Paulescu[v=]

http://cultural.bzi.ro/nicolae-paulescu-adevaratul-inventator-al-insulinei-36848
La 8 noiembrie 1869, s-a nascut medicul Nicolae Paulescu, unul dintre precursorii descoperirii insulinei, membru de onoare post-mortem al Academiei Romane (m. 19 iulie1931)

Nicolae Paulescu, profesor de psihologie al Universitatii de Medicina si Farmacie din Bucuresti, este cel care a descoperit pentru prima oara, in 1921, insulina, hormonul secretat de pancreas, care regleaza metabolismul glucidelor, lipidelor, protidelor si mineralelor din organism. Paulescu este cel care a demonstrat eficienta acestei substante in reducerea hiperglicemiei si care a folosit insulina in tratarea diabetului. Descoperirea sa a salvat milioane de vieti.


Enciclopediile ii prezinta insa, la acest capitol, pe doi “eroi canadieni” Frederick Banting si Charles Best care, in 1922, aveau sa primeasca Premiul Nobel, in dauna lui Paulescu. Cei 30 de ani de munca si staruinta in laborator ai profesorului au fost furati de cei doi tineri canadieni, care luasera cunostinta de munca romanului din publicatiile vremii. In baza articolelor acestuia, ei au reusit sa izolelze insulina si sa o foloseasca in tratarea unui pacient. Cu 8 luni inainte, Paulescu publicase intr-o revista de specialitate belgiana rezultatele cercetarilor sale sub titlul “Recherches sur le rôle du pancréas dans l’assimilation nutritive”. Doar ca n-o numise insulina, ci pancreina. In 1916, pe cand se afla in stadiul final al cercetarii, trupele germane ocupasera Bucurestiul. A trebuit sa-si amane anuntarea rezultatelor definitive.

Dr. Nicolae Paulescu - Pilda unei vieti de apostol

8 noiembrie 1869: S-a nascut medicul roman Nicolae Paulescu

Nicolae Paulescu - salvatorul a milioane de oameni

Horia Bozdoghină, Peter MANU - Tălmăcitorul Apocalipsei Antisemitismul românesc promovat în viața publică autohtonă sub masca creștinismului a avut un adevărat corifeu în persoana lui Nicolae C. Paulescu (1869-1931). În cele ce urmează ne vom îndrepta atenția asupra viziunii pe care fiziologul român a avut-o asupra creștinismului și a raportului dintre religie și politică. Vom menționa și modul în care personalități ale ortodoxiei române și alți intelectulai au făcut din Nicolae Paulescu un reper moral-creștin.

Savantul român Nicolae Constantin Paulescu a studiat medicina la Paris. Între 1904 și 1931, Paulescu a fost profesor de fiziologie la Facultatea de Medicină din București și a contribuit decisiv la descoperirea insulinei. Începînd din 1910, Nicolae Paulescu a scris însă și numeroase broșuri și articole antisemite, dintre care cele mai cunoscute sînt Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul,Francmasoneria (1913), Sinagoga și Biserica față de pacificarea omenirii (1924), Complot jidano-francmasonic împotriva neamului românesc (1924),Degenerarea rasei jidănești (1928), Desfrâul Jidanilor (1928), Tălmăcirea Apocalipsului, Soarta viitoare a jidănimii (1931). În anul 1922, fiziologul Nicolae C. Paulescu a înființat, alături de A.C. Cuza, Uniunea Națională Creștină, primul partid antisemit din istoria României. Un an mai tîrziu, cei doi au pus bazele Ligii Apărării Naționale Creștine și au ales să pună o svastică neagră în mijlocul tricolorului românesc ca însemn al noului partid. Paulescu a propagat teoria inferiorității biologice a evreilor, scriind că „în urma cercetărilor mele, am descoperit că Jidanii au un creer prost format, adică cu toții sînt degenerați“1. Inferioritatea biologică a evreilor este argumentată de Paulescu printr-o combinație teologico-medicală: „Există însă o altă categorie de oameni peste care Diavolul are o putere nelimitată. Aceștia sînt Degenerații al căror Suflet e împiedicat, în perioada creșterii, să lucreze cum trebuie – fie de o boală pătimașă a părinților (alcoolismul, sifilisul), fie de o intervenție a Satanei. (…) un asemenea individ – cînd nu moare în vîrstă fragedă – devine ori imbecil, ori nebun, ori vițios. Degenerații sînt incapabili să priciapă «Cuvîntul lui Dumnezeu» – și prin urmare, Vițiile lor sînt incurabile. În această stare de spirit se află Jidanii care sînt cu toții degenerați. De aceea, Diavolul se servește de ei, ca să tortureze Omenirea întreagă“2. Pentru Paulescu evreii reprezentau așadar un popor satanic „și pretutindeni ei constituiesc «Poporul ales», demn de Iehova al lor – pe care Creștinii îl numesc pe drept cuvînt, Diavolul?“3.

În prefața lucrării Sinagoga și Biserica față de pacificarea omenirii, Paulescu scria „Creștinismul dumnezeiesc, abia născut a găsit în Jidănismul diavolec, un formidabil potrivnic – și lupte uriașe pe viață și pe moarte, între acești dușmani, neîmpăcați, durează, întețindu-se din ce în ce, de aproape 2000 de ani“4, scopul evreilor fiind „să sugrume religia divină“5. Teza conflictului dintre creștinism și iudaism este reluată în Tălmăcirea Apocalipsului. Soarta viitoare a jidănimii, în care savatul român afirmă că principalul rezultat al confruntării dintre „creștinismul dumnezeiesc“ și „jidănismul diavolesc“ este „exterminarea jidanilor“6. Desigur, contextul politic nu e deloc neglijat de Paulescu: „Lupta pe care o duce Liga noastră împotriva jidanilor e continuarea războiului milenar dintre Dumnezeu și Diavol și am sfîrșit afirmînd că vom învinge“, deoarece „Diavolul e tatăl jidanilor“7. Nu sînt uitați nici românii care se opuneau antisemitismului, căci „sufletele pătimașe ca acelea ale jidanilor și jidăniților (…) vor continua să se răzvrătească împotriva lui Cristos și (…) vor fi torturați în iad, în vecii vecilor“8.

În această luptă, crede Paulescu, creștinii trebuie să se unească într-o singură biserică, sub conducerea Papei de la Roma, care urma să se opună evreilor „Cînd, mai tîrziu, am studiat Jidănismul, am constatat că neamul lui Iuda s-a organizat într-o societate cosmopolită – adică universală – care a avut ca țintă de căpetenie să distrugă universalitatea creștină, înlocuind-o cu bisericuțe răzlețe ușor de înghițit. Atunci mi s-au deschis ochii și am văzut cît de neapărată e nevoia ca Creștinătatea, pentru a-și apăra existența, să formeze o turmă Universală, avînd ca Păstor pe Dumnezeu. Dumnezeu e însă nevăzut... Cristos a ales, dintre cei 12 Apostoli, pe unul singur, căruia i-a dat întîietatea – și acest ucenic privilegiat e Petre“9. Scopul acestei acțiuni ar fi, după Paulescu, „să deștept în inimile Românilor sentimentul necesității imperioase a înfrățirii tuturor creștinilor. Această necesitate mi s-a manifestat mai ales atunci cînd s-a organizat «Liga Apărării Naționale Creștine». Într-adevăr s-a constatat că o asemenea Asociație, limitată numai la o Nație, e insuficientă pentru ca să îndeplinească un fel internațional – cum e isgonirea Jidanilor. Deparazitarea nu s-ar putea face pe spinarea vecinilor – care, fiind și ei plini pînă peste cap de păduchi, ar refuza morțiș să îi mai primească și pe ai noștri. Ar trebui, deci, ca toate țările infectate de Jidani să stabilească de comun acord o cloacă (în Palestina, în Africa sau în America), unde să-și poată fiecare arunca lăturile. Astfel, am fi fost obligați să ne punem în contact cu toate Asociațiile antisemite ce există, nu numai la Națiile din jurul Țării Românești, ci pe întreaga suprafață a Pămîntului“10.

În același fel, Tălmăcirile lui Nicolae Paulescu dinApocalipsa Sfîntului Apostol Ioan au ca scop legitimizarea religioasă a antisemitismului. Iată-l interpretînd capitolul X din Apocalipsă: „un alt înger al lui Dumnezeu se pogoară din cer pe pământ... El are în mînă o carte mică – ce fără îndoială conține doctrina antisemită. Îngerul a strigat cu glas mare și, ridicînd mîna spre cer, s-a jurat că Chestia jidănească va fi curînd rezolvată“11. Acest scenariu mistico-religios al exterminării evreilor este un fel de Apocalipsă în care profetul (Paulescu) vestește viitorul omenirii, lipsită de poporul evreu, care urma să dispară din istorie „Spiritul diavolesc al jidanilor fiind înlăturat, Pacea dumnezeiască va fi restabilită pe pămînt“12, ne asigură Paulescu. Mesagerul voinței divine al exterminării evreilor este însuși Apostolul Ioan, căci autorul „tălmăcirii“ este convins că „Sfîntul Apostol arată că prima victimă ce cade sub loviturile reacției creștinilor e jidănimea“13.

Începînd din anii ’30, Paulescu a fost idealizat de reprezentanții laici sau clericali ai curentului ortodoxist. Pledoaria în favoarea lui Paulescu este inițiată de Nichifor Crainic în Ortodoxie și Etnocrație (1937), în care fiziologul este proclamat drept marele cugetător al naționalismului creștin din România. Cînd se ridică „împotriva acestui neam anticreștin“, spune Crainic, „omul acesta de știință nu face nici o afirmație pe care să n-o întărească prin documentații de nezdruncinat“14. În anul 1942, tînărul diacon Nicolae Mladin, mai tîrziu mitropolit al Ardealului (1967-1981), își arată admirația pentru Paulescu, care a „luminat prin știință zările sufletului și ale lui Dumnezeu“ și „a îndrăznit să fie naționalist, antisemit și antimason“15.

Absent din spațiul religios în anii dictaturii comuniste, Nicolae Paulescu este redescoperit după 1989, ca un punct de reper moral creștin. De pildă, în ediția din 9 septembrie 2009 a ziarului Lumina, Monica Patriche semnează articolul „Nicolae Paulescu – un savant profund ortodox“, în care își informează cititorii că „savantul român Nicolae Paulescu (descoperitorul insulinei) este un model de om de știință cu un comportament exemplar. Întreaga sa activitate științifică și de profesorat a fost pusă în slujba lui Dumnezeu și a omului. Controversele care privesc faptul că i s-a furat Premiul Nobel pot fi lăsate deoparte. Ținuta morală și credința acestui om pot fi încadrate în acel fel de operă care rămîne nemuritoare și care intră în galeria națională de portrete a unui popor“16. În același spirit scrie și Sorin Lavric în România literară (nr. 33, din 3 septembrie 2010 ). Fără a sufla o vorbă despre antisemitismul religios al savantului, tînărul filozof și medic descoperă la Paulescu „două însușiri care frapează la acest medic de elită. Mai întîi, este un cercetător de prodigioasă activitate de laborator... Dar ce izbește la el este coabitarea unui spirit iscoditor cu umoarea unui credincios“. A fi „medic creștin“, spune Lavric, „reprezintă asocierea a două atribute fără înrîurire intimă: medicul nu se îmbucă cu creștinul. La Paulescu sudarea e pînă într-atît de adîncă, încît doctorul se subordonează creștinului“, în ciuda faptului că „psihologia sa de cercetător e de o cruzime care nu ascultă de regula lui «crede și nu cerceta»“17. În filiația dintre Crainic și Lavric, cel puțin în ce-l privește pe tălmăcitorul antisemit al Apocalipsei, „crede și nu cerceta“ este într-adevăr cuvîntul de ordine

Savant roman „condamnat” post-mortem pentru anti-semitismDupa Mircea Eliade sau Emil Cioran, pentru a pomeni doar doua nume celebre, o alta personalitate stiintifica este acuzata de anti-semitism si i se refuza astfel unele onoruri. Lui Nicolae Paulescu, inventatorul penicilinei, i s-a refuzat in ultima clipa dezvelirea unui bust la Paris.

Inaugurarea unei placi comemorative si instalarea busturilor a doi pionieri ai cercetarilor asupra diabetului, francezul Etienne Lancereaux (1827-1910) si romanul Nicolae Paulescu (1869-1931), se anuntau ca o reparare a unei nedreptati. Conform „Le Monde”, era vorba sa fie scos din uitare profesorul Paulescu, inventatorul insulinei, a carui colaborare activa cu oamenii de stiinta francezi a dus la obtinerea, in aprilie 1922, a unui brevet romanesc intitulat "Pancreina si procedeul sau de fabricatie". Repararea unei nedreptati, deoarece aceasta descoperire i-a adus in 1923 premiul Nobel pentru medicina canadianului Frederick Banting...
Prevazuta sa aiba loc miercuri, 27 august, la Hotel-Dieu, celebrul spital parizian, ceremonia a fost anulata in extremis de o acuzatie venita de peste Ocean: Nicolae Paulescu ar fi fost antisemit, si comemorarea sa la Paris ar fi fost privita intr-un sens negativ. In contextul destul de sensibil al discutiilor pe tema Holocaustului, organizatii extrem de influente de peste Ocean au amenintat chiar cu blocarea aderarii Romaniei la NATO. In aceste conditii, participarea unor oficiali romani la un omagiu adus lui Nicolae Paulescu ar fi alimentat polemica. Ministrul roman de externe si-a anulat vizita prevazuta intr-o prima faza. Ceremonia ar fi trebuit asigurata totusi la nivel de secretar de stat. Presiunile au continuat insa via Washington - MAE francez si direct prin Ambasada romana din SUA, si Ambasada s-a retras complet din aceasta afacere, conform cotidianului „Ziua”.
Uitarea colectiva nu numai ca a ocultat contributia lui Nicolae Paulescu la tratamentul diabetului, dar pare sa fi umbrit si faptul ca acelasi Paulescu a fost un antisemit virulent, ale carui pamflete, editate in Romania in anii 1920, aveau titluri lipsite de ambiguitate: "Complotul iudeo-masonic impotriva natiunii române", de exemplu. Punct de referinta al activitatilor antisemite din Romania dintre cele doua razboaie mondiale, Paulescu a fost si unul din fondatorii, in 1923, al Partidului National Crestin, formatiune antievreiasca, si din care ulterior, in 1927, se va ajunge la aparitia Garzii de Fier. Joi 21 august s-a decis totusi anularea ceremoniei, de acord cu profesorul Gerard Slama de la Hotel-Dieu. Dl Slama, care a participat in 2002, la Bucuresti, la dezvelirea unui bust in onoarea lui Nicolae Paulescu, parea sa nu fi stiut mai nimic despre anti-semitismul lui Paulescu: "Noi n-am auzit niciodata spunindu-se ca ar exista pete in trecutul lui. Paulescu era totusi un personaj despre care se vorbea de 30 de ani in mediile diabetologilor".
Conform „Ziua”, delegatia romana de medici prezenta la Paris a tinut insa, totusi, sa faca disctinctia intre omul de stiinta Paulescu, ale carui cercetari si descoperiri au salvat si continua sa salveze milioane de vieti, si opiniile sale politice, care nu sint intru totul elucidate.
DIVERS


„Opera stiintifica nu se judeca in functie de parerile personale” - declaratie a academicianului Nicolae Cajal, presedintele Comunitatilor Evreiesti din Romania, acordata postului Radio Romania ActualitatiNicolae Cajal: Paulescu a fost realmente un mare om de stiinta, un om care a contribuit enorm la descoperierea insulinei si este o personalitate cu care noi toti trebuie sa ne mindrim, indiferent de parerile pe care le are un om la un moment dat in viata lui.
Reporter: Cum vedeti aceste noi tendinte de excludere?
Nicolae Cajal: Stupiditate, pentru ca eu nu am voie sa discut valoarea lui Paulescu in functie de ce a gindit el despre problema antisemita, despre problemele relatiilor cu strainii. Astea sunt problemele lui personale. Eu pot sa nu fiu de acord cu ele, cum nu sint de fapt de acord. Pot sa le combat eventual intr-un anumit caz, dar nu am voie ca prin ele sa aduc cea mai mica influenta negativa asupra unei descoperiri, cum este a lui, de a supune activitati stiintifice cu care trebuie sa ne mindrim. Si Romania trebuie sa se mindreasca ca a avut un om ca Paulescu in cercetarea medicala si ca a facut un pas mare inainte prin ce a facut el.
DIVERS

Paulescu și antisemitismul


La Tîrgul Gaudeamus, Editura Curtea veche lansează o incitantă carte intitulată Polemica Paulescu: știință, politică, memorie. Volumul are un studiu introductiv de William Totok și o postfață de Radu Ioanid. Autorii – un medic și un istoric: Peter Manu și Horia Bozdoghină – discută despre viața și opera lui Nicolae C. Paulescu. Și spun două mari adevăruri: că Paulescu nu este inventatorul insulinei, n-a fost deloc nedreptățit prin neacordarea Premiului Nobel. Al doilea mare adevăr, ocultat mai ales după 1990, se referă la antisemitismul lui Paulescu, fondator, alături de A. C. Cuza, al Ligii Apărării Naționale Creștine și mentor al lui Corneliu Zelea Codreanu. În două pagini de revistă, vă prezentăm interviuri cu autorii acestui volum, Peter Manu și Horia Bozdoghină, și cu editorul cărții, Doina Jela. Publicăm un scurt fragment din postfața lui Radu Ioanid, scrisă pentru acest volum.

Paulescu și antisemitismul

La Tîrgul Gaudeamus, Editura Curtea veche lansează o incitantă carte intitulată Polemica Paulescu: știință, politică, memorie. Volumul are un studiu introductiv de William Totok și o postfață de Radu Ioanid. Autorii – un medic și un istoric: Peter Manu și Horia Bozdoghină – discută despre viața și opera lui Nicolae C. Paulescu. Și spun două mari adevăruri: că Paulescu nu este inventatorul insulinei, n-a fost deloc nedreptățit prin neacordarea Premiului Nobel. Al doilea mare adevăr, ocultat mai ales după 1990, se referă la antisemitismul lui Paulescu, fondator, alături de A. C. Cuza, al Ligii Apărării Naționale Creștine și mentor al lui Corneliu Zelea Codreanu. În două pagini de revistă, vă prezentăm interviuri cu autorii acestui volum, Peter Manu și Horia Bozdoghină, și cu editorul cărții, Doina Jela. Publicăm un scurt fragment din postfața lui Radu Ioanid, scrisă pentru acest volum.

Nicolae Paulescu: pseudoştiinţă sub semnul zvasticii
Să lămurim întâi, dacă mai este nevoie, cine este Nicolae C. Paulescu. Savant bine cunoscut în ţară şi străinătate pentru cercetările care au dus la descoperirea insulinei, Paulescu a înfiinţat în 1922, alături de A.C. Cuza, Uniunea Naţională Creştină, al doilea partid din Europa care a adoptat zvastica drept simbolul său oficial. Un an mai târziu, cei doi au pus bazele Ligii Apărării Naţionale Creştine şi au păstrat zvastica neagră în mijlocul tricolorului româ­nesc ca însemn al noului partid. La constituirea formaţiunii, Paulescu declara: „Româ­nia Mare e ca un fruct splendid de o frumuseţe uimitoare. Dar ea poartă în sânul ei un parazit de curând pripăşit care-i suge toată vlaga. Acest vierme neadormit e Jidanul, care îi otrăveşte fiii în cârciumi nenumărate, care îi răpeşte fecioarele şi le face să devină sterpe, care prin tot felul de speculaţii fură pâinea de la gura bieţilor Români“ (Apărarea Naţională, 22 noiembrie 1925). Nimic special până aici: Paulescu resuscita stereotipuri ultrafrecventate în discursul antisemit cultural şi politic în secolele XIX şi XX.
Paulescu se remarcă însă prin translarea în domeniul ştiinţific a discursului antisemit. Savantul român a propagat teoria inferiorităţii biologice a evreilor, foarte populară şi în Germania nazistă. Antisemitismul politicianului a devenit astfel parte din opera sa ştiinţifică, un fapt examinat în detaliu de noi în monografia Polemica Paulescu: Ştiinţă, Politică, Memorie, în curs de apariţie la Editura Curtea Veche, sub îngrijirea Doinei Jela.
Exemplul cel mai clar al pseudoştiinţei antisemite practicate de Paulescu este lucrarea Degenerarea Rasei Jidăneşti, care a fost publicată în 1928. Publicaţia fusese anunţată de autor cu doi ani înainte în periodicul Ligii Apărării Naţionale Creştine: „Eu mă ocup de mult pe bază ştiinţifică de problema rasei, doar predau fiziologia la facultate... Problema jidovească pe punctul acesta devine de nesoluţionat, fiindcă în urma cercetărilor mele am descoperit că jidanii au un creier prost format, adică cu toţii sunt degeneraţi. Degenerarea aceasta o înţeleg aşa, că toţi jidanii sunt nebuni fără excepţie“ (AN, 17 ianuarie 1926).
Greutatea creierului evreilor este discutată îndelung de Paulescu. „Se ştie“, ne anunţă el, evident fără referinţe bibliografice, „că creerul Jidanilor are o greutate cu mult mai mică decât cel al Arienilor“ (p.18). Drept exemplu, este folosit cazul „jidanului Anatole France, al cărui creer cântărea 1.017 grame“ şi „creerul jidanului Gambetta, care ajunsese să dicteze în Franţa, care avea o greutate de 1.314 grame adică cu 107 gr dedesubtul normalei“. Anatole France primise Premiul Nobel pentru literatură şi fusese membru al Academiei Franceze, iar Leon Gambetta avusese o carieră strălucită ca deputat, ministru şi prim-ministru.
Nici Anatole France, nici Leon Gambetta nu erau evrei. De aici până la evreii Henri Bergson, membru al Academiei Franţei din 1918, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1927, şi Albert Einstein, care primise Premiul Nobel pentru fizică în 1921, nu este decât un pas. „Creerii jidanilor Einstein, Bergson... nu cântăresc mai mult ca acei ai acestor fruntaşi ai lui Israel, care, prin minune, au fost autopsiaţi“ (p. 19). La data la care erau scrise aceste rânduri, în 1928, nu se putea vorbi despre autopsia „cazurilor“ Bergson şi Einstein, pentru simplul motiv că Bergson avea să moară în 1941, iar Einstein în 1955.
Problema „malformaţiilor congenitale ale creierului evreilor“ era situată într-o succesiune cauzală care ducea la probleme de aspect fizic şi, mai departe, la probleme caracteriale. Paulescu ajunge să scrie: „Anomaliile congenitale ale creerului dau naştere la tulburări în dezvoltarea oaselor craniului, ale trunchiului şi ale membrelor. Astfel, în Ghetourile Jidanilor găseşti o mulţime considerabilă de indivizi cu trup scurt şi disproporţionat, schilozi şi diformi“.
Antisemitismul „ştiinţific“ al lui Paulescu îl singularizează printre personalităţile lumii academice care au adoptat ideologii xenofobe în perioada interbelică. În cazul unora ca Mircea Eliade, Constantin Noica şi Dan Barbilian (Ion Barbu), care s-au alăturat unei mişcări antisemite şi antidemocratice, nu se poate spune că opţiunea politică le-a influenţat scrierile de istorie a religiilor, filosofie sau matematică. Paulescu, în schimb, şi-a subordonat, într-o bună măsură, demersul ştiinţific obsesiei antisemite. Evoluţia sa este întrucâtva similară cu cea a lui Carl Jung, care a fost numit preşedintele Societăţii Germane de Psihoterapie în 1933 şi a făcut propagandă nazistă la Radio Berlin. Acolo a declarat, în 1934, referindu-se la Hitler, că „fiecare mişcare culminează organic într-un conducător care reprezintă, cu toată fiinţa lui, esenţa şi aspiraţiile poporului“. În acelaşi an, Jung îşi exprima convingerea că „Subconştientul «Arian» are un potenţial mai mare decât cel evreiesc“, că „Evreul e un fel de nomad care nu e şi nu va fi niciodată capabil de creaţie culturală proprie“.
Paulescu rămâne una dintre cele mai reprezentative figuri ale antisemitismului românesc interbelic. El şi-a bazat teoriile sale pe elemente de rasism biologic şi nu a ezitat să folosească medicina în scopuri ideologice. Savantul român trebuie luat în seamă ca un inspirator al legislaţiei antisemite cu caracter rasial emisă la cumpăna dintre anii 30-40 ai secolului XX.

Cine apără derapajele politice ale savantului Paulescu? de Peter Manu
In 1922, Nicolae C. Paulescu, savant binecunoscut in tara si strainatate pentru cercetarile care au dus la descoperirea insulinei, a înfiinţat, alături de Alexandru C. Cuza, Uniunea Naţionala Creştină, primul partid din Europa care a adoptat zvastica drept simbolul său oficial. Un an mai târziu cei doi au pus bazele Ligii Apărării Naţionale Creştine şi au păstrat zvastica neagra in mijlocul tricolorului romanesc ca însemn al noului partid. Paulescu a fost vicepreşedintele Ligii şi şeful filialei Ilfov, la a cărei inaugurare declara “România Mare e ca un fruct splendid de o frumuseţe uimitoare. Dar ea poartă în sânul ei un parazit de curând pripăşit care-i suge toată vlaga. Acest vierme neadormit e Jidanul, care îi otrăveşte fii în cârciumi nenumărate, care îi răpeşte fecioarele şi le face să devină sterpe, care prin tot felul de speculaţii fură pâinea de la gura bieţilor Români” (Apărarea Naţională, nr.2 din 22 noiembrie 1925, p. 3).
Paulescu a propagat teoria inferiorităţii biologice a evreilor, enunţând teme care vor deveni populare în Germania nazistă. Antisemitsmul politicianului a devenit astfel parte din opera sa stiintifica, un fapt examinat in detaliu in monografia Polemica Paulescu: Stiinta, Politica, Memorie scrisa impreuna cu istoricul Horia Bozdoghina, care este in curs de aparitie la Editura Curtea Veche. Cu toate acestea, opera antisemita a lui Paulescu, care insumeaza zeci de articole, carti si brosuri, a fost minimalizata de reprezentanti ai elitei politice si culturale din Romania post-revolutionara.
Iată părerea social-democratului Adrian Păunescu, exprimată în plenul Senatului pe 6 septembrie 2004: „…este foarte grav că i se reproşează după atâţia ani lui Paulescu un fapt de publicistică, un fapt de orientare politică, atunci când toată lumea se bucură de efectele pozitive ale descoperirii lui. …. Nu se poate să-l considerăm pe Paulescu vinovat, după 83 de ani de fapte politice care au trecut, când el a dat şi turcilor, şi norvegienilor, şi românilor, şi evreilor, şi întregii omeniri un medicament care a prelungit viaţa tuturor fără nici o discriminare. Este – cum să vă spun?! – un talibanism inacceptabil!”. Uneltele fostului senator sunt minimalizarea, dezinformarea şi comparaţia imorală. Mai întâi, minimalizarea; lui Paulescu i se reproşează, în mod justificat, nu „un fapt de publicistică” ci propagarea cu tenacitate a unui discurs antisemit de o josnicie şi virulenţă neegalată, înainte şi după el, de nici unul din cei ce au aruncat acest fel de gunoaie în spaţiul public român. Pe urmă, dezinformarea; în ciuda străduinţelor sale, Paulescu nu a contribuit la introducerea insulinei în tratamentul diabeticilor români, evrei sau din orice altă parte a lumii. La sfârşit, comparaţia imorală: cum poate scuza meritul ştiinţific al lui Paulescu revărsarea de ura din opera lui antisemită?
Pentru un alt (fost) senator, istoricul Gheorghe Buzatu (Partidul România Mare) cazul Paulescu incită la analogii cu cel al compozitorului Richard Wagner. Într-un discurs în care „neica Nimeni” din străinătate, comunismul şi Adolf Hitler sunt invocaţi cu minimalizările şi disocierile aşteptate, Buzatu simte nevoia să avertizeze plenul Senatului pe 8 septembrie 2003: „Cazul recent fabricat al ilustrului Nicolae Paulescu – este adevărat, în străinătate, dar cu ecouri, discriminări şi nuanţe aiuritoare la noi, la Bucureşti, acest caz ne readuce în atenţie pe acela, în integralitate absurd, al lui Wagner, care nu ar mai trebui, vezi Doamne, audiat, pe motivul cã ar fi fost preferatul lui Adolf Hitler! …Intervine undeva un neica Nimeni, ca pe vremea lui Stalin, şi reclamã cum cã soarta proletariatului ar fi în pericol şi autorităţile se grăbesc, la New York, la Paris sau la Bucureşti, sã demoleze busturi ori, mai grav, sã cenzureze spirite”. Dincolo de retorica suburbană, Buzatu practică dezinformarea, pentru că Richard Wagner nu a fost numai compozitorul favorit al lui Adolf Hitler, dar şi autorul infamului Das Judenthum în Musik, publicat sub pseudonim în 1850 şi sub semnătura autorului în 1869. Pornind de la o gelozie profesională faţă de Felix Mendelssohn şi Giacomo Meyerbeer, Wagner dezvolta tema evreilor care pun în pericol cultura germană. Soluţia dorită de Wagner era ameninţătorul Untergang, care implica condamnarea, decăderea şi dispariţia acestei rase dăunătoare.
Elita literară a fost reprezentată pe banca apărării lui Paulescu de Eugen Simion în calitate de preşedinte al Academiei Române, instituţia care se prezintă drept „simbol al spiritualităţii, forum al consacrării, spaţiu al cercetării fundamentale”. Rugat să comenteze protestele din vara anului 2003 de la Paris pentru revista Formula As, Eugen Simion începe cu o dezinformare: „…într-adevăr, în anii 20, în circumstanţele socio-politice de atunci, profesorul Nicolae Paulescu a publicat câteva articole antievreieşti, regretabile din toate punctele de vedere”. Paulescu nu a publicat câteva articole antievreieşti, ci peste 50 de cărţi, broşuri şi articole care propagau un antisemitism visceral şi cereau curăţirea etnică a teritoriului ţării. Apoi, această activitate a început înainte de primul război mondial, nu în anii 20. Simion continuă cu precizarea că „opiniile personale ale lui Nicolae Paulescu n-au fost urmate de acţiuni violente în sfera socială”. Încă o dată, avem mărturia lui Corneliu Zelea Codreanu că Eugen Simion se înşeală; antisemitismul lui Paulescu şi Cuza a influenţat direct şi semnificativ ideologia „Căpitanului” şi a Legiunii Arhangelului Mihail, care a comis acţiuni violente în sfera socială. Paulescu este nevinovat, crede Simion, pentru că „ … el însuşi n-a participat, în nici o împrejurare, la acţiuni care l-ar putea culpabiliza. Nu i se pot imputa delicte reale”. Ne este greu sa credem că fostul preşedinte al Academiei Române nu considera incitarea la ura de rasă un delict real.
Peter Manu
Professor of Clinical Medicine
Albert Einstein College of Medicine
New York

Nicolae Paulescu: pseudostiinta sub semnul zvasticii
http://www.ziaruldeiasi.ro/opinii/nicolae-paulescu-pseudostiinta-sub-semnul-zvasticii~ni6p20

Antisemitismul "stiintific" al lui Paulescu il singularizeaza printre personalitatile lumii academice care au adoptat ideologii xenofobe in perioada interbelica.

Sa lamurim mai intii, daca mai este nevoie, cine este Nicolae C. Paulescu. Savant binecunoscut in tara si strainatate pentru cercetarile care au dus la descoperirea insulinei, Paulescu a infiintat in 1922, alaturi de A.C. Cuza, Uniunea Nationala Crestina, al doilea partid din Europa care a adoptat zvastica drept simbolul sau oficial. Un an mai tirziu, cei doi au pus bazele Ligii Apararii Nationale Crestine si au pastrat zvastica neagra in mijlocul tricolorului romanesc ca insemn al noului partid. La constituirea formatiunii, Paulescu declara: "Romania Mare e ca un fruct

splendid de o frumusete uimitoare. Dar ea poarta in sinul ei un parazit de curind pripasit care-i suge toata vlaga. Acest vierme neadormit e Jidanul, care ii otraveste fiii in circiumi nenumarate, care ii rapeste fecioarele si le face sa devina sterpe, care prin tot felul de speculatii fura piinea de la gura bietilor Romani" (Apararea Nationala, 22.11.1925). Nimic special pina aici: Paulescu resuscita stereotipuri ultrafrecventate in discursul antisemit cultural si politic in secolele XIX si XX.


Paulescu se remarca insa prin translarea in domeniul stiintific a discursului antisemit. Savantul roman a propagat teoria inferioritatii biologice a evreilor, foarte populara si in Germania nazista. Antisemitismul politicianului a devenit astfel parte din opera sa stiintifica, un fapt examinat in detaliu de noi in monografia Polemica Paulescu: Stiinta, Politica, Memorie in curs de aparitie la Editura Curtea Veche sub ingrijirea Doinei Jela.

Exemplul cel mai clar al pseudostiintei antisemite practicate de Paulescu este lucrarea Degenerarea Rasei Jidanesti, care a fost publicata in 1928. Publicatia fusese anuntata de autor cu doi ani inainte in periodicul Ligii Apararii Nationale Crestine: "Eu ma ocup de mult pe baza stiintifica de problema rasei, doar predau fiziologia la facultate... Problema jidoveasca pe punctul acesta devine de nesolutionat, fiindca in urma cercetarilor mele am descoperit ca jidanii au un creier prost format, adica cu totii sint degenerati. Degenerarea aceasta o inteleg asa, ca toti jidanii sint nebuni fara exceptie." (AN, 17.01.1926).

Greutatea creierului evreilor este discutata indelung de Paulescu. "Se stie", ne anunta el, evident fara referinte bibliografice, "ca creerul Jidanilor are o greutate cu mult mai mica decit cel al Arienilor" (p.18). Drept exemplu este folosit cazul "jidanului Anatole France, al carui creer cintarea 1017 grame" si "creerul jidanului Gambetta, care ajunsese sa dicteze in Franta, care avea o greutate de 1314 grame adica cu 107 gr. dedesubtul normalei". Anatole France primise Premiul Nobel pentru literatura si fusese membru al Academiei Franceze, iar Leon Gambetta avusese o cariera stralucita ca deputat, ministru si prim-ministru. Nici Anatole France, nici Leon Gambetta nu erau evrei. De aici pina la evreii Henri Bergson, membru al Academiei Frantei din 1918, laureat al Premiului Nobel pentru literatura in 1927, si Albert Einstein, care primise Premiul Nobel pentru fizica in 1921, nu este decit un pas. "Creeerii jidanilor Einstein, Bergson... nu cintaresc mai mult ca acei ai acestor fruntasi ai lui Israel, care, prin minune, au fost autopsiati" (p. 19). La data la care erau scrise aceste rinduri, in 1928, nu se putea vorbi despre autopsia "cazurilor" Bergson si Einstein, pentru simplul motiv ca Bergson avea sa moara in 1941, iar Einstein in 1955.

Problema "malformatiilor congenitale ale creierului evreilor" era situata intr-o succesiune cauzala care ducea la probleme de aspect fizic si, mai departe, la probleme caracteriale. Paulescu ajunge sa scrie: "Anomaliile congenitale ale creerului dau nastere la tulburari in dezvoltarea oaselor craniului, ale trunchiului si ale membrelor. Astfel in Ghetourile Jidanilor, gasesti o multime considerabila de indivizi cu trup scurt si disproportionat, schilozi si diformi".

Antisemitismul "stiintific" al lui Paulescu il singularizeaza printre personalitatile lumii academice care au adoptat ideologii xenofobe in perioada interbelica. In cazul unora ca Mircea Eliade, Constantin Noica si Dan Barbilian (Ion Barbu), care s-au alaturat unei miscari antisemite si antidemocratice, nu se poate spune ca optiunea politica le-a influentat scrierile de istorie a religiilor, filozofie sau matematica. Paulescu, in schimb, si-a subordonat, intr-o buna masura, demersul stiintific obsesiei antisemite. Evolutia sa este intrucitva similara cu cea a lui Carl Jung, care a fost numit presedintele Societatii Germane de Psihoterapie in 1933 si a facut propaganda nazista la Radio

Berlin. Acolo a declarat, in 1934, referindu-se la Hitler, ca "fiecare miscare culmineaza organic intr-un conducator care reprezinta, cu toata fiinta lui, esenta si aspiratiile poporului". In acelasi an, Jung isi exprima convingerea ca "Subconstientul «Arian» are un potential mai mare decit cel evreiesc", ca "Evreul e un fel de nomad care nu e si nu va fi niciodata capabil de creatie culturala proprie".


Paulescu ramine una dintre cele mai reprezentative figuri ale antisemitismului romanesc interbelic. El si-a bazat teoriile sale pe elemente de rasism biologic si nu a ezitat sa foloseasca medicina

in scopuri ideologice. Savantul roman trebuie luat in seama ca un inspirator al legislatiei antisemite cu caracter rasial emisa la cumpana dintre anii '30-'40 ai secolului XX.

Cazul lui Nicolae C. Paulescu (III)
Gulagul, o minciuna evreiasca
Ideea fixa privind dorinta de expansiune si dominare globala a evreilor bantuie si fantezia unor publicisti sau politicieni contemporani din afara Romaniei. Astfel extremistul chilian de dreapta Miguel Serrana sustine, in 1978 in cartea sa dedicata adjunctului lui Hitler, Rudolf Hess (calificat drept "figura credintei esoterismului hitlerist"), Cordonul de aur. Esoterismul hitlerist, ca Chile fusese aleasa in 1942 de catre evrei pentru a o transforma intr-un stat iudaic.(1)
Nepotul lui Stalin, Ievgheni Iakovlevici Djugajvili, care pana ce a devenit pensionar, in anul 1991, fusese profesor la Academia Militara din Moscova si care la ultimele alegeri parlamentare din Rusia a fost candidatul de frunte al asa-numitului "Bloc al lui Stalin pentru Uniunea Sovietica", este, de asemenea, un sustinator al ideii ca evreii ar fi urmarit sa transforme Rusia in propriul lor stat. "Performanta bunicului meu consta in faptul ca dupa 1918 el a luptat contra tortionarilor si tradatorilor revolutiei", marturisea nepotul lui Stalin. Privitor la povestile despre Gulag si despre teroarea sangeroasa stalinista, nepotul fostului dictator sovietic sustine ca ar fi vorba numai despre "minciuni sfruntate si obraznice" puse in circulatie de catre evrei. Potrivit lui Ievgheni Iakovlevici, numai Trotki fusese vinovat pentru infiintarea lagarelor sovietice care pana in 1937 au fost umplute de patrioti rusi. "Comandantii lagarelor au fost in intregime evrei. De-abia Stalin a pus capat acestei situatii, bagandu-i pe trotkisti in lagare. In 1937 nu a inceput teroarea, ci s-au declansat scadentele masuri de represalii."(2)
Reluand mitul potrivit caruia Trotki ar fi ordonat exclusiv daramarea bisericilor ortodoxe, protejand, in schimb, sinagogile(3), nepotul lui Stalin dovedeste cat de adanc s-au interiorizat prejudecatile moderne privind rolul nefast atribuit evreilor. La acreditarea teoriei ca evreii ar fi vinovati de instaurarea comunismului, pentru a-si crea astfel o platforma logistica pentru intemeierea unui stat universal destinat asigurarii dominatiei asupra intregului glob, a contribuit antisemitul american Henry Ford. In cartea acestuia Jidovul international (aparuta in limba romana la 7 ani dupa aparitia versiunii originale in 1920) se poate citi urmatorul sofism ambiguu: "Vazuta din perspectiva Protocoalelor, Rusia de astazi inca nu constituie statul evreiesc propriu-zis, dar ea poate fi considerata un stat neevreiesc cucerit de forte militare evreiesti".(4) In consecinta, Ford nu exclude transformarea Rusiei intr-un stat pur evreiesc.
Teoreticianul nazist german Hermann Esser acuza Uniunea Sionistilor de la Paris ca ar fi lansat in 1910 chemarea in vederea "ocuparii" Ungariei si Galitiei pentru a le transforma in state iudaice.(5) Un prim pas in vederea realizarii acestui obiectiv l-ar fi facut comunistul maghiar evreu Béla Kun, care dupa izbanda revolutiei bolsevice ar fi declarat ca Ungaria a devenit "un nou Ierusalim pe Dunare".(6)
Reconsiderarea necritica
In pofida unor incercari de a repune in circulatie unele scrieri semnate de A.C. Cuza si Nicolae C. Paulescu dupa 1990, cei doi totusi nu au avut parte de aceeasi popularitate postuma postcomunista de care s-au bucurat alte figuri istorice compromise din pricina angajamentului lor totalitar, antidemocratic si antisemit, ca un Antonescu, de pilda. Numarul tematic al revistei Rost (nr. 5/iulie 2003) dedicat lui Paulescu este o incercare de recuperare apologetica a medicului roman. In pagina bio-bibliografica a lui Paulescu publicata in revista ce apare sub egida ideologica a preotului Gheorghe Calciu Dumitreasa si a lui Marcel Petrisor sunt mentionate cele mai importante date privind reconsiderarea (necritica) a medicului. Aflam din tabloul biografic citat ca "pe fondul reconsiderarii postcomuniste a unor mari personalitati cultural-stiintifice din trecutul romanesc, dr. Nicolae C. Paulescu este numit (in 1990) membru post mortem al Academiei Romane", ca in 1995 apare, "in colectia Elita interbelica a Editurii Anastasia din Bucuresti, la initiativa directorului literar de atunci (Teodor Baconsky), cel dintai volum de Nicolae C. Paulescu editat in tara, dupa razboi: Instincte sociale.
Patimi si conflicte. Remedii morale (text ingrijit, introducere, repere bio-bibliografice, note si comentarii de Razvan Codrescu)", ca in 1996 "la Casa Memoriala «Nicolae C. Paulescu» din Bucuresti (str. Radu Calomfirescu 15, colt cu Hristo Botev) - avandu-l ca amfitrion pe ing. Dan Angelescu, stranepotul si mostenitorul legal al savantului - este dezvelita festiv o placheta comemorativa (printre cei prezenti numarandu-se si viitorul presedinte Emil Constantinescu)", ca in 1999 "la Editura Anastasia apare volumul Nicolae C. Paulescu, Fiziologie filosofica. I. Notiunile de «suflet» si «Dumnezeu» in fiziologie (editie ingrijita, prefata si repere bio-bibliografice de Razvan Codrescu)", ca anul 2001 era declarat "Anul Paulescu" si ca atunci "ii este consacrata in ziua de 23 mai, in Aula Academiei Romane, o sesiune comemorativa, organizata de Sectia de Stiinte Medicale a Academiei Romane".(7)

Cazul lui Nicolae C. Paulescu (II)
NICOLAE CONSTANTIN PAULESCU
- schita biografica -
N. 8 noiembrie 1869, la Bucuresti - studiaza medicina la Paris, scrie teza: Recherches sur structure de la rute (1888-1897); urmeaza cursuri de chimie biologica si fiziologie generala la Facultatea de Stiinte din Paris, obtinand, in 1899, titlul de doctor in stiinte cu lucrarile: Cercetari experimentale asupra modificarilor ritmului miscarilor respiratorii si cardiace sub influenta diverselor atitudini ale corpului si Cauzele determinante si mecanismul mortii rapide consecutiva trecerii de la pozitia orizontala la atitudinea verticala (1897-1899); la Universitatea din Paris obtine al doilea doctorat in stiinte cu teza: Étude comparative de l’action des chlorures alcalines sur la matičre vivante (1901) - lucreaza ca medic extern, intern si secundar in capitala Frantei (1891-1897); profesor de fiziologie, la Facultatea de Medicina din Bucuresti; a cercetat metabolismul glicogenului, diabetul, rolul pancreasului in asimilatia nutritiva (1900-1931) - descopera hormonul antidiabetic elaborat de pancreas, pe care l-a denumit "pancreina", putin mai tarziu Fr.G. Banting si Ch.H. Best anuntand descoperirea insulinei (denumire propusa de ei pentru hormonul pancreatic) (1921); la Oficiul Roman de Brevete este inregistrata inventia lui Paulescu privind obtinerea hormonului antidiabetic, sub titlul Pancreina si procedeul fabricatiei ei (1922) - Premiul Nobel pentru medicina a fost acordat cercetatorilor canadieni Banting si Mac Leod pentru descoperirea insulinei (1923) - Paulescu moare la Bucuresti (19 iulie 1931).
Crestinism ortodox si rasism biologic
Paulescu ii descrie pe evrei ca pe ucigasii lui Iisus Hristos, afirmand ca si dupa 2000 de ani acestia "cuteaza cum" "sa sugrume religia divina" (p. 13.). "Spiritul evreiesc triumfa (impreuna) cu protestantismul" (p. 19), mai sustine Paulescu, anticipand astfel ideile altor extremisti de dreapta (de pilda, Corneliu Zelea Codreanu sau Nae Ionescu) care si-au axat ideologia exclusivista pe virtutile ortodoxiei. Paulescu si-a bazat teoriile incendiare pe un mixaj compus din elemente ale crestinismului ortodox si rasism biologic, fiind apreciat pentru aceste demersuri nu numai de autorul cartii Ortodoxie si etnocratie (1938), Nichifor Crainic, ci si de inalti ierarhi ai bisericii ortodoxe, ca fostul mitropolit din Sibiu, Nicolae Mladin, care in 1942 l-a elogiat in Revista teologica (anul XXXII, nr. 1-2 si nr. 3-4) intr-un serial intitulat: Doctrina despre viata a profesorului Nicolae Paulescu.
Crainic l-a intampinat cu entuziasm, descoperind in scrierile cu tenta religioasa ale lui Paulescu, pe care l-a numit "profetul nationalist si crestin al Romaniei", numeroase afinitati (Crainic, Ortodoxie si etnocratie, ed. Constantin Schifirnet, Ed. Albatros, Bucuresti, 1997, p. 138). Dupa Crainic, medicul atras de teologie ar fi singurul mare reprezentant al "nationalismului crestin", fiindca el a demonstrat plauzibil ca "nationalismul este un instinct natural", "de iubire inradacinata in fiinta omeneasca", "ca o puternica realitate biologica" (pp. 131-132). Crainic fusese fascinat de perspectiva dihotomica a teoriilor antisemit-teologice ale lui Paulescu asupra lumii, tributara unui maniheism schematic religios, potrivit caruia lumea (omenirea) este impartita in doua parti identificabile in manifestarea instinctelor. In consecinta, pentru Paulescu exista instincte individuale si sociale care se manifesta sub forma (religios) crestina si luciferica (satanica). Potrivit acestei scheme bipolare evreii se situeaza in sfera instinctualitatii sociale, specifica pentru o gama larga de manifestari distructive deghizate in liberalism, socialism, comunism sau francmasonerie. Aceste particularitati deghizate ale instinctului social devin vizibile printr-o accentuata tendinta de dizolvare a randuielilor traditionale, avand ca scop final dominatia globala si instaurarea statului supranational.
In aceasta viziune asupra lumii ideile lui Crainic si Paulescu se suprapun. Crezand in mantuire prin credinta, amandoi nu exclud reabilitarea ratacitilor prin botez. Desi ei sunt de parere ca Talmud-ul nu reprezinta nimic altceva decat o "falsificare iudaica a Vechiului Testament", transformat intr-un instrument doctrinar al "dusmaniei diabolice impotriva lui Iisus Hristos" si "o sursa care hraneste salbatecul spirit de separatie si de universala dominatie iudaica" (Crainic, p. 139), ei nu merg atat de departe ca si A.C. Cuza. Deoarece teoriile acestuia sunt inspirate din literatura antisemita germana, extremistul Cuza a pledat pentru renuntarea la Vechiul Testament si pentru un crestinism bazat doar pe invataturile cuprinse in Evanghelie.
In ceea ce priveste propunerile pentru rezolvarea asa-numitei "probleme evreiesti" intre solutiile propuse de Paulescu si Cuza exista o convergenta evidenta. "Suntem invadati de o rasa straina, asiatica, cu moravuri sanguinare, ce de un secol si jumatate se strecoara tiptil in tara, prin granitile ce-s rau pazite", scria Paulescu intr-un articol publicat in Apararea Nationala (an I, nr. 20/15.01.1923). "Aceasta invazie e mult mai teribila ca aceea recenta a nemtilor, de care am scapat relativ repede, si ca acele mai vechi ale turcilor si tatarilor, de care nu ne-am mantuit decat prin lupte sangeroase de mai multe veacuri. Intr-adevar, pe cand toti acesti dusmani au fost izgoniti peste hotare, de unde au venit, jidanii, care s-au infiltrat in madularele tarii, nu vor putea fi dati afara decat prin sfortarile persistente ale intregii natii romanesti. Si expulzarea jidanilor se impune in mod imperios, din pricina numarului lor enorm si care creste pe zi ce trece, si mai ales din pricina viciilor de hotie si de trufie, de care ei sunt infectati, caci ei pretind ca sunt poporul ales, chemat sa devina proprietarul tuturor averilor de pe pamant si stapanul intregii omeniri."(1)
In articolul citat din Ziua se mai mentioneaza faptul ca lui Paulescu "i se reproseaza acum ca a fost un apropiat al lui A.C. Cuza si ca a participat la fondarea Ligii Nationale de Aparare Crestina (!), in 1923, care mai tarziu, prin sciziune, a dat nastere Garzii de Fier. Printre publicatiile sale antisemite sunt citate: Complotul iudeo-masonic impotriva natiunii romane si Evreii si alcoolismul. Stranepotul sau nu este insa, intru totul, de acord cu paternitatea atribuita lui Paulescu privind aceste articole".
Codreanu inspirat de Paulescu
Pana si noua revista criptolegionara, Rost (nr. 5/2003), fondata la inceputul anului 2003 la Bucuresti, care i-a dedicat lui Paulescu un numar omagial special, schiteaza un gest de distantare fata de numeroasele texte ale medicului (intre care un loc aparte il ocupa cele 3 volume: Biserica si Sinagoga fata cu pacificarea Omenirii, 1924-1925), vorbind despre "o serie dura de brosuri si articole antievreiesti si antimasonice" - aparute dupa primul razboi mondial.
In opinia lui Corneliu Zelea Codreanu tocmai aceste scrieri a caror "paternitate" o contesta stranepotul medicului fusesera calificate de fondatorul Legiunii drept "articolele sfinte ale profesorului Paulescu". In cartea sa Pentru legionari (aparuta la Sibiu in anul 1936, iar apoi intr-o editie anastatica la Editura Gordian din Timisoara in 1993) Codreanu descrie cu lux de amanunte influenta exercitata de "profesorii romanismului", Paulescu si A.C. Cuza, asupra intrunirilor tinerilor extremisti de dreapta din anii '20: "indreptarele de orientare la aceste sedinte erau scrierile geniilor noastre nationale, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Vasile Conta, Mihail Eminescu, Vasile Alecsandri etc., si mai cu seama, scrierile si prelegerile profesorului Cuza, scrierile profesorului Paulescu, lectiile de educatie nationala ale profesorului Gavanescul. Toate scrierile profesorului Cuza erau, nu o data citite, ci de trei-patru ori citite si studiate. In special cursurile sale de economie-politica ce tratau, de la inaltimea catedrei, in chip stralucit, chestiunea jidaneasca, chemand pe romani la intelegerea celei mai grave probleme prezente a lor, ne-au fost calauza in fiecare moment in sfortarile pentru cunoasterea ei. Cel mai mare noroc al nostru si deci al romanilor a fost profesorul Cuza, unul dintre cei mai straluciti cunoscatori ai problemei jidanesti din lume, caruia ii datoram puterea noastra de a ne orienta fata de toate manoperele jidanesti" (Codreanu, op. cit., p. 49).
"Articolele sfinte ale profesorului Paulescu", "cunoscator neintrecut al manoperelor iudeo-masoneriei", le-au citit Codreanu si adeptii sai si in revista antisemita Apararea Nationala editata de tandemul extremist Cuza-Paulescu: "La 1 Aprilie 1922 apare revista bilunara Apararea Nationala, sub conducerea profesorilor Cuza si N.C. Paulescu. Oricine isi poate da seama ce a insemnat pentru noi, in mijlocul gandurilor si framantarilor noastre, aparitia acestei reviste. In ea gaseam tot ce ne trebuia pentru o perfecta lamurire si inarmare a noastra. Articolele profesorilor Cuza si Paulescu erau citite cu religiozitate de tot tineretul si aveau pretutindeni in randurile studentilor, si la Bucuresti, si la Cluj, un mare rasunet. La 1 si 15 ale lunii, pentru noi era un triumf. Numerele revistei erau adevarate transporturi de munitii prin care noi invingeam argumentarile presei jidanesti" (ibidem, p. 51).
"Romania a Romanilor!"
A.C. Cuza a dezvoltat in anii '20 conceptul asa-numitului "crestinism integral"(2), care se suprapune cu ceea ce mai tarziu legionarul Ion Mota(3) si tehnocratul holocaustului Ion Antonescu au numit "nationalism integral"(4). Prin efectul lor ideologic imediat asupra practicii politice aceste concepte inrudite au pregatit terenul holocaustului in Romania, acesta fiind anticipat in 1930 de catre A.C. Cuza in al sau Imn de lupta, in care sunt comprimate "liric" toate ideile care mai tarziu au facilitat genocidul, niveland si paralizand retinerile etice si morale:
"Imn de lupta
Vrajmasii ne bantuie
Credinta ne mantuie
Roman cu jidanii
Robia satanei
E harta in toi
Nu dati inapoi
Navala tot creste
Luptati vitejeste
Pe goana paganilor
Romania romanilor"(5)
Sub lozinca incendiara "Romania a Romanilor" s-au produs pana-n 1944 cele mai oribile crime, s-au organizat pogromuri si s-au derulat epurarile etnice sangeroase. In spiritul acestei lozinci fasciste Cuza si Paulescu si-au dezvoltat tezele antisemite care au culminat in teoria inca vie in anumite cercuri din Romania contemporana potrivit careia evreii urmaresc sa transforme tara intr-un Israel. Scenariul pentru aceasta teorie deliranta apare la A.C. Cuza in diverse articole si carti. In volumul sau Nationalitatea in arta. Expunere a Doctrinei Nationaliste. Principii, Fapte, Concluzii, Editura Minerva, Bucuresti, 1915, p. 246 (Bucuresti, 1 1908), Cuza sustine ca "asezarea jidanilor in Romania face parte din planul lor de a-si dobandi un teritoriu propriu, pe care sa se desvolte ca natie autonoma, alcatuind un stat jidovesc!". Ideea fusese articulata deja spre sfarsitul secolului al XIX-lea de Vasile Conta ("parintele doctrinei antisemite din Romania") intr-o cuvantare intitulata Chestia evreiasca (1879), in care vorbeste despre o "imparatie jidaneasca" - la noi in Romania.(6)
Tributar acestei logici, Traian Braileanu vorbea in 1937 despre necesitatea distrugerii dusmanilor interni - adica a evreilor - care vor sa transforme Romania intr-o colonie a lor.(7)
Mircea Eliade avertiza si el in textele sale legionare fata de pericolul strainilor care devin in Romania un fel de stat in stat.(
Ideea reapare dupa 1990 cu aceeasi vehementa, de pilda la Serban Milcoveanu care scrie ca "in 1922-1925 reactia de aparare impotriva complotului iudeo-masonic de a coloniza ginta straina si de a ocupa infrastructura economica pentru a transforma spatiul carpato-ponto-dunarean in Stat bi-national cu Evreii clasa conducatoare si exploatatoare in calitate de Natiune invingatoare si cu Romanii clasa subordonata exploatata in calitate de Natiune invinsa".(9) Cat de adanc s-au implementat astfel de idei delirante in constiinta unor extremisti demonstreaza numeroasele carti si articole aparute dupa revolutia din 1989.(10) Toate aceste scrieri pretind in numele unui adevar absolut ca Romania este si a ramas o tinta preferata a evreilor care nu au renuntat la obiectivul lor vechi de a acapara tara si de a o transforma intr-un stat al lor.
Romania - noul Israel
Despre crearea unui nou Israel pe pamant romanesc vorbeste si antisemitul virulent Radu Theodoru, in mai multe carti revizioniste inspirate din literatura clasica extremista si din Protocoalele inteleptilor Sionului, ceea ce dovedeste si lista bibliografica din cartea sa, Nazismul sionist (Editura Alma Tip, Bucuresti, 1997). Pe langa binecunoscutii autori romani de literatura antisemita aici apar mai toti "clasicii" genului, de la Roger Garaudy (Miturile fondatoare ale politicii israeliene) la Henry Ford (Jidovul international, editia romaneasca din 1927!), si de la Alfred Rosenberg (ideologul principal al nazismului german, autorul lucrarii antisemite Mitul secolului XX) la Emil Cioran (Schimbarea la fata a Romaniei). "Presiunile asupra Romaniei spre a se realiza aici un nou Israel sunt de natura politica, financiara, economica si psihologica. Depinde numai de romani daca accepta sau nu sa devina slugile evreilor in propria lor tara", scrie Theodoru in Romania ca o prada (Editura Miracol, Bucuresti, 2000, p. 244).
Aceste teze aberante sunt dezbatute, pe larg, si in revista Romania Mare. Intr-un articol intitulat Antisemitismul la el acasa..., (Romania Mare, nr. 428, Anul IX, 25.09.1998) Paul Suditu reproduce sub forma unui citat atribuit unui evreu propozitiile: "Romania este gradina evreilor si vom fauri acolo noul stat Israel. Numai noi, evreii, suntem in masura sa decidem cine sa conduca Romania, pentru ca numai noua ne-a dat Dumnezeul lui Israel aceasta putere suprema asupra voastra!". Acelasi autor recomanda apoi cititorilor revistei antisemite condusa de Corneliu Vadim Tudor sa citeasca elucubratiile unui alt colaborator al revistei Cristian Negureanu, "Evreii au vrut sa-si creeze statul in... Romania", incheindu-si articolul cu o chemare antisemita in stilul lui A.C. Cuza: "Daca rasfoim Istoria Universala constatam ca cele mai mari nenorociri le-au adus smintitii care s-au crezut oameni normali. De aceea, nu stim de ce singura concluzie care ne vine acum in minte este o parafraza la un celebru proverb american: Un indian bun este un indian mort".
Un alt colaborator al revistei extremiste de la Bucuresti, Traian Romanescu, si-a publicat initial cartea Marea conspiratie evreieasca (Editura Logos, Bucuresti, 1997) sub forma unui lung serial in Romania Mare. Revista electronica Garda de fier - Gazeta de exil, editata de neolegionarul notoriu din America, Constantin Burlacu, a publicat in anul 2001 capitolul XXIII - Singura cale -, in care se pot citi afirmatii incredibile, imprumutate din arsenalul publicistic al unor autori ca Paulescu, A.C. Cuza sau Codreanu: "Dusmanul de moarte al poporului roman, inca de acum saptesprezece secole, nu sunt nici ungurii, nici ucrainenii, nici rusii, care nici nu existau pe atunci, ci evreii". Si acest autor isi bombardeaza cititorii cu teza existentei unor "planuri in legatura cu tara noastra respectiv de a o coloniza cu evrei din Moldova si Ucraina si de a o transforma intr-o colonie economica, asa cum fusese in timpul degeneratului rege Carol al II-lea si banda lui de iudeo-francmasoni".
Romanescu zugraveste pericolul evreiesc in culori apocaliptice ca "un urias infern comunist" in care "vom sfarsi cu totii" daca nu se va "lichida, odata pentru totdeauna", aceasta "conspiratie internationala" "pusa la cale de o minoritate neinsemnata". "Distrugerea Romaniei ca Stat National", scrie un alt partizan al ideii fixe privind conspiratia antiromaneasca a evreilor, "a fost si ramane o lucratura a iudeo-masoneriei internationale, care foloseste extinderea NATO si a UE ca mijloace de santaj si tortura" (Ilie Costache, Romania, ingerul din iadul mondializarii - 30 -, in: Romania Mare, nr. 637, Anul XIII, 27.09.02).
Pagina internet intitulata Dezvaluiri (www.dezvaluire.go.ro) s-a specializat pe reproducerea unor scenarii care vizeaza distrugerea Romaniei de catre forte ostile al caror tel final nu este nimic altceva decat a transforma Romania in "a doua Palestina"(11), precum suna titlul unui text nesemnat, care sintetizeaza asertiunile vechi prin adaptare la realitatea de acum: "Planul prin care evreii doresc ocuparea Romaniei exista in arhivele israeliene, XVI, p. 719, 1866 (sic!)". "Daca voiesc sa ne cucereasca, n-au decat s-o faca... fatis, ca toate natiile, cu arma in mana" - afirma, referindu-se la evrei, marele poet Mihai Eminescu (Scrieri Politice Literare, Ed. Minerva, 1905, p. 111). In cazul in care profetiile biblice se vor implini si, impinsi de razboiul din Orientul Mijlociu, evreii vor veni in Romania, ei trebuie sa uite Talmudul si sa-si citeasca profetii. Dumnezeul lor este si al nostru. Evreii ne vor fi stapani, iar noi, romanii, slugile lor. In lucrarea sa Pericolul ovreesc, J.D. Protopopescu, in 1922, afirma urmatoarele: "Cand venim in lume, mostenim, o data cu tara si limba stramoseasca, si obligatiunea de a ne apara nationalitatea (…)".
Presa vremii din intrega Europa a redat strigatul de disperare al poporului roman: "Evreii vor sa faca din Romania, Palestina si din Bucuresti, noul Ierusalim". In 1913, savantul roman dr. N.C. Paulescu, cel care a fost privat de primirea Premiului Nobel pentru medicina in urma descoperirii insulinei, afirma in lucrarea Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Francmasoneria urmatoarele: "Romania, cu pamantul ei excesiv de fertil si cu locuitorii ei buni, blanzi ca niste miei si, mai ales, naivi ca niste copii, este un fel de El Dorado (tara de aur) care ar constitui o prada bogata, un adevarat Rai pamantesc pentru poporul lui Israel". Dezvaluirea planurilor de ocupare a Romaniei i-a atras furia evreimii, fiind, prin toate mijloacele, impiedicat sa primeasca Premiul Nobel. Tot doctorul N. Paulescu afirma ca, in lucrarea lui L. Chabauty, Les juifs, nos maitres, sunt scrise urmatoarele: "De vreo 30 de ani, adica de pe la 1850, evreii cauta sa-si creeze acest centru national, aceasta tara israelita, in provinciile danubiene, astazi regatul Romaniei (…)".
Pe aceeasi pagina-internet este publicat si volumul lui Ovidiu Buruiana, Romania in fata unui alt Israel (Editura Deceneu, f.l., f.a.). Din lunga lista bibliografica a acestui colportaj se poate deduce mecanismul de receptare a unor lucrari antisemite publicate in Romania si in strainatate dupa 1990.

Actualitatea trecutului
Cazul lui Nicolae C. Paulescu (I)
NICOLAE CONSTANTIN PAULESCU
- schita biografica -
N. 8 noiembrie 1869, la Bucuresti - studiaza medicina la Paris, scrie teza: Recherches sur structure de la rute (1888-1897); urmeaza cursuri de chimie biologica si fiziologie generala la Facultatea de Stiinte din Paris, obtinand, in 1899, titlul de doctor in stiinte cu lucrarile: Cercetari experimentale asupra modificarilor ritmului miscarilor respiratorii si cardiace sub influenta diverselor atitudini ale corpului si Cauzele determinante si mecanismul mortii rapide consecutiva trecerii de la pozitia orizontala la atitudinea verticala (1897-1899); la Universitatea din Paris obtine al doilea doctorat in stiinte cu teza: Étude comparative de l'action des chlorures alcalines sur la matière vivante (1901) - lucreaza ca medic extern, intern si secundar in capitala Frantei (1891-1897); profesor de fiziologie, la Facultatea de Medicina din Bucuresti; a cercetat metabolismul glicogenului, diabetul, rolul pancreasului in asimilatia nutritiva (1900-1931) - descopera hormonul antidiabetic elaborat de pancreas, pe care l-a denumit "pancreina", putin mai tarziu Fr.G. Banting si Ch.H. Best anuntand descoperirea insulinei (denumire propusa de ei pentru hormonul pancreatic) (1921); la Oficiul Roman de Brevete este inregistrata inventia lui Paulescu privind obtinerea hormonului antidiabetic, sub titlul Pancreina si procedeul fabricatiei ei (1922) - Premiul Nobel pentru medicina a fost acordat cercetatorilor canadieni Banting si Mac Leod pentru descoperirea insulinei (1923) - Paulescu moare la Bucuresti (19 iulie 1931).
La o zi dupa ce cotidianul parizian Le Monde a publicat articolul semnat de Nicolas Weill, Le ventre de "une". Paris manque d'honorer l'inventeur antisémite de l'insuline, ziarul Adevarul din 26 august 2003 titreaza: "Redescoperindu-i trecutul antisemit, Parisul anuleaza dezvelirea unui bust al lui Nicolae Paulescu, descoperitor al insulinei". Articolul din Adevarul reda, pe un ton usor iritat, ceea ce au aflat cu o zi inainte cititorii ziarului francez. "Ceremonia, care urma sa aiba loc (...) la L'Hôtel Dieu, in capitala Frantei, a fost contramandata din cauza trecutului antisemit al profesorului Paulescu (1869-1931), ale carui pamflete, editate in Romania anilor ‘20, aveau titluri de felul Complotul iudeo-masonic impotriva natiunii romane, Evreii si alcoolismul", relateaza ziarul, fara sa precizeze ca scrierile medicului calificate drept "pamflete" constituie, de fapt, niste contributii "originale" la teoriile antisemite vehiculate si raspandite de la sfarsitul secolului al XIX-lea in diversele tari europene.
Citand Le Monde, ziarul bucurestean continua: "Nicolae Paulescu a fost, de asemenea, unul dintre fondatorii, in 1923, ai Ligii Nationale a Apararii Crestine(1), un partid antisemit, a carui scindare, in 1927, a dat nastere Garzii de Fier". Adevarul preia apoi si informatia ca "dupa tergiversari, Ambasada Romaniei la Paris a decis, pe 21 august, sa anuleze ceremonia, in acord cu profesorul Gerard Slama de la L'Hôtel Dieu. Acesta din urma a participat, la Bucuresti, la dezvelirea unui bust al lui Paulescu si s-a aratat mirat de trecutul celebrului cercetator in tratarea diabetului. Cotidianul francez sustine ca dezvelirea unui bust al lui Paulescu se anunta ca o reparatie a unei nedreptati, deoarece l-ar fi scos din uitare pe cel care a descoperit insulina, a carui colaborare activa cu cercetatori francezi avea sa duca la obtinerea, in 1922, a unui brevet romanesc intitulat Pancreina si procedeul fabricarii sale".
In ziua cand trebuia sa aiba loc ceremonia dezvelirii bustului, alte doua ziare din Bucuresti - Ziua si Evenimentul zilei - s-au oprit asupra subiectului. Ziua, din 27 august 2003, a publicat o corespondenta din Franta care deja din titlu se anunta a fi polemica: Dupa Eliade, Cioran, Ionescu, Romania este invitata sa se lepede de o alta mare personalitate acuzata peste Ocean de antisemitism. Articolul din Ziua este scris in acelasi stil ca si asa-numitele "dezvaluiri" semnate de Vladimir Alexe. Acesta sugera, de pilda, in articolul intitulat: Anatomia unei conspiratii. Noaptea de cristal - 9/10 noiembrie 1938 (Ziua, 20.04.02), ca pogromul impotriva evreilor din Germania ar fi fost, de fapt, organizat de catre evrei pentru a compromite regimul lui Hitler.
Intr-un alt articol publicat in acelasi ziar de Miruna Munteanu si Ciprian Nitulescu (Dezvaluiri din arhiva Ministerului de Externe. Regimul Antonescu si evreii, in Ziua din 12.07.03) se sustine ca "o abordare pur obiectiva" a problemei "Holocaustului din Romania" ar fi dificila din pricina unor "presiuni internationale". Cei doi autori incearca sa demonstreze cu ajutorul unui "raport, intocmit in iulie 1944 de Mihai Antonescu, ministru de Externe si vicepresedinte al Consiliului de Ministri", ca "o campanie sistematica de decimare a populatiei evreiesti din Romania" nu ar fi avut loc. In fond, cu aceasta asertiune semnatarii articolului nu spun nimic altceva decat ceea ce doua saptamani mai tarziu a afirmat si presedintele Iliescu in interviul sau scandalos din ziarul israelian Ha'aretz (din 25.07.03).
Autorii articolului au starnit aplauzele comentatorilor gazduiti de forumul electronic de dezbatere accesibil prin adresa-internet a ziarului, unde unul dintre participantii la discutii si-a postat concluzia semnificativa pentru un anumit tip de gandire conspirationist-xenofoba, larg raspandita in Romania: "Mosadul inventeaza holocaustica oriunde are vreun interes..."
Presiunile de peste Ocean
Relatarile privind cazul Paulescu aparute in Ziua nu se deosebesc prea mult de exemplele citate mai sus. De data aceasta Ziua a sustinut ca pregatirile pentru dezvelirea bustului lui Paulescu "au fost insa aruncate in aer de o acuzatie venita de peste Ocean: Nicolae Paulescu ar fi fost antisemit, si comemorarea sa la Paris ar fi condus la represalii. In contextul destul de sensibil al discutiilor pe tema Holocaustului, organizatii extrem de influente de peste Ocean au amenintat chiar cu blocarea aderarii Romaniei la NATO; in aceste conditii, participarea unor oficiali romani la un omagiu adus lui Nicolae Paulescu ar fi alimentat polemica".
Fara a nominaliza "organizatiile de peste Ocean" despre care se vorbeste in acest articol, cititorilor li se sugereaza ca ar fi vorba despre niste grupuri puternice, pe care extremistii de dreapta le numesc "oculte", desemnand prin aceasta sintagma eufemistica organizatii evreiesti reale si imaginare. (Pentru desemnarea influentei evreilor asupra politicii internationale respectiv americane, in discursul revizionist occidental se utilizeaza formula aluziva: "coasta de est".(2))
In continuare ziarul se refera la opinia exprimata de "delegatia romana de medici" care urma sa participe la dezvelirea bustului si care "tinea", "totusi, sa faca distinctia intre omul de stiinta Paulescu, ale carui cercetari si descoperiri au salvat si continua sa salveze milioane de vieti, si opiniile sale politice, care nu sunt intru totul elucidate". Despre faptul ca cercetarile lui Paulescu nu s-au rezumat doar la cele privind descoperirea insulinei, ci si la demonstratii teoretice privind inferioritatea biologica a "rasei evreiesti" fata de arieni, ziarul Ziua inca nu a aflat, sugerand posibilitatea unei viitoare disculpari a lui Paulescu de acuzatia, chipurile, nedreapta de antisemitism.
Facand abstractie de responsabilitatea etica a omului de stiinta (medic, fizician, istoric etc.), presedintele Federatiei Romane de Diabetologie, profesorul Nicolae Hancu, sustine si el intr-un interviu acordat cotidianului Ziua (din 28.08.03) ca "denigrarea lui Paulescu a fost orchestrata", intrebandu-se, "cum este posibila imixtiunea politicului de o asemenea maniera incat o personalitate stiintifica incontestabila sa isi vada meritele anulate pentru niste lucruri care nu au nici o legatura cu stiinta?". "Eu sunt gata (...) sa spun ca meritele stiintifice nu au absolut nimic comun cu activitatea politica, orientarile ideologice; cadem acum in exact aceleasi naravuri pe care le avea regimul comunist care incepand cu 1947 a ras marile valori, cand Blaga era pe post de om de serviciu la Biblioteca Universitara din Cluj si ajunsese muritor de foame?"
O parere similara - reprodusa in acelasi ziar (din 29.08.03) - a exprimat si academicianul Nicolae Cajal, presedintele Comunitatii Evreiesti din Romania. "Indiferent de parerile pe care le are un om la un moment dat in viata lui, constient sau inconstient de ele", a spus Cajal, "eu consider ca trebuie facuta o diferenta mare, o desfacere intre contributia la stiinta si problemele in care un om are o serie de opinii", adaugand: "Romania trebuie sa se mandreasca ca a avut un om ca Paulescu in cercetarea medicala romaneasca si a facut un pas mare inainte prin ce a facut el".
Perspectiva unilaterala asupra unor personalitati compromise din cauza unor atitudini politice detestabile facea parte si din strategia reconsiderarii folosita intr-un context asemanator dupa ultimul razboi mondial. Intrebarea tulburatoare asupra responsabilitatii intelectualului si-au pus-o, insa, numerosi scriitori care in operele lor au dezbatut, de exemplu, atitudinea blamabila a unor oameni de stiinta de o valoare incontestabila fata de ideologia totalitara a national-socialismului hitlerist. Problematica responsabilitatii s-a pus de asemenea si in cazul unor chimisti sau fizicieni care au contribuit la construirea unor arme de distrugere in masa. Un loc central in aceasta discutie l-au ocupat scriitorii, filozofii si cercetatorii din domeniul stiintelor umanistice care, in pofida valorii unor lucrari sau descoperiri, si-au pierdut inocenta, tocmai din cauza optiunilor lor totalitare considerate o tradare a eticii profesionale, a principiilor universale ale drepturilor omului, a umanismului si democratiei.
Pledoaria pentru o diferentiere stricta intre descoperirea medicala si teoria politica a lui Paulescu este nepotrivita, fiindca cele doua laturi ale activitatii sale sunt strans legate. Paulescu pretindea ca teoriile sale antisemite au o baza stiintifica, medicala. Tocmai acest aspect umbreste intreaga opera a doctorului care nu a fost un simplu ucenic al vreunui vrajitor, ci insusi vrajitorul care a starnit si a impulsionat spiritele malefice ale unui antisemitism imbracat in straie medical-teologice.
Prezentarea medicului roman ca un prizonier al spiritului vremurilor (Zeitgeist) nu este altceva decat o minimalizare grosolana a activitatii politico-ideologice a lui Paulescu, care trebuie considerat un creator si furnizor de idei care au influentat opinia publica.
Reabilitarea lui Paulescu
Reabilitarea postuma a lui Paulescu incepuse imediat dupa 1990, cand reaparusera primele nuclee postcomuniste ale extremei drepte.
Actualul senator PRM Gh. Buzatu a reliefat deja in prefata volumului lui Paulescu - reeditat in anul 1996 la Editura Majadahonda din Bucuresti sub titlul Francmasoneria - ideea conspiratiei globale contra medicului antisemit, idee vehiculata si de cotidianul Ziua. Pentru a demonstra cauzele izolarii politice a celui care fusese in perioada interbelica alaturi de A.C. Cuza (1857-1947) cel mai influent teoretician xenofob si rasist din Romania, Buzatu scrie ca "Paulescu si-a atras nu numai fulgerele cercurilor interesate ori vizate, dar, mai grav, a fost pur si simplu monitorizat in planul lumii stiintifice internationale, fiind eliminat din cursa pentru Premiul Nobel. (...) Este interesant ca, si dupa 1989, s-a incercat si se incearca, precum si in cazurile Nae Ionescu, Mircea Eliade, Petre Tutea, Emil Cioran, Constantin Noica, inclusiv Mihai Eminescu - mentinerea savantului pe aceeasi lista infama si pentru acelasi motiv. Dar totul a fost si este in zadar! Caci reinstalarea lui N.C. Paulescu in centrul atentiei noastre nu a mai putut fi blocata, iar argumentele contrarii, tinand de ridicolul limbaj al intrarii Romaniei in Europa (sic!) etc. etc., s-au dovedit facile si false" (p. 6).
Publicarea cartii lui Paulescu la editura condusa de Radu Dan Vlad(3) - care este, de fapt, ultimul capitol al lucrarii Spitalul. Coranul. Talmudul, Cahalul. Francmasoneria din 1913 - este calificata de Buzatu drept "un act reparator" (p. 7).
Paulescu preia in aceasta scriere toate cliseele antisemite care la inceputul secolului XX erau vehiculate prin intermediul Protocoalelor inteleptilor Sionului (traduse in limba romana de legionarul Ioan Mota si reeditate dupa 1990 de Editura Lucman din Bucuresti). "Ovreii au o rabdare prodigioasa si o incapatanare cu adevarat diavoleasca. Acest neam blestemat nu se da indarat niciodata si dinaintea nimanui; el desfide timpul si trece peste toate piedicele, cand e vorba sa-si sature ura - care astazi e tot asa de vie, ca in timpul lui Hristos", scrie Paulescu in editia prefatata de Buzatu.
Francmasoneria continua, potrivit lui Paulescu, conspiratia iluminatilor din anul 1776 (op. cit., p. 36), care si-au ales Franta ca loc de expansiune a unei republici universale: "In ochii masoneriei marea misiune a Frantei este de... a prezida la organizatia Republicii universale - al carui presedinte va fi un fiu al lui Iuda. De altfel, Francmasoneria se forteaza sa prepare Statele Unite nu numai din Europa, ci din lumea intreaga" (p. 31). Concluzia la care ajunge Paulescu este cea impartasita de mai toate curentele si partidele antisemite: "Dealtmintrelea, scopul de capetenie, catre care tinde ovreimea, este sa realizeze o Republica universala, sub dominatia lui Israel, care va ajunge astfel, stapanul lumii intregi" (p. 55).
(continuare in numarul viitor)
Note:
1. De fapt: Liga Apararii National Crestine (LANC). Organizatia a fost infiintata de A.C. Cuza la 3 martie 1923 prin transformarea Uniunii National Crestine (fondata de Paulescu in anul 1922). Cuza infiintase in 1910 impreuna cu Nicolae Iorga Partidul Nationalist Democratic; noua ani mai tarziu acelasi Cuza sprijina crearea Garzii Constiintei Nationale, iar in 1923 LANC. Impreuna cu Octavian Goga intemeiaza in 1935 Partidul National-Crestin, iar in 1937 se formeaza guvernul de trista amintire Goga-Cuza (care va adopta primele legi antisemite). Toate aceste partide au fost pepiniere fasciste care au pregatit psihologic, politic si ideologic terenul pentru holocaustul savarsit si patronat de aparatul tehnocratic supus dictatorului fascist, Ion Antonescu.
2. De exemplu, Horst Mahler, Endlösung der Judenfrage. Gotteserkenntnis statt Judenhass, Deutsches Kolleg, 25.03. 2001. Coasta americana de est, formeaza, dupa parerea lui Mahler, impreuna cu statul Israel centrul mondial de dominare a lumii. Cf. eseului lui Richard Herzinger, Belastungszeuge: Jehova. Horst Mahler und die neuesten Mutationen des Rechtsextremismus, in: Süddeutsche Zeitung, 03.01.2001. Sintagma "cercurile de pe coasta de est" apare si in discursul extremistului István Csurka din Ungaria. Cf. Ulrich Glauber, István Csurka, poltert im Namen der "ungarischen Wahrheit", in: Basler Zeitung, 03.01.2002.
3. Intr-un necrolog dedicat in ziarul Romania libera din 16.11.2000 lui Radu-Dan Vlad - care fusese si consilier al editurii neolegionare Gordian de la Timisoara - acesta este calificat drept un editor care a contribuit la reabilitarea miscarii de dreapta din Romania, fiind si co-autor al statutului Fundatiei "George Manu". Necrologul citat nu aminteste nimic de faptul ca dupa 1989 fundatia amintita a devenit singura institutie legionara din Romania autorizata de "simistii" exilati si condusi de Mircea Dimitriu stabilit in Germania.

Profesorul Paulescu, descoperitorul insulinei, n-a primit Premiul Nobel pentru că era împotriva evreilor

Încă în 1921 Profesorul Doctor Nicolae Constantin Paulescu
(1869-1931) descoperă insulina. Substanţa care, an după an, salvează
vieţile a milioane şi milioane de suferinzi de diabet. Care îi este
brevetată de Ministerul Industriei şi Comerţului la 10 aprilie 1922,
sub denumirea de «pancreină»....

Nicolae Paulescu, savantul nedreptatitAstazi se implinesc 140 de ani de cand se nastea, la Bucuresti, Nicolae Paulescu, fiul negustorului Costache Paulescu si al Mariei Paulescu. Familia se numise initial Pavel, apoi Pavelescu, iar Nicolae era var bun cu poetul si epigramistul Cincinat Pavelescu. In anul 1880, dupa ce a terminat scoala elementara, s-a inscris la Gimnaziul "Mihai Bravul", astazi Colegiul National "Mihai Viteazul", pe care l-a absolvit in 1888. Elev stralucit, era atras atat de arte cat si de stiinte, indeosebi de cele naturale. In anii 1888-1891, a urmat , la Paris, cursurile Facultatii de Medicina, iar la incheierea lor a devenit, prin concurs, extern al spitalului "Hotel-Dieu", din Paris, avandu-l ca sef de serviciu pe Etienne Lancereaux, cel mai stralucit clinician si anatomo-patolog al vremii, devenindu-i prieten si colaborator apropiat. A ramas in Franta pana in 1899, desavarsindu-se profesional si avand acces in cercurile inalte ale stiintei europene.

Diagnostic corect
In 1897 a devenit doctor in Medicina, adjunct al lui Lancereaux la "Notre-Dame du Perpetuel Secours" si secretar de redactie la "Journal de Medicine Interne", incepand el insusi, in limba franceza, o bogata activitate publicistica. In 1899 a devenit si doctor in stiinte Naturale. De altfel, in Franta, chiar si dupa intoarcerea lui definitiva in Romania (1901), i s-au decernat nenumarate titluri sau distinctii academice si universitare, sperandu-se mult timp intr-o revenire a lui la Paris, unde incepuse, intre altele, importante cercetari, alaturi de reputatul fiziologist Albert Dastre, "in scopul de a izola produsul activ al secretiei interne a pancreasului". In 1900 s-a reintors in Romania, ca agregat la Catedra de Fiziologie a Facultatii de Medicina din Bucuresti, refuzand in prealabil o oferta venita din Elvetia, privind o catedra la Facultatea de Medicina din Fribourg. In anul urmator, a revenit pentru scurta vreme in Franta, unde a obtinut titlul de Doctor al Universitatii din Paris. In anul 1902 si-a deschis cursul de Fiziologie, la 1 noiembrie, cu lectia "Generatia spontanee si darwinismul in fata metodei experimentale". In 1904 a inceput, in "Convorbiri literare" si "Spitalul", polemica stiintifica de lunga durata cu N. Leon si D. Voinov, sustinandu-si, cu argumente solide, pozitia antidarwinista. In anul urmator tine trei lectii celebre, care vor alcatui lucrarea "Notiu-nile "suflet" si "Dumnezeu" in fiziologie", aparuta, tot in 1905, la Bucuresti. In 1908 starneste o valva internationala prin lucrarea sa "L’Hypophyse du Cerveau. Physiologie. Recherches experimentales", aparuta la Paris. In 1909, in aprilie, la insistentele solicitari ale reginei Elisabeta a Romaniei, Nicolae Paulescu se deplaseaza in Germania, la Wiesbaden, pentru a-i examina o nepoata atinsa de o boala pe care specialistii germani nu o putusera diagnostica. Paulescu va reusi sa-i puna diagnosticul corect si sa o vindece in scurt timp, coordonandu-i din tara tratamentul. In 1916, anul intrarii Romaniei in primul razboi mondial, obtine, in diabetul experimental, primele rezultate hipoglicemiante cu extractul apos de pancreas, ajungand foarte aproape de tratamentul diabetului.

Descoperirea pancreinei
In 1920, in volumul al doilea din "Traite de Physiologie medicale", difuzat in strainatate de editura pariziana Vigot, apar inserate, pentru prima oara, efectele antidiabetice ale extractului apos de pancreas in daibetul experimental. In anul 1921 trimite patru comunicari catre Societatea de Biologie din Paris, cu privire la descoperirea pancreinei, o prima forma de insulina. In august, in Archives Internationales de Physiologie, din Liege, publica primul memoriu exhaustiv despre descoperirea tratamentului antidiabetic. In 1922, Ministerul Industriei si Comertului din Romania ii elibereaza, la 10 aprilie, brevetul de descoperire a pancreinei. In februarie 1922, cam la 7-8 luni de la aparitia lucrarilor de pionierat ale lui Nicolae Paulescu in presa stiintifica internationala, doi cercetatori obscuri din Canada, F. G. Banting si C. H. Best, lucrand in laboratorul profesorului J. J. MacLeod, de la Universitatea din Toronto, isi fac publice rezultatele lor in aceeasi directie. In 1923, in lunile mai si august, in "Archives Internationales de Physiologie" apar alte doua memorii ale lui Nicolae Paulescu asupra pancreinei. Premiul Nobel va fi insa acordat lui Banting si MacLeod! Restul e tacere. Savantul Nicolae Paulescu a murit in dimineata zilei de 17 iulie, inconjurat de cei apropiati. Nimeni si niciodata nu va mai putea indrepta raul facut acestui ilustru invatat roman. Macar la noi, totusi, poate ca ar trebui ca insulina sa se numeasca pancreina sau pancreanina, cum o botezase descoperitorul ei! Cateva institutii din tara, printre care si Catedra de Fiziologie a Universitatii "Carol Davila" din Bucuresti, una din sursele pentru aceasta biobibliografie, poarta numele savantului nostru.
Pentru o deplina informare a cititorilor, trebuie precizat ca Nicolae Paulescu a publicat si o serie dura de brosuri si articole antievreiesti si antimasonice, care astazi umbresc activitatea sa stiintifica. Totusi, medicul evreu Aurel Abramovici, fost student al sau, i-a compus un emotionant necrolog, aparut in "Bucuresti medical", in august 1931: "De o probitate exemplara in lucrarile lui stiintifice, de o corectitudine dusa pana la extrem in raporturile lui cu studentii (…) Prof. Paulescu a atins uneori Genialitatea…". Aceasta ne-a fost istoria recenta, si n-are niciun rost sa o ignoram…

O asociaţie evreiască îi cere ministrului sănătăţii să schimbe numele Institutului de Diabet „N.C. Paulescu“



Prof. dr. N.C. Paulescu, savantul român care a descoperit insulina, urmeaza a fi nedreptatit pentru a doua oara. Dupa ce Premiul Nobel pentru insulina descoperita de Paulescu a fost decernat unor canadieni, acum, profesorul este acuzat de antisemitism, solicitându-se schimbarea denumirii institutului care ii poarta numele. Centrul de Monitorizare si Combatere a Antisemitismului i-a scris ministrului sanatatii ca Institutul de Diabet, Nutritie si Boli Metabolice nu mai poate purta numele unei personalitati anti-semite.
Centrul pentru Monitorizarea si Combaterea Antisemitismului a trimis o scrisoare de protest fata de distinsul om de stiinta roman Nicolae Paulescu. Scrisoarea a fost adresata ministrului sanatatii, Administratiei Prezidentiale, Cancelariei primului-ministru, Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania, ambasadelor Israelului, SUA si Germaniei. „Va rugam sa analizati oportunitatea ca o institutie sanitara importanta din Bucuresti, Institutul de Diabet, Nutritie si Boli Metabolice, sa poarte numele medicului N.C. Paulescu. Prof. medic N.C. Paulescu a fost, asa cum toata lumea o stie, descoperitorul de fapt al insulinei, medicament care a modificat radical tratamentul diabetului. In acelasi timp, prof. medic N.C. Paulescu a fost lider, alaturi de A.C. Cuza, al Uniunii National Crestine (1922) si apoi al Ligii Apararii National Crestine (1923), partid nationalist, xenofob si antisemit condus de prof. A.C. Cuza. Simbolul politic al acestor partide a fost zvastica, aleasa inca inaintea nazistilor. In conditiile in care ideologia, militantismul politic si etica prof.Paulescu au fost profund viciate de xenofobie, rasism si antisemitism, ce exemplu uman si moral poate reprezenta pentru tinerii de astazi din Romania, tara europeana care si-a asumat valorile si principiile democratiei? In acest context ne exprimam dezacordul cu orice act de incercare de a reabilita numele unei persoane vadit anti-semite si rasiste care, prin actele sale, a indus, in mod deliberat, suferinta altor oameni“, se arata in scrisoarea semnata de directorii Centrului, dr. Alexandru Florin si Marco Maximillian Katz.
Premiul Nobel, furat de canadieni
Nicolae Constantin Paulescu, (8 noiembrie 1869, Bucuresti – 19 iulie 1931, Bucuresti), om de stiinta roman, medic si fiziolog, profesor la Facultatea de Medicina din Bucuresti, a descoperit hormonul antidiabetic elaborat de pancreas, numit mai tarziu insulina. Acesta a studiat medicina la Paris din anul 1888 si a obtinut in 1897 titlul de Doctor in Medicina. Nicolae Paulescu a desfasurat o deosebita activitate de cercetare stiintifica in domeniul fiziologiei, in special metabolismul glucidelor, patogeneza diabetului zaharat, rolul pancreasului in asimilitia nutritiva, coagularea sangelui, mecanismul mortii subite etc.
In cadrul sesiunii Societatii de Biologie din 23 iulie 1921, Nicolae Paulescu a prezentat rezultatele cercetarilor sale referitoare la extractul pancreatic in cazurile de diabet. Aceste studii au fost publicate in „Comptes rendues des seances de la Societe de Biologie et de ses filiales“, 1921, vol. LXXXV. no. 27, Paris, Ed. Masson et Comp. Paulescu a publicat descoperirea principiului activ antidiabetic din pancreas, pe care il denumeste pancreina, si in revista de specialitate din Belgia, „Archives Internationales de Physiologie“, vol. XVII, intr-un articol care a aparut la 31 august 1921, sub titlul: „Recherches sur le role du pancréas dans l’assimilation nutritive“. Desi aceste publicatii au precedat cu 8-10 luni enuntarea de catre Fr. Grant Banting si Ch. Herbert Best din Toronto (Canada) a descoperirii insulinei (noua denumire data principiului activ din pancreas), Premiul Nobel pentru fiziologie si medicina din anul 1923 a fost acordat cercetatorilor canadieni.


http://bisericasecreta.wordpress.com/2007/12/04/o-asociatie-evreiasca-ii-cere-ministrului-sanatatii-sa-schimbe-numele-institutului-de-diabet-%E2%80%9Enc-paulescu%E2%80%9C/

Din partea Academiei Romane. Cateva precizari in "cazul Paulescu". Catre redactia revistei "Formula As" . In atentia d-nei Sanziana Pop, . Solicitata sa-si exprime parerea in legatura cu ceea ce de multa vreme in lumea intelectuala romaneasca si internationala se cheama "cazul Paulescu", Academia Roma...

Citeste tot articolul

Istoria unei nedreptati:. Nicolae Constantin Paulescu. A fost un savant genial, martirizat fara rusine si mila. Mai intai, i s-a furat inventia care a salvat milioane de vieti: insulina. Acum i se fura si demnitatea stiintifica, printr-o grava acuzatie de antisemitism. . Dar ucigatoare, de-a dreptul,...

Citeste tot articolul

Batalia pentru insulina :americanii si britanicii au vrut patentul lui Paulescu
http://www.gardianul.ro/2007/12/07/societate-c12/batalia_pentru_insulina_americanii_si_britanicii_au_vrut_patentul_lui_paulescu-s105698.html07.12.2007

O asociatie evreiasca ii cere ministrului sanatatii sa schimbe numele Institutului de Diabet „N.C. Paulescu“

http://www.gardianul.ro/2007/12/03/economie-c1/o_asociatie_evreiasca_
. Paulescu, savantul romån care a descoperit insulina, urmeaza a fi nedreptatit pentru a doua oara. Dupa ce Premiul Nobel pentru insulina descoperita de Paulescu a fost decernat unor canadieni, acum, profesorul este acuzat de antisemitism, solicitåndu-se schimbarea denumirii institutului care ii poarta numele. Centrul de Monitorizare si Combatere a Antisemitismului i-a scris ministrului sanatatii ca Institutul de Diabet, Nutritie si Boli Metabolice nu mai poate purta numele unei personalitati anti-semite.

Centrul pentru Monitorizarea si Combaterea Antisemitismului a trimis o scrisoare de protest fata de distinsul om de stiinta roman Nicolae Paulescu. Scrisoarea a fost adresata ministrului sanatatii, Administratiei Prezidentiale, Cancelariei primului-ministru, Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania, ambasadelor Israelului, SUA si Germaniei. „Va rugam sa analizati oportunitatea ca o institutie sanitara importanta din Bucuresti, Institutul de Diabet, Nutritie si Boli Metabolice, sa poarte numele medicului N.C. Paulescu. Prof. medic N.C. Paulescu a fost, asa cum toata lumea o stie, descoperitorul de fapt al insuli
nei, medicament care a modificat radical tratamentul diabetului. In acelasi timp, prof. medic N.C. Paulescu a fost lider, alaturi de A.C. Cuza, al Uniunii National Crestine (1922) si apoi al Ligii Apararii National Crestine (1923), partid nationalist, xenofob si antisemit condus de prof. A.C. Cuza. Simbolul politic al acestor partide a fost zvastica, aleasa inca inaintea nazistilor. In conditiile in care ideologia, militantismul politic si etica prof.Paulescu au fost profund viciate de xenofobie, rasism si antisemitism, ce exemplu uman si moral poate reprezenta pentru tinerii de astazi din Romania, tara europeana care si-a asumat valorile si principiile democratiei? In acest context ne exprimam dezacordul cu orice act de incercare de a reabilita numele unei persoane vadit anti-semite si rasiste care, prin actele sale, a indus, in mod deliberat, suferinta altor oameni“, se arata in scrisoarea semnata de directorii Centrului, dr. Alexandru Florin si Marco Maximillian Katz.

Premiul Nobel, furat de canadieni
Nicolae Constantin Paulescu, (8 noiembrie 1869, Bucuresti - 19 iulie 1931, Bucuresti), om de stiinta roman, medic si fiziolog, profesor la Facultatea de Medicina din Bucuresti, a descoperit hormonul antidiabetic elaborat de pancreas, numit mai tarziu insulina. Acesta a studiat medicina la Paris din anul 1888 si a obtinut in 1897 titlul de Doctor in Medicina. Nicolae Paulescu a desfasurat o deosebita activitate de cercetare stiintifica in domeniul fiziologiei, in special metabolismul glucidelor, patogeneza diabetului zaharat, rolul pancreasului in asimilitia nutritiva, coagularea sangelui, mecanismul mortii subite etc.

In cadrul sesiunii Societatii de Biologie din 23 iulie 1921, Nicolae Paulescu a prezentat rezultatele cercetarilor sale referitoare la extractul pancreatic in cazurile de diabet. Aceste studii au fost publicate in „Comptes rendues des seances de la Societe de Biologie et de ses filiales“, 1921, vol. LXXXV. no. 27, Paris, Ed. Masson et Comp. Paulescu a publicat descoperirea principiului activ antidiabetic din pancreas, pe care il denumeste pancreina, si in revista de specialitate din Belgia, „Archives Internationales de Physiologie“, vol. XVII, intr-un articol care a aparut la 31 august 1921, sub titlul: „Recherches sur le role du pancréas dans l’assimilation nutritive“. Desi aceste publicatii au precedat cu 8-10 luni enuntarea de catre Fr. Grant Banting si Ch. Herbert Best din Toronto (Canada) a descoperirii insulinei (noua denumire data principiului activ din pancreas), Premiul Nobel pentru fiziologie si medicina din anul 1923 a fost acordat cercetatorilor canadieni.

Descoperitorul insulinei, prof. dr. N. Paulescu, antisemit?
Unul dintre cei mai mari savanti români (trecut în vesnicie în urmă cu 75 de ani), doctorul N. Paulescu, a avut parte de o nedreptate strigătoare la cer atunci cînd nu i s-a recunoscut epocala descoperire, insulina, care a salvat si va salva încă milioane de bolnavi de diabet din întreaga lume. Născut în Bucuresti la 30 octombrie 1869, în familia unor negustori bogati, doctorul N. Paulescu a fost un tînăr strălucit atît la liceu, cît si ulterior, cînd si-a desăvîrsit studiile medicale, pe care le-a început la Facultatea de Medicină din Paris. Ca extern al celebrului spital “Hotel Dieux” a fost remarcat de profesorul Lancereaux, care l-a si făcut imediat colaborator pentru investigatii clinice, iar în anul 1894, cînd Lancereaux a devenit medicul-sef al Spitalului “Notre Dame du Perpetuel Secours”, l-a numit intern al cunoscutului spital. În 1897, a obtinut diploma de Doctor în Medicină si Chirurgie cu o teză asupra structurilor splinei, iar peste 2 ani va căpăta titlul de doctor al Universitătii din Paris – Sorbona – unde a luat parte activă la cercetările de fiziologie si fiziopatologie, histologie, chimie biologică etc. Recunoscîndu-i meritele stiintifice, profesorul Lancereaux l-a numit secretar de redactie al publicatiei medicale „Journal de Médicine Interne“, unde, prin activitatea sa stiintifică, si-a cîstigat o reputatie de invidiat, fiind deja considerat un savant si încredintîndu-i-se o Catedră la Facultatea de Medicină a Universitătii Catolice din Freiburg (Elvetia). Renuntînd la toate aceste măriri, el se întoarce în tară în 1900, fiind numit profesor agregat la catedra de Fiziologie din Bucuresti, iar peste 4 ani a devenit profesor plin. Din 1903, colaborează la aparitia primului volum al marelui Tratat de Medicină început de Lancereaux, pînă la volumul 5. În acelasi timp, în tară, publică Tratatul de Fiziologie Medicală în 3 volume (1919-1921). Dar epocala sa descoperire a fost precizarea proprietătilor antidiabetice ale extractului de pancreas (organul care produce insulina) pe care l-a numit pancreină. La 22 iunie 1920, a trimis la revista „Archives Internationales de Physiologie“ de la Liége un articol intitulat „Cercetări asupra rolului pancreasului în asimilarea nutritivă”, care avea să apară în revistă imediat, la 31 august, al aceluiasi an. Si totusi, Premiul Nobel pentru descoperirea insulinei (numită de dr. Paulescu pancreină) a fost decernat, în 1923, medicilor canadieni Frederick Grant Bauting si Charles Herbert Best, care si-au anuntat descoperirea la 10 luni după ce dr. Paulescu publicase cercetarea sa si ale cărui proteste au fost zadarnice, sub pretextul că Premiul Nobel, odată atribuit, nu mai poate fi retras… Fără a fi descurajat de această mare nedreptate, prof. Paulescu si-a continuat lucrările stiintifice, publicînd în 1924 si 1926 alte opere. Datorită vietii sale dedicate în întregime stiintei, nu si-a întemeiat o familie, rămînînd toată viata celibatar. A trecut în vesnicie la 19 iulie 1931.
La peste 50 de ani de la descoperirea insulinei, celebrul prof. dr. Pavel a declansat o campanie viguroasă pentru repunerea în drepturi a dr. Paulescu. În 1970, la cel de al VII– lea Congres al Federatiei Internationale a Diabetului, tinut la Buenos Aires, prof. Pavel a propus efectuarea unei anchete pentru stabilirea prioritătii asupra acestei descoperiri. Din păcate, comisia însărcinată de Congres s-a ferit să conteste acordarea Premiului Nobel autorilor canadieni, din 1923, multumindu-se ca, prin vocea prof. dr. Arne Tiselius (directorul Institutului Nobel), să declare că „prof. dr. Paulescu merita si el Premiul Nobel“. Dusmanii dr. Paulescu s-au servit de volumul de fiziologie filosofică, apărut în 1913, intitulat „Coranul, Talmudul, Cahalul, Francmasoneria“, atribuindu-i dr. Paulescu afirmatii privind „presupusele manevre mîrsave ale evreimii mondiale, cum că ar fi condus din umbră toate miscările revolutionare din lume (începînd cu Revolutia Franceză din 1789 si terminînd cu răscoalele tărănesti din România, din 1907)”. S-au legat, de asemenea, de aparitia unor brosuri publicate de dr. Paulescu în 1928, intitulată „Degenerarea rasei jidovesti“ si „Desfrîul jidanilor“. Pentru aceste publicatii politice, Comisia a hotărît să-l „pedepsească“ pe savantul român si l-a privat de Premiul Nobel care-i revenea de drept. Deci activitatea stiintifică a contat mai putin decît activitatea politică. Doctorul Paulescu a avut, însă, fără nici o retinere, un comportament corect fată de toti fiii lui Israel. Dacă pe plan ideologic a făcut unele greseli, în practică însă nu a dezavantajat niciodată la examene numerosii săi studenti evrei.
Prin atacurile sale împotriva materialismului, transformismului si evolutionismului si-a atras ura multora, desi onestitatea sa nu poate fi pusă la îndoială, iar epocala sa descoperire nu putea fi ignorată din cauza aparitiei unor publicatii cu iz politic.
Colonel (r ) dr. Ioan Marinescu
Doctor în stiinte medicale
ROMARE

NICOLAE PAULESCU 1869-1931

In ziua de 30 octombrie 1869 s-a nascut la Bucuresti Nicolae C. Paulescu, fiul negustorului Costache Paulescu si al Mariei Paulescu. Nicolae C. Paulescu termina studiile liceale la Gimnaziul "Mihai Bravul" din Bucuresti in anul 1888 - dupa care continua studii de medicina la Paris si de Stiinte ale Naturii la Sorbona. Va lucra la Spitalul parizian "Hotel Dieux" sub directa indrumare a lui Etienne Lancereaux (1829-l910), ilustru clinician si anatomo-patolog, cu care va colabora, pana la sfarsitul vietii. Intre anii 1892-1899 Paulescu ramane la Paris si va lucra la Spitalul "Notre-Dame Du Perpetuel Secours", unde devine adjunct al lui Lancereaux si secretar de redactie la Journal de Medecine Interne. In aceasta perioada studiile sale vizand glandele endocrine, hipofiza, tiroida, supra-renala, pancreasul sunt publicate in presa franceza de specialitate medicala si biologica. In anul 1897 si-a luat doctoratul in medicina cu o teza referitoare la structura splinei " Recherches sur la structure de la rate", si certificatul de studii superioare de fiziologie generala sub indrumarea profesorului Dastre de la Universitatea din Sorbona. In 1900 se intoarce in tara avand o prestigioasa cariera didactica la catedra de fiziologie a Facultatii de Medicina din Bucuresti pana la sfarsitul vietii. In anul 1901 revine pentru scurt timp la Paris unde a obtinut titlul de doctor in Stiintele Naturii cu o teza de chimie biologica "Etude comparative de l'action de chlorures alcalins sur la matiere vivante". In colaborare cu Etienne Lancereaux a elaborat si publicat pe parcursul a trei decenii un tratat de medicina in 5 volume, lucrare fundamentala, insumand peste 4.500 de pagini. Preocupat de bolile diabetice, de rolul pancreasului, cercetarile indelungate l-au condus in 1916 spre momentul descoperirii efectelor salvatoare ale insulinei, insa mobilizarea si campania militara din timpul razboiului i-au intarziat finalizarea rezultatelor. La Paris, 1919, si apoi in tara i-a fost publicat tratatul de fiziopatologie medicala in trei volume. Involumul al doilea, aparut in 1920, la Paris, apar inserate, pentru prima oara, efectele antidiabetice ale extractului apos de pancreas in diabetul experimental. In 1921 trimite la Paris Societatii de Biologie patru comunicari referitoare la tratamentul cu pancreina, o prima definire a insulinei. In 31 august 1921 publica rezultatele cercetarilor experimentale referitoare la secretia endocrina pancreatica, rolul pancreinei in tratamentul diabetului. La 10 aprilie 1922 Ministerul Industriei si Comertului din Romania ii elibereaza lui Paulescu brevetul de descoperire a pancreinei: "Pancreina si procedura fabricatiei sale". In februarie 1922 cercetatorii canadieni de la Universitatea din Toronto Bahting, Best, Collip, care au lucrat in laboratorul de fiziologie al profesorului J. Mac Leod (1876-1935) au facut cunoscute rezultatele propriilor cercetari si receptati ca virtuali realizatori ai tratamentului diabetului zaharat. Premiul Nobel va fi acordat in anul 1923 lui Bahting si Mac Leod. Lumea stiintifica canadiana a actionat cu promptitudine in a-i sustine pe toate caile pentru a le fi atribuita in exclusivitate marea descoperire. Protestele lui Nicolae C. Paulescu catre forurile stiintifice internationale se dovedesc zadarnice, ca si atitudinea favorabila manifestata fata de el de catre personalitati stiintifice si medicale. In anul 1976 la Editura Academiei Bucuresti prof. dr. Ioan Pavel publica volumul "The priority of N.C.Paulescu in the discovery of insulin", sprijinit de numeroase marturii ale unor somitati ale lumii stiintifice internationale. La 17 iulie 1931, savantul prof. dr. Nicolae C. Paulescu se stinge din viata din cauza unei tumori la vezica biliara, care l-a chinuit mai multi ani, fiind inmormantat la cimitirul Belu. Din multimea operelor si studiilor stiintifice ale lui Paulescu mai consemnam: Tratamentul anevrismelor, Tratamentul febrei, Notiunile "Suflet si Dumnezeu" in fiziologie, Hipofiza creierului, Cercetari asupra coagulabilitatii sangelui epatic, Splina si secretia biliara, Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Francmasoneria. In cinstea memoriei savantului de reputatie internationala, Institutul de Diabet, Nutritie si Boli Metabolice din Bucuresti ii poarta numele, iar pe strada Radu Calomfirescu din Bucuresti se poate vizita "Casa Memoriala Nicolae C. Paulescu".



http://www.cuvantul-liber.ro/articol.asp?ID=24604