Paulescu[v=]

Cum ne aparam valorile?

Sambata 06 Septembrie 2003


Dupa cum se stie, la Congresul mondial de diabetologie, desfasurat la
Paris in ultima decada din august, urma sa aiba loc o reparatie
istorica pentru memoria savantului roman Nicolae Paulescu (1869-
1931). Considerat adevaratul descoperitor al insulinei (in brevetul,
obtinut in 1922, era numita pancreina), Paulescu are mari merite in
tratarea diabetului, merite recunoscute in lumea mondiala, care
considera ca savantul merita sa obtina Premiul Nobel pentru medicina,
acordat - tocmai pentru aplicarea insulinei in tratamentul
diabetului - echipei canadiene conduse de Frederick Banting. Acum, la
spitalul LÕHotel-Dieu din Paris urma sa fie instalat un bust al lui
Paulescu si sa fie instituit un premiu international care sa-i poarte
numele. Insa cu doua zile inainte de ceremonie, ziarul "Le Monde" a
publicat un articol virulent impotriva lui Paulescu, considerat a fi
avut opinii antisemite. "Le Monde" a revenit asupra subiectului, iar
de peste Ocean s-au facut presiuni serioase pentru a nu se acorda,
nici la peste sase decenii de la moarte, onorurile stiintifice pe
care Nicolae Paulescu le merita cu prisosinta. Cum era de asteptat,
Ambasada Romaniei a cedat rapid, anuland participarea oficialitatilor
romane la comemorare. Unii membri din comitetul de organizare a
Congresului Federatiei Internationale de Diabet au avut impresia
ca "denigrarea lui Paulescu a fost orchestrata". De cine? Exista, in
trecutul relativ recent, un caz similar, tot cu un mare roman,
petrecut tot la Paris. Doar ca, atunci, era vorba de un scriitor -
Vintila Horia. Acesta urma sa primeasca importantul Premiu Goncourt
pentru romanul sau, scris in franceza, "Dumnezeu s-a nascut in exil",
aparut in 1960. Scriitorul era, insa, o figura marcanta a Exilului
romanesc cu nete atitudini anti-comuniste. Initial, Vintila Horia a
fost atacat in tara, in "Glasul Patriei" (nr. 23, 10 august Ô60), ca
fost colaborator la revisele interbelice Porunca Vremii si Sfarma
Piatra, apropiate Miscarii Legionare. Legatia Republicii Populare
Romane la Paris a distribuit presei franceze dosare cu informatii pe
tema trecutului lui Vintila Horia, dosare fabricate de Securitate,
PMR trimitandu-l special pe Mihai Ralea sa "supervizeze" actiunea.
Campania impotriva lui Vintila Horia a fost initiata de "LÕHumanitŽ",
dar i s-au raliat rapid si mari ziare socotite de dreapta. Culmea
este ca, atunci, cea mai corecta atitudine a avut-o... "Le Monde",
care a sesizat ca are loc o operatie de intoxicare dirijata. Din
pacate, insa, chiar si unii membri marcanti ai Exilului au "dat apa
la moara" calomniatorilor, printre acestia aflandu-se Constantin
Virgil Gheorghiu. Vintila Horia a renuntat el insusi la Premiul
Goncourt. Cartea sa, insa, a cunoscut un fabulos succes de public.
Astazi, stim cum a fost organizata discreditarea lui Vintila Horia.
Stim si cine au fost autorii din umbra. Dar nu putem decat banui,
deocamdata, cine este direct interesat in compromiterea lui Nicolae
Paulescu. Putem observa, insa, ca reactia romanilor a fost slaba si
intr-un caz si in altul.
Pe buna dreptate, profesorul Nicolae Hancu, presedintele Federatiei
Romane de Diabetologie, se simte "afectat si pentru ca nu are loc
decernarea premiului, dar si pentru altceva: cum este posibila
imixtiunea politicului de o asemenea maniera incat o personalitate
stiintifica incontestabila sa isi vada meritele anulate pentru niste
lucruri care nu au nici o legatura cu stiinta?" Iata ca este posibil,
iata ca vechile intolerante ale secolului XX au trecut pragul
secolului XXI... Pana unde le vom cara cu noi?
In toata aceasta dezgustatoare "afacere", exista, totusi, un minunat
punct luminos si un splendid exemplu de gandire nuantata, dirijata de
iubire si nu de ura. E vorba de academicianul Nicolae Cajal,
presedintele Comunitatii Evreiesti din Romania, pe care l-am auzit la
Radio Romania Actualitati spunand: "In primul rand, Paulescu a fost
realmente un mare om de stiinta, un om care a contribuit enorm la
descoperirea insulinei si este o personalitate cu care noi toti
trebuie sa ne mandrim (...) eu consider ca trebuie facuta o diferenta
mare, o desfacere intre contributia la stiinta si problemele in care
un om are o serie de opinii". Nu pot adauga decat: va multumesc,
domnule Nicolae Cajal.

Un articol de Mihai Creanga/ROMANIA LIBERA