Apuseni

Sex turistic în Apuseni

Sporturi extreme în Munţii Apuseni
http://www.curentul.ro/curentul.php?numar=20070827&cat=12&subcat=100&subart=61869

Zona cuprinsă de Munţii Apuseni este amplasată într-un decor fermecător, coborată parcă din reproducerea unui episod al Grădinii Raiului; regiunea se recomandă ca un loc de odihnă şi parcă binecuvantat de divinitate. Am reuşit să ajung în zonă şi să văd o mare parte a obiectivelor turistice din Apuseni şi iată ce am găsit.


Gheţarul de la Scărişoara este situat în Munţii Apuseni la o altitudine de 1165 m. Escaladarea traseului este o adevărată încercare care cuprinde mai multe variante, care mai de care mai pitoreşti şi mai obositoare. Odată ajunsă în centrul comunei Garda, a trebuit să cotesc la dreapta, de unde, dacă nu aş fi fost cu un IMS (autoturism de teren), ar fi trebuit să parcurg o treime din drum cu maşina, iar apoi 3 ore urcuş şi iar urcuş. Lungimea peşterii este de 750 m, dar nu se vizitează decat prima încăpere, avand o lungime de 50-100 m. Celor care suferă de înălţime nu le este recomandată, deoarece se coboară aproximativ 48 m pe scări de metal alunecoase. Oricum merită încercat, iar apoi, la sfarşit, se pot vizita şi Cheile Garda Seacă.
Apoi am ajuns şi la Peştera Urşilor, despre care am aflat că la 17 septembrie 1975, în urma unei dinamitări în cariera de marmură de la Chişcău, în masiv s-a format o spărtură. După cercetările ştiinţifice, o parte a peşterii a fost amenajată şi dată în exploatare turistică la 14 iulie 1980. Peştera Urşilor nu primează prin dimensiuni, ci prin fantastica aglomerare de formaţiuni speologice unicat în randul peşterilor amenajate pentru turism. Tot aici se găsesc un mare număr de resturi fosile ale ursului de cavernă - Ursus Spelaeus -, dispărut de aproximativ 15000 de ani. Intrarea în peşteră este situată la altitudinea de 482 m. Lungimea totală este de peste 1500 m, din care nivelul inferior, cu o lungime de aproximativ 700 m, este rezervaţie ştiinţifică.
Partea superioară este amenajată pe o lungime totală de 847 m şi se compune din trei galerii: Galeria Urşilor, Galeria "Emil Racoviţă" şi Galeria Lumanărilor. Prima galerie este puţin mai săracă în formaţiuni, bogată în schimb în resturi scheletice ale ursului de peşteră, adevăratele frumuseţi fiind concentrate în celelalte două; "Mastodontul", "Palatele fermecate", "Căsuţa piticilor", "Lacul cu nuferi" sunt doar cateva dintre denumirile simbolice date grupurilor de formaţiuni de către ghidul care ne-a însoţit pe parcursul vizitei. Ieşirea se face printr-o galerie ornată cu lumanări, ultima sală fiind denumită "Sfatul Bătranilor". Dacă ai noroc de un ghid mai vorbăreţ, vizitarea durează aproximativ o oră.

Poarta lui Ionele este situată în partea stangă a văii Ordancuşa, la 35 metri diferenţă de nivel faţă de vale. Atrăgătoare mai ales prin cascada de tuf pe care au format-o apele ce ies din ea, este accesibilă pentru toate tipurile de turişti. Amenajată spre vizitare, Poarta lui Ionele este iluminată artificial. În peşteră este amenajată o expoziţie de fotografii de peşteră şi una arheologică.
Aproape de finalul sejurului, m-am încumetat să ajung şi la Cascada Varciorog, despre care aflasem destule istorii. Cascada se află la 3 km de zona turistică Arieşeni. Chiar dacă ni s-a sugerat că vom avea de parcurs o distanţă de aproximativ 20 de minute, am urmat marcajul pătrat cu cruce galbenă în interior, de la Drumul Judeţean 75, şi am ajuns la obiectiv de abia la o oră distanţă. Peisajul este sălbatic, drumul este destul de anevoios, dar acum pot să spun că merită efortul de a vedea o cădere de apă de 15 m. Şi am mai avut parte de o surpriză. Un grup de 10-15 tineri traversa cascada de pe un varf pe altul cu ajutorul unei franghii. În timp ce personajul se lansa pe franghie, ceilalţi de jos îl susţineau făcandu-i galerie.

În vizită la Avram Iancu

Cine reuşeşte să ajungă în inima Munţilor Apuseni ar face un mare păcat dacă nu ar ajunge şi în comuna natală a lui Avram Iancu, unde încă mai există casa în care acesta s-a născut. Aici trebuie să scoţi 2 lei din buzunar pentru a vizita casa. La întoarcere spre Arieşeni, găseşti în drum Dealul cu melci, care este o rezervaţie paleontologică de 4,30 ha, situată la 15 km de Campeni şi la 10 km de comuna Vidra. Datorită valorii sale ştiinţifice, zona ce reprezintă vechi sedimente ale Cretacicului superior, formate într-o mare cu fundul stancos, a fost declarată rezervaţie naturală.

În loc de concluzii

Cei aproximativ 500 de kilometri de parcurs pană în inima Munţilor Apuseni sunt o adevărată încercare de manuire a autoturismului. Este drept că obiectivele turistice din zonă ar fi mult mai căutate, dacă drumul ar cunoaşte transformări substanţiale. Una peste alta, este bine în Apuseni! Pe langă vorba bună ardelenească, omul ostenit de pe drum capătă aici şi masă, hrană sufletească şi adăpost, iar rugăciunea în bisericile şi manăstirile din zonă parcă este mult mai aproape decat în alte părţi.

Munţii Apuseni - tradiţie şi business


http://www.curentul.ro/curentul.php?numar=20070716&cat=12&subcat=100&subart=59657


Dintr-o discuţie recentă avută cu un domn din inima Munţilor Apuseni am înţeles ce înseamnă agroturismul veritabil. "Mulţi - îmi spunea domnul Popa - au accesat credite SAPARD pretextand că vor face agroturism, dar în realitate şi-au deschis la ţară hoteluri şi restaurante unde servesc produse de la magazinul din colţ. De fapt, agroturism înseamnă să ai o pensiune încăpătoare în care să poţi primi în condiţii civilizate turişti, oferindu-le cazare şi produse din propria gospodărie."

Asemenea gospodari se întalnesc în comuna Albac, nu mai departe de o oră de comuna Roşia Montană din judeţul Alba. Este locul unde l-am cunoscut pe Ioan Popa, care la cei vreo 50 şi ceva de ani pe care îi poartă cu mandreţe se ocupă efectiv de agroturism. Nu are prea multă şcoală şi îmi spune cu modestie că are doar studii medii, absolvind Liceul Silvic. Face treaba asta cu agroturismul de prin anul 1996, cand a început cu căbănuţa Ancuţa. Îmi spune apoi cu amărăciune că agroturism se putea face şi la Roşia Montană, acolo unde pe vremuri se duceau cam toţi banii ce puteau fi absorbiţi.
Ioan Popa are şi o serie de păreri despre felul cum se face agroturism: "Trebuie să ai putere de muncă şi voinţă, că altfel nu faci doi bani". Pe langă pensiunea de trei margarete pe care o are chiar la o oră de drumul principal - Perla Arieşului, mai are una de cinci margarete care are chiar şi jacuzzi - Steaua Arieşului. Nea Popa îşi mai aminteşte că în anul 2001 a accesat un proiect Phare necesar pentru dotările celor două pensiuni. Are atata viaţă în el, încat mă întrebam cum de poate să le facă pe toate. Este chiar şi vicepreşedinte al Asociaţiei Naţionale de Turism Rural, Ecologic şi Cultural Alba.
Mi-a vorbit cu mandrie şi despre faptul că în anul 2005, Albac a fost declarată staţiune turistică de interes local. Turiştii sunt atraşi aici mai ales de aerul curat, prielnic bolnavilor de inimă. În timp, în zonă s-a dezvoltat mai ales infrastructura, căci fără căi de acces n-ai cum să ajungi să vezi frumuseţile localităţii.

Patria mămăligii

Nea Popa m-a întampinat cu tradiţionala paine şi sare, iar la prima masă de seară la loc de cinste stăteau pălinca şi afinata. Apoi, gazdele m-au îmbiat cu bine-cunoscutele - în zonă - prăjituri cu mămăligă, dar şi cu renumitele supe şi mancăruri tradiţionale. Gazda principală mi-a povestit fără falsă modestie că are multe motive de laudă, însă unul este mai deosebit. În anul 2003 a participat împreună cu specialiştii săi din bucătărie la Festivalul Sarmalelor de la Praid. Şi cum marea majoritate a participanţilor erau maghiari, şi cupa pentru caştigător era deja inscripţionată în ungureşte. Numai că nea Popa a luat toţi laurii şi a trebuit să pună la loc de cinste trofeul inscripţionat în limba maghiară. Să nu uităm că aici se produce şi cea mai bună pălincă din ţară şi mai ales renumita mancare - balmoş. Mai sunt multe de făcut, cum ar fi, de pildă, refacerea fostelor zone de promenadă de altădată.

Diferenţe ale agroturismului

Nea Popa îmi spune că, pentru a face agroturism, trebuie să ai şi un turist de un anumit tip, dispus să guste acest gen de turism. În străinătate, cand se vorbeşte despre agroturism, se cunoaşte bine despre ce este vorba. Fermierul care face agroturism şi turistul care-l caută au interese comune: un anumit gen de viaţă, căutarea arhaicului, a culturii tradiţionale, mancarea ecologică, activităţi tradiţionale, ocupaţii vechi, respectul faţă de natură şi ecologie. De obicei, pensiunile sunt clădiri tradiţionale, care încearcă să învie o epocă istorică. Cat se investeşte în conservarea structurii satului tradiţional, se vede după noile construcţii, care nu prea mai au nimic din vechea civilizaţie a lemnului. Ca să faci agroturism, trebuie să te cunoşti bine, tu şi obarşiile tale, să fii generos, ştiind să oferi ceea ce ai mai bun. Iar ca să fii agroturist, este necesar să înţelegi simplitatea profundă a vieţii, cea de la începutul lumii, şi pe care satul ţi-o poate oferi.

Apuseni - Pesteri, ghetari, soare, izbucuri
http://www.jurnalul.ro/articol_54151/apuseni___pesteri__ghetari__soare__izbucuri.html