EGIPT

http://www.revistamagazin.ro/content/view/11860/18/
La Hollywood s-au creat, de-a lungul vremii, unele dintre cele mai ciudate si neobisnuite povesti despre conspiratii si planuri secrete pe care le-a cunoscut omenirea. Dar multi sustin ca astfel de povesti n-au existat doar în imaginatia scenaristilor si pe marele ecran, ci si în realitate, dând ca sigure o serie întreaga de întâmplari care altora li s-ar parea cel putin dubioase. Va lasam pe dumneavoastra sa decideti daca le credeti sau nu...
 

http://www.revistamagazin.ro/content/view/11864/30/
In Luxor, pe malul drept al Nilului, templul faraonului Amenhotep al III-lea a „reinviat” gratie restaurarii unui monument funerar exceptional care evoca puterea faraonului si maretia Egiptului. Templul a fost imbracat in aur, iar pavimentul a fost acoperit cu un strat subtire cu argint. Bunicul lui Tutankhamon si tatal lui Akhenaton a dus mai departe gloria Egiptului, pe care l-a imbogatit cu noi monumente maiestuoase. Cel mai important a fost templul construit, evident, in onoarea sa. A gloriei sale. Cât despre maretia sa, aceasta nu are egal in toata istoria Egiptului antic.

https://turnulluibabel.wordpress.com/2013/10/03/ramses-al-ii-lea-cel-mai-mare-faraon-al-egiptului-antic/

Cairo – oraşul care nu doarme niciodată

Capitala Egiptului, Cairo, a obţinut titlul de „oraşul care nu doarme niciodată”, în urma unei analize a interacţiunilor efectuate de utilizatorii reţelele de socializare din mai multe ţări ale lumii, relatează newslite.tv.

Studiul, condus de site-ul Badoo.com, a avut în vedere ora la care cele mai multe persoane poartă discuţii online şi cât timp petrec făcând acest lucru.

Turism


Piata Tahrir, mina de aur pentru Egipt

Turism


Cea mai frumoasa epava de razboi

Turism


Vacantele in Egipt au fost anulate

Turism


Plaje redeschise in Sharm el-Sheikh

Turismul Egiptului e afectat de deversările de petrol din Marea Roşie
Petrolul deversat de la o platformă petrolieră, situată pe coasta egipteană a Mării Roşii, periclitează viaţa submarină din apropierea staţiunilor turiste, a anunţat duminică o organizaţie neguvernamentală egipteană pentru protecţia mediului, relatează AFP.
Deversările au apărut la nordul staţiunii Hurghada şi în regiunea din apropierea sa, care atrage anual milioane de turişti datorită bogăţiei mediului submarin, a declarat directorul organizaţiei Hurghada Environmental Protection and Conservation Agency (HEPCA), Amr Ali.
"Acest lucru a început în urmă cu cinci zile şi companiile responsabile nu au informat pe nimeni. Este o catastrofă", a precizat Ali, adăugând că petele de petrol au început să polueze zonele protejate şi să afecteze plajele turistice.
"Întreprindem toate acţiunile legale pentru a nu se răspândi mai mult", a menţionat Ali, dar a refuzat să dezvăluie numele companiilor în cauză invocând motive juridice.
Ministerele Mediului şi Turismului au dat asigurări, la rândul lor, că deversările de petrol sunt ţinute sub control şi că sunt luate măsuri pentru a "combate poluarea", a anunţat agenţia oficială Mena.
Ministrul Mediului, Maged George, şi cel al Petrolului, Sameh Fahmy, au vizitat sâmbătă zona afectată.
Potrivit directorului HEPCA, această mobilizare nu este suficientă. "Vizitele nu folosesc la mare lucru. Am dori un plan de acţiune clar şi să fie aplicate norme mai stricte în privinţa platformelor pentru a proteja zonele naturale", a declarat el.

Casă în Egipt cu 20.000 de euro

Egipt: Un tribunal a decis ca femeile să nu mai poarte văl în Universităţi

Un tribunal egiptean a confirmat duminică decizia din octombrie 2009 a Ministerului Educaţiei de interzicere a niqab (vălul care nu lasă să se vadă decât ochii unei femei) în sălile de examen ale universităţilor, informează cotidianul francez Le Monde, citând surse judiciare.

Egipt: Sărbători de iarnă cu burta la soare


Sărbătorile vin, Sărbătorile vin... îmi vine în minte melodia de la o reclamă, la noi ninge de trei zile, maşinile s-au înţepenit în nămeţi, ger de -13 grade Celsius. Peste Medite­rană sunt 26 de grade, e cald şi miroase a mare sărată. În Egipt, Crăciunul nu seamănă cu cel de acasă, oricât s-ar strădui hotelierii să decoreze interioarele.

Sharm El Sheikh, „perla“ Egiptului şi paradisul scufundătorilor

Nilul: coloana vertebrală a Egiptului


Arheologul Fadel Gad presupune că templele antice situate de-a lungul
Nilului au fost fiecare desemnate să stimuleze un nivel specific al
funcţionării psihice a omului. El aseamănă râul Nil cu coloana
vertebrală a Egiptului, spunându-ne că diferitele temple acţionează
într-o manieră analogă chakrelor din yoga (centri psihici situaţi în
plan subtil de-a lungul coloanei vertebrale umane). Urmărind să
înţelegem cât mai profund şi chiar să sesizăm esenţa acestei analogii,
am plecat mai departe şi am făcut primul popas în insula Elephantine,
aproape de Assuan Dam unde se află ruinele templului dedicat lui
Khenum, unul dintre bătrânii zei despre care se spune că a creat
Universul fizic, analog zeului Brahma din tradiţia hindusă.

http://www.atac-online.ro/14-08-2009/Nilul-coloana-vertebrala-a-Egiptului.html

Muzeul faraonilor

Egiptul, cu Nilul, Valea Regilor, Sfinxul, Marea Piramida din Gizeh sau splendidele moschei din Cairo este de fapt un tratat de istorie in piatra. Nu departe de minaretele moscheilor, in capitala tarii, mai exact in inima acesteia se inalta Muzeul Egiptean evocand istoria straveche a acestei tari pline de legende si mistere. Cel care a sustinut cu multa forta dar si cu pasiune deschiderea unui mare muzeu in care sa fie expuse operele de arta faraonica a fost egiptologul francez Mariette Pasa.

Scufundari la El Gouna
Cineva trebuie sa scrie, nu-i asa, despre vopseaua secreta a zilelor de vacanta, de pe vaporul care ne duce în croaziera pe Marea Rosie. Da, el ne duce acasa, înapoi, dar acasa al nostru se cheama acum Egipt, Hurghada – si am trecut, în zilele din urma, si pe lânga piramide.




Da. Cineva trebuie sa scrie si despre ceaiul Earl Grey, baut din cutii de tabla, pe puntea barcazului care ne duce în croaziera pe mare. Da, ceaiul Earl Grey e un ceai tare, are parfum de vacanta, iar el, de acuma, se va asocia, întotdeauna, cu El Gouna, marea, steagul egiptean, care, iata, flutura la pupa, în spatele navei. Ceaiul zaboveste pe fundul paharului, nestrecurat, gata sa te faca sa uiti de toate celelalte lucruri din lume – si sa îti dea palpitatii. Numai cine nu a baut un ceai în tarile arabe nu stie cum e asta: concentrat, de parca toata esenta unei tari, toata esenta Egipetului s-a strâns în el.



Închipuiti-va, (e, desigur, doar un joc, unul naiv, pur-inocent, al meu cu dumneavoastra, cel de a va închipui!), rogu-va, Egiptul ca pe o portie de baclava. Mare. Dulce. Însiropat?. Asa e, cel putin pentru mine. Una dupa care îti lasa gura apa. Salivezi. Ca nebunul. Si îti, propui, ca si mine, sa tii un jurnal. Un jurnal de calatorie. Unul care sa sune (aproape) ca un reportaj. Iar acesta e un fragment din acest jurnal. Câteva foi rupte, din vacanta mea, sau a dumneavoastra – parca cine ar putea sa mai stie cu precizie?



Da, Egiptul e un cataif. Sau chiar o sarailie. Pentru ca, într-adevar, o poti adulmeca, asa, ca pe o prajitura de sarai. Dar nu de sultan. Ci de faraon. Acum, ne-am oprit. Suntem doar în apropiere de El Gouna, pe mare. Marinarii de pe vasul usor, de croaziera, pe care suntem, au înjghebat un fel de tarc în care ne scaldam. Dar, nu-i nimic, putem sa iesim din el, din tarc, daca asa vor muschii nostri personali.



Trebuie sa ne alegem echipamentul. Cotroboi, într-o cutie mare, dupa “labe”. Da, alea negre, din cauciuc, din care trebuie sa dai, dupa ce le pui în picioare, lipa-lipa, ca sa te mentii la suprafata. Oricum, dintr-o lada alaturata, vin spre noi niste veste de salvare. Ele ne vor sustine fara îndoiala, ne vor tine la suprafata, indiferent ce facem noi cu mâinile si cu picioarele. Sunt niste veste albastre, dar nu precum cerul, ci o culoare mai închisa – si au gulere portocalii. Aaa, da, si sa nu uitam ochelarii, sigur, cum sa uitam ochelarii?



Marea e, însa, asa de stravezie, încât aproape ca nici nu ai nevoie de ochelari. Instructorii de scufundari sunt si ei alaturi de noi. Foarte aproape se zareste, în plutirea diafana a apei, ceva ca un atol de corali. Unora le e frica. Si noua. Dar numai la început. Odata ce am vazut ca plutim, nici nu mai stim pe gânduri.



Ne apropiem de atol. Coralii par sa sclipeasca prin apa, o culoarea pastelata, ireala, desprinsa dintr-un vis, fireste, de vacanta. În secunda viitoare voi disparea sub apa. Deasupra mea nu e decât apa. Si El Gouna, departe, în zare. Acum sunt scufundat, pâna la gât: în vacanta.… [tot articolul]

Moscheile – embleme ale capitalei egiptene

Pentru cei mai multi dintre noi Egiptul inseamna piramidele si Sfinxul, Nilul si Valea Regilor. O tara plina de istorie de nisip si de legende. Putini ne gandim si la faptul ca aceasta tara, atat de stranie si de fascinanta, traieste in mileniul al III-lea si capitala ei, orasul Cairo este inzestrat cu toate binefacerile vremurilor moderne si impodobita cu alte monumente decat cele stravechi. Aflat in apropiere de Gizeh, orasul s-a ridicat pe locul unde in epoca romano-bizantina se afla un altul care, dupa cucerirea araba din 641, a primit numele Al Fustat. Pana in anul 969 a fost capitala guvernatorilor arabi ai Egiptului.

EGIPET, tinutul uitat in timp ingrediente postmoderne
http://www.revistaflacara.ro/index.php?an=2008&luna=iulie&nr=7&articol=EGIPET_

Cand a aflat ca plecam in Egipet, fiul meu a scris o compunere pe tema. A luat minus FB. Pentru ca a scris egipt cu litera mica, asa, ca un substantiv comun. egipetul e, de fapt, a ajuns, un substantiv comun. pentru export.


Am plecat din Hurghada spre piramide dis-de-dimineata. Si le-am vazut cu ochiul celui care e pe jumatate somnoros, pe jumatate narcotizat de somn. In ograda Hurghadei puteai vedea, la patru sau cinci dimineata, pe cel care stropeste spatiile verzi. La o masa goala, un politist vorbea singur. Se ruga. Sau, poate, invata ceva dintr-o carte. In spatele splendorii piramidelor, in spatele stralucirii unei excursii de cinci stele, stau mici drame, dramolete. De sezon. De cartier. E un fel de film care ruleaza pe dinaintea pleoapelor noastre.

Si s-ar putea intitula Egiptul cu ochii carpiti. In el joaca, involuntar, paznicul tuciuriu care bea apa dintr-o sticla de un litru si sta pe un scaun, in fata portilor culisante care luneca unse pe sina de la intrarea in curtea hotelului. Si portareii care functioneaza impreuna, ca un mecanism cu arc, ticky-toc. Si cafeaua fierbinte, care isi raspandeste fierbinteala in racorile zorilor.

Pe urma, popasul. Mergem spre piramide. Convoiul. Adica fix 16 autocare si microbuze, pe bune, le-am numarat. Si fetele de la CALIBRA, agentia de turism (oricine poate vedea oferta pe net, www.calibra-travel.com), adica ghidele (sau ghidusele?) noastre, Anca Rusu, Catalina Orban, Mihaela Vomir, care ne insotesc, fiecare pe rand, in cate o excursie.Cafeaua e un lichid incolor. Sorb dintr-o cutie cu suc de guava, preferatul meu. Toaleta costa o lira. Ii intind cinci. O hartie pe care scrie clar, ca lumina zilei neincepute: five pounds. Ramasita britanica, I presume. Da din cap: cum adica, eu, alb, occidental, caucazian, european, mai vreau si restul... Bacsis. Zgarciti oameni, gandeste! Ya Allah! Imi intinde o hartie de trei. E oferta lui maxima. Dar e the best, cand te apuca burta. Si pe mine ma. In buda, caraghios: ti se vad picioarele pana la genunchi.

Desi e o lume in care intreg corpul trebuie sa fie acoperit. In departare, se vad muntii. Depourvus. Fara nici o urma de vegetatie. Maronii. Chiar bruni. Scrijeliti pe orizont. Un fel de cuneiforme ale reliefului. Ar iesi superpoze. Dar suntem in autocar si toate lucrurile se reflecta in geam. Ne fac din mana locuitori matinali.Pe geam, Mercedesuri noi-noute – si nisip cat se cuprinde cu ochiul. Prima excursie, cea de dinaintea piramidelor, e la Luxor. Hrana rece, cu noi. Mergem in sudul statiunii sa ii luam si pe ceilalti, apoi convoiul se pune in miscare. Mormintele regilor, primele. Intepam Nilul undeva pe la Kena. Acolo unde se trasau cotele Nilului. Palmieri. O universitate. Mumii din perioadele cele mai indepartate. Maine vom merge in Cairo, 23 de milioane de locuitori: cat toata Romania inghesuita intr-o capitala de zece ori mai mare decat Bucurestiul.Trei la suta alte religii. In rest, musulmani. Vreo cinci milioane din optzeci de milioane de locuitori sunt crestini. Copti.

Uneori, traind ca niste paria. O suprafata de patru ori mai mare ca a Romaniei. Cel putin. Un milion o suta patruzeci si patru de mii de kilometri. Trecem pe langa moscheea Abdul Hemal Kenaoui. Totul e intr-o fuga, ca si cum cineva rasfoieste vertiginos diapozitive cu Nilul care „misca valuri blonde pe campii cuprinsi de maur“. Iar cerul de Egipet, ei bine, ce sa faca si el, se desface-n foc si aur, la fel ca odinioara

El Gouna Marea din desertul cel mare ( Travelling )

De cateva mii de ani, in Egipt, nisipul pare sa nasca doar piramide. La El Gouna, pe tarmul Marii Rosii, desertul a produs insa un paradox turistic: o oaza de verdeata intr-un complex lagunar inventat abia in deceniul trecut. M-am convins ca minunea este posibila numai dupa ce am parcurs 500 de kilometri prin Sahara, pornind din Cairo in directia sud.Totul a inceput in 1992, cand un bogat om de afaceri egiptean a decis sa-si construiasca o casa de vacanta undeva la malul marii, departe de lumea dezlantuita. Dupa putin timp, a realizat ca e pacat ca farmecul salbatic al locului sa fie rezervat doar celor cativa prieteni ai sai amatori de sporturi nautice sau de safari in desert. A cumparat o mare suprafata de pamant (mai bine zis, de nisip), cu 1,5 $ metrul patrat, pe care a construit un hotel, apoi doua, apoi treisprezece.

Acestora li s-au adaugat un sistem intortocheat de lagune, cateva golfuri artificiale numai bune pentru acostarea iahturilor din lumea larga (aici vin inclusiv navigatori din Australia), un sirag de insulite legate prin poduri si canale „venetiene“, palcuri de mangrove (singurul arbust care se hraneste cu apa sarata), dar si palmieri cat cuprinde. La umbra lor, mii de kilometri de tevi, furtunuri si furtunase au irigat pajisti, ronduri de flori si chiar un teren de golf, inverzind acest petic de Sahara pana la limita neverosimilului.

Pentru a nu se pierde specificul local, toate hotelurile, ca si celelalte facilitati turistice (restaurante, cluburi, lanturi de magazine), respecta din punct de vedere arhitectural – chiar si in cazul in care au fost proiectate de Michael Graves, autorul Disneyland-ului parizian – stilul nubian clasic: cladiri joase, cu cel mult doua-trei niveluri, cu gradini interioare racoroase si coridoare pline de umbra (o discretie sa-i zicem feminina, daca ne raportam la vesmintele inca actuale pentru majoritatea femeilor egiptene, protejate de o aura de mister, dar si de feregea sau galabie…).

O bere pentru camiloiul meu Desi El Gouna este ea insasi o oaza, nimic nu te impiedica sa vizitezi intr-o seara o veritabila oaza de beduini. Satul de confortul unor hoteluri ca Sheraton, Paradisio, Mowenpick, Steingenberger, Rihana sau Ocean View, poti alege sa stai in fund pe rogojini, in jurul unor masute joase, incarcate de mancaruri si, mai ales, de dulciuri orientale. Traditia bucatariei faraonilor, dar si mostenirea de data mai recenta a pasalelor turcesti impun o varietate ametitoare de gusturi si arome: cuscus, tahina, humus, taboule, vinete impanate, bame in sos dulce, orez cu ceapa, salata de fasole, supa de linte, salata de cartofi cu usturoi si lamaie, masline de toate marimile si cu toate umpluturile, shaorma, kebab, kofta, lahma, musaca, pita cu susan, fatush, baclava, sarailie, caramel, prajituri cu migdale si curmale, halva, fistic, felurite jeleuri, milkshake de mango si tot asa, pana iti iesi din minti de placere!

Apoi, langa tine se vor produce temutii razboinici ai desertului, dar si incitantele dansatoare din buric (aici, unduind pantece si solduri cu mult mai suple decat prin Turcia sau aiurea). In plus, insisi chelnerii vor dansa pe ritmurile muzicii electro belly, remixand cantece populare de tipul Trenul de la Assuan la Cairo (un fel de Trenul cursa de persoane Apahida – Cluj-Napoca, desigur, cu insolatia aferenta de peste zi).

Vei avea intotdeauna la dispozitie o narghilea, dar nu te gandi la has-has, ci multumeste-te cu tutun egiptean amestecat cu fructe confiate, petale de trandafiri, miere sau melasa. Daca esti dedat bauturilor crestinesti, aici vei avea parte doar de vinuri locale (toate imbuteliate sub brandul Obelisk) si de o bere cu gust de nisip (numita, cum altfel, Sahara).

In cazul in care camila din dotare isi cere dreptul la alcooluri multiplu rafinate, cam asta-i toata oferta, dar nu e neaparat un motiv de intristare. Te poti drege cu karkade (ceai dulceag de hibiscus), iar in juru-ti va fi muzica, vor arde faclii, voaluri vor dezveli inselatoare forme de amfore umane… Faci sport, dar stii ce faci? Dupa atata mancare, e obligatoriu sa arzi grasimile acumulate intr-o asa de dulce nesimtire, asa ca ia-ti pantecele tau si umbla! Mai intai vei pasi pe apa, reinvatand, in buna traditie biblica, mersul pe valuri in picioare.

Asta presupune surfing, schi nautic sau mai noul kite, in fapt tot o plansa cu vela, sfartecand lenes laguna – dar pe alti bani. In cazul in care te urasti atat de mult incat ai senzatia ca nici marea nu te mai suporta, te poti disimula in adancuri. In traducere exacta, asta inseamna scuba diving si snorkeling, adica scufundare cu si fara tub de oxigen, intr-o explorare a recifului de corali bantuit de pestisori, pesti medii si pestoi uriasi, cu totii colorati.

Viata vitrega a egipteanului de rand
O noua dovada, a unei populatii ce lucreaza si traieste in conditii mizere, vine

Alexandria, scufundată sub propria greutate

Stralucirea Hurghadei si provocarea orasului Cairo

Despre mumii si faraoni oricum vedem saptamanal cate ceva pe Discovery, piramidele sunt arhimediatizate la tot pasul, iar dulceata shopping-ului in bazar trebuie sa o gustam... pe propria piele. Si, totusi, Egiptul este mereu altfel!
Am auzit vrute si nevrute inainte de a pleca spre galagioasa tara a faraonilor, dar nimic nu m-a impiedicat sa-mi petrec in premiera un sejur de o saptamana pe acest taram al controverselor. Ne-am cazat la Hurghada, o statiune interesanta, situata fix de-a lungul Marii Rosii. Aici cluburile de 4 si 5 stele, cu all inclusive, fac deliciul multor turisti. Piscinele interminabile, construite fie de jur imprejurul barurilor, fie terasate, de pe un platou al resort-ului (clubului de vacanta), pe altul, sunt inconjurate de palmieri si flori viu colorate.
Satui de mancarurile interminabile si de bauturile servite direct la barul din piscina, sub umbra unor palmieri imensi, ne-am hotarat sa vedem Cairo. Am plecat la doua dimineata pentru a prinde convoiul de autocare. Aproape o suta de masini mari si microbuze au pornit catre capitala. Caravana era insotita de mai multe echipaje ale militiei si armatei egiptene. Toti aveau pustile la vedere. Aici, cu securitatea turistilor nu-i de glumit!
La intrarea in Cairo e o viermuiala generala. Nu stiu la ce sa ma uit mai intai. Cel mai tare imi sar in ochi masinile care par ca se dezintegreaza la fiecare metru inaintat (care mai de care mai sifonata, mai fara vopsea; nu mai zic de faruri si oglinzi retrovizoare). Uimirea mea creste odata cu nebunia traficului, pentru ca nu exista marcaje pietonale, semafoare sau reguli stricte de circulatie; zau ca fiecare supravietuitor merita un premiu la sfarsitul unei asemenea calatorii plina de riscuri.
La acordarea prioritatilor se aplica regula Cel mai mare trece primul! Imi e din ce in ce mai greu sa inteleg cum se evita masinile si oamenii, saretele trase de magari, bicicletele si motocicletele. In centrul capitalei, insa, se schimba calimera. Zona e la fel de cosmopolita ca a oricarei metropole. Hotelurile faimoase, cladirile ultramoderne si constructii vechi se imbina intr-un amestec arhitectonic uluitor. Acest spectacol este intrerupt brusc de albia lata a unui fluviu luxuriant: Nilul.
O imensitate de apa, pe malurile caruia se regasesc secvente din aceeasi... atmosfera egipteana, devenita de-acum clasica. Nu stiu ce ma impresioneaza mai tare: numarul turistilor ori egiptenii imbracati in galabia, o camasa lunga, de culoare alba, bej, gri sau neagra. Mi-e foame! Incerc un falafel (legume si zarzavaturi tocate si prajite in pesmet si condimente, impachetate in aceeasi lipie ca binecunoscuta saorma) si mi se pare de-a dreptul innebunitor.E o veche reteta araba. Dar adevarata fata a Egiptului ni se dezvaluie abia odata cu drumul prin periferie.
La cativa pasi incepe desertul...
Majoritatea caselor sunt neterminate si par a fi trecut prin cateva razboaie, cutremure, inundatii si tsunami la un loc. Autostrada e marginita de nisipul rosietic al Saharei, impodobit din loc in loc de stanci sau de dune "nascute" de aprigele furtuni de nisip. In fata, ascunse inca de nori fini, de praf, incep sa se zareasca cele trei piramide: a lui Keops (cea mare), a lui Kephren (mijlocia) si a lui Mykerinos ("casatorita" cu alte trei piramide mai mici, cate una pentru fiecare regina a sa).
Immm! Ce de senzatii! Te uiti la ele, le inconjori, le surprinzi in cat mai multe pozitii, le filmezi si parafilmezi... Unii incearca sa "faulteze" politia, escaladand mici portiuni, dar fara succes. Sunt depistati repede. Undeva in fata, simti palma aspra si uscata a desertului: o mare de nisip auriu, asortat perfect cu inaltele camile acoperite de paturi viu colorate. La vale, cumva, se aude aglomerat ia lasata in urma: Cairo.
Decorul orasului, rupt parca dintr-un scenariu impresionist, ma aduce la realitate. Ne-am intors in Hurghada la miezul noptii, rupti de oboseala. Dar n-am rezistat chemarii, venita parca de la o fata morgana a cluburilor de lux, de a intra in piscina provocatoare. Luminile de sub apa si palmierii din imprejurimi creau un spatiu al desfatarii sublime.
Deasupra era o luna frumoasa, aproape plina, care trona peste un cer vesnic senin. Ultima oara aici plouase o jumatate de ora in urma cu doi ani... Dupa balaceala, ne-am asezat toti pe sezlonguri, am desfacut o sticla de cognac si ne-am pus la povesti...

http://www.revistaflacara.ro/index.php?an=2006&luna=iunie&nr=6&articol=

O vizita in adevaratul Egipt


Pentru aceia care cunosc Egiptul si cateva dintre secretele lui, oare acest oras s-a schimbat de acum cativa ani?

Plajă în Egipt la începutul lui noiembrie
http://www.gandul.info/vacanta/plaja-egipt-inceputul-noiembrie.html?3893;945474
*Cu 750 de euro, ai parte de două săptămâni de plajă la peste 30 de grade Celsius, în noiembrie.
*Pentru octombrie, tour-operatorii spun că au vândut toate locurile.
Dacă ai muncit toată vara, în vreme ce alţii stăteau cu burta la soare, nu e cazul să dai în depresie: deşi toamna şi-a intrat pe deplin în drepturi, iar destinaţiile “la îndemână”, precum Grecia sau Turcia, se pregătesc de închiderea sezonului, mai există încă o variantă, destul de convenabilă. Este vorba despre Egipt, ţară pe al cărei litoral de la Marea Roşie vremea este abia acum ideală pentru plajă.
Dacă în miezul verii un sejur reuşit în staţiuni precum Hurghada, El Gouna sau Sharm el Sheikh depinde foarte mult de calitatea aparatului de aer condiţionat din cameră şi de adoptarea unui program cu iz oriental, centrat în jurul unei lungi sieste de prânz, în octombrie sau noiembrie temperaturile sunt foarte convenabile. Ieri, la Hughada s-au înregistrat un maxim de 33 de grade celsius şi un minim de 25.
În plus, pe o asemenea vreme parcă alt elan ai când vine vorba despre excursii opţionale la Cairo sau Luxor, adică în locuri unde vara ai impresia că ai nimerit într-un cazan încins.
În aceste condiţii, nu este de mirare că tour-operatorii care vând Egiptul în România nu mai fac faţă cererii: toate locurile pentru plecările din octombrie sunt deja vândute, şi se înregistrează deja numeroase cereri pentru noiembrie.
Sharm el Sheikh, staţiunea trendy a Mării Roşii
Situată în sudul peninsulei Sinai, Sharm el Sheikh este probabil cea mai bine cotată staţiune egipteană. Acest statut se datorează atât numărului mare de hoteluri noi şi moderne, cât şi microclimatului din zonă, care permite extinderea sezonului estival pe tot parcursul anului. Fără nici un fel de exagerare, la Sharm se fac fără probleme plajă şi baie de Anul Nou, fapt care, evident, contribuie la menţinerea unui flux relativ constant de turişti chiar şi în lunile de extrasezon.
Dacă adăugăm în ecuaţie şi nenumăratele facilităţi de petrecere a timpului liber, viaţa de noapte extrem de intensă, precum şi ofertele de snorkeling, croaziere pe Marea Roşie sau cursuri de scuba diving, înţelegem de ce Sharm el Sheikh se laudă cu statutul de perlă a Mării Roşii. În plus, de când premierul britanic Tony Blair a început să-şi facă aici vacanţele de iarnă, staţiunea a căpătat un atu publicitar deloc de neglijat.
Hurghada, preferata românilor
Cu un raport calitate-preţ mai bun decât la Sharm el Sheikh, Hurghada este în mod cert favorita conaţionalilor noştri: în special ofertele de sejur de o săptămână cu demipensiune, la hoteluri de patru stele, se vând ca pâinea caldă. Situaţia este cât se poate de normală, dacă ne gândim că pentru nici 500 de euro poţi petrece o vacanţă de o săptămână în condiţii similare sau chiar mai bune decât cele pentru care, astă vară, ai fi plătit 7-800 de euro în Turcia sau în Grecia.
Punând la socoteală şi faptul că sejururile de două săptămâni nu prea trec de 750 de euro, obţinem imaginea completă a unei destinaţii ideale pentru a doua jumătate a toamnei. E drept că, din punct de vedere climatic, Sharm el Sheikh deţine un uşor avantaj faţă de staţiunile egiptene situate pe coasta de est a Africii, unde influenţa deşertului se face simţită pe parcursul lunilor de iarnă, dar până la sfârşitul lui noiembrie nici la Hughada temperaturile nocturne nu coboară sub 22-23 de grade celsius.
El Gouna, pentru linişte şi relaxare
Construită de la zero, pe un teren pus la dispoziţie de statul egiptean, staţiunea El Gouna se adresează celor interesaţi în primul rând de relaxare, nu de o viaţă de noapte intensă. Cine vrea cluburi şi discoteci merge la Hurghada sau la Sharm, aici vin turiştii amatori de linişte.
Construită în stil unitar, după planurile unui renumit arhitect italian, într-o superbă lagună, staţiunea El Gouna atrage în primul rând prin splendida armonie a întregului ansablu, şi prin condiţiile bune oferite de hotelurile noi de aici. Preţurile sunt similare celor din Hurghada, cu toate că, în general, condiţiile sunt ceva mai bune, mai ales la hotelurile de cinci stele.