Like/Tweet/+1
Ultimele subiecte
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE2Scris de Admin 26.08.17 22:37
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE1
Scris de Admin 26.08.17 22:36
» Comunitatea evreiască din Botoșani (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» Comunitatea evreiască din Botoșani (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:19
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:18
» DESPRE ANTISEMITISMUL MAREȘALULUI ION ANTONESCU
Scris de Admin 04.08.17 23:54
» Romanizarea Romaniei 1940-44 legi antisemite, CNRomanizare
Scris de Admin 04.08.17 21:13
» ROMÂNIA LUI ANTONESCU ȘI LOGICA VIOLENȚEI(3): VIOLENŢA MILIT
Scris de Admin 05.03.17 11:01
» Anunțuri Administrative
Scris de Admin 25.02.17 20:07
TURCIA
Pagina 1 din 4
Pagina 1 din 4 • 1, 2, 3, 4
Re: TURCIA
http://www.historia.ro/exclusiv_web/articol/1923-dispar-imperiul-sultanul-se-naste-statul-turc
Re: TURCIA
http://www.capital.ro/trip-advisor-destinatia-turistica-preferata-in-2014-nu-mai-este-paris-ci-istanbul.html
Re: TURCIA
http://www.revistamagazin.ro/content/view/10575/7/
Putini sunt cei care pasind in Istanbul sa nu fie fascinati de imbinarea perfecta dintre stralucirea vechiului Bizant si fantezia orintal-musulmana. Orasul presarat cu palate, minarete, fantani si statui, cu stradute intortocheate dar si cu bulevarde largi si constructii moderne, elegante, isi oglindeste multe dintre frumusetile sale in apele Cornului de Aur, un golf natural, unul dintre cele mai cunoscute din lume, despartind vechiul de noul Istanbul. Inca din antichitate acest brat al Bosforului purta acest nume datorat formei sale si culorii pe care o capata suprafata apei la rasaritul soarelui. Are o lungime de 11 kilometri si o adancime care merge de la 40 metri la 800. Locuitorii Istanbulului indragesc mult malurile sale cu parcurile unde pot petrece ceasuri intregi la umbra copacilor, mai ales primavara, cand totul devine o explozie de floare. Din nefericire exista cateva fabrici care au poluat apa, dar locul nu si-a pierdut intregul romantism, cu atat mai mult cu cat se pare ca autoritatile au inceput sa ia masuri pentru readucerea intregii zone la infatisarea de odinioara.
Putini sunt cei care pasind in Istanbul sa nu fie fascinati de imbinarea perfecta dintre stralucirea vechiului Bizant si fantezia orintal-musulmana. Orasul presarat cu palate, minarete, fantani si statui, cu stradute intortocheate dar si cu bulevarde largi si constructii moderne, elegante, isi oglindeste multe dintre frumusetile sale in apele Cornului de Aur, un golf natural, unul dintre cele mai cunoscute din lume, despartind vechiul de noul Istanbul. Inca din antichitate acest brat al Bosforului purta acest nume datorat formei sale si culorii pe care o capata suprafata apei la rasaritul soarelui. Are o lungime de 11 kilometri si o adancime care merge de la 40 metri la 800. Locuitorii Istanbulului indragesc mult malurile sale cu parcurile unde pot petrece ceasuri intregi la umbra copacilor, mai ales primavara, cand totul devine o explozie de floare. Din nefericire exista cateva fabrici care au poluat apa, dar locul nu si-a pierdut intregul romantism, cu atat mai mult cu cat se pare ca autoritatile au inceput sa ia masuri pentru readucerea intregii zone la infatisarea de odinioara.
Pe malul apei se inalta, printre alte monumente, Moscheea Eyüp, considerata cea mai sfanta din oras. Pentru credinciosii de aici urmeaza imediat dupa locurile sacre de la Mecca, Medina si Ierusalim. Aici se afla momantul lui Eyüp Ensari, stegarul lui Mahomed, ucis in timpul asaltului Istanbulului de catre arabi (672-679). Cu aproape 800 de ani mai tarziu, in 1453, turcii, sub comanda lui Mehmet al II-lea, au cucerit orasul si au descoperit mormantul stegarului. Pentru a marca aceasta descoperire, sultanul a ridicat o moschee, restaurata de Murat al III-lea si reconstruita in intregime de Selim al III-lea in 1800. Dupa cucerirea Constantinopolului, devenit Istanbul, aici erau incinsi cu sabia lui Osman sultanii turcilor. Era o ceremonie echivalenta cu incoronarea regilor din tarile europene.
Moscheea prezinta o curte exterioara cu o fantana pentru spalare rituala. In copacii din jur si pe malul apei si-au facut cuiburi berze si batlani si sute de porumbei zboara deasupra. Cladirea este ridicata dupa un plan rectantular. Domul este asezat pe un cilindru inconjurat de opt semidomuri si balcoane si intreaga constructie este incadrata de doua minarete. In spatele intrarii principale se afla locul de odihna vesnica a stegarului. Este o structura octogonala, inchizand pe trei laturi un vestibul. Poate fi vizitat de oricine, dar femeile nu pot intra decat avand capul acoperit. Peretii sunt placati atat in interior cat si in exterior cu faianta fina, minunat exemplu de ceramica de Iznic.
Mormantul stegarului este plasat in centrul cladirii octogonale, un sarcofag mare din lemn, usor ridicat, acoperit cu o catifea brodata cu argint, si inconjurat de un grilaj de asemenea din argint. Langa mormant sunt pastrate si doua steaguri ale Profetului. Adesea vin aici credinciosi care se roaga in fata "ferestrei dorintelor" considerat un loc facator de minuni. Daca rugamintea este ascultata si dorinta indeplinita credinciosul respectiv trebuie, conform obiceiului, sa sacrifice o capra sau un cocos. De aceea in apropiere exista si un loc rezervat acestui gen de sacrificii.
Conform traditiei, tot aici vin, inainte de circumciziune, baietii, frumos imbracati, in haine traditionale. Ei sunt insotiti de parintii lor si se roaga ca mica operatie rituala sa decurga fara complicatii. Pe dealul din apropiere este vechiul cimitir si, iesind de aici, poti intra intr-o cafenea mobilata in vechiul stil turcesc. Este cafeneau in care petrecea ceasuri intregi scriitorul francez Pierre Loti (1850-1923), venit ca tanar locotenent pentru a-i instrui pe marinarii turci si cunoscut ca un mare administrator al, marii si al oamenilor de aici, admiratie pe care si-a manifestat-o in numeroase opere.
Re: TURCIA
http://www.ziare.com/vacanta/vacante/vacanta-la-istanbul-topul-celor-mai-populare-hamam-uri-1268207
Re: TURCIA
http://www.revistamagazin.ro/content/view/10320/7/
Inaltata in centrul vechi al orasului Istanbul, cu vedere spre Cornul de Aur, nu departe de Bazarul Egiptean, renumit pentru miresmele imprastiate aici de multimea mirodeniilor, Moscheea lui Soliman (Suleiman) Magnificul (1520-1566) este una dintre cele mai importante cladiri musulmane din intreaga tara. A fost ridicata de stralucitorul sultan intre 1550-1557, la intoarcerea victorioasa din Ungaria, sarbatorind intr-un anume fel 30 de ani de domnie, si se inscrie in planul de transformare al orasului, impodobit in aceasta perioada cu fantani, palate, madrase (seminarii teologice), spitale.
Inaltata in centrul vechi al orasului Istanbul, cu vedere spre Cornul de Aur, nu departe de Bazarul Egiptean, renumit pentru miresmele imprastiate aici de multimea mirodeniilor, Moscheea lui Soliman (Suleiman) Magnificul (1520-1566) este una dintre cele mai importante cladiri musulmane din intreaga tara. A fost ridicata de stralucitorul sultan intre 1550-1557, la intoarcerea victorioasa din Ungaria, sarbatorind intr-un anume fel 30 de ani de domnie, si se inscrie in planul de transformare al orasului, impodobit in aceasta perioada cu fantani, palate, madrase (seminarii teologice), spitale.
Constructia a fost realizata dupa planurile lui Sinan, arhitectul cel mai vestit al imperiului. Acesta s-a nascut in 1489 in Anatolia, din parinti crestini si, copil fiind, a invatat de la tatal sau mestesugul cioplirii in lemn si piatra. In 1512 a fost capturat de trimisii imperiali in vederea folosirii sale in corpul de elita al ienicerilor. Adus la Istanbul, a fost convertit la Islam si trimis la studii intr-o scoala regala. A intrat in armata ca ofiter de geniu, a devenit comandant de artilerie si s-a dovedit un excelent constructor de fortificatii, poduri si alte proiecte militare. In 1538 a executat primul sau proiect civil si a fost numit sef al arhitectilor imperiali.
Moscheea lui Soliman a fost construita pe cel de al treilea deal, din cele sapte ale orasului, in perimetrul vechiului palat, care in zilele noastre nu mai exista, de o echipa numeroasa de lucratori in majoritate greci si armeni. Au fost folosite blocuri de piatra din carierele de pe insulele de coasta din Marea Marmara.
Arhitectul a avut ca model Biserica Sfanta Sofia, dar i-a imprimat o marca personala. A folosit un plan geometric simplu, respectiv un cerc inscris intr-un patrat si a stat permanent in mijlocul lucratorilor asa cum a fost surprins de sultan in una din vizitele sale pe santier. Domul central este acoperit de o cupola cu un diametru de 27,50 metri, aflata la o inaltime de 53 de metri. Este inconjurata de cupole mai mici, iar patru minarete, care strapung cerul, sugereaza faptul ca Soliman a fost al patrulea sultan de dupa cucerirea Constantinopolului.
Unul dintre aceste minarete se numeste "Turnul Giuvaierurilor" si faimosul calator Evliya Çelebi ne povesteste o legenda privitoare la acesta. Se spune astfel ca sultanul a intrerupt o vreme lucrarile dedicandu-se altor treburi ale imparatiei. Ingrijorat, sahul Persiei i-a trimis o cutie cu pietre pretioase, considerand ca sultanul se afla intr-o jena financiara. Infuriat, Soliman i le-a dat lui Sinan si i-a poruncit sa le amestece cu celelalte pietre obisnuite pentru constructia minaretului, spunandu-i ca acestea nu au nicio valoare pe langa cele din care se ridica moscheea.
Deasupra intrarii principale se afla scrise cuvintele "Nu exista niciun Dumnezeu in afara de Alah si Mahomed este profetul sau" si toate inscriptiile interioare sunt realizate de faimosul caligraf Ahmet Karahisari si ucenicul sau Hasan Celebi. Pe peretele de est sunt minunate vitralii al caror ancadrament, adevarata capodopera, este opera lui Ibrahim Drunkard. In secolul trecut domul central a fost luminat de Fratii Fossati care au aplicat aici un stil baroc otoman. Poti admira multimea candelabrelor care atarna de lanturi luminand covoarele rosii de dedesubt, inviorand decorul predominat gri. Multimea coloanelor, arcadelor si stalpilor dau o eleganta deosebita interiorului care intruchipeaza un soare arzator, in jurul caruia, intr-o perfecta armonie, graviteaza toate celelalte elemente.
Moscheea are o remarcabila acustica iar curtea in care credinciosii indeplinesc spalarea rituala ofera umbra si liniste. Complexul religios include si un cimitir. Aici se remarca doua mausoleuri: al lui Soliman si al sultanei Haseki Hurrem, cunoscuta in Occident sub numele Roxelana.
Rusoiaca de origine, ea a trezit o pasiune nemaiintalnita in sufletul sultanului care a renuntat la celelalte femei din harem casatorindu-se cu ea. A avut o mare influenta asupra lui Soliman si l-a convins chiar ca fiul cel mare, Mustafa, daruit de o alta femeie comploteaza impotriva lui. Mustafa a fost executat, iar tronul a fost preluat de fiul Roxelanei, Selim, poreclit "Nerodul". Mausoleul reginei este mai mic decat cel al Sultanului. Aceasta este constructie boltita in interiorul caruia se afla mormantul sau, drapat in material vrede, cu turbanul regal deasupra. Mormantul este flancat de altele mai mici apartinand fiicei sale Mirimah si altor doi sultani de mai tarziu: Soliman al II-lea (1687-1691) si Ahmet al II-lea (1691-1695).
In partea de nord-vest a ansamblului se poate vedea mormantul lui Sinan care s-a stins din viata in 1588, la 99 de ani, dupa ce a lucrat la proiectele a 79 de moschei, 34 de palate si multe alte cladiri.
Re: TURCIA
http://jurnalul.ro/special-jurnalul/reportaje/esente-tari-parfumurile-din-phaselis-646611.html
Re: TURCIA
http://www.revistamagazin.ro/content/view/10032/7/
Un caz unic printre marii maestri ai secolului al XIX-lea, Jean Auguste Dominique Ingres a fost o persoana atat de sensibila, incat criticile la adresa operelor sale l-au facut in mai multe randuri sa-si paraseasca tara si sa traiasca departe de Paris, la Roma sau Florenta. Cand ii admiram astazi capodoperele, ne putem intreba cu deplina legitimitate: cum a putut fi ironizat si chiar blamat un pictor neoclasic care a deschis calea romantismului facand apel la rigoarea formelor lui Raphael?
Un caz unic printre marii maestri ai secolului al XIX-lea, Jean Auguste Dominique Ingres a fost o persoana atat de sensibila, incat criticile la adresa operelor sale l-au facut in mai multe randuri sa-si paraseasca tara si sa traiasca departe de Paris, la Roma sau Florenta. Cand ii admiram astazi capodoperele, ne putem intreba cu deplina legitimitate: cum a putut fi ironizat si chiar blamat un pictor neoclasic care a deschis calea romantismului facand apel la rigoarea formelor lui Raphael?
Un autodidact care a cantat la vioara alaturi de Paganini si a fost elevul lui David a avut un idol uitat de multi in acea epoca: Raphael Sanzio. O panza din tinerete ni-l prezinta pe delicatul Ingres intr-un autoportret de mare finete, in care-si priveste cu dojana detractorii, neintelegand de ce este criticat pentru liniile ferme ale contururilor. Cealalta panza care i-a adus "vorbe rautacioase" a fost nudul "Femeie la baie", realizat pe cand avea 28 de ani. Splendidei femei, vazute de la spate, i se pot distinge din profil genele, fapt care demonstreaza meticulozitatea cu care maestrul isi trata personajele.
Desi Ingres este renumit in special pentru portretele sale, exista cateva panze memorabile care demonstreaza ca el si-a dorit sa fie un fel de continuator al scenelor mitologice si istorice in care a excelat Louis David. Astfel, grandioasa panza "Apoteoza lui Homer" (1827) reprezinta capodopera care l-a impacat pe Ingres cu criticii sai din Paris. Pictorul a revenit in Franta doar in perioada in care i s-au recunoscut meritele si a primit onorurile de rigoare, adica intre 1826 si 1834. Titlurile de "sef de scoala" si "maestru raphaelian", alaturi de cooptarea in Legiunea de Onoare, l-au incantat pe omul care rupsese o logodna pentru a fugi de parizieni. La Roma a avut o sedere cu peripetii, cand isi castiga existenta facand portrete trecatorilor, incantati de viteza si precizia cu care lucra "francezul cu ochi romantici".
"Apoteoza lui Homer" (3,86 metri x 5,12 metri) nu este decat in aparenta un omagiu adus marelui poet grec, intrucat constructia si scenariul grandioasei panze este in realitate o divinizare a lui Raphael. Cele peste patruzeci si doua de personaje au fost toate identificate, iar multitudinea de chipuri adunate laolalta ne aduce aminte de "Scoala din Atena", "Parnasul" si "Disputa", genialele fresce raphaeliene din Palatul Vatican. Dante, Virgiliu, Molière si Poussin apar alaturi de Voltaire, Seneca, Shakespeare si Cervantes. O lume incantatoare dominata de inegalabilul Homer, la picioarele caruia stau personificate doua fermecatoare femei: Iliada si Odiseea.
Geniul lui Ingres a patruns in spiritul modernistilor prin "Marea odalisca", panza in care femeia are o lungime anormal de mare a coloanei vertebrale (se aproximeaza ca are 3-4 vertebre in plus). Aceasta deviere de la realitate il apropie de faimoasele siluete alungite ale lui El Greco, dar si de conceptia geometrica a celor care au promovat cubismul... Desi afectat de disparitia lui Napoleon, Ingres a stiut sa-si mentina interesul pentru arta, in pofida tulburarilor politice din Franta primei jumatati a secolului XIX. Spre finele vietii nu a mai fost atacat de nici un critic, intrucat geniul sau a invins cele mai conservatoare spirite. De la "pictorul retrograd", Ingres a ajuns "profesorul" respectat si de tinerii cu vederi novatoare - impresionistii.
Re: TURCIA
http://www.revistamagazin.ro/content/view/9793/7/
Amestec de Occident si Orient, de clasic si modern, de Islam si de Crestinism, Istanbulul, orasul aflat pe doua continente, scaldat de apele Bosforului si ale Marii Marmara, este presarat cu simboluri, care mai de care mai solemne si mai penetrante pentru cei care le contempla. Pe langa Topkapi si Sfanta Sofia pe langa Moscheea Albastra si Marele Bazar pe langa Cornul de Aur si Palatul Dolmabahce, orasul te imbie cu multimea parcurilor, statuilor, fantanilor si turnurilor dintre care, cel mai vestit este, fara indoiala, Turnul Galata. Aflat in cartierul cu acelasi nume, in partea de nord a Cornului de Aur, turnul a fost construit in 1349, cand genovezii si-au extins granitele. Pe locul respectiv, in secolul al VI-lea se inaltase un alt turn numit "turnul lui Iisus", denumire preluata si in documentele genoveze. Scrierile bizantine il numeau insa Megolas Purgoi, insemnand "Bastionul cel Mare".
Amestec de Occident si Orient, de clasic si modern, de Islam si de Crestinism, Istanbulul, orasul aflat pe doua continente, scaldat de apele Bosforului si ale Marii Marmara, este presarat cu simboluri, care mai de care mai solemne si mai penetrante pentru cei care le contempla. Pe langa Topkapi si Sfanta Sofia pe langa Moscheea Albastra si Marele Bazar pe langa Cornul de Aur si Palatul Dolmabahce, orasul te imbie cu multimea parcurilor, statuilor, fantanilor si turnurilor dintre care, cel mai vestit este, fara indoiala, Turnul Galata. Aflat in cartierul cu acelasi nume, in partea de nord a Cornului de Aur, turnul a fost construit in 1349, cand genovezii si-au extins granitele. Pe locul respectiv, in secolul al VI-lea se inaltase un alt turn numit "turnul lui Iisus", denumire preluata si in documentele genoveze. Scrierile bizantine il numeau insa Megolas Purgoi, insemnand "Bastionul cel Mare".
Constructia a fost ridicata pe un teren stancos si argilos, deasupra unor ziduri de piatra. Se crede ca la intrare exista un pod cu lanturi, ca la multe alte constructii medievale. In interior au fost gasite urmele unui canal cu o latime de 0,72 metri, situat la o inaltime de 1,50 metri fata de sol. Turnul are un diametru de 8,95 metri la nivelul solului si o inaltime de 69,90 metri.
Grosimea zidurilor este si ea impresionanta. Scarile care urca pana la etajul al treilea sunt din piatra si au fost construite in perioada bizantina. Sunt plasate in interior si au o forma semicirculara. Apoi scarile sunt din lemn si au fost montate in exterior fiind construite in perioada otomana. De la etajul al IV-lea aspectul turnului este diferit fata de etajele inferioare ceea ce demonstreaza faptul ca a fost ridicat in perioada otomana. La etajul al V-lea sunt plasate sapte turnuri iar scarile intre al saptelea si al optulea nivel au fost construite in timpul sultanului Mahmut al II-lea. Etajele respective au fost ridicate si fortificate dupa 1446 si o lunga perioada turnul a fost folosit ca inchisoare. Dupa 1874 a devenit turn de pompieri iar de la sfarsitul secolului al XIX-lea s-a inscris pe lista principalelor obiective turistice.
Intre 1959-1960 insa, amprenta timpului era atat de puternic-distrugatoare incat prezenta chiar riscul de prabusire. De aceea in 1975 a fost supus unor serioase reparatii si restaurari respectandu-se caracteristicile din timpul lui Mahmut al II-lea. Cu acest prilej a fost refacut acoperisul, conform desenelor originale si au fost restaurate balcoanele de unde cei care ajung aici pot contempla orasul de la mare inaltime fata de nivelul marii. La etajele de sus se afla un elegant restaurant oferind o atmosfera specific orientala, o cafenea turceasca si o taverna generoasa.
Intregul cartier este legat de vechiul oras prin doua poduri: Podul Galata si Podul Attatürk. Este un cartier al marilor afaceri, un loc unde in ultimul secol si-au fixat sediul o serie de banci. Aici se afla si o multime de restaurante si hoteluri de lux, teatre si cinematografe si chiar cladirile unor consulate. Nimic nu poate diminua insa istoria straveche a orasului fie el mai nou sau mai vechi. In apropierea vestitului turn se afla Muzeul Naval in care pot fi vazute atat hartile lui Piri Reis cat si o multime de turnuri si corabii vechi. In aceeasi zona se inalta si Muzeul Militar, unde pe langa exponate poate fi admirat zilnic un spectacol traditional. In jurul orei 15,00 o formatie populara, ai carei membri sunt imbracati in costume traditionale, intepreteaza muzica militara spre deliciul celor care vin aici special sa-i asculte.
Re: TURCIA
http://www.revistamagazin.ro/content/view/9429/7/
Aflate in apropiere de Parcul Gülhane, acestea reunesc Muzeul Principal de Arheologie, Muzeul de Arta Veche Orientala si Muzeul Pavilionului Emailat. Ideea infiintarii unui muzeu de arta veche in Istanbul a prins contur in timpul domniei sultanului Abdülmecit, la initiativa maresalului Ahmet Tethi Pasa (1801-1858). Initial muzeul a fost deschis in Biserica Sfanta Irina, aflata in curtea palatului Topkapi unde functionase ca arsenal militar sub numele de "Colectia de arme antice" si "Colectia de lucrari antice".
Aflate in apropiere de Parcul Gülhane, acestea reunesc Muzeul Principal de Arheologie, Muzeul de Arta Veche Orientala si Muzeul Pavilionului Emailat. Ideea infiintarii unui muzeu de arta veche in Istanbul a prins contur in timpul domniei sultanului Abdülmecit, la initiativa maresalului Ahmet Tethi Pasa (1801-1858). Initial muzeul a fost deschis in Biserica Sfanta Irina, aflata in curtea palatului Topkapi unde functionase ca arsenal militar sub numele de "Colectia de arme antice" si "Colectia de lucrari antice".
In prima jumatate a secolului al XIX-lea toti prefectii Imperiului au fost instiintati sa trimita la Istanbul lucrarile antice din regiunile respective, luandu-se in acelasi timp o serie de masuri pentru stavilirea contrabandei cu obiecte cu valoare arheologica. Aceste masuri au putut micsora partial contrabanda, fara sa o poata opri cu desavarsire si multe artefacte au fost totusi scoase din tara.
Unul dintre primii directori ai muzeului a fost Dethier si, dupa moartea acestuia, in 1881, functia a fost preluata de pictorul Osman Handi Bey, fiul marelui vizir Ethen Pasa. Acesta a reorganizat intreaga munca prin lucrari de amploare. A comandat lui G. Mendel intocmirea unui catalog pentru muzeu si, intre 1883-1895, a condus o serie de sapaturi arheologice aducand in muzeu multe obiecte.
Deosebit de valoroase au fost sarcofagele gasite in Sidon intre 1887-1888 si in Necropolele Regale. Printre acestea pot fi amintite unele faimoase: "Sarcofagul lui Alexandru cel Mare" (cel putin acesta este numele sub care este cunoscut), Sarcofagul Femeii Triste, Sarcofagul Satrap, cel al Regelui Sidonian Tabnit, Sarcofagul Lician. Depuse in Muzeul Pavilionului Emailat, acesta a inceput sa devina neincapator, impunandu-se ridicarea unei noi cladiri, destinate expunerii valoroaselor obiecte. Osman Handi Bey a obtinut permisiunea de a construi un nou muzeu, vizavi de Muzeul Pavilionului Emailat. Constructia a fost realizata dupa planurile lui Alexandru Vallaury, lector al Scolii de Arte Frumoase.
La 13 iunie 1891 muzeul si-a deschis oficial portile, sub numele de Muzeul de Sarcofage sau Muzeul de Monumente antice, fiind printre primele zece cladiri construite ca muzee la sfarsitul secolului al XIX-lea, in Turcia. Au fost expuse aici, pe langa Sarcofagul Sidonian mai multe colectii de arta ale unor culturi care au existat pe teritoriul vast al Imperiului Otoman, din Balcani pana in Africa si de la podisul Anatolian pana in Mesopotamia si Peninsula Arabica.
Treptat insa, multe dintre spatiile de depozitare ale muzeului s-au degradat iar aglomerarea obiectelor l-a facut sa semene mai mult cu un depozit. De aceea cladirea a fost atent restaurata si, in spatele ei, spre gradina Palatului Topkapi, a fost ridicata intre 1988-1991 o noua constructie cu patru etaje. Deschiderea oficiala a acesteia s-a facut la 13 iunie 1991, marcand implinirea a 100 de ani de functionare a muzeului. Un etaj intreg din noua cladire a fost inchinat atat culturii Anatoliei cat si celei troiene, tracice si frigiene.
Pavilionul Emailat sau Pavilionul cu Faianta a fost contruit in 1472 de sultanul Mehmet Cuceritorul, ca parte a complexului Palatului Topkapi. Este conceput in stilul arhitectural al culturii selciugide, fiind singura constructie de acest fel din Istanbul.
Istoricul Tursan Bey povestea ca Pavilionul a fost executat din sticla, dar nu exista documente in acest sens. Constructia a fost restaurata si renovata in cateva randuri, este placata cu faianta si acoperita cu o cupola sustinuta de coloane. Inchinat initial lui Mehmet Cuceritorul, pavilionul a fost transformat intr-o sectiune care expune obiecte de ceramica turceasca.
Printre exemplarele realizate intre secolele XIV-XIX in atelierele din Iznik, Milet, Canakkabe colorate in tonuri de mov, albastru cobalt, turcoaz si verde, pot fi admirate figurine, farfurii, boluri, ibrice dar si frontonul ferestrei scolii teologice a sultanului Haski Hürem.
Re: TURCIA
http://www.revistamagazin.ro/content/view/9279/7/
Aflat pe tarmul asiatic al Bosforului, palatul Beylerbeyi din Istanbul a fost construit in timpul sultanului Abdulaziz de arhitectul Balian in anul 1865. Este o constructie pe doua nivele, lunga, rectangulara, cu doua pavilioane la fiecare capat al cheiului. Arata ca un palat european de la sfarsitul secolului al XVIII-lea, fiind decorat cu elemente de baroc oriental alcatuind si motive clasice. Palatul are 24 de camere si 6 sali. Artisti italieni, francezi si turci au creat ornamentele tavanelor iar oglinzile de cristal venetian dau senzatia de largire reflectand luminile si facand spatiul mult mai spectaculos. In camere, in special in holuri, poti admira tablouri marine realizate de marele pictor rus Aivazovski.
Aflat pe tarmul asiatic al Bosforului, palatul Beylerbeyi din Istanbul a fost construit in timpul sultanului Abdulaziz de arhitectul Balian in anul 1865. Este o constructie pe doua nivele, lunga, rectangulara, cu doua pavilioane la fiecare capat al cheiului. Arata ca un palat european de la sfarsitul secolului al XVIII-lea, fiind decorat cu elemente de baroc oriental alcatuind si motive clasice. Palatul are 24 de camere si 6 sali. Artisti italieni, francezi si turci au creat ornamentele tavanelor iar oglinzile de cristal venetian dau senzatia de largire reflectand luminile si facand spatiul mult mai spectaculos. In camere, in special in holuri, poti admira tablouri marine realizate de marele pictor rus Aivazovski.
Constructia, asa cum este ea vazuta dinspre mare, apare alcatuita din trei parti: haremul, aflat in partea stanga, sectiunea pentru barbati (selamik) din partea dreapta si holurile aflate in centrul fiecarui etaj. In mijlocul celui de jos este o eleganta fantana de marmura. Sultanii, obisnuiau sa-si gazduiasca oaspetii aici, in timpul sederii lor in Istanbul. Printre acesti vizitatori pot fi amintiti imparatul Franz Josef al Austriei, regele Edward al VII-lea al Angliei, sahul Persiei Nasiredalin.
Cand sultanul Abdühamit s-a intors din exilul sau in Salonic a locuit tot aici, pana la moartea sa in 1918.
Traversand gradina de nord a palatului ajungi la intrarea oficiala prin care patrunzi in holul principal cu impunatorul candelabru de cristal de Boemia in centru. Dusumelele sunt acoperite cu rogojini egiptene sub covoare, pentru a proteja palatul de umezeala. In fata intrarii se afla o scara majestuoasa conducand spre primul etaj impodobita la capat cu doua mari vase japoneze. Inainte de a patrunde in apartamentul rezervat haremului, poti admira biroul secretarului, sala de asteptare pentru vizitatori si biroul sefului amiralitatii, toate impodobite cu mobile de mahon, tablouri, arme si obiecte de bronz aurit.
Sala de receptie a sultanului are un bazin de marmura in centru si in spatele acesteia se afla haremul. Impresionanta este sufrageria sultanei validé (mama sultanului) cu o masa pentru 20 de persoane, cu scaunele imbracate in piele de antilopa si bufetele impodibite cu picturi. In apropiere este camera primei sotii a lui Abdülhamit al II-lea si cea in care sultanul si-a petrecut ultimii ani din viata.
La etaj, deasupra acestor camere, este sala de intalnire a femeilor, numita "Sala de Sidef", numita astfel dupa decoratiile acesteia. In partea dreapta este un dulap urias in stil italian, in care sultanul Abdülhamit, isi tinea armele de vanatoare. Exista de asemenea si alte doua mobile impodobite cu pietre pretioase, si cu sertare care nu pot fi deschise decat apasand niste butoane foarte bine ascunse.
Langa dormitorul oaspetilor straini este plasat biroul sultanului cu mobile elegante aduse din palatul Yldiz, printre care cele doua biblioteci si biroul dintre ele. Trecand prin Sala de Sidef, ajungi in sala de baie a haremului si in camera de receptie a sultanei validé.
Remarcabil este Salonul Albastru, decorat in stil baroc-german, inconjurat de arcade si expunand un ceas de 60 de kilograme, daruit de tarul Nicolae al II-lea si multe obiecte mai mici printre care si ceasca de cafea a lui Kemal Atatürk. De altfel, toate ceasurile din muzeele turcesti sunt oprite la ora la care a murit marele om de stat.
Nu poti parasi palatul fara sa admiri Camera de Rugaciune a sultanului si cea in care obisnuia sa se odihneasca dupa mesele indestulate. Parcul care inconjoara palatul impodobit cu fantani, statui de bronz, cele mai multe reprezentand cai, sporeste frumusetea acestui loc unde pasesc alaturi eleganta occidentala si rafinamentul oriental.
Pagina 1 din 4 • 1, 2, 3, 4
Pagina 1 din 4
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum