MEXIC

http://www.revistamagazin.ro/content/view/11664/8/
Rolul femeii in organizarea sociala a misterioasei civilizatii mayase a fost unul surprinzator de important. Desene si ornamente ale unor obiecte casnice sugerau posibilitatea ca femeile sa detina ranguri inalte si sa beneficieze de unele privilegii, iar descoperirile din nordul Mexicului demonstreaza ca au existat chiar regine apartinand sexului frumos.

http://www.unica.ro//detalii-articole/articole/motive-vacanta-mexic-44110.html

http://cultural.bzi.ro/civilizatia-maya-striviti-de-propria-dezvoltare-7074

http://www.revistamagazin.ro/content/view/10227/30/
Retelele subterane naturale care aprovizionau civilizatia maya cu apa, ascund oseminte ale victimelor ucise in cadrul unor ritualuri sacrificiale si reprezentari ale artei murale, acestea din urma fiind necunoscute pana in urma cu un an. De-a lungul litoralului din Yucatan (Mexic) peisajul este marcat de lacuri denumite generic "gauri albastre" "incrustate" adesea in padurea luxurianta. Mayasii care ocupau regiunea intre secolele al IV-lea i.Ch. si al IX-lea d.Ch. le numeau tz'onot (cenotes, in spaniola; cenote, in romaneste). Unele au o anvergura redusa (6-8 metri), dar adancimile lor ajung pana la 338 de metri, comunicand prin vaste galerii subterane care se intind pe zeci de kilometri. Acestea se mai intalnesc in unele regiuni carstice de pe glob (in insule din Pacific, in Australia etc.). Pana acum au fost explorate si cartografiate 350 din cele 6.000-7.000 inventariate.

http://www.revistamagazin.ro/content/view/10227/30/

Retelele subterane naturale care aprovizionau civilizatia maya cu apa, ascund oseminte ale victimelor ucise in cadrul unor ritualuri sacrificiale si reprezentari ale artei murale, acestea din urma fiind necunoscute pana in urma cu un an. De-a lungul litoralului din Yucatan (Mexic) peisajul este marcat de lacuri denumite generic "gauri albastre" "incrustate" adesea in padurea luxurianta. Mayasii care ocupau regiunea intre secolele al IV-lea i.Ch. si al IX-lea d.Ch. le numeau tz'onot (cenotes, in spaniola; cenote, in romaneste). Unele au o anvergura redusa (6-8 metri), dar adancimile lor ajung pana la 338 de metri, comunicand prin vaste galerii subterane care se intind pe zeci de kilometri. Acestea se mai intalnesc in unele regiuni carstice de pe glob (in insule din Pacific, in Australia etc.). Pana acum au fost explorate si cartografiate 350 din cele 6.000-7.000 inventariate.

Mexic: Aflux turistic așteptat pentru „sfârșitul lumii“

http://www.revistamagazin.ro/content/view/9633/20/

Mormantul unui print, vechi de 1.300 de ani, a fost descoperit recent de o echipa de arheologi din Germania in timpul sapaturilor efectuate in orasul mayas Uxul din Mexic. Care este istoria orasului Uxul? Stravechiul oras mayas este localizat in peninsula Yukatan, in localitatea care se numeste azi Campeche, aflat la 26 km de Calakmul, oras inclus pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO si care in jurul anului 630 d.Hr. exercita un control hegemonic asupra orasului Uxul.

Mayaşii, între istorie şi mit


Civilizaţia maya clasicã (~250-900 p.Hr.) este un subiect pe cât de popular, pe atât de neînţeles de cãtre publicul larg. Popularitatea îi asigurã perpetuarea cercetãrilor arheologice, dar în acelaşi timp permite învestirea acestei civilizaţii fascinante cu o sumedenie de temeri şi prejudecãţi europene. În ciuda eforturilor recente de a corecta preconcepţiile despre mayaşi, aura romanţatã de mister ce îi înconjoarã pare a creşte.

Aceasta se datoreazã probabil şi faptului cã lumea omului modern s-a fundamentat mai mult pe culturile din Mesopotamia, Grecia, Roma, Egipt sau China, care au oferit bazele instituţionale, artistice, politice, sociale; în vreme ce mayaşii au rãmas o bunã bucatã de vreme într-un con de umbrã totalã. Civilizaţia maya a avut un slab ecou asupra vieţii contemporane în general, iar când a fost redescoperitã s-a preferat infuzarea ei în mit, lãsându-se la o parte detaliile istorice în favoarea sondãrii profeţiilor şi complicatelor calendare.

Lumea veche nu a avut contact cu mayaşii pânã în 1502, dar o redescoperire treptatã are loc abia începând cu secolul al XIX-lea. Poate cã mayaşii nu au contribuit foarte mult la moştenirea omului modern, dar cu sigurantã cã au inflenţat considerabil imaginaţia culturalã colectivã. Sunt o prezenţã remarcabilã în cartea lui Jared Diamond, “Collapse”, sau în sângerosul film al lui Mel Gibson, “Apocalypto”, opere în care golurile arheologice şi documentare se acoperã cu tot soiul de misticisme şi ideologii mai mult sau mai puţin dubioase. În fond, poate cã nu trecutul aşa cum a fost este important în gândirea şi devenirea noastrã, ci mai degrabã lacunele şi ambiguitãţile istoriei, care ne permit sã ne exersãm logica imaginarului. În ceea ce-I priveşte pe greci, romani sau chinezi, civilizaţiile lor sunt multe prea bine documentate pentru a permite prea multã imaginaţie. În schimb cu mayaşii putem sã jonglãm.

Un mit recurent este cel al pacifismului mayaş, cum cã, dincolo de ritualurile sacrificiale destul de brutale, poporul aprecia în mod deosebit pacea. Mitul pacifismului mayaş era ce-i drept un refugiu intelectual atractiv în timpul, sã zicem, rãzboiului din Vietnam, când se sapã de pildã impozanta fortificaţie de la Becan. Rãdãcinile mitului se întind însã prin anii 1880. Mayaşii erau consideraţi un popor deosebit, cu preocupãri creative şi intelectuale, care s-a sustras ciclurilor conflictuale atât de comune în restul lumii. Aceastã viziune extrem de bucolicã şi idealizantã a culminat în anii ’40-50, în perioada postbelicã.

Maya devenise o concretizare a miticei Shangri-La portretizate de James Hilton, cimentând imaginarul colectiv, iar arheologii nu s-au strãduit foarte tare sã-l suprime. Datoritã lipsei firii belicoase, mayaşii erau unicat în lumea anticã, în afara evoluţiei culturale mainstream. Aceastã reputaţie a adus şi foloase imediate, crescând fondurile de cercetare.

Mitul a luat naştere în ciuda dovezilor destul de consistente în favoarea preferintei mayaşilor pentru violenţã şi rãzboi, şi cu siguranţã cã atunci când i-au întâlnit pe spanioli în secolul al XVI-lea pacea nu a fost o opţiune, conform propriilor tradiţii istoriografice. Din anumite motive, arheologii nu au insistat asupra desfiinţãrii mitului, ba mai mult, au perpetuat un vid informaţional care a condus la ceea ce Schickel numea “reinventarea miticã”. Scrierea maya nu a fost descifratã mai devreme de 1960 şi abia de atunci ideea civlizaţiei paşnice şi misticismul care o învãluia au început a fi combãtute, odatã ce a iesit la ivealã faptul cã vendetele dinastice, distrugerile totale de oraşe şi înrobirea unor populaţii întregi erau practici recurente.

Mitul s-a întors la 180 de grade, transformându-i pe mayaşii iubitori de pace în adepţi ai militarismului de tip aztec sau assirian. Şi perspectiva aceasta este dusã uneori la extrem, în momente când lumea contemporanã este ameninţatã de forme sinistre de violenţã. Cel mai probabil, mayaşul de rând se implica rareori în rãzboi şi asista la un numãr redus de sacrificii. Oricum, cert este cã civilizaţia nu mai poate fi oferitã ca exemplu de echilibru politic şi viziunea asupra ei ar trebui un pic restructuratã.

Sunt multe probleme care necesitã lãmurire şi care sunt de mult timp în atenţia cercurilor ştiinţifice: care a fost contextul cultural mai larg al apariţiei civilizaţiei maya? Ce factori climatici au favorizat dezvoltarea? Ce ştim despre populaţie, organizare socialã, control politic? Cu ce se fãcea comerţ? Cum se explicã colapsul? Cum i-au perceput spaniolii? Uşor nu se poate rãspunde acestor întrebãri. Norman Yoffee a atras atenţia recent cã modelele evoluţioniste folosite de cãtre antropologi nu sunt tocmai aplicabile, pentru cã forteazã complexele societãţi antice sã intre în categoria de “state” sau “civilizaţii”. Arheologii tind sã eticheteze culturile studiate cu atribute de genul “unitare” sau “grandioase”. Dacã aztecii sau chinezii au avut oraşe şi clase sociale, trebuie sã fi avut şi mayaşii, deşi dovezile sunt adesea controversate sau nonexistente.

Când ajung spaniolii în Mezoamerica, gãsesc structuri complexe dominate de regi şi nobili. Fermierii le plãtesc taxe. Familiile puternice ocupã centre politice şi religioase. Templele, palatele, şcolile, monumentele etc. umplu spaţiul cultural. Preoţii deţin cunoaşterea secretã. Negustorii fac comerţ cu sclavi, obsidian, pene, ciocolatã, aur, piei sau jad. În principiu, aceste elemente de bazã se coagulaserã pânã în 1600. la sosirea conquistadorilor trãiau în jur de 600.000 de descendenţi ai mayaşilor din epoca clasicã, rãspândiţi în mici organizaţii prin nordul peninsulei Yucatan. Fiecare era guvernatã de cãtre un şef local numit batab, care avea în subordine câteva sute de subiecţi. Câteodatã aceştia stabileau alianţe sau se rãzboiau, rezultând regate mai mari. Regii aveau titlul de halach uinic şi se înveşmântau uneori dupã moda din epoca clasicã (ajaw). O clasã a nobilimii ereditare (almehenob) domina structurile administrative. Multe dintre aceste trãsãturi erau se pare vechi, dar este greu de determinat mãsura în care erau valabile pentru epoca clasicã. Mayaşii evului mediu erau de exemplu foarte beligeranţi, dar cât de rãzboinici erau strãmoşii lor? În general se aplicã analogia etnoistoricã, de multe ori selectivã şi înşelãtoare.

Presupunerile istorice directe sunt într-o anumitã mãsurã valabile, dar nu trebuie sã pierdem din vedere cã vechii mayaşi din nordul peninsulei Yucatan aveau şi matrici culturale distince. Potrivit propriilor istorii, au fost influenţaţi destul de mult de incursiunile mexicane. Liderii secolului al XVI-lea se foloseau de titlul ajaw, dar nu erau regi în sensul clasic. Multe elemente ale epocii clasice au fost respinse: stilul inscripţiilor regale, ceramica policromã foarte elaboratã, calendarul cu duratã lungã. Populaţia din evul mediu era mai scãzutã decât în antichitate, iar instituţiile trebuie sã fi fost şi ele puţin diferite.

Este tentant sã ne imaginãm cã vechii mayaşi aveau nobilime ereditarã sau cã posedau sclavi, ca urmaşii lor, cu toate acestea proiecţiile retrospective pot fi foarte eronate. Este ca şi cum am încerca sã înţelegem grecii din epoca bronzului prin prisma informaţiilor despre Athena din epoca lui Pericle. Pânã când nu se va da la ivealã un rezervor arheologic şi epigrafic mai bogat, rãmânem undeva între istorie şi mit.

Turism


Cum sa vizitezi Piramidele maiase

Turism


Cel mai mare muzeu subacvatic

Mexicul - cea mai fericită ţară din lume

Turism


Biserica Eiffel din Santa Rosalia

Turism


Cel mai mare muzeu submarin

Insula păpuşilor, o atracţie malefică din Mexic
În Mexic a apărut o nouă atracţie turistică a lumii, denumită “Insula păpuşilor”. Mulţi ar crede că această denumire sugerează o lume frumoasă, care îţi va lăsa o impresie minunaă, de durată, dar realitatea este una malefică, şi e de-a dreptul înfricoşător să descoperi mii de păpuşi urâte şi mutilate, atârnând de copacii de pe insulă.
Don Julian Santana, a renunţat la lume şi la familia sa pentru a trăi pe această insulă şi pentru a se dedica timp de 50 de ani “Insulei păpuşilor”. Se crede că el a făcut acest lucru pentru a mulţumi spiritul unei fetiţe care s-a înecat într-un canal. Oricare ar fi fost motivul, el a reuşit să transforme insula într-un loc bizar şi înfricoşător, unde mii de păpuşi mutilate urmăresc fiecare pas al vizitatorului care s-ar încumeta să cutreiere insula.
Don Julian a colecţionat toata viaţa păpuşi vechi, ori luându-le de la gunoi, ori achiziţionându-le contra fructelor şi legumelor ce sunt crescute de el pe insulă. Toate păpuşile sunt agăţate în cele mai groaznice forme de torturi umane şi pedepse. N-aş vrea să ajung acolo niciodată!

Rezervatia fluturilor monarh din Mexic

Mexico City - orasul celor trei civilizatii
Situat la o altitudine de 2220 metri, orasul nu este numai capitala Statelor Unite Mexicane ci si un oras cu o istorie pe cat de interesanta pe atat de tragica. Depresiunea in care a fost inaltat era odinioara presarata cu lacuri. Vechile legende spun ca aici, pe una din insule, s-a oprit cu aproape 1000 de ani in urma tribul Mehica. Oamenii au vazut, catarat pe un cactus, un vultur cu un sarpe in cioc si au intepretat totul ca un semn de bunavointa din partea zeului Huitzilopochtli care ii indemna sa se aseze aici. Asa a luat nastere cel mai stralucitor oras al civilizatiei aztece, Tenochtitlan, capitala imperiului.

17 zile in Mexic

"Cand am iesit din aeroportul Juarez Internationaldin Ciudad de Mexico am vazut in masini oameni cu masti, de fapt cu un fel de fulare. Ne-am speriat fiindca am crezut ca sunt teroristi. Ghidul nostru local ne-a spus ca e o problema legata de gripa", povesteste Gheorghe Barbulescu, cel care a insotit un grup de turisti romani in Mexic chiar in perioada 24 aprilie-10 mai, cand s-a declansat isteria cu gripa porcina. S-a intors din excursie sanatos, bucuros ca a vazut o tara impresionanta si cu un alt punct de vedere asupra gripei porcine si a aparitiei ei in Mexic.


"Gripa porcina ameninta globul!"; "Gripa porcina declansata in Mexic a facut pana aseara 149 de victime."; "La fiecare punct de trecere a frontierei cu Romania exista cel putin un asistent medical care monitorizeaza starea de sanatate a calatorilor care vin din zonele unde au fost identificate cazuri de gripa porcina." Acestea au fost informatiile care au isterizat presa romaneasca luna trecuta. Cat a fost adevar si cat panica semanata de pomana? Fara a diminua cu nimic necesitatea preventiei impotriva virusului H1N1, va vom spune povestea unui roman care a fost in Mexic si a privit gripa cu alti ochi.

"Am ajuns pe aeroportul Juarez International din Ciudad de Mexico pe 24 aprilie. Vazand la iesirea din aeroport ca oamenii poarta masti, ne-am speriat, crezand ca este vorba despre un atac terorist. Ghidul local ne-a spus despre gripa. El ne-a mai informat, neoficial, ca virusul venea de fapt din SUA, ajunsese si in Mexic, dar in SUA cu vreo luna si ceva inainte gripa fusese deja semnalata. Prezenta gripei agrava situatia, mai ales ca ne gaseam intr-o aglomerare urbana mare. Cea mai eficienta masura pe care am luat-o a fost ca, desi ne hotarasem sa consumam mancare mexicana de pe strada asa cum procedeaza acolo oamenii obisnuiti, am renuntat la asta si am mancat numai la restaurante scumpe, in conditii impecabile de igiena. Ne spalam cu alcool inainte de masa. Ne dezinfectam cand reveneam la hotel din oras. Statul mexican s-a comportat excelent.

Chiar de a doua zi dupa ce am ajuns noi in Mexico City au inceput sa se distribuie, gratuit, masti pe strada, actiune pe care o indeplinea armata. Asa ca oamenii au inlocuit fularele cu mastile. La 25 de milioane cat are capitala Mexicului, se distribuiau milioane de masti. Noi am crezut, initial, ca trebuie sa le cumparam, dar ne-au spus ca sunt gratuite. Pe marile bulevarde existau cabinete medicale gratuite, unde mergeau atat localnicii cat si turistii sa faca un consult, daca doreau. Iar cine tinea neaparat sa mearga la un cabinet privat putea sa beneficieze de un consult contra sumei de doi dolari.

Da, in Mexic o consultat ie este ieftina pentru noi, pentru mexicanul sarac costa mult pentru ca doi dolari reprezinta venitul pentru familia sa intr-o zi", povesteste Gheorghe Barbulescu. Acesta si alti sase romani au plecat din Bucuresti catre Mexic pe 24 aprilie, cu gandul de a sta cateva nopti la Ciudad de Mexico, cateva la Oaxaha, doua la Acapulco si trei la Cancun s.a.m.d. Pe scurt, un circuit prin Mexic, din Caraibe la Pacificul de Nord. Vestea aparitiei gripei porcine nu i-a speriat, ei si-au continuat drumul propus din Romania abatandu-se de la itinerar doar acolo unde autoritatile mexicane au inchis siturile arheologice.

"Cel mai important sit arheologic, unde se afla Piramida Soarelui si Piramida Lunii si Calea Mortilor intre ele, l-am vizitat chiar in prima zi dupa sosirea noastra in Mexic. Au fost absolut impresionante. Am fost, de asemenea, foarte impresionat de statiunea Acapulco de la Pacific, o statiune cu cladiri vechi, dar deosebita, unde m-am simtit foarte bine. Nu am avut nici un fel de problema in a trece dintr-o zona a Mexicului in alta. Focarul gripei era la Ciudad de Mexico, asa ca pe masura ce ne-am indepartat de capitala mexicana, restrictiile au slabit. Nici in Mexico nu a existat o zona de carantina. Oamenii, daca voiau purtau masti, daca nu, nu. Mai ales bastinasii, indieni, nu purtau masca. Taximetristii, in schimb, purtau toti.

Nu stiu daca in acea perioada au scazut preturile sau nu din cauza gripei, noi aveam servicii preplatite. Doar in prima seara, la Ciudad de Mexico, facusem rezervare la un restaurant, iar cand am ajuns noi, acesta se inchisese ca masura de preventie impotriva gripei. Pe sosea ne mai opreau si ne verificau de la distanta cu un aparat de masurat temperatura corpului; erau politicosi si iti spuneau doar ca ai temperatura 36,5. Ei traiesc din turism si vor sa-si protejeze economia. S-au purtat impecabil cu turistii. O alta masura pe care ne-am luat-o noi, nu era impusa de mexicani, a fost aceea de a nu consuma carne de porc.

Dar cand am ajuns la Cancun si am vazut ca nimeni nu purta masti pe strada, am renuntat si la aceasta masura de preventie. Mai ales ca la Cancun carnea de porc este traditionala si se pregateste in atat de multe feluri incat am lasat la o parte orice teama. Acolo, ca peste tot in Mexic, erau foarte multi americani care nu pareau impresionati deloc de gripa.

Mexic, o destinatie la moda

Mexicul, fără fumuri [2008-04-05]
INTERDICŢIE. Ciudad de Mexico este ultimul din seria marilor oraşe care interzic fumatul în locurile publice, legea urmând a intra în vigoare în metropola cu 18 milioane de locuitori începând de săptămâna viitoare, potrivit Reuters. [Citeste]

Cantec pentru cei din imparatia umbrelor

Confruntarea cu moartea a creat numeroase ritualuri specifice fiecarei culturi, menite sa-i determine pe cei vii sa accepte moartea sau pentru a-l ajuta pe defunct sa acceada la o noua stare metafizica. Sarbatoarea mortilor are o mare importanta in Mexic. Se desfasoara timp de doua zile, intre 1-2 noiembrie. Cu acest prilej, reuniunile familiale devin mai pline de semnificatii, mai puternice.

Piramida azteca de la Tlateloco

Ruinele unei piramide aztece cu o vechime de 800 de ani au fost descoperite recent chiar in centrul capitalei Mexicului, Ciudad de Mexico, informeaza Reuters.

MAYA: Imperiul Soarelui


Te-ai gandit sa pornesti la drum intr-o calatorie lipsita de griji, in care sa te bucuri din plin de natura si de tot ceea ce-ti poate oferi ea - apa, papagali, broscute testoase, apusuri mirifice, specialitati mexicane, vegetatie exotica si ruine care pastreaza vie istoria?

Catastrofa cauzata de o coincidenta legendara

Nu doar marsul trupelor de conchistadori spanioli condusi de Hernán Cortés anuntau o catastrofa iminenta pentru capitala semi-lacustra Tenochtitlán, dar si discul de piatra al calendarului aztec. Numai ca, spre deosebire de poftele pline de sange si aur ale soldatilor lui Cortés, pe calendarul aztec catastrofa era împachetata în foita de aur a unei bune vestiri: anul iepurelui era pe punctul de a se încheia si a lasa locul lui „Ce - acatl”, anul sfarsitului marelui ciclu de 52 de ani, cand, si aici era promisiunea unei prevestiri care nu anunta nimic rau, Quetzalcoált vechiul Rege din Tula îsi anuntase marea reîntoarcere în Mexic!Pentru cei superstitiosi, si nefericitul rege Moctezuma II era unul dintre acestia, Quetzalcoált era reprezentat deseori ca un sarpe înfasurat în jurul propriului corp, ornat cu pene ale pasarii Quetzal, a carui gura deschisa lasa sa se vada o fata umana (vezi foto). Culmea coincidentei a facut ca exact în luna noiembrie a acelui an 1519, cand conchistadorii lui Cortés ajungeau în fata capitalei imperiului aztec Tenochtitlán si a sefului sau „Tlatoani” Moctezuma II (Xocoyotzin) care mostenise imensul imperiu de la predecesorul lui, regele Ahuitzotl, sa se produca si schimbarea de calendar amintita mai sus.
Motiv pentru Moctezuma II sa se arunce în bratele unei reflectii profunde caci era un conducator care vedea în fiecare eveniment semnele unei rasturnari apropiate si în fiecare semn al calendarului divinator (numere, nasteri, casatorii) analizat de preoti specializati, numiti „tonalpouhque”, o întamplare sau o catastrofa care avea sa se produca.
Aztecii credeau ca timpul este împartit în cicluri de 52 de ani si asta putea sa nu aiba o mare influenta asupra existentei lor. Numai ca, spunea credinta lor, la sfarsitul fiecarui ciclu era posibil sa se produca un cataclism care putea pune capat luminii Soarelui.
Buni astronomi, ba am putea spune chiar seriosi oameni de stiinta, elita azteca stia ca disparitia Soarelui însemna sfarsitul existentei Pamantului, o teza pe care o împartasesc si savantii de azi. În acelasi timp, un eveniment catastrofic zonal, produs de un asteroid sau ciocnirea cu o cometa, care ar fi dus la blocarea razelor solare pe o perioada de mai multi ani, era echivalent cu un cataclism planetar care ar fi pus în pericol existenta fiintelor pe Terra.
În acel an fatidic, 1519, se încheia un ciclu de 52 de ani si profetia vorbea despre „reîntoarcerea dinspre est a zeului Quetzalcóatl”. Si în ultimele luni ale acelui an, spiritul lui Moctezuma II fusese bulversat în timpul noptii de diverse viziuni. Mai mult, într-o buna zi, unul din templele din Tenochtitlán s-a luminat si împaratul aztecilor a vazut o cometa.
Ce semn linistitor puteau reprezenta astfel de viziuni si semne? Si totusi, Moctezuma II a avut cea mai nefericita interpretare a acestor viziuni. Ar fi putut avea oricare alta interpretare numai asta nu! Pentru ca alegand tocmai aceasta interpretare s-a condamnat singur la moarte. Nu numai pe el, ci întreaga civilizatie pe care o reprezenta.
În momentul în care a fost anuntat ca un grup de straini cu piele alba, veniti de pe mare, Moctezuma II a interpretat vechile legende care preziceau întoarcerea zeului Quetzalcoátl, si asta pentru ca, dupa spusele acestor legende si oracole, cel care venea într-o zi dinspre Est sub înfatisarea unui om „alb” putea pune capat sacrificiilor. Toate viziunile lui Moctezuma II, adaugate legendei si sfarsitului de ciclu temporal, l-au condus pe acesta la cea mai dramatica concluzie: „Oamenii albi” erau solii zeului Quetzalcoátl si ei urmau sa îndeplineasca profetia!
În realitate, daca ar fi privit apa clara a lacului Texcoco, lucrurile stateau exact invers: „oamenii albi” urmau sa distruga nu doar o legenda, ci si întreaga civilizatie care exista în jurul capitalei Tenochtitlán.