumneavoastră, Moses Rosen, a avut visul de a-i muta pe evreii români în Israel.
Intr-adevăr, a existat această dorinţă a rabinului Rosen de a lua comunitatea de aici. Sunt însă oameni care au rămas şi pentru ei trebuie făcut ceva.

Ca păstor spiritual al comunităţilor evreieşti din România, credeţi că există un viitor pentru evrei aici?
De fiecare dată când mi se pune întrebarea asta, nu ştiu ce să răspund. Nu sunt profet, nu ştiu ce se va întâmpla în viitor. Comunitatea evreilor din România este una mică. Activitatea noastră este mult dincolo de aşteptările care s-ar ridica dacă ne-am uita doar la numărul nostru. Avem un patrimonoiu uriaş, zeci de sinagogi, opt sute şi ceva de cimitire. Avem o responsabilitate faţă de ele. Suntem puţini, dar avem o activitate vastă.

Vreţi să creşteţi?
E greu şi nu ştiu în ce măsură există un mare potenţial de creştere. Dar un potenţial de menţinere, există. Marea provocare este să-i implicăm pe tineri.

Încercaţi să-i implicaţi în programele derulate şi pe neevrei ?
Avem o politică a uşilor deschise. Dacă cineva vrea să vină să asiste la un serviciu religios în sinagogi, e binevenit. În urmă cu o lună, am avut un festival dedicat limbei idiş. Am avut câteva mii de oameni. A existat interes şi era clar un program de cultură evreiască.

Relaţia cu Patriarhia Română cum e?
Extraordinară. Prea Fericitul Daniel a fost investit în aceeaşi zi în care am fost investit şi eu. Sigur, există şi aici loc de îmbunătăţire, în sensul de diversificare şi intensificare a legăturilor.

Cum rezolvaţi însă chestiunile legate de percepţia publică? Uitaţi-vă numai, desigur fără a fi scrupulos sociologic, la comentariile de pe forumuri în cazul subiectelor legate de evrei.
Trebuie să ne uităm şi cine scrie pe forumuri. Şi eu am un site pe care public comentarii la pericopele biblice şi răspunsuri despre evrei şi iudaism. Am vreo 400 de comentarii, majoritatea pozitive, majoritatea publicate de neevrei. Mie nu mi s-a întâmplat niciodată să merg undeva şi să mi se spună ceva pentru că sunt evreu. Şi nici nu vreau să mi se întâmple. Majoritatea reacţiilor proaste cred că vin din necunoaştere.

Cu alte cuvinte, semnalul ar fi: nu vă luaţi după reacţiile de pe internet, pentru că ele nu descriu o atitudine generală.
Sub masca anonimatului, internetul dă ocazia unor manifestări de acest gen. Dacă aceste comentarii ar trebui făcute faţă în faţă, ele n-ar mai exista. Nu pot să zic decât că e trist că se întâmplă şi, mai ales, că nu există reacţie. Nu reacţiile negative, sub demnitatea umană, miră, ci faptul că ele nu sunt contracarate.

Educaţia trebuie făcută inclusiv până la nivelul anulării pasivităţii. Se spune că tot ceea ce trebuie ca răul să triumfe, este ca oamenii buni să nu facă nimic. Uitaţi-vă la perioada Holocaustului, când, pe fondul unei pasivităţi, s-au produs nişte crime îngrozitoare.

• "Poporul evreu are o coroană de ţap ispăşitor. Ăla pe care se arunca noroiul. E păcat pentru că evreii au contribuit enorm, inclusiv la bunăstarea României. Sunt oameni mari care au plecat de aici", Shlomo Sorin Rosen
  

DESPRE TALMUD

“Evreii nu pun la cale ruinarea lumii"

Ce îi învaţă Talmudul pe evrei? Vă întreb acest lucru pentru că am remarcat un fenomen: se extrag diverse pasaje din Talmud, care sunt prezentate ca probe ale atitudinii evreieşti faţă de adepţii altor confesiuni.
Pentru cine nu ştie ce este Talmudul, nu am decât un răspuns: sunt falsuri, scoateri din context ordinare. În momentul în care scoţi un element din context şi nu ţii seama de perioada în care a fost scris, nu poţi decât minţi. Vă dau câteva exemple. Unele sunt pasaje care nu există deloc în Talmud, acuzaţii gratis. Alte pasaje sunt minciuni cu un iz de adevăr.

Să zicem că există o discuţie talmudică pe o anumită temă, dar, dacă schimbi contextul în care s-a purtat discuţia, schimbi şi premisa de lucru. Tot aşa, dacă scoţi trei cuvinte dintr-un pasaj, care există, dar este infirmat câteva rânduri mai jos de opinia majoritară, atunci să iei de bună opinia unui rabin de acum trei mii de ani e o greşeală.

Spuneţi că e nevoie, mai ales, de perspectiva timpului în care Talmudul a fost scris?
Exact, Talmudul nu e o lucrare care se scrie astăzi. E o lucrare încheiată acum 1500 de ani, învârtită pe toate părţile de comunităţile evreieşti, generaţie după generaţie. A spune “iată ce scriu evreii" e o falsificare. Ai impresia că e o conspiraţie de oameni care stau la o masă şi pun la cale ruinarea lumii. Nu există aşa ceva.

Evreul obişnuit aplică învăţăturile Talmudului în viaţa cotidiană?
O spun cu tristeţe din poziţia de rabin, evreul mediu statistic nu cunoaşte Talmudul. Nu l-a citit, pur şi simplu. Paragrafele pe care “binevoitorii" le invocă sunt nişte scoateri din context ordinare.

Există o ediţie în limba română a lucrării?
Nu, există doar ediţii în franceză şi engleză. Ca să vă daţi seama, Talmudul are peste şapte mii de pagini. A spune “asta scrie Talmudul" este absurd. Sau a vorbi despre “păgânul" la care se face referire în Talmud ca despre creştinul de astăzi e o mare eroare. La vremea respectivă, existau idolatrii, era cultura politeistă, erau grecii, erau romanii. Aia e perioada Talmudului.

Mai mult, de obicei, când un rabin ridică o voce, de obicei o ridică împotriva asupritorilor. Rabinii aceştia aveau în discursul lor şi idei de eliberare, acuzatoare la adresa culturii păgâne care îi sufoca. A lua acele pasaje şi a le pune în contextul actual, e ridicol.

Libertate de expresie?
În numele libertăţii de expresie putem să exprimăm şi lucruri care sunt dăunătoare societăţii în ansamblu. Şi atunci libertatea aceasta ar trebui temperată puţin. Din păcate, multă lume nu vrea să cunoască. Preferă să-şi păstreze nişte concepţii greşite.

DESPRE INAMICII ISRAELULUI

“Mă gândesc cu groază la Ahmadinejad"

Cum vedeţi conflictul israeliano-palestinian? Sunt multe acuzaţii la adresa evreilor care vin din această zonă.
Oricine are curiozitatea să deschidă o carte de istorie şi să vadă cum a decurs acest conflict, îşi dă seama că statul Israel n-a făcut altceva decât să se apere. Din 1948 până astăzi. Spuneţi-mi ce armată din lume anunţă public raidurile înainte? Şi, de cealaltă parte, ce armată de eliberare se ascunde printre civili şi aruncă câte o rachetă?

Ce ţară din lume ar putea să reziste cu graniţa bombardată permanent, cu oameni care se aruncă în aer în autobuze civile? Statul Israel şi-a construit un zid! Ce vreţi mai defensiv decât un zid? Mai mult, Israelul a luptat cu proprii cetăţeni pentru a evacua Fâşia Gaza. Şi tot nu-i pace!

De Mahmud Ahmadinejad ce spuneţi?
E strigător la cer că i se dă voce, în foruri de cel mai înalt nivel, unui om care declară ca scop al ţării pe care o conduce ştergerea de pe hartă a Israelului. Ce să vorbească? Ce să spună? E un mesaj de ură, de distrugere din partea unui terorist. Mi-e teamă de ameninţarea lui!

Vă spun sincer, mă gândesc cu groază la un astfel de om cu mâna pe un buton atomic. Bomba nucleară înseamnă moarte pentru milioane de oameni. Mulţi spun “e conflictul lor", dar nu e aşa. Un nor radioactiv nu se opreşte la graniţă.

Se simte în siguranţă un evreu obişnuit în Israel?
În siguranţa obişnuinţei, aş spune. Acum e bine, în urmă cu ani erau atentate săptămânal. În condiţiile în care 99% erau dejucate. E înfiorător să trăieşti cu sentimentul că-ţi poţi trimite soţia sau copilul la magazin, după colţ, şi să nu se mai întoarcă. Nu e o situaţie normală, fără doar şi poate există consecinţe.

Există pericolul ca aceşti oameni să fie contaminaţi de ură împotriva arabilor?
Nu cred că e vorba de asta. Toată lumea suferă acolo, evrei şi arabi laolaltă. Există neevrei cetăţeni ai statului Israel care trăiesc în bună convieţuire cu evreii. Nu e vorba despre ură, toţi au de pierdut. Uitaţi-vă la turism, una din principalele surse de finanţare, care a căzut înfiorător. Dacă israelianul s-a obişnuit cu ameninţarea, turistul n-a făcut-o.

În 2002, am avut un şoc când am fost lângă Ierusalim şi, urcându-mă în autobuz, am văzut geamuri blindate. Tot atunci, am văzut la o instituţie de studii iudaice, tineri de 20 de ani care veneau cu arma pe umăr, o aşezau pe rastelul de cărţi, citeau o oră şi după aia îşi luau arma şi plecau. Asta e realitatea în Israel.

Scandalul Moses Rosen vs scriitori, aşa cum a fost văzut de Securitate
http://www.gardianul.ro/index.php?pag=nw&id=125660&catid=57&p=scandalul-moses-rosen-vs-scriitori-aa-cum-a-fost-vzut-de-securitate-.html
Tabere bine conturate, lovituri abil plasate, „slujbe de blestem”, morţi subite. În anii ’80, marile scandaluri nu apăreau în presă, ci doar în rapoartele securiştilor. Ei erau cei care consemnau evenimentele şi le interpretau în fel şi chip. Una dintre cele mai aprige dispute ale acelor vremuri a fost cea dintre Şef-Rabinul Moses Rosen şi mai mulţi scriitori. Acum, toată povestea poate sta la baza unui scenariu pentru un film de acţiune. Mişcările rabinului au pus pe jar partidul şi Securitatea. Puterea a încercat să gestioneze conflictul care-i scăpa de sub control. Până la urmă, cel care a ieşit învingător a fost rabinul, chiar dacă a fost criticat nu doar de naţionalişti, ci şi, conform arhivelor Securităţii, de către numeroşi oameni de cultură evrei sau români, convinşi atunci şi de faptul că Moses Rosen îşi construieşte un cult al personalităţii precum cel al lui Ceauşescu.

Rabinul iese la bătaie
E cunoscută polemica virulentă dintre Şef-Rabinul Moses Rosen şi mai mulţi scriitori, în frunte cu Vadim Tudor, pe care liderul religios l-a catalogat drept antisemit după publicarea volumului „Saturnalii”. La fel de cunoscut este şi protestul rabinului din anii ’80, legat de editarea volumului IX al Operelor lui Mihai Eminescu. În opinia lui Moses Rosen, lucrarea conţinea referiri interpretabile la adresa populaţiei evreieşti. A curs multă cerneală pe marginea acestui subiect, aşa că nu o să insist. Interesant este altceva în toată această poveste cu încă multe necunoscute. Modul în care acest scandal de pomină, reflectat şi în mediile occidentale, a fost consemnat în arhivele Securităţii, depăşită după cum veţi vedea de eveniment. Acest fapt rezultă clar dintr-un raport al generalului de securitate Iulian Vlad către generalul Zagoneanu. Pe scurt, conform arhivelor Securităţii, în 1981, rabinul a denunţat autorităţilor comuniste faptul că în mediile intelectuale circulă o revistă de 16 file, “Mihai Eminescu”, cu un conţinut calomniator la adresa sa şi a populaţiei evreieşti din România. Supărarea lui Moses Rosen se datora faptului că respectiva revistă ar fi fost tipărită în ţară de către Iosif Constantin Drăgan, aflat atunci în Italia, şi Eugen Barbu, cu acordul puterii de la Bucureşti. Rabinul îşi baza raţionamentul pe faptul că publicaţia reproducea scrisorile sale către Academia Română legate de editarea volumului IX al operelor lui Eminescu, precum şi un interviu telefonic pentru Kol Israel, pe care nu-l putea intercepta decât Securitatea. Rabinul îi mai acuza de complicitate la redactarea revistei pe profesorul Pompiliu Marcea, Dinu Săraru şi Aristide Buhoiu. (ASRI, fond D, dosar nr. 10.966, vol. 3, fila 12-13).

Generalul Vlad o scaldă
Ciudat, în respectiva notă raport, datată 27 februarie 1981, nu se preciza dacă revista a fost tipărită în România, ci doar faptul că nu fusese tipărită în Franţa sau Israel. La fel de ciudată este rezoluţia generalului Vlad despre care vorbeam mai sus. El scria negru pe alb: “Cred că nu este indicat ca noi să acţionăm «pentru convingerea rabinului-şef că organele de Securitate nu sunt implicate în această problemă». Acţiunea noastră trebuie să se exercite, dar în mod indirect, folosind forme şi modalităţi specifice de influenţare. În acelaşi spirit, e de reflectat cu privire la utilitatea primirii lui (Moses Rosen – n.n.) în audienţă la tovarăşul ministru”. Greu de descifrat. Cel mai probabil, Vlad se spăla pe mâini propunând, într-un limbaj aproape cifrat, ca Securitatea să fie doar observatorul întregii poveşti, dar, în acelaşi timp, să-i dea impresia lui Moses Rosen că poliţia politică este totuşi un jucător. Şi asta pentru că Vlad era realist. Ştia că Securitatea nu poate să-şi permită un scandal legat de antisemitismul din România. Însă, cred că rabinul avea aceeaşi părere.

“Atac împotriva naţiunii române”
Cert e că Securitatea era cu ochii pe toată lumea. De pildă, pe tabăra scriitorilor Mihai Ungheanu, Dan Zamfirescu (după 1990 a recunoscut că a colaborat cu Securitatea), Artur Silvestri, Fănuş Neagu, Iulian Neacşu. Ei catalogau acuzaţiile de revenire a legionarismului şi a spiritului neofascist denunţate de scriitorii evrei, în urma protestelor rabinului, ca un “atac împotriva naţiunii române”. Mai mult, Pompiliu Marcea, Romul Munteanu şi Doru Popovici cereau o acţiune în justiţie împotriva rabinului pentru calomnie. Ulterior, lucrurile s-au mai schimbat. Conform aceloraşi documente, Dan Zamfirescu s-a desolidarizat de Vadim Tudor şi poeziile sale “antisemite”. De asemenea, comunitatea evreiască era atent supravegheată. Conform unei note din 9 august 1984, Securitatea deţinea informaţii care indicau că, în realitate, rabinul, care conducea dictatorial comunitatea, fusese intoxicat de mai mulţi intelectuali. Printre aceştia s-ar fi aflat sociologul Mircea Ioanid şi poeta Nina Cassian, care l-ar fi instigat pe rabin să intre în polemică cu mai mulţi scriitori pe marginea unor lucrări pretins antisemite.
“Slujbe de blestem” şi obsesii
Lucrurile nu se opresc aici. Povestea devine de-a dreptul halucinantă. Pompiliu Marcea îl acuza pe rabin că ar fi organizat “slujbe de blestem” care-l vizau (ASRI, Fond D, dosar nr. 10. 962, vol. 6, f. 161-162 ). Mai mult, Securitatea cea atee ia chestiunea în serios şi chiar verifică dacă Moses Rosen a ţinut asemenea ritualuri. Însă, cercetările nu confirmă “slujbele de blestem”. A fost sau nu blestem, e greu de spus. Însă, toată chestiunea a rămas până azi în coadă de peşte. Conform ziarului „Gorjanul”, care a publicat luna trecută articolul omagial „Pompiliu Marcea - 80 de ani de la naştere”, după 1990, rabinul ar fi spus: „Profesorul Pompiliu Marcea, care mă atacase într-o scrisoare, a fost găsit înecat într-un lac din preajma Bucureştilor. Un poet antisemit Ion Lotreanu (gorjean şi el) a fost găsit spânzurat, iar unul dintre editorii volumului IX din „Opere complete” ale lui Eminescu, Al. Oprea, a fost găsit mort în baie”. În nota Securităţii pomenită mai sus este consemnat faptul că Pompiliu Marcea ar fi fost obsedat de faptul că „evreii urmăresc să-l lichideze”, însă, se specifică în acelaşi document, faptul „nu are acoperire reală”.

Scriitorii evrei nu sunt de acord cu rabinul
Protestele rabinului continuă şi în 1985. O notă din 15 ianuarie scoate la iveală faptul că Moses Rosen era indignat de publicarea volumelor „Rătăcire”, „Sybaris”, „Călătorie în Africa”. De data aceasta, conform notei aflate în Arhivele SRI, fond D, dosar 10.966, vol. 2, f. 28, mai mulţi scriitori evrei ridică vocea împotriva rabinului, printre care şi Zigu Ornea ori Herta Spuhn. Ei ar fi spus că evreii din România nu agrează atitudinea Şef-Rabinului pentru că nu are ca rezultat decât „izbucnirea unui puternic val de antisemitism în ţară”. La rândul său, criticul Nicolae Manolescu ar fi declarat că este „furios din cauza papei ăsta, care începe să facă terorism cultural”. La fel de nemulţumit, în opinia Securităţii, era şi Augustin Buzura, care, dacă e să dăm crezare notei, afirmase ironic că „până la urmă va trebui să punem de acord toată literatura clasică şi străveche cu părerile rabinului.” În sfârşit, Mircea Iorgulescu, Dana Dumitriu şi Nicolae Manolescu ar fi declarat că Moses Rosen exercită cenzură în literatura română (ASRI, Fond D, dosar nr. 10.966, vol. 2, f. 28).

Rabinul câştigă
După cum spuneam mai sus, rabinul a câştigat totuşi bătălia. Ceauşescu, pe care Moses l-a servit în mai multe rânduri, i-a promis că nu va tolera antisemitismul în România. Adevărat, liderul de la Bucureşti a dat pedepse de formă scriitorilor implicaţi în scandalul cu rabinul, însă volumul X din Operele lui Eminescu a fost blocat. Şi a fost câştigător şi după căderea lui Ceauşescu. La 1 iulie 1991, rabinul Moses Rosen a oficiat o comemorare a 400.000 de evrei, victime ale Holocaustului. Pentru prima dată a fost menţionată această cifră care i-a îngrozit pe români. Fireşte, rabinul a fost întrebat de ce nu a vorbit niciodată despre asta. A răspuns: „Din 1941 până în 1991, nimeni n-a pomenit această cifră pentru că evreii au fost aşa de terorizaţi în România, încât nici măcar nu îndrăzneau să verse lacrimi pentru morţii lor.” Zece zile mai târziu, Senatul SUA condamna „resurecţia antisemitismului şi a intoleranţei etnice din România”. (Moses Rosen – Wikipedia). Cu ani în urmă, la Consfătuirea de la Montreaux a Congresului Mondial Evreiesc, rabinul lăsase să se înţeleagă faptul că evreii din România comunistă trăiesc precum în sânul lui Avram. Dar nu asta e cea mai bună încheiere, ci tot un citat din Moses Rosen. „Cum se repetă istoria, în unele cazuri. Nae Ionescu era tobă de carte biblică şi învăţătură iudaică, poetul (Corneliu Vadim Tudor - n.n.) la fel. Ce păcat, ce irosire...!”

Moses Rosen, liderul spiritual cu Chiron in Pesti
http://www.ultima-ora.ro/articles.php?category_id=9&article_id=7133

Nascut pe data de 23 iulie 1912 in orasul Moinesti din judetul Bacau, Moses David Rosen a fost sef-rabinul Cultului Mozaic din România si presedinte al Federatiei Comunitatilor Evreiesti din tara noastra. Astrograma sa indica un lider spiritual influent, având Chiron (asteroidul profesor) in Pesti (semn al spiritualitatii, al credintei, al generozitatii, printre altele) si Venus-Micul Benefic, precum si Mercur pe Leu, semn al Puterii si al liderilor. Tatal sau i-a dat doua nume: Mose si David. Potrivit enciclopediei Wikipedia, Mose semnifica sacerdotul, invatatorul, profesorul, propovaduitorul spiritului iudaic (in perfecta concordanta cu pozitia lui Chiron in Pesti pe astrograma sa), iar David reprezinta conducatorul inspirat, energic si neinvins al poporului (in concordanta perfecta cu pozitionarea Micului Benefic pe Leu). Dupa ce devine doctor in iudaism, Moses Rosen obtine diploma de rabin de la unii dintre cei mai mari învatati ai timpului. Din nefericire, viata lui Moses Rosen a fost plina de greutati si pericole, caci Chiron contura un careu cu Jupiter-Marele Benefic pe Sagetator, iar Venus-Micul Benefic se afla in opozitie cu Lilith-Luna Neagra. Astfel, dupa ce este ales rabin la Suceava, este arestat ca urmare a venirii legionarilor la putere, fiind deportat într-un lagar la Caracal, sub acuzatia ca ar fi comunist. Totusi, este eliberat dupa câteva luni si ales rabin la Bucuresti. Timp de aproape jumatate de veac, din 1948, când a fost ales Rabin al României, Rosen si-a legat destinul personal cu cel al obstii evreiesti, animat de dragostea fata de Eretz Israel. De altfel, Rosen a jucat un rol-cheie pentru evreii români, circa 400.000 dintre acestia fiind salvati fizic si moral, putând sa emigreze în Israel, datorita sustinutei sale activitati de convingere a autoritatilor statului comunist român. De asemenea, este fondatorul „Revistei Cultului Mozaic”, singura publicatie evreiasca din România din perioada comunista.

„Aş vrea ca evreii din România să se identifice iudaic prin faptele lor”

Shlomo Sorin Rosen a fost consacrat rabin al comunitatii iudaice din Romania la 30 septembrie. Originar din Bucuresti, de doar 29 de ani, el este primul rabin, din ultimele trei decenii si jumatate, nascut in Romania. Rabinul Rosen isi propune, printre altele, atragerea cit mai multor evrei catre viata comunitara. El este absolvent al Politehnicii, dar a urmat cursurile Institutului de Studii Iudaice „Yeshivat Chovevei Torah”, din New York si s-a format in apropierea Marelui Rabin Menahem Hacohem.


Un patrimoniu greu, dar nu imposibil de administrat
Divers.ro: Ce se intimpla cu situatia bunurilor de patrimoniu religios din comunitatile unde nu mai exista persoane care sa aiba grija de ele? Ma refer la cimitire, sinagogi...

Shlomo Rosen: Din punct de vedere al mostenirii culturale si a mostenirii de patrimoniu, problemele sint foarte mari, pentru ca erau 800.000 de evrei inainte de razboi, astazi mai sint 8-10.000, poate un pic mai mult conform celor mai optimiste statistici. Mai sint totusi si israelieni. In orice caz, este greu de administrat. Va dau un singur exemplu pe care l-am mai oferit si cu alte ocazii: comunitatea din Satu-Mare care are in administrare 126 de cimitire, raspindite prin o multime de localitati unde nu mai exista nici un evreu. De asemenea, si sinagogi. Federatia Comunitatilor Evreiesti (FCER) incearca in primul rind sa reabiliteze toate sinagogile din Romania care mai exista la ora actuala si sa le redea intr-un circuit cultural.

Divers.ro: E vorba si de proiectul care prevedea includerea monumentelor din Bucuresti intr-un circuit de vizitare dedicat, dupa modelele existente la Praga sau la Budapesta?

Shlomo Rosen: Se doreste ca aceste lacasuri sa fie incluse si intr-un circuit turistic. Multe din ele se vor transforma in muzee sau cel putin un spatiu amenajat in cadrul respectivei locatii care sa aminteasca de prezenta evreilor. In anumite cladiri, nu neaparat sinagogi se desfasoara si alte activitati. Exista diverse activitati care sint permise, pentru a pastra nu atit sfintenia locului, cit amintirea a ceea ce a fost acolo. Politica FCER este de a mentine aceste lacasuri si, bineinteles, de a pastra cimitirele intr-o stare cit mai buna. Sigur, sint probleme si de ordin financiar, sint probleme si de ordin logistic. Sint probleme rezolvabile si probleme care nu sint rezolvabile...

Divers.ro: Si care ar fi problemele rezolvabile? Care sint planurile pe care le aveti ca rabin pe termen mediu si lung?

Shlomo Rosen: Exista probleme rezolvabile in legatura cu patrimoniul care exista. Exista probleme rezolvabile, si asta ma priveste in mod direct, vis-a-vis de ceea ce se face de acum incolo din punct de vedere al identitatii iudaice, al educatiei iudaice. Acesta este unul din primele puncte pe care le am de atins.

Atragerea cit mai multor evrei catre viata comunitara
Divers.ro: Cum? Multi evrei din Romania, in special cei din generatie medie nu au avut cum si unde sa invete despre propria lor identitate...

Shlomo Rosen: Va spun ce incercam si pot sa spun ca da roade. Evident, pasii sint foarte mici si nu se pot face pasi mari. Ceea ce se incearca in primul rind este atragerea tuturor, a membrilor de toate virstele catre viata comunitara. Fie, am spus, prin programe sociale dar si prin deschiderea mai mare a tipului de abordare in cadrul serviciilor religioase si in cadrul educatiei iudaice. Dau numai citeva exemple. La Templul Coral din Bucuresti oprim rugaciunea, explicam unele pasaje. Avem in pregatire o carte de rugaciuni unificata, cu traducere si transliterare fonetica pentru cei care nu stiu limba ebraica. Sper ca va aparea pina la jumatatea anului viitor. Se distribuie comentariul la Pericopa saptaminii. De asemenea, in ce priveste educatia iudaica, exista cursuri saptaminale, si la Centrul Comunitar, dar si aici, la sinagoga, despre Pericopa saptaminii. S-a cerut un curs despre regulile alimentare iudaice, despre kashrut.

Cursurile de Talmud Tora, la momentul actual, incearca sa ia o forma noua. Au mai existat initiative in trecut, dar acum acestea se concretizeaza: si anume sa ne deschidem pentru toate virstele. In mod traditional, cursurile de Talmud Tora au fost initiate de sef-rabinul Moses Rosen in urma cu ani, si au fost deschise copiilor pina la 16-18 ani. Acum ne deschidem. Ne deschidem pentru toate virstele pentru ca asa cum ati spus, exista generatia medie. Generatia de 20-50 de ani care a fost privata mai mult sau mai putin de educatie iudaica si de identitate. Si sint foarte multi doritori. Sint oameni care fie nu au crescut cu prea multe informatii, fie le-au pierdut pe traseu sau nu li s-au transmis. Iar acum este o ocazie foarte buna ca oamenii sa poata sa vina, sa intrebe. Insusi faptul ca exista posibilitatea, acum, de a veni la o sinagoga la care se mai aude si un cuvint in limba romana, a determinat multe, foarte multe reactii pozitive pe care le-am primit. Sigur, dintr-un alt punct de vedere, este foarte greu de acoperit tot teritoriul tarii. Este si aceasta o piedica majora. Speram ca, in curind, Federatia sa mai aduca rabini, pentru ca este vorba de o tara care, in nici un caz, nu poate fi administrata de la centru. Este foarte greu de cunoscut problemele. In ceea ce ma priveste, sint perfect deschis calatoriei prin tara si chiar am trecut prin comunitati. Foarte putin, insa, pentru ca sint doar de doua luni aici. Dar este pe ordinea mea de zi.

Divers.ro: Spre ce credeti ca se va indrepta identitatea evreiasca din Romania? Spre modelul american, spre cel european? Sint perspective diferite, curente in cadrul iudaismului...

Shlomo Rosen: Este foarte de greu de spus. Nu cred ca cineva poate sa raspunda la o astfel de intrebare la modul viitor.

„Expose, but not impose”

Divers.ro: Dar, aceasta depinde foarte mult si de ceea ce se face acum...

Shlomo Rosen: Ceea ce incerc eu este sa-i aduc pe oameni mai aproape de traditie, si de ritual, si de religie si de educatia iudaica. Dar, identitatea lor efectiva, va fi o identitate pe care si-o vor crea singuri, in sensul ca nu sint in nici un caz de principiul impunerii unei identitati. Eu, ce pot sa fac, este cum se spune in engleza „expose, but not impose”. Cam acesta este si principiul meu. Eu pot sa le ofer, pot sa ii incurajez, pot sa ii ajut cind au nevoie. Si aceasta incerc sa fac. Sint multi oameni din comunitatea evreilor din Romania care nu sint neaparat religiosi, sint oameni care au credinta si care participa regulat la diverse evenimente din viata comunitatii, religioase sau nu, dar care acasa nu tin neaparat prescriptiile iudaice. Si scopul meu nu este de a-i transforma pe toti. Si chiar daca ar fi acesta scopul meu, ar fi unul nerealist. Si imi place sa traiesc cu picioarele pe pamint.

Ceea ce vreau, insa, este sa fac astfel incit toti evreii din Romania, in masura in care va fi posibil, sa aiba o identitate iudaica puternica. In iudaism, conteaza foarte mult faptele. Si ceea ce as vrea eu este ca evreii din Romania sa se identifice iudaic prin faptele lor. Sa fie niste oameni care pur si simplu sa traiasca iudaismul in viata zilnica. Fie ca va fi un iudaism religios, fie unul mai putin religios, dar sa il traiasca.

Divers.ro: Va ginditi sa colaborati cu reprezentantii altor comunitati evreiesti, in special cu cei din regiune, unde specificitatile si mediul in care aceste comunitati evreiesti comporta diferente importante?

Shlomo Rosen: Sigur. Eu am intrat deja in legatura cu „omologi” de-ai mei din Ucraina si din Polonia. Nu am avut practic o intilnire oficiala, am avut raporturi neoficiale. Dar vor exista si raporturi oficiale, exista conferinte ale rabinilor europeni si cu siguranta voi participa foarte deschis la acest dialog. E adevarat, specificul comunitar este foarte diferit in aceste locuri, dar traind intr-un spatiu geografic relativ apropiat si restrins este necesar ca in anumite probleme, toti rabinii dintr-o anumita zona sa fie mai mult sau mai putin pe aceeasi lungime de unda.

Divers.ro: Ce reprezinta pentru comunitatea evreiasca din Romania deschiderea Centrului Comunitar Evreiesc (Jewish Community Center – JCC)?

Shlomo Rosen: In primul rind, inseamna innoire. Centrul Comunitar Evreiesc a preluat intr-un fel activitatea care exista in comunitate, exista o activitate de educatie iudaica si Centrul, speram, sa o aduca la un nou nivel. Exista o deschidere mai mare fata de toate structurile sociale ale comunitatii si nu numai. Adica, ne deschidem practic fata de toti cei doritori sa participe la activitati. JCC-ul ca organizatie in lume are o lunga traditie si, practic, ceea ce se incearca este crearea a inca unei porti de intrare pentru cei care doresc sa se apropie de comunitate. Una dintre ele fiind sinagoga si viata religioasa si cea de-a doua fiind componenta mai sociala, de la Centrul Comunitar. Eu sper ca acesti doi poli de atractie sa lucreze impreuna, pentru ca altfel este foarte dificil in conditiile in care in cadrul aceleiasi comunitati exista concurenta. Dar, sper sa lucram impreuna si, incet-incet, cred ca se va ajunge la o conlucrare mult mai strinsa decit cea care exista acum.

Divers.ro: Vor mai fi deschise centre asemanatoare si in alte locuri din tara?

Shlomo Rosen: S-a deschis deja la Oradea un Centru Comunitar, chiar inaintea celui de la Bucuresti, cu o saptamina inainte. Si exista planuri pentru mai multe orase. E posibil la Iasi si la Brasov, ca prime doua proiecte. In general, se incearca deschiderea in comunitati mai mari...

Divers.ro: Care sint aceste comunitati?

Shlomo Rosen: Iasi, Brasov, Timisoara.

Divers.ro: Acolo exista serviciu permanent religios?

Shlomo Rosen: Si serviciu permanent religios. Centrul Comunitar nu este o organizatie religioasa. Se incearca deschiderea acestor centre care preiau intr-un fel, pina la un punct, activitatea care a existat si pina acum in comunitati si speram sa o duca mai departe cu brio.

Virsta e un defect ce se corecteaza in fiecare zi
Divers.ro: Este virsta un impediment in relatia cu comunitatea, cu ceilalti rabini?

Shlomo Rosen: Daca vorbim de ceilalti rabini din Europa, mai sint si in Europa rabini tineri. Nu am resimtit atit de pregnant obstacolul virstei. Sigur, ca in orice comunitate, exista oameni care, si nu imi displace faptul acesta, ma vad in continuare ca pe Sorin cel vechi. Nu este rau. Nu sint pe principiul distantei prea mari intre oficialitati si populatie, sa spun asa. Eu sint un om caruia ii place sa fie printre oameni. Vom trece si de obstacolul virstei. Mi s-a spus in urma cu ceva timp ca virsta este un defect care se corecteaza in fiecare zi. Asa ca, incetisor, o sa ajungem si la o virsta mai inaintata.

Divers.ro: Cum vedeti dialogul cu reprezentantii celorlalte religii si culte?

Shlomo Rosen: Raporturile pe care le-am avut pina acum cu toti reprezentantii cultelor si ai diverselor denominatii crestine, si cu reprezentantul cultului musulman, au fost foarte prietenesti si prietenoase. Ceea ce s-a intimplat in urma cu ani, s-a intimplat atunci. Eu pot sa spun, Slava Domnului, ca nu s-a intimplat in vremea mea. Au fost, intr-adevar, din punct de vedere istoric, animozitati, mai multe decit animozitati, probleme mari. Dar, in ultimii ani e o deschidere si o schimbare de optica. Vaticanul, prin fostul Papa, in repetate rinduri a creat aceasta deschidere. Fostul Patriarh Teoctist si actualul Patriarh, la fel. Sint oameni deschisi, oameni dornici de dialog. Abia astept intoarcerea Marelui Rabin Menahem Hacohem pentru a avea o intilnire cu noul Patriarh, care, de altfel, a trimis si un mesaj de felicitare cu ocazia investirii mele ca rabin aici, in comunitatile evreiesti din Romania. Exista o mare deschidere si mie mi se pare un lucru care este bun in contextul societatii noastre de astazi.

„Deschiderea si dialogul ajuta foarte mult”

Divers.ro: Exista antisemitism in Romania? V-ati confruntat vreodata cu asemenea situatii?

Shlomo Rosen: Personal, mai putin. Au existat remarci. Colegi de scoala, remarci pe strada. Exista totusi antisemitism in Romania. Sint ici si colo remarci mai dure. Exista grupari care sint mult mai vehemente si, de cele mai multe ori, incalcind legea, pentru ca exista legi in vigoare de combatere a anti-semitismului. In nici un caz nu as spune vreodata si nu m-am gindit vreodata ca poporul roman este anti-semit. Sint aberatii care se vehiculeaza. In nici un caz nu s-ar pune problema asa. Mie imi place foarte mult faptul ca, de obicei, deschiderea si dialogul ajuta foarte mult. Sint foarte multi oameni care, nestiind prea bine ce e cu evreii, in momentul in care aud ce se intimpla, parerile se schimba substantial si acesta e un lucru imbucurator. Pentru ca, practic, ofera o solutie concreta, cel putin partiala, dar o solutie, la problema anti-semitismului. Anti-semiti vor exista etern si ramine de datoria noastra si a celor care sint in jurul nostru – trebuie sa spun aici ca avem foarte multi prieteni si oameni care ne sustin – sa invingem flagelul care se numeste anti-semitism. Eu pot sa spun ca merg pe strada cu kippa pe cap. Pe vremuri ma temeam, azi nu ma mai tem. Am vazut si pe altii. Deocamdata nu s-a intimplat nimic.

Divers.ro: In Romania nu se pot face in acest moment convertiri la iudaism. S-ar putea schimba aceasta situatie?

Shlomo Rosen: Exista mai multe categorii. Exista persoane care au ascendenta evreiasca, si pentru ca mama nu este evreica nu sint considerati din punct de vedere halakhic, al legii mozaice, evrei. Dar, sint membri ai comunitatii, participa cu regularitate, au o identitate iudaica. Si exista persoane care nu au nici un fel de ascendenta evreiasca dar care, prin diverse conjuncturi au ajuns in cadrul comunitatii si ar dori sa devina membri, sa devina evrei, mai ales daca au copii. Din punct de vedere logistic, in momentul de fata nu se pot face treceri la iudaism in Romania, pentru ca nu exista un tribunal rabinic care sa le faca. Ceea ce speram sa facem in urmatoarele citeva luni, este sa debutam cu un curs de pregatire, dar nu neaparat pentru trecerea la iudaism, ci un curs de pregatire in iudaism pentru toti cei interesati sa afle mai multe. Ne adresam astfel tuturor celor care vor sa treaca prin acest curs, cu speranta ca dupa terminarea si absolvirea lui vom putea face o recomandare catre un tribunal rabinic. Ideea de baza a acestui curs este in principal aceea de a ne asigura ca cei care spun ca vor sa treaca, o fac in cunostinta de cauza. Am intilnit cazuri de oameni care doreau sa se converteasca la iudaism, dar nu stiau despre ce e vorba. Si, e pacat. O trecere la o alta religie, sau la o alta cultura, un schimb de popor, trebuie facut in cunostinta de cauza si cu mare atentie.

Care e situatia patrimoniului?

Avem departamente care se ocupa special cu aceste probleme. Dificultatea cea mai mare este mentinerea patrimoniului cultural, a sinagogilor, a cimitirelor. Sint localitati unde nu mai traieste nici un evreu, dar avem cimitire, sinagogi. Comunitatea din Satu Mare are in grija 126 de cimitire.

Ce e prioritar? Sa transformati aceste cladiri in institutii culturale sau sa le vindeti?

Sa le mentinem pe cit posibil ca structura, ca arhitectura. Sa functioneze in ele ceva de ordin cultural. Am primit multe oferte de la alte culte religioase din Romania, de la baptisti, de la adventisti, dar nu se poate transforma o sinagoga in alt lacas de cult, nu permite legea iudaica, dar permite activitati culturale, comerciale chiar. In unele functioneaza biblioteci orasenesti, camine culturale, muzee, primarii, birouri notariale, cabinete medicale. Incet, incet vom reusim sa le gestionam, sa le salvam.

V-ati creat relatii la NY care va pot fi de ajutor acum, aici, pentru eventuale colaborari?

Vreau in primul rind sa vad cum pot intra in legatura cu rabini din Europa Centrala si de Est. Am luat deja legatura cu omologii mei din Ucraina si Polonia si o sa vedem cum putem colabora. Sint directori de programe in Europa de Est care au fost colegi cu mine la NY. De asemenea, tin legatura cu cei din New York, adica sint optimist in privinta colaborarilor si a proiectelor internationale. Va trebui sa elaboram si un program de includere a patrimoniului comunitatii evreiesti din Romania in circuitul obiectivelor turistice.

Diaspora evreieasca originara din Romania se imparte intre nostalgicii care isi amintesc cu drag de anii traiti aici si cei care nici nu vor sa auda de Romania, plecind de la amintirea pogromurilor. Ce puteti face in privinta lor?

E complicat. Nu m-am gindit ca proiect la asa ceva. Presupun insa ca se poate face ceva in sensul apropierii lui. Trebuie sa le arati oamenilor nu doar cimitirul, partea tragica a existentei unei comunitati, ci si viata, ceea ce e viu, ce se intimpla dinamic cu acea comunitate.

Mai e vreun rabin atit de tinar in Europa?

A mai fost. Rabinul Shafran. Sef-rabin la 29 de ani. Dar eu nu sint Alexandru Shafran, adica mai am mult pina acolo si nu stiu daca voi ajunge vreodata...

• Un rabin de Politehnica
  

Sorin Shlomo Rosen are 28 de ani si s-a nascut in Bucuresti, din parinti bucuresteni. A urmat Liceul de Informatica, iar ulterior a absolvit Facultatea de Automatica, in cadrul Politehnicii din Bucuresti. „Singurii ani pe care i-am petrecut in afara Capitalei sint cei de studiu din Statele Unite“, spune sef-rabinul. Meseria a imbratisat-o treptat, fara sa-si abandoneze niciodata complet profesia. A inceput sa ia parte la activitatile comunitatii inca de la 15 ani, iar pe sotie, tot bucuresteanca, a cunoscut-o cind avea 19 ani.

In alegerea confesiunii a avut libertate completa: „Mama este crestin ortodoxa, iar tatal evreu. In discutiile cu ei din copilarie, cind am inceput sa inteleg ce se intimpla in lume, mi-au spus ca au hotarit la nasterea mea ca eu sa fiu cel care decid, in functie de ce se va intimpla in viata, daca sa o apuc pe o cale sau cealalta, insa nu am beneficiat de nici o educatie religioasa, nici crestina, nici iudaica“.

• Bancul preferat cu rabini al lui Sorin Rosen
  

„Cica merge un evreu la rabin si ii spune: «Vreau sa imi marit fata, am zestrea aici. Mi-e teama de hoti. Te rog, rabi, pune banii undeva la dumneata, sa fie in siguranta». Rabinul: «Sigur ca da, uite, sint aici toate oficialitatile, toata lumea e martora». Dupa doua saptamini, se intoarce evreul nostru: «Mi-a venit pretendentul, rabi, da-mi banii». «Care bani?», intreaba rabinul. «Pai cum?! Ti i-am dat aici, nu mai tii minte?». «Nu stiu», spune rabinul. «Erau aici toate oficialitatile, toti colaboratorii», ii replica evreul. «Ia sa ii chemam aici». Vin toti, dar nu recunoaste nici unul ca i-ar fi dat bani. «Nu e adevarat, Iosi, il faci pe rabin de rusine». Iosi lesina. Pleaca toata lumea, rabinul ia un pahar cu apa, il palmuieste pe Iosi si il trezeste. «Vai, rabi, ce mi-ai facut, imi ramine fata nemaritata». Rabinul: «Stai putin». Se duce la seif, scoate banii si ii aduce evreului. Uite banii tai. «Bine, rabi, dar acum cinci minute ma faceai mincinos...». «Nu ti i-am luat, am vrut doar sa stii cu ce oameni lucrez...».“

Precursorii



Dupa sederea de trei ani pe scaunul de sef-rabin a lui Iacob Ithac Niemirower, intre 1936 si 1939, Alexandru Shafran (foto), care a fost si senator al Romaniei pina in 1940, ajunge in fruntea cultului mozaic la 29 de ani, printre 800.000 de concetateni de acelasi rit. Ramine aici pina in 1947. „Acest rabin tinar, doctor in filosofie, un excelent cunoscator al limbii romane si un mare vorbitor, se confrunta cu problemele antisemitismului care devin foarte acute in acei ani si mai ales in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial“, spune Aurel Weiner, deputat si presedintele Federatiei Comunitatii Evreilor din Romania. Alexandru Shafran l-a secundat pe doctorul Wilhelm Fielderman in incercarile de a feri cit mai multi evrei de la pieire, apoi s-a pus in slujba intrajutorarii deportatilor intorsi pe la caminele lor, spune Liviu Rotman, istoric si profesor doctor la SNSPA, specializat si pe istoria evreilor din Romania. „In ’47, el pleaca din tara intrucit nu a dorit sa colaboreze cu noul regim comunist. Exista documente care arata ca a refuzat sa semneze un fel de adeziune la noua putere“, arata Weiner. Alexandru Shafran si-a mutat vocatia rabinica peste hotare, ca mare rabin al Genevei, si a vizitat Romania abia in 1995, dupa aproape o jumatate de secol, fiind primit cu onoruri de Academia Romana si de Senat. A murit in 2006.

Nascut in Moldova, intr-o familie rabinica de traditie ortodoxa, Moses Rosen (foto) incepe sa adune capital in sinul comunitatii evreiesti bucurestene dupa razboi, iar in mai 1948 devine sef-rabin al evreilor, spune Liviu Rotman. 16 ani mai tirziu primea si presedintia Federatiei Comunitatii Evreiesti din Romania. „Regimul comunist a realizat ca se poate folosi de rabin pentru a-si imbunatati imaginea in lume. Totodata, rabinul poarta un dialog pozitiv cu acesta, reusind sa obtina mentinerea in Romania a unui minim de viata traditionala evreiasca“, explica istoricul. „Se spune ca a avut o relatie speciala cu Emil Bodnaras, care a si raspuns de culte. A fost sprijinit in multe situatii dificile pentru cultul mozaic. De pilda, chiar daca au avut loc atitea demolari de asezaminte religioase, el a reusit sa salveze citeva lacasuri foarte importante: Templul Coral, Sinagoga Mare“, aminteste Weiner.

Folosindu-se de fragila destindere politica de dupa disparitia lui Stalin, spune Liviu Rotman, Rosen reia legaturile cu marile organizatii evreiesti internationale, precum Congresul Mondial Evreiesc, organizatia evreiasca Joint Distribution Committee sau Agentia Evreiasca, si le incheaga pe cele dintre Israel si Romania. „In acelasi timp, el face importante servicii Romaniei, inlesnind relatiile acesteia cu Europa Occidentala si in special cu SUA. In schimbul acestor servicii, Romania va avea o atitudine in general favorabila emigrarii evreilor din Romania in Israel“, arata istoricul. Pina in 1990 emigrasera din Romania, timp de 40 de ani, 400.000 de evrei, arata statisticile. „Pe masura cresterii interesului Romaniei in amplificarea relatiilor cu Occidentul, se intareste si pozitia rabinului Rosen“, spune Rotman, cu mentiunea ca, treptat, Rosen incurajeaza un adevarat cult al personalitatii sale, intretinut de numeroase ceremonii. Pe de alta parte, sef-rabinul dezvolta o retea de Thalmud Thora, asigura functionarea unei retele de restaurante cusher si infiinteaza ziarul comunitar „Revista Cultului Mozaic“, in 1957. Rosen a intretinut bune relatii si cu conducatorii Bisericii Ortodoxe Romane, completeaza Aurel Weiner, fiind un adept al dialogului ecumenic. Sef-rabinul moare in mai 1994, fiind cel mai longeviv lider comunitar din lumea evreiasca in secolul 20.

Predecesorul tinarului Sorin Rosen, Menachem Hacohen (foto), a fost, din 1995 pina in prezent, nu sef-rabin, ci mare rabin si „indrumator spiritual pentru obstile evreiesti din Romania“, dupa cum il numeste presedintele Federatiei Comunitatii Evreilor din Romania, Aurel Weiner. S-a nascut intr-o familie cu vechi radacini in Israel, dar a publicat o serie de carti in limba romana prin Editura Hasefer din Romania. Menachem Hacohen a fost si membru al parlamentului israelian, partizan al politicii de gasire a unei solutii negociate cu vecinii arabi, dar si membru al Comisiei Internationale pentru Studierea Holocaustului in Romania, aminteste Liviu Rotman.

Sef-rabinul Romaniei: tinar si linistit Pe 4 decembrie, in prima zi de Hanuka, va fi investit noul sef-rabin al Romaniei, Shlomo Sorin Rosen. Are doar 28 de ani, a renuntat la o cariera in New York si este bucurestean get-beget. In interviul acordat Cotidianului, capul comunitatii evreiesti vorbeste despre Holocaust, extremism, studii, Moses Rosen si despre cum intentioneaza sa tina in viata o comunitate mica cu un patrimoniu impresionant.
Recent a fost Ziua Holocaustului. Sint multi care sustin ca termenul este prea dur aplicat Romaniei. Ce le puteti spune lor?

Ce le pot spune lor? Daca ar fi sa traducem termenul, cuvint cu cuvint, da, cu siguranta putem spune ca termenul este prea dur. Adica, holocaust inseamna „ardere de tot“. Acesta e unul dintre argumente, „bine, nu a fost ardere de tot ca, uite, au mai ramas...“. Dar nu despre asta este vorba. Stalin spunea, parca, sper sa nu ma insel, ca „moartea unui om este o tragedie, iar moartea unui milion de oameni, statistica“. Holocaustul a fost o crima uriasa pentru ca au murit oameni, nu pentru ca au murit zece mii, douazeci de mii sau cinci sute de mii. Si a fost Holocaust in Romania. Le pot spune doar ca au fost oameni care au fost luati in trenuri ale mortii, plimbati prin intreaga Romanie si aruncati la gropi comune. Au fost oameni care au fost trimisi in Transnistria si li s-a spus ca acolo vor muri. Au fost pogromuri la Iasi, la Bucuresti, Dorohoi. Au fost pogromuri in care au murit oameni pentru „vina“ de a fi fost evrei. Cea mai problematica parte este ca oamenii acestia nu aveau nici o vina. A fost Holocaust in Romania.

De ce ati optat pentru scoala rabinica?

Pe la 15 ani, in 1993, am fost prima oara in Israel. Pentru un pusti era ceva deosebit. Am petrecut acolo o luna si jumatate. Odata revenit in Romania am inceput sa activez la Agentia Evreiasca pentru Israel, care ii ajuta pe cei care voiau sa emigreze. La vremea respectiva ma gindeam sa emigrez in Israel. Ulterior insa am intrat la facultate si am decis sa mai ramin. In orice caz, la agentie am inceput sa imi formez un grup de prieteni.

Ce s-a intimplat mai departe?

Aflindu-ma acolo, am inceput sa trec mai des si pe la sinagoga. Tinerii mergeau in fiecare vineri seara la rugaciuni si am inceput sa ma alatur lor. Ma simteam si in familie, si foarte atasat de ceea ce se intimpla. Atunci inca nu stiam deloc ebraica si tin minte ca un an am stat cu cartea de rugaciuni pe dos. Pe la 18 ani am decis sa fac pasul pe care parintii mei l-au avut in vedere inca de cind m-am nascut, si anume sa aleg eu ce religie sa am. Am optat pentru iudaism, religia tatalui meu, dar am vrut sa aleg mai mult decit o simpla apartenenta, sa fac pasul complet, asa-numita „trecere la iudaism“ (evit termenul pentru ca nu imi place deloc si nu m-am identificat niciodata cu el). Luasem atunci legatura cu Marele Rabin, Menachen Hacohen. El mi-a oferit posibilitatea de a merge in Israel in fata unui tribunal rabinic.

Cum ati fost numit sef-rabin?

Procedura e relativ simpla. Se fac numiri, nu se alege, cum se facea in trecut. Pentru moment sint sef-rabin pentru comunitatile evreiesti din Romania, acesta e titlul meu oficial si am fost numit de Marele Rabin. Planuieste si dinsul o retragere. Este indiscutabil mentorul meu si unul dintre artizanii plecarii mele in Statele Unite, la studii rabinice.

Care au fost punctele tari pentru care ati fost numit sef-rabin?

Spre deosebire de toti ceilalti candidati, am avantajul ca m-am nascut si am crescut in Romania. Cu alte cuvinte, cunosc bine modul in care functioneaza Romania, in general, si cunosc foarte bine comunitatea evreiasca. Am si o experienta de patru ani si jumatate de cursuri de educatie iudaica. Deci stiu unde ma misc, mai bine decit altii, vorbesc si romana, sint si tinar.

De ce credeti ca Menachen Hacohen a spus ca numirea dumneavoastra pe post de sef-rabin este cea mai mare realizare a sa?

Nu e o intrebare usoara. Se pun foarte multe sperante in mine si in ceea ce pot face. Poate ca a contat si faptul ca sint un tinar din rindul acestei comunitati care a ales calea rabinatului si a revenit in Romania - puteam sa fac cariera in Statele Unite, si ca rabin, si in calculatoare, am primit acolo trei oferte de serviciu excelente. O spun foarte convins, faptul ca sint aici este, in mare parte, meritul Marelui Rabin. Cred ca se pun mai multe sperante in mine decit am eu incredere in mine ca voi putea realiza.

Cum se vede New Yorkul dintr-o scoala de rabini?

Scoala de la New York a fost o revelatie pentru mine. Erau foarte multe lucruri noi, a durat pina ne-am obisnuit cu ideea de America, cu modul de a fi al celor de acolo. Da, nu a fost usor, programul era de la 7.45 pina la 6 seara, patru zile pe saptamina. Vinerea era program mai scurt. Era un program serios, se invata foarte serios. Eu nu avusesem pina atunci experienta unui studiu aprofundat, pe sistem american. Acesta a si fost motivul pentru care am vrut sa fac scoala asta. Mi s-a spus: „De ce nu te faci rabin, de ce nu studiezi ceva ca sa obtii si un certificat dupa studii?“. Si, normal, am spus „OK!“. Eu am fost acolo cu o viza de lucru, e o poveste mai complicata. Am avut insa avantajul ca vorbesc foarte bine engleza, ceea ce i-a surprins pe toti, multa lume si-a pus aceasta problema, si mi-au spus-o pe toata durata sederii mele in SUA: „Vine asta din Europa de Est, nu a facut nimic si deodata o sa fie rabin“. Partea buna este ca, separat de textele rabinice, mai au si o componenta care se cheama „professional development“ si care m-a ajutat foarte mult. Ideea era sa il inveti pe un rabin sa vorbeasca in public, sa discute cu un enorias si sa invete si pshihologie.

E postat un clip pe YouTube in care jucati bowling? Cit timp liber aveati?

Da, da, da (ride). A fost facut imediat dupa absolvire. Absolvirea a fost duminica si a doua zi ni s-a dat o derogare sa mergem sa ne distram, sa ne simtim bine dupa absolvire. A fost prima oara cind am intrat si eu intr-o sala de bowling. Dar nu am avut din pacate timp liber. O spun cu parere de rau si cu un pic de rusine ca nu am vazut aproape nimic din New York. Nu am vazut nici macar Statuia Libertatii, nu am iesit din New York. Nu ca nu as fi putut sa o fac, dar pe linga partea de Yeshiva au aparut si copiii, o fetita de aproape doi ani si un baietel de trei luni.

Sinteti ruda cu Moses Rosen?

Nu, e doar o coincidenta de nume.

Ce fel de personalitate a fost?

Una controversata. Unii il critica exact pentru ca, desi si-a aparat comunitatea, a fost apropiat regimului de atunci, dar eu spun ca a facut un lucru foarte mare, si anume a salvat mii de evrei intr-o epoca in care vizele se obtineau extrem de greu, in care era o raritate sa iesi.

Vorbiti de perioada in care regimul comunist ii vindea pe evrei asemeni sasilor.

Da, asa s-a facut atunci. Chiar daca pentru evreii din Romania viata era mult mai buna, cit de buna putea fi in conditiile acelea. Marele vis al fostului sef-rabin Moses Rosen a fost sa mute intreaga comunitate din Romania in Israel. Erau motive ideologice, plus ideea de reintoarcere la Sion, pe pamintul sfint. Erau si motive pur economice, oamenilor le era mult mai bine in Israel, pe atunci Israelul nu era atit de populat cum este astazi. Au fost valuri masive de emigrare.

Ce putea si nu a facut Moses Rosen de-a lungul carierei lui? Ce credeti ca nu a lasat mostenire comunitatii evreiesti?

In primul rind nu si-a putut duce la bun sfirsit visul, in sensul ca exista o comunitate aici care nu a ajuns in Israel.

Dar, stiti cum se spune, un oras fara evrei e cam searbad.

Da, desi sint multe orase fara evrei... Dupa parerea mea era foarte clar ca nu va putea pleca toata lumea, si atunci pentru cei care au ramas trebuie facut ceva. Nu spun in nici un caz ca rabinul Rosen nu a facut. Sa nu uitam ca au fost 800 de mii de evrei in Romania inainte de razboi si au ramas 400 de mii dupa razboi si, incetul cu incetul, au ramas citeva zeci de mii, iar azi cele mai optimiste statistici vorbesc de 10-12 mii de evrei in Romania.

La un moment dat, auzisem ca Patriarhul Teoctist ii ceruse ajutorul rabinului Rosen in problema bisericilor pe care le darima Ceausescu. E o legenda?

Nu e exclus, stiu ca Moses Rosen era o personalitate foarte influenta si in relatii bune cu Patriarhul. Dar nu am auzit de acest lucru.

Care sint principalele lucruri de facut de acum inainte pentru comunitatea pe care o conduceti?

In primul rind, implicarea tinerilor si a celor care nu sint inca implicati in viata comunitara. Unii oameni sint mai dispusi pentru viata sinagogala, altii mai putin. Dar pentru toti va trebui sa existe cite ceva.

Care e tabloul actual al acestei comunitati, centrii ei de putere?

Jumatate dintre evrei sint in Bucuresti. Vorbim in cifre aproximative. Alte comunitati mari si in acelasi timp puternice, pentru ca avem comunitati puternice si in rindul celor mici, ar fi Timisoara, Iasiul, Oradea.

Exista un paradox: cei din provincie se pling de un ultracentralism al conducerii comunitatii din Bucuresti, ceea ce nu e tocmai cuser, nu corespunde spiritului evreiesc de ajutorare a marginalilor.

Stiu, nemultumirea exista. Nu stiu cum o sa rezolvam problema pe termen scurt. De exemplu, Oradea e o comunitate cu foarte multe resurse raportat la numarul membrilor, iar Craiova nu are nimic. Si oamenii aceia trebuie sa traiasca. Intrajutorarea este in spiritul iudaic, asa este, fiecare evreu e responsabil pentru celalalt.

Multi dintre cei care conduc organizatiile acestei retele locale au fost intr-o masura sau alta apropiati regimului. Ce veti face in acest sens?

Daca ati fi venit acum 10 ani, nu ati fi gasit nici un tinar implicat in conducerea comunitatii. Lucrurile, totusi, s-au schimbat mult. Simplul fapt ca ma aflu aici e o dovada in acest sens.

Credeti ca numirea dumneavoastra e un mesaj pentru ruptura de fostul regim?

E greu de spus. Eu nu vreau sa fie o ruptura si nu cred ca va fi o ruptura. Cunosc comunitatea si pretind ca stiu ca schimbari prea bruste nu se pot face. Chiar daca sint tinar si tinerii sint entuziasti si vor schimbari bruste, nu se poate. Exista reticente, o opozitie, o inertie. Dar cu siguranta ca se produce ceva. Si nu o sustin numai eu. Uitati, de exemplu, eu intrerup rugaciunea din cind in cind si spun rugaciunea si in romana, cu mesaje, spiciuri scurte. Eu nu vorbesc mai mult de sapte minute.

Cit vorbeste de obicei un rabin?

Poate dura si 45 de minute.

Psihologii spun ca 45 de minute e limita pina la care dureaza atentia unui om.

Da, dar nu cu doua ore inainte de rugaciune si inca o ora dupa. Eu tin minte cum imi spunea un fost rabin ca, „atunci cind vorbeste un rabin, nu va uitati la ceas, uitati-va la calendar“... (ride) si incerc sa calc pe urme.

Rabin pamintean

Evreii din Romania au un nou sef-rabin: Sorin Rosen. Tinar, „pamintean“, adica de-al locului, si perfect in pas cu generatia sa.

Numirea, astazi, a unui sef-rabin in Romania ar putea lasa un gust usor dulce-amar. Sa fii capul unei comunitati religioase care a scazut in ultimele sapte decenii de la 800.000 la 10.000 de membri implica si o doza de tragism. Prezenta insa a lui Sorin Rosen in functia de sef-rabin al Romaniei estompeaza aceasta senzatie. Cel putin daca apuci sa stai de vorba cu el. E tinar, a studiat la New York, are farmec si e pus pe fapte mari. Reactiile pe care le-am primit insa de la cei care aflasera de virsta sa (28 de ani) au fost diverse, de la strimbaturi sceptice la zimbete de o superioritate maxima. „Cum sa fii rabin la virsta asta?“ pareau sa intrebe toti.

Traim intr-o epoca si intr-o zona a Europei in care sa vorbesti despre „problema evreiasca“ implica asumari diferite de la o tara la alta. Calificativele, pozitive ori negative, asociate urmasilor lui Moise te pot arunca in conuri de imagine la care nici nu te astepti. E greu sa vorbesti de evrei in Bucuresti, aproape imposibil in Budapesta si chiar neindicat in Varsovia. In functie de cit antisemitism domina memoria acestor societati.

Ceea ce pot spune despre gestul numirii lui Sorin Rosen, dupa realizarea interviului cu el, este ca dovedeste un curaj comunitar deosebit. Unii ar putea spune nesabuit. Nu cred ca e cazul. In primul rind, pentru ca in spatele acestei decizii sta actualul Mare Rabin al Romaniei, Menachem Hacohen, un om cu o experienta de viata care a ars deja toate teribilitatile. Si nu te joci in chestiuni de genul acesta. La urma urmei, pare sa ne transmita si istoria, nu tot ce e rabin e barbos, in virsta si prea intelept. Bunaoara, Alexandru Shafran a ajuns sef-rabin la 29 de ani, fiind unul dintre spiritele mari ale istoriei recente.

„Noi nu am mai avut rabin pamintean in Romania, dupa Moses Rosen, si atunci, aparitia tinarului Sorin Rosen este pentru noi un semn foarte bun de la Dumnezeu“, ne-a declarat presedintele Comunitatii Evreiesti din Romania, Aurel Weiner. Nu stiu daca e sau nu mina Domnului aici, stiu insa ca e o pilda pe care istoria „risca“ sa o consemneze in viitor. Sorin Rosen ar putea fi solutia optima, suflul de tinerete potrivit pentru o comunitate care pare a fi la sfirsitul puterilor. Dincolo de trecutul dramatic al credinciosilor pe care-i reprezinta, noul sef-rabin declara ca are ca prioritate construirea unei identitati comunitare vii, dinamice. Mazeltov!

A fost investit noul rabin al comunitatii evreilor
Comunitatea Evreilor din Romania are un nou rabin in persoana lui Shlomo Sorin Rosen, care a fost investit duminica 30 septembrie, in cadrul unei ceremonii desfasurate la Templul Coral din Bucuresti. Rabinul Rosen are 29 de ani si este primul lider religios al evreilor, din ultimi 35 de ani, care s-a nascut in Romania.
La ceremonia de investire au fost prezenti invitati din lumea intreaga, reprezentanti ai presedintiei, ai guvernului, diplomati ai Ambasadei Israelului si ai Ambasadei Statelor Unite ale Americii, acredidati la Bucuresti, dar si oameni de cultura si artisti, printre care actrita Maia Morgenstern, relateaza presa centrala.
Ritualul de investire consta, in cultul mozaic, in ceremonia daruirii talitului – o pelerina cu care a fost imbracat de catre mentorul sau, Marele Rabin, Menachem Hacohen. "Multe greutati si provocari il asteapta", a spus Menahem Hacohen.
Marele Rabin, in virsta de 65 de ani, s-a retras invocind virsta inaintata. El nu locuia efectiv in Romania, ci la Tel Aviv, si venea la Bucuresti numai cu prilejul unor festivitati, a declarat pentru Rompres, sefa biroului de presa al Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania, Liana Cojocaru.
Noul rabin a fost recomandat de catre seful Departamentului de Lege Iudaica a Institutului new-yorkez „Yeshivat Chovevei Torah” – Rabin Yaakov Love, care a laudat daruirea cu care tinarul rabin a studiat Torah si dragostea sa pentru poporul evreu.
Presedintele Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania, doctor Aurel Vainer, l-a incredintat pe noul rabin de sprijinul intregii federatii.
Shlomo Sorin Rosen, in virsta de 29 de ani, a studiat informatica la Politehnica din Bucuresti si a urmat cursurile Institutului de studii Iudaice, „Yeshivat Chovevei Torah”, din New York.

Moses David Rosen (n. 23 iulie 1912, oraşul Moineşti, judeţul Bacău; d. 6 mai1994, Bucureşti) a fost şef-rabin al Cultului Mozaic din România (1948-1994) şi preşedinte al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România (1964-1994).
Cuprins

<LI class=toclevel-1>1 Studii şi activitatea de rabin

<LI class=toclevel-1>2 Şef-rabin al Comunităţii Evreilor din România

<LI class=toclevel-1>3 Controverse

<LI class=toclevel-1>4 Lucrări publicate

<LI class=toclevel-1>5 Note

• 6 Bibliogrefie suplimentară
  
  Studii şi activitatea de rabin
  
  
  Rabinul Dr. Moses David Rosen s-a născut la data de 23 iulie 1912, în oraşul Moineşti (judeţul Bacău), ca fiu de rabin. P&atilde;rintele Şef Rabinului Rosen, gaonul Abraham Arie Leib Rosen z.l., născut în anul 1870, în Galiţia, i-a dat dou&atilde; nume: Moşe şi David, ambele cu profunde semnificaţii, Moşe simbolizând sacerdotul, înv&atilde;ţ&atilde;torul, propov&atilde;duitorul pasionat al spiritului iudaic, iar David - conduc&atilde;torul inspirat, energic şi neînvins al poporului. O parte din copilărie şi-a petrecut-o în oraşul Fălticeni, unde a studiat la Liceul din acel oraş.
  "Părintele meu... învăţătorul meu", pe care şi-l amintea cu veneraţie: "înfăşurat într-un talit lung, cu ochii săi luminoşi aţintiţi asupra unei cărţi deschise, îndemnându-mă să repet după dânsul alef-beit...". [1] A predicat mult la Sinagoga "Habad" "întemeiată pe principiile... iubirii între oameni şi popoare" (Moses Rosen). La Ierusalim - datorită cărturarului rabin dr. Wolf Gottlieb, din Glasgow - au fost tipărite, încă din anul 1912, în Editura "Harav Kook", responsele sale, lucrări de "legislaţie religioasă" (Saagat Arie, Eitan Arie, 1912; Pirkei Sosana, 1920). A trecut în veşnicie în anul 1951 (5712), în a doua noapte de Roş Haşana. Se odihneşte în cimitirul Sanhedrin din Ierusalim.
  În anul 1931 a intrat ca student la Facultatea de Drept din Bucureşti. Din cauza atmosferei antisemite de acolo, în acelaşi an pleacă la studii la Institutul de Studii Rabinice din Viena (Austria), dar nu îşi poate finaliza studiile acolo din lipsa fondurilor şi revine la Bucureşti. În anul 1935, termină studiile universitare la Bucureşti, obţinând diploma de jurist. Îşi satisface apoi timp de doi ani stagiul militar obligatoriu la Fălticeni.
  În anul 1937 revine la Institutul de Studii Rabinice din Viena, dar pleacă din Austria un an mai târziu, în mai 1938, după anexarea ei de către Germania. A studiat în paralel ca discipol al rabinului Alter Dorf şi a obţinut titlul de Doctor în iudaism. În anul 1938, dr. Moses Rosen a obţinut el însuşi semicha (diploma de rabin) de la unii dintre cei mai mari învăţaţi ai timpului, rabinul Haim Rabinovici, Av. Bei Din din Bucureşti, rabinul Baruch Glantz şi rabinul Moshe Berger (membri ai aceluiaşi consiliu rabinic), de la şef-rabinul dr. Niemirower din Bucureşti şi şef-rabinul dr. Mark din Bucovina.
  Primul său post a fost la o mică sinagogă din Fălticeni, Mahala. În mai 1940, este ales ca rabin în oraşul Suceava. Dar în acelaşi an, ca urmare a venirii legionarilor la putere, este arestat şi deportat într-un lagăr la Caracal, fiind acuzat că ar fi comunist. În anul 1940, este eliberat din lagăr după câteva luni şi numit ca rabin cu normă parţială la Sinagoga Reşit Daat şi la Sinagoga Beit Keil din Bucureşti şi de asemenea profesor de Talmud la o şcoală iudaică. Până la sfârşitul anului 1946, fusese ales succesiv în trei poziţii cheie în viaţa religioasă a Bucureştiului: era preşedintele secţiei cultului, membru al Sfatului Rabinic şi rabinul Sinagogii Mari.
  
  Şef-rabin al Comunităţii Evreilor din România
  
  
  La 16 iunie 1948 a fost ales ca Şef-Rabin al Comunităţii Evreilor din România, fiind instalat în această funcţie la 20 iunie 1948 la Templul Coral din Bucureşti. În anul 1949 s-a căsătorit cu Amalia Ruckenstein din Burdujeni-Suceava. Apoi în anul 1957 a devenit deputat în Marea Adunare Naţională (Parlamentul României), reprezentând municipiul Bucureşti cu o mare populaţie de etnie evreiască.
  În anul 1964 a fost ales ca preşedinte al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din Republica Socialistă România, deţinând această funcţie până la moartea sa. Este fondatorul în octombrie 1956 a "Revistei Cultului Mozaic", singura publicaţie evreiască din România din anii comunismului. A fondat de asemenea în anul 1979 - Muzeul de Istorie a Obştii Evreieşti din România şi a inaugurat ciclul de conferinţe săptămânale.
  Timp de aproape jumătate de veac, din 16 iunie 1948, când a fost ales Rabin al României, şi-a legat destinul personal cu cel al obştii evreieşti, animat de dragostea faţă de Eretz Israel. Moses Rosen a fost numit, pe drept cuvânt, artizanul Alialei evreilor români. Astfel, circa 400.000 de evrei, salvaţi fizic şi moral, au putut să emigreze în Israel, datorită susţinutei sale activităţi de convingere a autorităţilor statului comunist român.
  În octombrie 1956, a înfiinţat "Revista Cultului Mozaic", în care a publicat sute de articole, activând pentru susţinerea drepturilor omului, a activităţii evreieşti religioase şi naţionale. S-a remarcat ca om al păcii şi vieţii, a iubit Tora şi poporul Israel, conducând comunitatea cu dăruire şi devotament. "Nici unul dintre noi - afirma lordul Jacobovitz -, nu va apărea pe scena istoriei cu un bilanţ atât de strălucit". [2]
  Între anii 1948 şi 1952, 100.000 de evrei români au emigrat în Israel. Un nou val de emigrări masive a evreilor români a avut loc în anul 1958, după deschiderea politicii statului român faţă de Israel, când în decurs de câteva săptămâni s-au depus 130.000 de cereri de plecare în Israel. Acest val de emigrări l-a făcut pe Primul Ministru comunist Ion Gheorghe Maurer să-i reproşeze rabinului Moses Rosen: "Ce le-am făcut? Le-am salvat viaţa, am luptat împotriva naziştilor... Dacă era regimul legionarilor de dinainte de război nu emigrau ca acuma. Când era închisă emigrarea, cei din Israel ne făceau antisemiţi; acum că e deschisă, ne acuză că-i izgonim şi ne atacă şi mai rău." [3] Până în 1990, emigraseră din România în timp de 40 ani un număr de 400.000 evrei.
  Rabinul Rosen a fost un apropiat al dictatorului Nicolae Ceauşescu, pe care l-a prezentat favorabil în Occident după ce România nu a rupt relaţiile diplomatice cu Israelul ca urmare a Războiului de Şase Zile (1967). El a fost un sprijinitor al regimului comunist. În martie 1977, Rabinul Rosen şi Patriarhul Justinian al României au sponsorizat împreună un Dialog între Creştinii Ortodocşi şi Evrei în oraşul Lucerna (Elveţia).
  A militat împotriva manifestărilor xenofobe, ură interetnică. Numeroase distincţii în ţară, peste hotare, în Israel, i-au răsplătit eforturile. A fost ales membru de onoare al Academiei Române (1992).
  Rabinul Dr. Moses David Rosen a încetat din viaţă la 6 mai 1994 şi a fost înmormântat la Ierusalim (Israel). În prezent, o piaţă publică din Ierusalim a primit numele rabinului Moses Rosen şi a soţiei sale Amalia.
  Controverse
  
  În septembrie 1980, a fost editat în România vol. IX al Operelor lui Mihai Eminescu. Considerând că respectivul volum conţine articole antisemite scrise de Eminescu, Moses Rosen s-a adresat Academiei Române cerând interzicerea publicării acestor opere a lui Eminescu şi retragerea volumului din tipografii.
  La data de 1 iulie 1991, rabinul Moses Rosen a oficiat o comemorare a 400.000 de evrei consideraţi victime ale Holocaustului de pe teritoriul României. Atunci a fost menţionată pentru prima dată cifra de 400.000 evrei victime ale Holocaustului din România. Întrebat de ce nu s-a menţionat pănă atunci această cifră, Moses Rosen a afirmat că "din 1941 până în 1991 nimeni n-a pomenit această cifră pentru că evreii au fost aşa de terorizaţi în România încât nici măcar nu îndrăzneau să verse lacrimi pentru morţii lor".
  Pe baza acuzaţiilor sale, Senatul Statelor Unite a emis la 11 iulie 1991 (la numai zece zile de la comemorare) o rezoluţie care "condamnă resurecţia antisemitismului şi a intoleranţei etnice din România".
  Cu prilejul Conferinţei europene a rabinatului desfăşurată la Bucureşti, marii rabini prezenţi i-au mulţumit lui Moses Rosen şi guvernului român "pentru că au facilitat emigrarea masivă a evreilor din această ţară în Israel şi au ajutat comunităţii care-a rămas să-şi păstreze viu iudaismul". [4]
  
• Lucrări publicate
  
  
  ES Moses Rosen este autorul mai multor lucrări de eseuri biblice, dintre care amintim:
  
• "The paper bridge; essays on Judaism" (Washington, 1973),
  

• "Izvoare şi mărturii referitoare la evreii din România" (Bucureşti, 1988),
  

• "Itim la-Torah" (Ierusalim, 1988),
  

• "Primejdii, încercări, miracole. Povestea vieţii şef rabinului Dr. Moses Rosen" (Bucureşti, Editura Hasefer, 1990),
  

• "Eseuri biblice" (Bucureşti, Editura Hasefer, 1992),
  

• "Şef-Rabinul României Dr. Moses Rosen la cea de-a 80-a aniversare" (Jerusalem-Bucharest, Editura Hasefer, 1992),
  

• "Evreii din România între anii 1940-1944" (în colaborare, Bucureşti, 1993),
  

• "Veha-seneh enenu ukal: zikhronot mi-tekufot ha-ma'avak le-hatsalat Yehude Romanyah / me-et David Mosheh Rozen" (Ierusalim, 1993).
  Note
  

<LI id=_note-0>^ Dr. Moses Rosen - "Primejdii, încercări, miracole. Povestea vieţii şef rabinului Dr. Moses Rosen" (Bucureşti, Editura Hasefer, 1990)

<LI id=_note-1>^ Fălticenii prin timp şi peste timp

<LI id=_note-2>^ Edwin Eytan, Tribune Juive nr. 690-691, Paris, 25 septembrie-15 octombrie 1981

1. ^ Edwin Eytan, Tribune Juive nr. 690-691, Paris, 25 septembrie-15 octombrie 1981
   Bibliogrefie suplimentară
   

• Dr. Moses Rosen - "Primejdii, încercări, miracole. Povestea vieţii şef rabinului Dr. Moses Rosen" (Bucureşti, Editura Hasefer, 1990)
  

Rabinul Moses Rosen a cerut, in 1980, interzicerea lui Mihai Eminescu